are aspect gelatinos, coloraţie galben maronie şi poate prezenta câteva striuri de sânge , are rol de

barieră în invaziile bacteriene.

Modificări ale vulvei ,vaginului şi perineului.
Mucoasa vaginală este bogat vascularizată capătă o coloraţie violacee,vaginul se poate alungi în
sarcină. Imbibiţia şi relaxarea gravidică asigură vaginului supleţe considerabilă;
secreţie vaginală mai abundentă în sarcină datorită transudării mucoase, aciditate crescută datorată ph
- ul vaginal care la gravidă este între 3,5 – 5, un lichid vâscos .
Regiunea vulvară bogat vascularizată este violacee, musculatura planşeului pelvi-perineal treptat se
relaxează , perineul devine suplu, elastic.

SARCINA NORMALĂ
Definiţie :
Sarcină (gestaţie / graviditate) este definită ca totalitatea fenomenelor care se desfăşoară între
fecundaţie şi naştere , este o stare fiziologică a femeii în timpul cărora embrionul apoi fătul se dezvoltă
în uterul matern cu o durată în medie de 9 luni grupate în 3 trimestre , adică 273 de zile(după unii
autori 270-280 zile) , de la data fecundaţiei sau durata fiind de 41 săptămâni de amenoree (după unii
autori 39-40 săptămâni). Naşterea se numeşte prematură dacă se produce înainte de 37 de săptămâni
de amenoree şi naştere de termen depăşit după 41 săptămâni şi 3 zile.
Supraveghere prenatală
Supravegherea medicală a sarcinii este făcută de către obstetrician într-un cabinet sau într-o
maternitate.
Consultaţia prenatală şi examenul medical general şi obstetrical trebuie să cuprindă etapele profilaxiei:
etapa primară de evitare a apariţiei imbolnavirilor , etapa secundară de a stabilii diagnosticul şi
tratamentul cât mai precoce şi corect, etapa terţială de evitare sau agravare a compilcaţiilor. Luarea în
evidenţă trebuie să se realizeze cât mai precoce, din primele săptămâni de sarcină(în primele trei luin)
şi constă.Examinările se fac lunar în primele 6 luni , în luna a 7 şi a a 8-a bilunar şi saptămânal în luna
a 9-a .Gravidele „problemă” vor fi examinate frecvent, perioadele de examinare fiind în funcţie de
natura şi evoluţia sarcinii.
Comnform indicaţiilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei consultaţia prenatală se realizează, în mod
obojnuit, lunar între săptămânile 12 şi 28 si bilunar între săptămânile 29- 40.
OBIECTIVELE CONSULTAŢIEI PRENATALE
Consultaţia prenatală, examenul medical general şi obstetrical corect se realizează în scopul: educării
femeii gravide pentru respectarea regulilor de igienă a sarcinii,a pregătirii psihice şi fizice pentru
naştere, a educării femeii ca viitoare mamă şi a supravegherii medicale a evoluţiei sarcinii.
Obiectivele consultaţiei prenatale sunt:
- depistarea şi instituirea tratamentului precoce al complicaţiilor sarcinii( disgravidie precoce şi
tardivă, iminenţă de avort sau naştere prematură, placenta praevia, anemii , hidramnios etc.;)
- depistarea şi tratatrea bolilor concomitente sarcinii(cardiopatii, tuberculoză, diabet, sida);
-depistarea şi luarea unor măsuri corespunzătoare pentru evitarea unor complicaţii posibile în timpul
travaliului( prezentaţii distocice, sarcini multiple, disproporţii cefalopelvine;
- depistarea şi tratamentul unor boli care pot afecta fătul şi anume: incompatibilitate de grup sanguin şi
Rh, insuficienţa placentară, puericultură intrauterină pentru naşterea unui făt normal , la termen şi
eutrofic;
- depistarea unor factori de peristază, pregătire psihică şi fizică pentru naşterea şi creşterea armonioasă
a copilului
Consultaţia prenatală se aplică la doua niveluri: nivelul standard pentru toate gravidele şi nivelul
diferenţiat pentru gravide cu risc, care pe lângă supravegherea sarcinii necesită şi o colaborare strânsă
cu reţeaua de pediatrie şi cu celelalte sectoare în funcţie de riscul identificat.
Semne şi simptome
 Diagnosticul de sarcină se face pe baza semnelor clinice generale şi locale şi a explorărilor
paraclinice, semnele clinice de sarcină variază în funcţie de vârsta sarcinii.

PRIMA CONSULTAŢIE PRENATALĂ

Urmăreşte verificarea diagnosticului de sarcină, stabilirea bilanţului de sănătate, cunoaşterea
condiţiilor individuale legate de locuinţă şi locul de muncă al femeii.
Se informează gravida asupra necesităţii examenului clini general şi obstetrical, se insistă asupra
importanţei lui pentru evoluţia normală a sarcinii.
Se efectuează interviul/ anamneza completându-se în foaia de observatie clinică datele abţinute la
interviu: datele referitoare la : identitate, domiciliu, profesie,condiţii de viaţa şi de muncă, antecedente
heredocolaterale, antecedente personale fiziologice(data primei menstruaţii, durata ciclului, dacă este
regulat sau neregulat, fluxul menstrual, redus/ normal/ abundent, însoţit sau nu de dureri, ritmul
cantitatea), antecedente personale patologice (boli de care a suferit gfravida şi care pot influenţa
sarcina), asigurat/ neasigurat.
Prin interviu se urmăreşte identificarea unor boli genetice în vederea unui eventual consult genetic,
depistarea în antecedente heredocolaterale a cazurilor de gemelaritate , a unor malformaţii, boli
vasculorenale, flebite,obezitate, diabe.
Identificarea unor factori de risc: căsătoroie/ cuplu stabil, profesia, dacă este fumătoare, consumatoare
de alcool, sau droguri,resurse materiale.
Identificarea unor antecedente obstetricale/ginecologice, sterilitate primară sau secundara, tratată sau
nu, numărul naşterilor si al sarcinilor,modul de desfăsurare a acestora, anomalii de durata, prezentaţii
vicioase, avorturi,intervenţii obstetricale.
Examenul clinic cuprinde:
1) Examenul medical general care evidenţiază tipul constituţional, modificări de postură şi ale
aparatului locomotor, starea de nutriţie,creşterea în greutate nu trebuie să depăşeasca, 12-12,5 kg după
unuii autori 13 kg, se măsoară înălţimea gravoidei cu ajutorul taliometrului, înălţime sub 1,40 metri
indică un bazin chirurgical . Starea aparatului cardio- vascular, tensiunea trebuie să rămână 130/80
mmHg fără să depăşească limitele maxime admise. Se cercetează aparatul digestiv, urinar şi respirator;
se efectuează examen stomatologic.
2) Examenul genital şi obstetrical identifică modificări de formă şi volum ale uteruluiîn raport cu
sarcina, starea colului,configuraţia bazinului şi a părţiilor moi.anomalii ale vulvei şi vaginului şi ale
organelor genitale interne.
Examene de laborator şi paraclinice se efectuează la început şi pe parcursul supravegherii ritmul este
stabilit de către medic în funcţie de evoluţia sarcinii:
Recoltarea sângelui pentru: hemoleucogramă, hematocrit, se repetă în săptămânile 30-32,
determinarea grupei sangvine şi Rh-ului( inclusiv pentru soţ).La femeile cu Rh negativ cu soţ Rh
pozitiv , titrul de anticorpi se determină lunar.
În săptămânile 23-24 se evaluează starea fătului prin ecografie eventual amniocenteză ( se poate face
începând cu săptămânile 16- 18 de gestaţie şi pe parcursul trimestrului 2 şi 3, întotdeauna se practică
sub control ecografic); amnioscopia ( studiază aspectul lichidului amniotic,se efectuează cu ajutorul
amnioscopului, permite mai ales supravegherea sarcinii prelungite prin examene repetate din 2 în 2
zile dar prezintă riscul declanşării premature a naşterii, ruperii acidentale a membranelor şi declanşării
unei infecţii ascendente).
Examenul serologic, pentru sifilis (VDRL, RPR – Rapid Plasma Reagin, TPHA- Treponema pallidum)
se repetă în săptămânile 28-29.
Examenul bacteriologic, parazitologic,citovaginal şi oncologic al secreţiei vaginale este obligatoriu la
luarea în evidenţă şi va fi repetat ori de cate ori va fi necesar în caz de leucoree abundentă,
simpotomatologie locală , (prurit sau arsuri), antibiogramă pentru depistarea şi tratarea
gonoreei,examenul sumar de urină pentru identificarea proteinuriei şi glucozuriei, urocultură,
determinarea gliemiei,calcemie, uree.acid uric,creatinină, teste de disproteinemie, teste serologice
pentru boli infecţioase ( toxoplasmoză, listerioză, bruceloză, citomegalovirus, rubeolă ,etc)depistarea
marcărilor hepatitei B.
După efectuarea bilanţului stării de sănătate se apreciază daca sarcina poate fi dusă la termen fără
ameninţarera sănătăţii sau a vieţii mamei sau a fătului în cazul sarcinii fiziologice sau dacă necesită
îngrijire specială fiind gravidă cu probleme.
Asistenta medicală generalistă sau moaşa trebuie să cunoască:gravidele cu risc obstetrical pentru a
asigura urmărirea şi educaţia permanentă, echilibrul şi sprijinul de care aceasta are nevoie.

PRIMUL TRIMESTRU: luarea în evidenţă / consultaţia de declarare.

Luarea în evidenţă a gravidei trebuie să se facă cât mai precoce, înainte de a -15 a săptămână de
amenoree, stabilirea corectă a vârstei sarcinii din momentul luării în evidenţă a gravidei este
obligatorie pentru a avea o supraghere eficientă a sarcinii, pentru calculul datei probabile a naşterii şi
acordarea concediului medical.
Vârsta gestaţională se calculează din momentul concepţiei, se stabileşte adăugând la data primei zile a
ultimei menstruaţii încă 10 zile.În ultimii anii, vărsta gestatională, tinde să se exprimă în săptămâni, de
la prima zi a ultimei menstruaţii, vârsta gestaţonală este egală cu durata amenoreei exprimată în
săptămânii.Alte criterii de calcul a vârstei sarcinii sunt:
- coitul fecundant (raportul sexual fecundant), dacă este unic în perioada respectiva;
- data perceperii primelor miscări fetale de către gravidă, la primipare miscările fetale se percep la 4
luni şi jumătate, la multipare, primele mişcări fetale se percep mai devreme, la 4 luni.
- înălţimea fundului uterin, este semn obiectiv, cel mai important în stabilirea vârstei sarcinii; până la 4
luni diagnosticul de vârstă a sarcinii în raport cu volumul uterului se pune numai prin tact vaginal. În
sarcinile trecute de 4 luni IFU se cercetează prin palpare sau măsurare cu panglica metrică pe
abdomenul gravidei.
Calculul datei aproximative a sarcinii – nu poate fi stabilită cu precizie datorită faptului că nu se
cunoaşte: momentul exact al fecundaţiei, s-a admis un decalaj de 20 de zile , sarcina putând să ajunga
la 300 de zile, numită sarcină prelungită, fără să fie considerată sarcină patologică
Calculul datei probabile a naşterii în raport cu data ultimei menstruaţii.se face astfel:
La prima zi a ultimei menstruaţii se adaugă 10 zile şi la data obţinută se adaugă 9 luni solare ( a 30 de
zile) sau la data obţinută se scat 3 luni şi se află data probabilă a naşterii.
Nu este edificator acest criteriu în cazul ciclurilor menstruale neregulate.
Dacă pentru calcului datei aproximativa a naşterii se foloseşte data primelor mişcări fetale, la această
dată se adugă 5 luni pentru multipare şi 4 luni şi jumătate pentru primipare.
Amenoreea este unul din primele semne al instalării gestaţiei semnifică suprimarea menstruaţiei pe o
perioadă de cel puţin 3 ciclu , la examenul ginecologic uterul este globulos( nu mai este triunghiular)
tinde spre o formă rotundă prin creşterea tuturor diametrelor sale se măreşte în volum , mărire
concordantă cu vârsta sarcinii devine moale , scade consistenţa denumit uter ramolit ,colul uterin este
violaceu şi glera cervicală este absentă.
În raport cu vârsta sarcini,volumul uterului este în luna a 1 a de mărimea unei mandarine, la sfârşitul
lunii a 2 a mărimea unui ou de gâscă sau portocală de formă sferică , la sfârşitul lunii a 3 a uterul este
de mărimea unui grapefruit, fundul uterului se poate palpa deasupra simfizei pubiene acestor două
semne esenţiale se adaugă (amenoree şi mărirea uterului) li se adaugă alte semne :
Semne digetive –inapetenţă ,ptialism , (sialoree ), pirozois, balonări sau meteorism sau
constipaţie,greţuri ,vărsături- survin mai ales dimineaţa fără efort pe nemâncate ,se repetă în cursul
zilei , dispar înainte de luna a lV a oricare ar fi abundenţa lor iniţială prezenţa lor după acest interval
poate arăta o leziune oreganică , gastrică sau veziculară sau poate să arate o disgravidie.
Semne neuropshicice- somnoleţă astenie , labilitate emonoţională irascitabilitate, fatigabilitate.
Semne urinare – polakiurie , nevoie imperioasă de a urina, creştere în greutate , creşterea temperaturii
bazale 37,1º – 37,7 º C .
Semne genito-mamare – senzație de greutate , chiar dureri şi înțepături apare reţeaua Haller, coloraţie
violacee a epiteliului vaginal şi ramolirea colului uterin.
După 8 săptămâni de amenoree se poate pune diagnosticul sigur de sarcină, se poate confirma sarcina
înainte de acest termen şi prin dozarea hormonului corionic gonadotrofic ( HCG) prezent în urină şi în
plasma sangvină a femeii gravide.
Testele de sarcină decelează prezenţa în urină de HCG şi beta-HCG încă din prima zi de întârziere a
scurgerilor menstruale . Dozarea radio-imounologică (RIA) a HCG evidenţiză sarcina de la a 7 a – a
10 a zi de la fecundaţie , metoda se numeşte dozaj imunometric se bazează pe utilizarea anticorpilor
monoclonali cu formarea unui „sandviş” între cei doi anticorpi . Ecografia permite evidenţierea
existenţei sarcinii, a viabilităţii sarcinii si vârstei sarcinii , în săptămâna a 4-5 a de amenoree se poate
evidenţia sacul ovular , din săptămâna a 6 a se reperează embrionul şi sediul sarcinii , la 7 săptămâni
este decelată activitatea cardiacă a embrionului şi la 8 săptămâni poate fi confirmată o eventuală
prezenţă a mai multor embrioni- sarcină multiplă .Pentru a stabili data probabilă naşterii cât şi vârsta
gestaţională perioada cea mai bună de efectuare a ecografiei este între a 8 a şi a 12 a săptămână de
amenoree Auscultaţia Doppler cuplată sau nu cu ecograful poate detecta activitatea cardiacă din
săptămâna a 10 a cu transductoare abdominale şi din săptămâna a 8 a cu transductoare vaginale
.Examenul radiologic este interzis până în luna a 5 a de sarcină.

NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL I

Probleme:
- alterarea stării de confort fizic în legătură cu greţurile şi vărsăturile, arsura epigastrică, senzaţie
de balonare;
- elimnare urinară inadecvată , eliminare urinară modificată cantitativ şi calitativ manifestată
prin polakiurie;
- alterarea percepţiei senzoriale manifestată prin pervertirea gustului şi sialoree;
- deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia sarcinii, adaptarea, maternă la sarcină, calculul
datei probabile a naşterii, cu abuzul de substanţe toxice, inclusiv alcool, tutun , starea emoţională
modificată de sarcină, labilitate emoţională;
- alterarea comportamentului sexual;
- alterarea integrităţii pielii;
- oboseala datorată sarcinii, manifestată prin lipsă de energie , nevoie de somn sau insomnie;
- anxietate , în legătură cu preocuparea despre propria persoană , cu schimbările fizice , pe
măsură ce sarcina avansează.
Obiective :
Gravida :
- să cunoscă modificările organismului în timpul sarcinii, să înţeleagă că aceste modificări sunt
normale;
- să fie capabilă să identifice singură adaptările prin care trece organismul pe măsură ce sarcina
evoluează
- să fie capabilă să diferenţieze manifestările normale (cum ar fi greţurile,vărsăturile matinale), de cele
patologice (imposibilitatea de a se alimenta) şi atitudinea de urmat pentru ameliorarea acestora;
- să – şi exprime frica/teama ori neliniştea în legătură cu orice problemă dificilă de rezolvat;
Intervenţii :
- interviu amănunţit pentru a stabili starea de sănătate anterioară sarcinii, dacă manifestările
acuzate nu au alte cauze, precizarea antecedentelor generale, familiare, ginecologice şi obstetricale în
vederea completarii formularului de luare în evidenţă ;
- participarea la examen general şi obstetrical,
- cântărşte, măsoară tensiunea arterială, informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în
timpul sarcinii: determinarea grupelor sanguine, a factorului Rh, reacţia serologică, examen sumar de
urină, examenul secreţiei vaginale, etc;
- efectuarea examenelor obligatorii în sarcină (de: sânge, urină, secreţie cervico – vaginală,
examene facultative (ecografia, pentru precizarea termenului);
- înformarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii, oferă materiale
documentare, borşuri ,pliante etc;
- aprecierea stării de nutriţie a gravidei, o sfătuieşte să consume alimente bogate în carbonaţi,
gustări în cantităţi mici la interval de 2-3 ore ;
- să evite alimentele grase,mâncăruri cu arome puternice şi mirosuri neplăcute, prăjelile, să evite să
bea sucuri citrice, cafea, lapte sau apă dacă observă că îi fac rău,să limiteze lichidele înainte de
culcare, să evite ingestia unei cantităţi mari de cafea sau ceai sunt diuretice,să-şi golească vezica
imediat ce simte nevoia de micţiune, dacă micţiunile sunt însoţite de senzaţie de arsuri sau dureri, să
ceară sfatul medicului ;
- garavida care varsă este sfătuită să nu se ridice brusc din pat şi înainte de a se ridica să mănânce
câţiva biscuiţi, pâine prăîjită sau sărăţele;
- asigură confortul psihic prin discuţii cu soţul, atunci când este necesar;
- informarea gravidei asupra datei probabile a naşterii
- stabilirea ritmului consultaţiei prenatale ;
- instruieşte gravida privind semnele de avort, manifestări în sarcina patologică, care impun
consultaţie de urgenţă, dozarea beta- HCG şi efectuarea ecografiei.

TRIMESTRUL AL DOILEA – consult obligatoriu din a 6-a lună, presupune raportarea la vârsta de
20 săptămâni, între 14 şi 20 săptămâni.Se va urmării dacă apar: febră, disurie, durere , metroragi sau
leucoree, contracţii şi mişcări active.
Diagnosticul sarcinii este asemănător celui din trimestrul I, greţurile se atenuează apoi dispar,
prezintă apetit crescut, arsuri epigastrice , constipaţie , flatulenţă cu borborisme ,varice,
leucoree,migrene, furnicături, amorţeli ale degetelor , dureri lombo-sacrate şi pelvine ,uterul se
dezvoltă.
Abdomenul se umflă, şi sarcina devine vizibilă, sânii se măresc şi se îngreunează, prurit tegumentar,
stare de leşin , pigementaţia pielii se accentuează pe abdomen se profilează o linie închisă la culorare,
pe faţă se formează pete(mască de sarcină), se pigmentează şi faţa intrenă a coapselor, se subtiază
pielea abdomenului marcată de vergeturi creşte în greutate cu 5 kg până la 7( normal nu trebuie să
depăşească 1kg/lună maximum); după 20 săptămâni şi în general în a 2 a jumătate a sarcinii
diagnosticul se bazează pe semne de certitudine –aşa zisele semne fetale : mişcări active fetale , după
4 si ½ luni percepute la primipare şi după 4 luni la multipare , mişcările sunt percepute la început ca
frecături fine,care survin brusc se repetă neregulat, sunt neduroase şi foarte rar sunt supărătoare , se
percep prin metoda palpatorie - la palparea abdominală se pot simţi părţi mici fetale , iar din luna a 6
-a chiar cei 2 poli fetali.
Metoda auscultatorie permite ascultarea bătăile cordului fetal (BCF) , din luna a 5 - a ,cu un ritm de
120 -150 b/min; cu ajutorul stetoscopului obstetrical, bătăile sunt auscultate subombilical în plină
masă uterină, sunt comparate cu tic –tac –ul unui ceas învelit într-o pânză, nu corespund niciodată cu
pulsaţiile aortei materne , zgomotele cordului fetal sunt surde şi îndepărtate cu cât sarcina avansează
devin mai intense , se modifică focarul de auscultaţie după prezentarea şi aşezarea fătului.
Măsurarea înălţimii fundului uterin la sfărşitul lunii a-4-a, fundul uterului este la 3-4 cm subombilic
şi la 12 cm deasupra simfizei pubiene, cam la jumătatea distanţei dintre ombilic şi simfiza pubiană; în
luna a 5 a fundul uterului este la nivelul ombilicului, la sfârşitul lunii a-6-a fundul uterului este la 3-4
cm deasupra ombilicului sau la 20 cm de simfiza pubiană cam la jumătatea distanţei dintre ombilic şi
apendicele xifoid. Ecografia (se determină eventualele anomalii, se supraveghează creştere şi
dezvoltarea frătului, se apreciază localizarea placentei şi a cantităţii de lichid amniotic) si ausucultaţia
Doppler sunt examinări de elecţie pentru confirmarea sarcinii şi stabilirea evoluţiei acesteia .
Ca examene complementare se mai fac: determinarea glucozuriei şi a proteinuriei, efectuarea celei de-
a doua determinări a grupului sanguin si Rh, examenul serologic pentru rubeolă şi toxoplazmoză în
caz de rezultate negative anterioare, hemoleucogramă, glicemie,practicarea unei amniocenteze şi alte
examinări în funcţie de starea gravidei. Examenul radiologic se poate folosi ca mijloc de investigaţie
după a 6 a numai în cazuri excepţionale , când salvarea mamei o cere , se foloseşte pentru evidenţierea
de făt mort, pentru aprecierea formei şi dimensiuniloor micului bazin al mamei în apropierea
termenului – radiopelvimetrie si aprecierea maturităţii fetale pentru căutarea unor puncte de osificare
fetale.

NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL II

Probleme :
- alterarea tegumentelor şi mucoaselor datorită modificării organismului în timpul sarcinii
manifestată prin prurit tegumentar , erupţii cutanate apărute sub sânii , regiune inghinală, sâgerarea
gingiilor
- alterarea imaginii de sine şi a propriei înfăţisări ,datorată modificărilor produse de sarcină
manifestată prin creşterea în volum a abdomenului , masca gravidică,
- disconfort abdominal datorată apetitului crescut manifestat prin arsuri epigastrice , flatulenţă cu
borborisme şi constipaţie
- scurgeri vaginale neadecvate cantitativ şi calitattiv datorate modificărilor hormonale manifestate
prin leucoree
- durere datorată evoluţiei sarcinii manifestată prin dureri lombo-sacrate şi pelvine , migrene,
furnicături, amorţeli ale degetelor
- deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţie naturală şi cu
evoluţia normală a sarcinii în trimestrul doi

Obiective :
Gravida :
- să cunoască schimbările fizice ce se produc în timpul sarcinii
- să primească/ prezinte informaţii despre evoluţia normală a sarcinii;
- să respecte ritmul vizitelor, să se prezinte la controale periodice;
- să cunoască factorii care pun în pericol sarcina, putând declanşa avort sau naşterea prematură ;
- să cunoască semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii;
- să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată ;
- să stimuleze formarea mameloanelor,
- să aleagă o poziţie confortabilă, să se poată odihnii ;
Intervenţii :
Asistenta :
- evaluează informaţiile şi cunoştinţele gravidei legate de sarcină, a modului cum percepe sarcina,
evoluţia fătului şi adaptarea organismului matern, pentru a veni în spijinul acesteia atunci când îl
solicită ,lămurind astfel probelemele ce o preocupă pe aceasta, încurajează gravida să pună întrebări ;
- controlul periodic constă în : cântărirea gravidei şi măsurarea înălţimii gravidei, se informează
asupra greutăţii pe care trebuie să o aibă, măsuarea tensiunii arteriale, aprecierea înălţimii fundului
uterin, ascultarea bătăilor cordului fetal, sfătuirea gravidei să repete examenul de urină;
Asistenta în intervenţiile ei pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului spontan sfătuieşte
gravida : să evite efortul prelungit, călătoriile lungi, să evite ortostatismul prelungit, să evite efectuarea
de spălături vaginale, deoarece pot declanşa apariţia contracţiilor, care pot favoriza avortul .
În scopul combaterii unor manifestări legate de sarcină asistenta îndrumă gravida :
- să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin bai călduţe de şezut, la indicaţia medicului se
pot aplica unguente sau supozitoare, aplicare de comprese astringente, sau frecarea zonei cu un cub de
gheaţă; să se prevină constipaţia, să ingere lichide suficiente mai ales apă, alimente bogate în fibre,să
efectueze exerciţii fizice în mod regulat, folosirea tampoanelor perineale dacă prezintă leucoree, dacă
aceasta devine abundentă însoţită de prurit cu miros şi culoare modificată să se prezinte la medic, nu
se fac spălături vaginale şi se intesifică ingiena personală ;
- să consume lichide, să facă mişcare(fără excese), pentru combaterea constipaţiei
- să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine;
- să se odihnească în decubit dorsal, cu picioarele mai sus, se evită incrucişare picioarelor când
poziţia este şezândă. Este contraindicată folosirea de jantiere sau ciorapi care strâng, se vor purta
ciorapi elastici – speciali („ suport”), dimineaţa înainte de coborârea din pat, reducerea eventualelor
edeme, varice, dureri ale membrelor inferioare. Dacă varicele sunt vulvare se recomandă ridicarea
părţii distale a patului.
Se acordă sprijin psihic emotional, relaxare conştientă, pentru a reduce tensiunea sau încordarea în
care se află gravida, se fac plimbări în aer liber, curat, mediu liniştit.
În cazul în care gravida prezintă pirozis, se vor identifica şi înlătura alimentele care produc arsuri, va
consuma 5-6 mese/zi în cantităţi mici, alimentele să le mestece bine, evită mişcările prea energice
timp de 1-2 ore după masă, să evite: alimentele grase, stimulentele înainte de culcare (cafea, ceai,
coca-cola); să efectueze plimbări scurte înainte de culcare, să doarmă cu toracele ridicat, sprijinit pe
perne pentru a favoriza respiraţia , să nu consume somnifere fără indicaţia medicului, se recomndă să
bea un pahar cu lapte călduţ înainte de culcare, să facă exerciţii de relaxare, o baie caldă, să-şi aleagă o
postura adecvată in timpul somnului ; nu va lua medicamente fără indicaţia medicului. Va evita
periajul dinţilor cu pastă de dinţi astrigentă, va consuma cuburi de zahăr sau dropsuri tari.
În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale de decubit şi bradicardiei se impune ca gravida să-şi schimbe
încet poziţia pentru a favoriza circulaţia sangvină se recomandă schimbarea poziţiei în decubit lateral
stâng sau şezând pe un scaun cu genunchii uşor îndoiţi, se monitorizează pulsul şi tensiunea arteriala ;
Asistenta încurajează gravida să pună întrebări, să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina, cu
naşterea, o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp după
naştere, în cazul apariţiei pruritului şi a transpiraţiei, la indicaţia medicului se fac băi călduţe cu adaos
de bicarbonat de sodiu, se aplică loţiuni pe piele, se schimbă săpunul întrebiunţat sau se reduce
folosirea lui, pentru creştera confortului : Pentru reducerea durerilor dorso-lombare asistenta sfătuieşte
gravida ca la ridicarea unui obiect să îndoaie genunchii, spatele să rămână drept , să evite ridicarea
obiecteleor grele, activităţile casnice să le execute în poziţie şezândă sau în genunchi, sfătuieşte
gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă, fără toc, care să nu jeneze respiraţia şi
circulaţia ;
Pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare : se prinde
mamelonul între degetul mare şi arătător, ceea ce va determina, de obicei, erecţia şi mai rar, retracţia
(mamelon ombilicat).
Dacă mamelonul prezintă retracţie, învaţă gravida să plaseze doua degete la început deasupra şi
dedesuptul mamelonului, apoi lateral de-o parte şi de alta, executând un masaj blând prin împingerea
areolei spre peretele toracelui; această manevră se repetă zilnic, timp de cinci minute.
Pentru ambele tipuri de mameloane (erectil şi retractil/ombilicat) se recomandă : spălarea cu apă
călduţă pentru prevenirea blocării canalelor galactofore cu colostru uscat ; se interzice utilizarea
săpunului deoarece îndepărtează stratul protector de grăsime, care asigură elasticitate mamelonului;
după baie sau duş se tamponeză mameloanele cu un prosop aspru, cu o forţă moderată pentru a nu
produce iritaţie, expunerea mamelonului la aer, evitarea lenjeriei din fibre sintetice, a sutienului prea
strâmt
ATENŢIE ! Este contraindicată stimularea prin rularea mamelonului între degetul mare şi arătător la
gravidele care au avut în atencendente avorturi sau risc de naştere prematură.

TRIMESTRUL AL TREILEA - consult obligatoriu în lunile 8 şi 9, rolul acestuia este de a preciza

riscul prematurităţii şi prognosticul naşterii.
Examenul clinic constă în interogatoriu, examen clinic general, examenul obstetrical (măsoară
înălţimea uterului şi precizează prezentaţia fătului) tuşeu vaginal (care precizează prezenţa şi nivelul în
raport cu strâmtoarea superioară, aspectul segmentului inferior, starea colului şi a perineului,
explorează filiera pelvi-genitală, strâmtorile superioară, mijlocie şi inferioară).
Examene complementare: ecografia continuă şi confirmă observaţiile obţinute în cursul ecografiilor
din trimestrul 1 şi 2 : verifiucarea creşerii fătului, vitalitatea bună, absenţa anomaliilor morfologice,
prezenţa fătului în uter, prezentaţia, poziţia spatelui, poziţia placentei, închiderea colului uterin, studiză
cordonul ombilical, precizează sexul fătului. În cazuri particulare, ecogreafia, ghidează către anumite
manevre (amniocenteză).
Manifestările legate de sarcină arată un uter mărit de volum ce apasă la partea de jos pe vezică, BCF-
urile prezente şi mişcări active fetale preşente, înălţimea fundului uterin la 7 luni măsoare 28 cm ,la 8
luni 30 cm si la termen 32-34 cm, apasă pe vezică astefel încât tusea, strănutul , râsul pot provoca
incontinenţă urinară , în partea de sus împinge stomacul provocând arsuri, apasă pe diafragm cauzând
dispnee , prezintă dureri pelvine, lombare , articulare , datorată întinderii abdomenului , prezintă
crampe şi edeme la nivelul membrelor inferioare , edeme , modifică postura mersul , constipaţie ,
insomnie din cauza mişcărilor fetale si a micţiunilor frecvente.
Vărsta gestaţională este egală cu înălţimea fundului uterin, pe linia ombilico-xifiodiană , fundul
uterului se află la jumătatea liniei , la 8 ½ luni fundul uterului se află la nivelul apendicelui xifoid sau
la 32cm deasupra simfizei pubiene, circumferinţa abdomenului la nivelul ombilicului este de 92 cm,
fundul uterului coboară la sfârşitul lunii a 9- a la câteva laturi de deget sub apendicele xifoid cam la
28-30 cm de la simfiza pubiană IFU ( cm )/ 4 + 1 rezultă vârsta sarcinii în luni ( uterul creşte în
înălţime în medie 4 cm pe luna) constitue singurul semn obiectiv si cel mai important pentru stabilirea
vârstei sarcinii.
Greutatea creşte cu 4 kg pentru a ajunge la o creştere totală de 9 până la 12 kg, glanadele mamara
secretă colostru în cursul lunii a 8-a fătul se asează normal cu capul în jos, în cursul lunii a 9-a fătul se
angajează în micul bazin, uşurănd apăsarea pe diafragmă, uterul coboară sub apendicele xifoid,
uşurând respiraţia, apar contracţii uterine intermitente, nedureroase iar la gravida la termen acestea
devin ritmice şi dureroase, apariţia contracţiilor uterine din ce în ce mai puternice şi mai regulate
marchează începutul travaliului, care este prima fază a naşterii.
Sarcina este considerată la termen în preajma datei probabile a naşterii dacă data probabilă a naşterii a
depăşit cu 14-20 zile fără ca naşterea să fi avut loc „ sarcina este considerată prelungită”.Urmărirea
stării fătului, viu sau mort, se realizează prin : perceperea mişcărilor active fetale, auscultarea BCF-
urilor (normal între 120-160 bătăi pe minut; când se constată o încetinire a acestora este vorba de o
suferinţă fetală ), Doppler – ecografie (pune în evidenţă pulsaţii cardiace), în caz de dubiu se
efectueaza, dozări hormonale, examen radiologic.
Prezentaţia şi poziţia se realizează prin palparea abdominală, completată de auscultaţie obstetricală şi
tuşeu vaginal.
Starea membranelor, intacte sau rupte.
Afecţiuni care însoţesc sarcina.
Examenul gravidei la termen se face de către medic şi cuprinde : anamneza sau interogatoriul, examen
clinic generel, examenul obstetrical (inspecţie , palpare, auscultaţie, tuseu / tact vaginal, măsurarea
abdomenului şi bazinului).
NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL III ŞI GRAVIDA LA
TERMEN
Probleme :
- anxietate în legătură cu evoluţia sarcinii, cu naşterea asistenţa la naştere datorată lipsei de
cunoaştere a modului cum va decurge sarcina până la termen şi naşterea manifestată prin nelinişte,
teamă, frică ;
- frică/teamă legată de posibila traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a
membranelor sau riscului de complicaţii la naştere atât pentru mamă cât şi pentru făt ;
- deficit de cunoştinţe datorate recunoaşterii semnelor de pericol ce prevestesc naşterea,
recunoaşterea semnelor travaliului manifestată prin cerere de informaţii, cunoştinţe insuficiente
asupra evoluţiei sarcinii până la termen şi a declanşării travaliului;
- circulaţie neadecvată datorată diminuării mobilitaţii, lipsei de cunoaştere a mijloacelor de
amelioarare a circulaţiei manifestată prin edeme, senzaţie de greutate la nivelul membrelor inferioare ;
- durere datorată poziţiei defectuase a corpului, a relaxării ligamentelor din centura pelvină
manifestată prin dureri articulare, pelvine, lombare, crampe în membrele inferioare ;
- postură inadecvată datorată evoluţiei sarcinii manifestată prin modificarea centrului de greutate,
modificarea de postură, modificarea mersului, dificultate de a rămâne în poziţie funcţională, dificultate
de a sta în picioare timp îndelungat
- insomnie datorată mişcărilor fetale, a polakiuriilor, micţiunilor frecvente, manifestată prin ore
insuficente de somn, somn agitat ;
- epuizare datorată alterării confortului fizic şi psihic, manifestată prin oboseală, astenie,
iritabilitate, nelinişte, descurajare;
- alterarea eliminării intestinale datorată compresiei exercitate de uterul gravid asupra intestinului
manifestată prin constipaţie ;
- alterarea comportamentului sexual datorat disconfortului specific trimestrului trei
Obiective :
Gravida :
- să fie informată asupra manifestărilor determinate de adaptarea organismului la sarcină, despre
necesitatea recunoşterii precoce a semnelor ce prevestesc posibile complicaţii ale sarcinii;
- să primească cunoştinţe suficiente asupra semnelor ce privesc naşterea prematură
- să-şi exprime frica, teama, neliniştea, anxietatea în legătură cu orice problemă considerată greu de
rezolvat.
- va fi informată despre modul cum să se îngrijească, să se adapteze perioadei.
- va primi toate datele necesare recunoaşterii: semnelor de pericol ce prevestesc naşterea, semnele
ruperii premature a membranelor, semnele adevăratului travaliu;
- să nu prezinte anxietate (să diminueze anxietatea)
- să-şi dozeze efortul fizic, pentru efectuarea activităţilor zilnice.
- să doarmă suficient pentru refacerea forţelor
- să accepte restricţiile privind comportamentul sexual , cuplul să înţeleagă necesitatea acestor
schimbări în relaţiile sexuale
- să efectueze exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii
- să aplice tehnici de combatere/reducere a edemelor
- gravida la termen să colaboreze cu personalul medical, să cunoască etapele de desfăşurare a
naşterii

INTERVENŢII :
Asistenta discută cu gravida despre modificările normale ale corpului în trimestrul al lll lea de sarcină,
Asistenta supraveghează gravida, face educaţie continuă, informând gravida despre : --
semnele declanşării travaliului precoce, caracterul ritmic al contracţiilor, cauzele care pot declanşa
travaliul; semnele ruperii membranelor: scurgeri apoase, în cantităţi mai mari, cu miros fad
caracteristic ;
Îndrumă gravida să se prezinte la spital pentru consult, proba Zeiwang(examenul lichidului
amniotic); să se prezinte de urgenţă la medic dacă nu mai percepe mişcările fetale.
Asistenta sfătuieşte gravida: să evite ortostatismul, să se odihnească mai mult, să respecte orele de
odihnă atât ziua, cât şi noaptea , cu picioarele în poziţie ridicată, pe o pătură făcută rulou, dacă
oboseşte (să solicite ajutor la treburile gospodăreşti) să-şi găsească o poziţie bună pentru somn, în care
să respire mai bine, la nevoie sprijinită pe perne, să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus.
Asistenta recomnadă gravidei să limiteze excesul de lichide înainte de culcare, să reducă sarea din
alimentaţie, să nu se expună la termperaturi extreme, să evite diureticele.
Asistenta monitorizează cauzele producerii durerilor lombare, informează despre lorodoză,
supraîntinderii muşchilor spatelui şi modificarea centrului de greutate pe măsură ce sarcina evoluează ;
motiveză necesitatea purtării încălţămintei cu toc jos.
Informează gravida în legătură cu raporturile sexuale, reducerea lor în ultimele luni de sarcină (pot
declanşa travaliul) ; interzicerea în caz de ameninţare de avort, iminenţă de naştere prematură, infecţii.
Controlul medical periodic constă în: măsurarea înălţimii şi a greutăţii/masei corporale, măsurarea
tensiunii arterială, repetarea analizelor. La efectuarea examenului obstetrical se apreciază dezvoltarea
sarcinii după înălţima fundului uterin, în raport cu primele mişcări fetale, se instruieşte gravida cum
să-şi îngrijească noul-născutul atât în maternitate cât şi acasă, se informeză gravida cu semnele
premergătoare declanşării travaliului.
Gravida la termen se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semnele
declanşării travaliului (contracţii utrine dureroase, ritmice, rare, eliminarea dopului gelatinos,
modificări ale colului uterin) sau în urma sfatului medicului.
Asistenta ajută gravida să înţeleagă ca durerea nu se calmează şi că intensitatea creşte pe măsură ce
expulzia se apropie.
Pregătirea gravidei pentru internare şi naştere constă în primirea gravidei la serviciul de internări,
pregătirea psihică a acesteia - informarea gravidei asupra stării ei de sănătate, se cooperează cu
gravida învaţând-o să participe activ prin contracţia voluntară a muşchilor peretelui abdominal când i
se solicită , eforturile ei sunt utile fătului pentru naştere şi în acelaşi timp creşte tonusul ei psihic , se
încurajează pentru aşi menţine calmul şi încrederea.
Pregătirea fizică a gravidei pentru examenul clinic. Gravida(se încadrează în categoria urgenţelor),
sosită la camera de gardă prezintă actele şi i se întocmesc documentele legale de internare, se anunţă
medicul pentru examinarea gravidei şi stabilirea diagnosticului de internare.
Se face pregătirea gravidei pentru naştere: se dezbracă, se efectuează un duş călduţ, îmbracă hainele de
spital, (hainele ei se predau la magazie). Se îndepărtează lacul de pe unghii şi se taie acestea scurt. Se
aşază în poziţie ginecologică se efectuează toaleta riguroasă a organelor genitale externe(se
îndepărtează pilozităţile din regiune pubo-vulvo-perineală, cu aparat de ras individual; se spală cu apă
călduţă şi săpun, se tamponează cu o soluţie antiseptică), dacă gravida nu prezintă scaun spontan se
efectuează clismă evacuatoare, se efectuează sondaj vezical (daca nu prezintă micţiune spontană), se
notează datele de identitate în foaia de observaţie, măsurarea şi notarea funcţiilor vitale (puls,
respiraţie, tensiune arterială, temperatură înălţime greutate), se transportă gravida pe secţia de
obstetrică, se amplasează intr-un salon liniştit sau daca este cazul, la sala de naştere.
Asistenta supraveghează permanent gravida, urmăreşte evoluţia travaliului îi asigură
confortulpsihoafectiv , ascultă bătătile cordului fetal, urmăreşte ritmicitatea contracţiilor, starea
membranelor, spectul lichidului amniotic, evoluţia prezentaţie - toate observaţiile le consemnează în
partogramă(foaia specială de evoluţie a travaliului) şi informează medicul.
Pregătirea locală pentru naştere constă în efectuarea toaletei vulvoperineale şi pregătirea câmpului
operator. Se efectuează o dezinfecţie largă, cu alcool iodat, septozol, sau alte soluţii antiseptice a
regiunii suprapubiană(a porţiunii inferioare a abdomenului până la ombilic), vulvoperineală şi a feţei
posterioare a coapselor până la treimea inferioară a lor. Pe regiunile dezinfectate se aplică câmpuri
sterile, se lasă liberă regiunea vulvoperineală .
ATENTIE! Asistenta execută examenul sumar general şi obstetrical al gravidei,în lipsa medicului, cu
excepţia tuşeului vaginal.
La indicaţia medicului se administrează ser glucozat în perfuzie şi oxigen. Pregătirea psihica şi fizică a
gravidei, asigură desfăşurarea naşterii în conditiţii optime şi de asepsie perfectă .

EDUCAŢIA GRAVIDEI
Femeia gravidă străbate o perioadă în care grija/importanţa pe care o acordă sănătăţii sale duce la
asigurarea unui bun mers al sarcinii, o bună dezvoltare a copilului încă din timpul vieţii intrauterine şi
favorizarea unei naşteri normale.
În spitalele şi secţiile de obtetrică - ginecologie contactul sistematic cu grupa de populaţie deservită
creează condiţii favorabile efectuării unei munci de educaţie pentru sănătate contiunuă şi organizată,
aceste condiţii se datoresc faptului că femeia gravidă mai ales primipara, este foarte receptivă faţă de
sfaturile medicale atât din dorinţa de a evita orice complicaţii posibile, cât şi aceea de a avea o sarcină
normală şi a naşte un copil sănătos cu şanse sigure de adaptare la viaţa extrauterină realizată printr-o
dezvoltare somatică şi psihică armonioasă.
O latură a educaţiei gravidei – viitoare mamă, o reprezintă aşa – zisa „puericultură intrauterină” în care
sunt cuprinse toate regulile de igienă a sarcinii, care cuprinde totalitatea măsurilor igieno – dietetice –
medicamentoase, ce contribuie la asigurarea evoluţiei normale a sarcinii, naşterii şi lăuziei
Gravida, în interesul ei şi al copilului este datoare să cunoască tot ceea ce are de făcut în legătură cu:
igiena sarcinii, alimentaţia(atitudinea raţională de adoptat în legătură cu alcoolul şi fumatul), igiena
corporală şi vestimentară, modul de viaţă, activitatea fizică, comportamentul sexual, medicaţia în
sarcină, călătoriile, odihna, profilaxia bolilor infecţioase, igiena sistemului nervos, pregătirea prenatală
– pregăterea mameloanelor pentru alimentaţia la sân. Pentru recomandările de ordin general cât şi
pentru cele speciale legate de particularităţile organismului, ale modului de viaţă, sau anumite situaţii
ce apar în evoluţia sarcinii sau când în familie există probleme de ordin genetic sau alte boli cu
transmitere ereditară, este nevoie de sfatul medicului şi de aceea este necesar să subliniem cât de
importantă este prezentarea cu punctualitate la toate examenele clinice generale, obstetricale şi de
laborator care au ca scop supravegherea ştiinţifică a evoluţiei sarcinii şi naşterii la termen a unui copil
eutrofic şi sănătos. Riscurile la naştere pot fi considerabil reduse prin controale repetate pe tot
parcursul sarcinii, efectuate de către medicul generalist, medicul de Obstetrică-Ginecologie şi de
asistentul medical.
Contracepţia şi planificarea familială trebuie să fie cunoscute de către femei, astfel încât să evite
sarcinile nedorite şi mai ales, întreruperea cursului prin avort la cerere sau empiric.
Importanţa educaţiei pentru sănătate constă în sfaturile medicului şi asistentei medicale generaliste sau
a moaşei cu ocazia fiecărei consultaţii prenatale.
Asistentele educă despre: evoluţia normală a sarcinii, prevenirea sarcinilor nedorite, planificarea
sarcinii, igienă individuală , igiena sexuală, prevenirea bolilor venerice: lues (sifilis), gonoree;
prevenirea bolilor cu transmitere pe cale sexuală: HIV, SIDA, Hepatita B, C.
Sarcina reprezintă o etapă deosebită în viaţa femeii, care va avea un rol în plus, acela de mamă, pe
care trebuie să şi-l asume; de aceea trebuie cunoscut faptul că sarcina înaintea vârstei de 18 ani(copiii
născuţi de femei mai înainte de 18 ani au şanse mai multe să se nască prematur, să aibă greutate mică
la naştere, naşterea poate fi mai dificilă) sau după 35 ani( riscurile pentru sănătatea femeii legate de
sarcină şi naştere încep să crească),la femei care suferă de o boală pe care sarcina o poate agrava, ori
la femei care au născut patru copii, creşte riscurile din punct de vedere al sănătăţii.
Intervalul dintre două sarcini trebuie să fie cuprins între doi şi patru ani, timp necesar pentru ca
organismul matern să se refacă fizic şi psihic, să-şi refacă forţa şi energia.
Dacă în perioada copilăriei femeia nu a fost bolnavă, scade riscul de a avea probleme în cursul sarcinii
şi al naşterii.
IGIENA SARCINII
Igiena sarcinii cuprinde totalitatea măsurilor igienico-dietetice ce concură la o evoluţie normală a
sarcinii, a naşterii şi a lăuziei.
Igiena femeii grevide, cuprinde ansamblul de elemente ce definesc modul său de viaţă, femeia
însărcinatăeste o femeie normală, purtănd o sarcină normală deci nu este o femeie bolnavă.
Modul de viaţă nu va fi perturbat o dată cu instalarea sarcinii, gravida îşi continuă activitatea
profesională , impunându-se unele restricţii asupra cantităţii şi calităţii efortului depus, deoarece
efortul fizic are acţiune defavorabilă asupra gravidităţii prin modificarea presiunilor intrabdominale
asupra uterului gravid afectând şi circulaţia feto-placentară.Sunt interzise eforturile mari , prelungite şi
oboseala, o femeie însărcinată trebuie să fie calmă , ferită de stresuri fizice si psihio-emoţionale.
Igiena muncii. În primele 5 luni gravida poate să desfăşoare activitate profesională normală, dacă
acestea oferă o solicitare uşoară sau medie. Se va evita oboseala, în special cea prelungită. Gravidele
cu risc obstetrical crescut beneficiază de asistenţă prenatală şi condiţii de muncă adecvată.
Legislaţia ocroteşte mama şi copilul. Din articolele din codul muncii amintim:
- gravida în perioada de gestaţie nu trebuie să lucreze în mediu toxic;
- femeile gravide şi cele care alăptează nu vor putea fi folosite la locuri de muncă grele, periculoase şi
contraindicate medical; trecerea la un alt loc de muncă se face fără scăderea salariului, nu vor efectua
ore suplimentare;
- femeile gravide începând din luna a IV-a şi cele care alăptează nu vor fi repartizate în munca de
noapte;
- femeilor cu copii bolnavi mai mici de 3 ani li se acordă concedii plătite pentru îngrijirea acestora;
- femeile cu copii în vârstă de până la 6 ani, pe care îi îngrijesc, pot lucra cu 1/2 normă.
- concediul de maternitate prenatal este plătit şi se acordă de la 7 luni şi 10 zile, iar concediul
postnatal, se acordă conform legislaţiei în vigoare, este de asemenea plătit.
Medicul poate cere încetarea activităţii gravidei sau schimbarea locului de muncă atunci când acesta
influenţează negativ sarcina.
Factori profesionali care necesită atenţie deosebită sunt: efortul fizic, ridicarea de greutăţi, prelungirea
ortostatismumi, trepidaţii puternice, locuri de muncă cu noxe,condiţii atomsferice nefavorabile,
condiţii periculoase( munca la înălţime) obligaţia de a menţine un anumit ritm de lucru (banda
rulantă), factori ce influenţează negativ starea de gestaţie. Munca în gospodărie se acceptă dar să nu fie
prea obositoare (se va întrerupe la apariţia semnelor de oboseală prin odihnă în poziţia culcată). Se vor
evita: efortul prea mare la spălatul rufelor, scuturatul covoarelor, spălarea geamurilor, urcatul pe scară
la înălţime. Sunt contraindicate: ridicarea, împingerea sau căratul greutăţilor mari.
Odihna gravidei: sunt recomandate 8 h de somn zilnic , se evită somnul de după amiază dacă gravida
prezintă insomnii în cursul nopţii şi se recomandă repaus în fotoliu sau plimbări uşoare.
Activitatea sportivă: sportul de performanţă (inclusiv gimnastica) este interzis.
Se contraindică călăria, tenisul, alpinismul, canotaj, schiul, înotul în primele luni de sarcină, mersul pe
bicicletă şi motocicletă, expunerea la soare. Se recomandă plimbare, mersul pe jos pe teren plat cel
puţin 2 ore pe zi în ultimele luni de sarcină , durata unei plimbări nu trebuie să depăşească 30 – 45
min, gimnastică medicală în încăperi bine aerisite la interval de 3 – 4 zile, are ca scop menţinerea
tonusului muscular pe perioada sarcinii, învăţarea unor tehnici de respirare şi relaxare, ameliorarea
circulaţiei periferice, creearea unui tonus psiho-emoţional adecvat momentului naşterii. În lăuzie
exerciţiile de gimnastică sunt necesare pentru refacerea tonusului musculaturii abdominale, perineale
şi pentru evitarea tromboflebitelor.
Călătoriile sunt evitate călătoriile lungi cu trenul sau cu maşina mai ales pe drumuri accidentate, se
preferă drumuri scute, iar drumurile lungi vor fi efectuate în etape sau deplasarea cu avionul, se evită
în apropierea datei probabile a naşterii deplasarea în afara localităţii de domiciliu, mai ales în locuri
sau localităţi izolate.
Igiena corporală şi vestimentară
Îngrijirea corpului se face prin baie corporală generală de preferat cu duşul,mai ales în ultima lună de
sarcină. Se folosesc apa călduţă şi săpunul şi nu băile de abur sau apa rece ori fierbinte, ce pot produce
contracţii uterine. Organele genitale se spală zilnic cu apă şi săpun, deoarece, fiziologic, gravida poate
avea o secreţie vaginală mai abundentă - „leucoree de sarcină". Nu se fac irigaţii vaginale decât în
unele afecţiuni, folosindu-se canula scurtă şi numai la indicaţia medicului. După luna a 5-a, leucoreea
abundentă se poate trata local sau medicamentos.
Sânii se spală zilnic cu apă şi săpun, iar mameloanele se tamponează cu o pânză aspră pentru a întări
epiteliul, după care se ung cu lanolină. Pentru mamelonul puţin proeminent se poate efectua
„gimnastica mamelonului" prin apucare şi tracţiune în afară.
Dinţii se vor spăla de 2 - 3 ori/zi, iar fiecare gingie se va frecţiona 2 - 3 minute. Controlul
stomatologic ne permite profilaxia cariei dentare şi tratamentul precoce al afecţiunilor depistate. în
cazul unei alimentaţii complete şi echilibrate, mugurii dentari se formează în săptămâna 16 de gestaţie.
Îmbrăcămintea gravidei trebuie să fie lejeră şi comodă, conform anotimpului şi vârstei sarcinii, să
permită efectuarea de mişcări şi să nu producă compresiuni.
Sutienul să fie lat şi lejer şi să nu comprime sânii ,se va purta un sutien larg pentru sânii voluminoşi.
Se interzic centurile care comprimă abdomenul, purtarea jartierelor care favorizează edemele şi
varicele.Încălţămintea să fie comodă şi cu tocuri joase,se evită încălţămintea cu talpă plată.
Comportamentul sexual în sarcină
Comportamentul sexual în sarcină poate decurge normal în trimestrele I şi II; se reduce mult în
trimestrul III, este recomandat să se renunţe la ele, mai ales atunci cînd gravida prezintă contracţii
uterine dureroase sunt indicate poziţiile laterale, iar în ultimele 2 luni este bine a fi complet evitat. La
gravidele cu anumite antecedente obstetricale,gravide cu infecţii severe,avort habitual, ameninţare de
avort, iminenţă de naştere prematură se reduce activitatea sexuală din trimestrul II.
În timpul actului sexual, mai ales în ultimul trimestru, germenii ajung uşor în canalul cervical putând
infecta membranele şi lichidul amniotic expus florei microbiene din vagin.
Igiena alimentaţiei
În sarcină se asigură un regim alimentar echilibrat, diversificat, compus din alimente uşor digerabile şi
asimilabile. Nevoile calorice: necesarul caloric al gravidei este de 2200-2400 cal/ 24 h, în cazul
efectuării unei munci fizice uşoare, 2500-3000 cal / 24 h pentru gravidele care depun eforturi fizice
moderate, aport caloric redus sub 1500-2000 cal /24 h la gravidele cu obezitate preexistentă sarcinii ,
şi la cele care prezintă creşetere ponderală excesivă. Necesarul de alimente este mai crescut în
trimestrele II şi III de sarcină. Un regim corect instituit trebuie să cuprindă, pe lângă produşi
fundamentali (proteine, glucide, lipide), vitamine (în special A, D, E, F, K ,C) şi minerale, mai ales fier
– 15mg /24 h şi calciu - 30mg /zi ce poate fi asigurat din 250 ml lapte sau 30 g brânză de vaci. Acestea
sunt luate din carne, peşte, unt şi lapte, ouă, cartofi, cereale, roşii, spanac, morcovi, varză, ţelină, fructe
proaspete sau uscate.Printr-o alimentaţie echilibrată acoperă integral necesarul de magneziu , fosfor,
cupru , iod .Apa va fi folosită în cantitate mare , se evită apele minerale şi băuturile carbogazoase.
Alimentaţia gravidei trebuie să ţină cont de vârsta gravidei, climat, particularităţi somatometabolice,
vârsta sarcinii, sarcină unică sau multiplă.
Este bine ca alimentele să fie proaspete şi preparate cât mai simplu. Se vor evita conservele de carne,
pateurile, vânatul, prăjelile, rântaşul, tocăturile, mâncărurile grase, condimentele şi murăturile. De
asemenea, se vor evita băuturile alcoolice care, prin conţinutul de etanol, pot determina modificări
neuro-psihice la nou-născut şi tutunul, găsindu-se urme de nicotină la nou-născuţii proveniţi din mame
intens fumătoare. Sarea există în cantităţi suficiente în alimente, nefiind nevoie a se adăuga
suplimentar în mâncăruri, cunoscându-se faptul că gravida are tendinţa de a reţine apa în ţesuturi. Se
va evita consumul de cafea.
Se va evita constipaţia, prin mişcare, alimentaţie şi, la nevoie, prin laxative uşoare.
Se va acorda o atenţie mare gravidelor care muncesc, cărora le trebuie o alimentaţie cu valoare
calorică superioară gravidei casnice.
Alimentaţia în travaliu se reduce la minimum, fiind rezumată la lichide uşor zaharate şi vitaminizate.
Necesităţile energetice se asigură în cea mai mare parte prin administrarea parenterală de soluţii
glucozate şi vitamine. In lăuzie, solicitările alimentare cresc cu 800 - 1.000 calorii pe zi. Pentru fiecare
100 g lapte matern este necesar un aport alimentar de 120 de calorii. Aportul de lichide nu trebuie să
depăşească 1.500 - 2.000 ml, atât în sarcină cât şi în lăuzie. Alimentaţia necorespunzătoare determină
toxemii, anemii carenţiale şi complicaţii ca: avort, prematuritate, malformaţii.
Medicamentele şi sarcina. În timpul sarcinii se impun restricţii la medicamente, acestea pot cauza
avorturi , naşteri premature, malformaţii congenitale. Medicaţia în primele 3 luni de sarcină va fi
administrată cu multă grijă, în cazuri cu totul justificate (pentru mamă (TBC, HTA, infecţii grave,
diabet, cancer, lues, epilepsie, etc. sau făt ) respectând posologia şi contraindicaţiile. Impactul
medicamentelor cu organismul femeii gravide şi organismul fătului poate fi fatal.
Administrarea medicamentelor contraindicate în primul trimestru de sarcină poate determina
malformaţii congenitale, iar în ultimul trimestru de sarcină determină efecte nedorite în perioada
travaliului sau în post partum imediat la mamă şi făt;
Sunt contraindicate: citostaticele, produsele imunologice netestate la gravide; iodura de potasiu şi
propiltiouracilul, substanţe tireostatice, antipsihotice şi tranchilizante, diazepamul, sulfamidele,
derivaţii chininei, corticoizii, unele antibiotice (tetraciclină, streptomicină, doxiciclină) administrate în
primul trimestru de sarcină pot încetini creşterea osoasă, formarea smalţului dentar şi modificarea
culorii dinţilor; pot da surditate la copil; hormonii sexuali înlocuitorii de plasmă, adeseori folosiţi în
perioada sarcinii în travaliu sau la naştere (de exemplu dextranul), antiinflamatoriile nesteroidiene:
aspirina poate prelungi durata gestaţiei şi creşte riscul hemoragiei după naştere la mamă şi nou-născut;
anestezicele folosite sub diverse forme în practica obstetricală oferă un risc deosebit, uneori maxim,
atât mamei cât şi fătului.
Anestezia este condiţionată, în primul rând, de faptul că majoritatea intervenţiilor obstétricale se fac în
condiţii de urgenţă, pe paciente insuficient pregătite şi investigate, uneori epuizate neurofizic, după
travaliu prelungit, hiperalgic sau cu gravide având un dezechilibru volemic şi anemie severă, gravidă
şocată etc. Astfel, anestezia trebuie să rezolve şi deşocarea şi reanimarea gravidei. Anestezicele prin
supradoze pot da greaţă, vomă, paloare, agitaţie neuropsihică, hipotensiune, convulsii, deprimarea
activităţii cardio-pulmonare. Anestezia generală în obstetrică oferă un risc deosebit atât pentru mamă
cât şi pentru făt, riscul este maxim pentru persoanele neinvestigate şi nepregătite. Controlul medical
prenatal, prin examinarea periodică, atentă şi explorarea paraclinică a gravidei oferă un real folos
rezolvării cazurilor de urgenţă prin posibilitatea aprecierii „terenului gravidic", reducând riscul
operator şi anestezic. Terenul gravidic patologic preexistent, sau apărut în timpul sarcinii sau în
travaliu, indiferent de natura şi formele de manifestare ridică, risc obstétrical şi anestezic. Riscul
anestezic este foarte crescut nu numai în cazul asocierii sarcinii cu insuficienţa respiratorie, obezitate,
diabet, disgravidii severe, insuficienţă cardiacă decompensată, tulburări de coagulare, anemii severe
etc., ci şi după administrarea de oxistin sau prosta-glandine, medicamente folosite des în travaliu.
Ţinând cont de complicaţiile postoperatorii datorate anestezicelor, tehnicii propriu-zise, aparatură,
terenul gravidic, tehnica specialistului şi a cadrelor ajutătoare, accidentele intra şi postoperatorii,
gradul de risc fetal etc., se ajunge la concluzia că indicaţia operaţiei cezariene şi a oricărei intervenţii
obstétricale este numai medicală.
În general nu se vor folosi medicamente fară date complete şi actuale privind indicaţiile,
contraindicaţiile, efectele secundare la gravidă şi făt, cât şi modul de utilizare al lor. Administrarea
profilactică de medicamente, chiar preparate de fier sau vitamine la gravide cu sarcină cu indici
normali nu este indicată în prezenţa unei alimentaţii şi regim de viaţă normale.
Trebuie menţionată restricţia până la evitarea consumului de alcool etilic, care poate provoca întârziere
mentală sau sindrom de alcoolism la fat, condimente, tutun. în perioada de gestaţie, mai ales în primele
3 luni de sarcină, medicamentele se vor administra numai la indicaţia medicului, care oferă
discernământ şi responsabilitate.
Pregătirea psihologică a femeii însărcinate
Gravida trebuie să-şi păstreze modul de viaţă obişnuit, să-şi continue legătura cu familia şi cu prietenii,
să vizioneze spectacole, să asculte muzică, toate cu condiţia să nu obosească, să doarmă suficient, să
evite contactul cu persoanele bolnave.
Gravidei i se va explica necesitatea supravegherii, pe timpul perioadei de gestaţie, de către cadrele
medico-sanitare, care o vor lua în evidenţă şi o vor programa pentru viitoarele controale periodice.
Cu acest prilej, gravidei i se va arăta că sarcina este un fenomen natural, cu efecte benefice asupra
organismului: femeia trebuie liniştită şi asigurată că totul va avea o evoluţie favorabilă, cu atât mai
mult trebuie să ţinem seama de labilitatea psihică din timpul sarcinii şi ulterior, al lăuziei. Gravidei
trebuie să i se îndepărteze teama de necunoscutul fenomenului de naştere, să asculte sfaturile cadrelor
medico-sanitare, să manifeste încredere în obstetricianul care îi supraveghează sarcina şi, ulterior,
naşterea, să îndepărteze „sfaturile" persoanelor neavizate.
De asemenea, i se va recomanda pregătirea din timp a trusoului personal şi al viitorului nou-născut
(aproximativ din luna a şaptea de sarcină).
Se recomandă plimbările în aer liber, cel puţin o oră pe zi şi efectuarea mişcărilor de gimnastică
învăţate, cu exerciţii uşoare, neobositoare; acestea cresc capacitatea respiratorie, tonusul musculaturii
abdominale, activează circulaţia sângelui, ameliorează starea neuropsihică a gravidei, creându-i o
senzaţie de bine, de destindere, influenţează favorabil peristaltismul intestinal.
Se interzice fumatul, care reduce greutatea nou-născuţilor, creşte riscul naşterii unor feţi morţi şi al
prematurităţii, accentuează senzaţia de greaţă şi vărsăturile.
În apropierea termenului de naştere se va evita efectuarea de călătorii, înaintea drumului fiind necesară
consultarea medicului obstetrician.
Profilaxia bolilor infecţioase: evitarea contactului cu persoane bolnave, evitarea aglomeraţiilor în
perioada epidemiilor, evitarea alimentaţiei în cazul lipsei temporare a posibilităţilor de igienizare a
alimentelor, mâinilor şi mediului.
Vaccinarea în timpul gravidităţii. Vaccinurile, prin natura lor sunt potenţial feto sau embriotoxice
prezentând risc de avort, naşteri premature sau malformaţii congenitale. Singurul vaccin recomandat
de rutină la gravidă, este vaccinul antitetanic ,bine suportat şi chiar recomandat la gravidele
nevaccinate, se efectuează cu vaccinuri inactivate sau cu anatoxină tetanică purificată şi
absorbită(ATPA), se previne un eventual tetanos neonatal.
După unii autori, se recomandă vaccinul dT(bianatoxino- diftero-tetanic). Dacă în ultimii 10 ani
gravidele nu au primit o doză de dT vor primi o doză rapel.
Gravidele parţial imunizate sau neimunizate contra tetanosului li se efectuază vaccinarea completă cu
trei doze dT, iar gravidelor cu indicaţie de vaccinare în timpul sarcinii care nu au efectuat întreaga
serie de doze dT după naştere li se va efectua întreaga serie necesară asigurării protecţiei . Vaccinul
contra hepatitei B este recomandat femeilor inclusiv gravidelor din grupa de risc înalt de infecţie cu
HBV; vaccinarea antigripală este indicată femeilor cu risc crescut de complicaţii ale gripei. Mai sunt
permise la gravide în situaţii deosebite: vaccinarea antirabică; vaccinarea antipoliomielitică cu vaccin
administrat numai parenteral , calea orală este contraindicată; vaccin antiamaril, dacă va trebui să
călătorească în zone cu risc de febră galbenă. Vaccinul antirubeolic este contraindicat în primele 3 luni
de sarcină şi trebuie evitat în lunile următoare; după naştere medicul poate recomanda vaccinarea
contra rubeolei(pentru ca la următoarele sarcini femeia să fie imună) iar dacă femeia s-a vaccinat cel
puţin 1 lună să evite sarcina.
Imunizarea pasivă cu imunoglobuline a femeilor gravide, nu prezintă riscuri pentru fetus.

NAŞTEREA - PREGĂTIREA GRAVIDEI PENTRU NAŞTERE ŞI ASISTENŢA LA

NAŞTERE

Definiţie:
Naşterea cuprinde un asamblu de fenomene funcţionale şi mecanice care duc progresiv la expulzia
spntană a fătului în afara căilor genitale materne , la sfârşitul gestaţiei,fără complicaţii materne sau
fetale. După OMS naşterea este „ expulzia sau extracţia completă din corpul mamei,independent de
durata gestaţiei, a unui produs de concepţie care după această separare , resipră sau manifestă oricare
alt semn de viaţă , ca bătaie a inimii , pulsaţia cordonului ombilical, sau contacţia efectivă a unui
muşchi supus acţiunii voinţei , fie că a fost sau nu tăiat cordonul ombilical şi fie că placenta a rămas
sau nu ataşată”.
Naşterea poate fi:
- normală (eutocică): se realizează pe căi naturale, în prezentaţie longitudinală, craniană flectată
sau pelviană,cu făt la termen are loc intre a 38-42 a săptămână de amonoree
- anormală (distocică) sau patologică datorită unor distocii mecanice sau dinamice , vicii de
prezentaţie , malformaţii fetale sau suferinţă fetală ce necesită intervenţie medicamentoasă ,
obstetricală sau chirurgicală pentru terminarea actului naşterii; datorită unor anomalii de durată:
naşterea prematură ( se produce intre a 28 -37 a săptămână de amenoree ), naştere în cazul sarcinii cu
termen prelungit (depăşeşte cu 14 zile durata normală gestaţională de 40 săptămâni)
Naşterea spontană este atunci când se declanşează de la sine , naşterea provocată atunci când este
consecutivă unei intervenţii exterioare (medicală , chirurgicală, criminală) .
- unică (cu un singur făt) sau multiplă,(gemelară tertiară etc)
- pe căi naturale sau chirurgicală (cezariană)
EXAMENUL GRAVIDEI LA TERMEN. PREGĂTIREA PROPRIU-ZISĂ PENTRU
NAŞTERE.
Naşterea este anunţată de unele semne premonitorii/semnele pretravaliului:(CUD, mai ales
noaptea;eliminarea dopului gelatinos, uneori pătat de sânge;colul este moale, se scurtează şi devine
permeabil la deget), ce determină gravida să se prezinte la maternitate de urgenţă. Începerea travaliului
este anunţată de unele semne principale( se consideră că travaliul începe, când există col şters, o
dilataţie a orificiului colului uterin de 2cm şi contracţii uterine sistematizate – ritmice şi progresive) şi
semne secundare. Gravida ajunge la maternitate, fiind alertată de unul dintre semnele principale
prezentate mai jos. La internare se efectuează un examen clinic riguros al gravidei, în urma căruia se
decide fie internarea direct în sala de travaliu; internarea în secţia de obstetrică, în aşteptarea
travaliului; prognosticul desfăşurării naşterii; necesitatea unei intervenţii adecvate.
Examenul gravidei pentru internare şi asistenţă la naştere cuprinde: anamneza sau interogatoriul,
examen medical generel, examenul obstetrical (inspecţie , palpare, auscultaţie, tuseu / tact vaginal,
măsurarea abdomenului şi bazinului).
Anamneza sau interogatoriul precizează:
- contracţii uterine dureroase: momentul apariţiei, intensitatea, frecvenţa;
- pierderea lichidului amniotic: da/nu, dacă da de cât timp.
- se studiază documentele gravidei, carnet sau caiet, se completează antecedentele personale
fiziologice, patologice, familiare; antecedentele obstetricale( număr de sarcini, evoluţia acestora,
naşteri anterioare, avorturi;
- evoluţia sarcinii actuale, se precizează: DPM, DPN, afecţiuni care au însoţit sarcina, examinări
paraclinice deosebite, tratamente urmate pe parcursul sarcinii.
Examenul medical general: măsurarea greutăţii, înălţimii, temperatura, tensiunea arterială,
determinarea albuminei şi a glucozei în urină.
Examinarea rapidă a aparatelor respirator şi cardio-vascular a pacientelor care nu s-au prezentat la nici
o consultaţie prenatală , se verifică grupa sanguină şi Rh-ul dacă nu sunt trecute în carnetul gravidei.
Pregătirea gravidei pentru examenul obstetrical constă în: dezbrăcarea femeii, aşezarea în poziţie
ginecologică se efectuează toaleta externa a vulvei, se îndepartează pilozităţile (pentru naştere), se
spală cu apă călduţă fără substanţe antiseptice, se efectuează clisme evacuatoare.
Examenul obstetrical:
Se măsoară diametrele bazinului cu ajutorul pelvimetrului – pelvimetria externă aplicând vârfurile
butonate ale pelvimetrului pe reperele anatomice se citeşte pe cadran distanţa în cm: diametrul
bispinos 23-24cm, diametrul bicrest 27-28 cm, diametrul bitrohanterial 31-32 cm, diametrul antero-
posterior extern (Baudeluque) sau conjugata externa 19-20 cm, diametrul antero-posterior la nivelul
stramtorii inferioare 9-9,5 cm si creşte până la 11-12. Se măsoară diametrul utilizabil obstetrical sau
pelvimetria internă prin efectuarea tuşeului vaginal cu respectarea strictă a normelor de asepsie.Se
îmbracă manuşa sterilă, se introduc degetele index si mediu in vagin până în fundul de sac posterior al
vaginului, se ia contactul cu sacul, se urmareste concavitatea sacrată în sus până se atinge
promontoriul. Cu cealaltă mână se apasă pe mâna examinatoare la nivelul unde aceasta atinge
marginea inferioară a simfizei pubiene. Se scot degetele din vagin şi se măsoară cu pelvimetrul sau cu
panglica de la vârful degetului examinator(medius) până la locul marcat de unghie rezultând conjugata
diagonală din care se scade grosimea simfizei 1,5-2cm, se obţine conjugata vera, diametrul utilizabil
obstetrical. Normal este 10,5 pana la 11 cm. Tuşeul vaginal furnizează informaţii despre colul uterin,
starea membranelor(rupte-degetul ce trece prin colul înmuiat ia contact cu prezentaţia, se scurge lichid
amniotic; intacte-degetul întânleşte bombarea elastică a pungii apelor, nu se elimină lichid amniotic),
prezentaţia(tipul, eventualele prezentaţii distocice, raportul cu strâmtoarea superioară-
mobilă,aplicată,fixată,coborâtă), starea bazinului osos si bazinului moale.
Inspecţia apreciază volumul uterului şi forma sa.
Măsurarea înălţimii fundului uterin(IFU),cu centimetrul, la termen măsoară 32-34cm, care permite să
se facă şi o apreciere asupra fătului, măsurarea circumferinţei abdominale la nivelul ombilicului la
termen este de 92-95cm.
Palparea, dă informaţii asupra: poziţiei fătului(longitudinală, transversală), prezentaţiei
fătului(craniană, pelviană, transversă), poziţia spatelui fetal, surprinderea întăriri muşchiului
uterin(contracţia uterului-semn obiectiv )prin examinarea cu mâna pe uter.
Auscultaţia BCF(130-150/min) se face cu stetoscopul obstetrical sau cu eco-Doppler.
La debutul travaliului este recomandată efectuarea monitorizării electronice continuă, cu
cardiotocograful, care înregistrează concomitent contracţiile uterine dureroase(CUD) şi bătăile
cordului fetal(BCF), aprecierea efectului contracţiilor asupra BCF-urilor.
După terminarea examenului se poate aprecia dacă gravida este în pretravaliu, travaliu sau fals
travaliu, se dă prognosticul naşterii: tipul prezentaţiei, volumul fătului, calitatea CUD, starea bazinului
şi a colului uterin, în funcţie de care se stabileşte calea de naştere: joasă sau înaltă, sau prin cezariană.
SEMNELE DECLANŞĂRII TRAVALIULUI:
Semnele principale:
-Contracţii uterine ritmice şi dureroase – este semnul cel mai frecvent întâlnit al debutului travaliului;
la început sediul durerilor este lombo – abdominal, apoi cu timpul se localizează la nivelul uterului. La
debut CUDapar la interval de 30 sau la 20 devin progresiv mai frecvente şi mai intense, la15, la
10,apoi la 5( încetează odată cu naşterea copilului), uneori CUD sunt distanţate de la 20 la 5, ceea ce
impune plecarea la maternitate pentru internare.
- Eliminarea(pierderea) dopului gelatinos. La nivelul vulvei apar secreţii(glere) muco-gelatinoase cu
striuri de sânge, semn ce precede întrarea în travaliu cu câteva ore înainte, dar acest interval se poate
prelungi până la câteva zile.
- Ruptura membranelor(ruptura pungii apelor/pierderea apelor) – constă în scurgere de lichid
amniotic. Pierderea este spontană, imprevizibilă şi nedureroasă, poate fi abundentă sau doar zemuindă
şi determină spitalizare imediată a gravidei deoarece cavitatea uterină comunică direct cu exteriorul şi
există riscul infecţiei(copilul nu mai este atât de bine protejat); ruperea membranelor expune la riscul
procidenţei de cordon.
- Deschiderea colului – sub efectul contracţiilor, colul se scurtează(se şterge), apoi se dilată progresiv
până atinge un diametrul de 10cm.
Semnele auxiliare:
Dureri discrete localizate în hipogastru şi lombo-abdominal, postura ortostatică şi mersul devin
greoaie, dificile, apare „mersul legănat, de raţă”, acesta indică angajarea capului fătului; polakiurie,
respiraţia femeii devine uşoară, ca rezultat al coborârii fundului uterului, colul se inmoaie şi mai mult
şi se scurtează.
ASISTAREA NAŞTERII

Naşterea normală se desfăşoară de-a lungul unor procese succesive numite „perioadele" sau „fazele"
naşterii. După unii autori aceste perioade bine delimitate, sunt în număr de trei:1 perioada de
dilataţie/travaliul normal, 2. perioada de expulzie a fătului, 3. perioada de expulzie a placentei
(delivrenţa) şi a anexelor fetale; iar după alţi autori perioadele sunt în număr de patru, la cele trei se
adaugă cea de a 4-a perioada sau perioada de postpartum imediat/perioada de consolidare a
hemostazei( perioadă admisă numai de unii autori).
Travaliul normal pentru primipare este de 8 - 10 ore, iar pentru multipare este de 5 - 8 ore. Travaliul
propriu-zis este precedat de pretravaliu ce prezintă următoarele simptome: contracţii uterine dureroase,
neregulate, mai ales noaptea; presiunea scade în etajul abdominal superior şi creşte în pelvis;
eliminarea, a dopului gelatinos, uneori pătat de sânge; colul, moale, se scurtează şi devine permeabil la
deget.
Travaliul propriu-zis începe odată cu apariţia contracţiilor uterine dureroase(CUD), sistematizare care
modifică colul.
Semnele clinice ce anunţă începutul naşterii sunt: contracţiile uterine sistematizate, cu caracter
progresiv şi cu modificări ale colului uterin; eliminarea dopului gelatinos; bombarea membranelor ce
solicită orificiul uterin.
Debut de travaliu se consideră atunci când există col şters şi o dilataţie a orificiului uterin de 2 cm, cu
contracţii ritmice şi progresive (sistematizate).
1.Perioada întâi sau de dilataţie cervicală durează 8 - 10 ore la primípare şi 6 - 8 ore la
multipare/secundípare, până la 10 ore fiind considerată o durată normală. Această perioadă nu trebuie
să depăşească 11-12 ore.
Conduita de urmat în perioada de dilataţie.
Aducerea pacientei în sala de travaliu, instalarea unui cardiotocograf pentru aprecierea calităţii
contracţiilor, se va realiza un tuşeu vaginal pentru aprecierea: gradului de dilataţie, a nivelului de
angajare a fătului, a poziţiei şi tipului de prezentaţie.
Montarea unei perfuzii intravenoasă periferică, cu soluţie Ringer sau glucoză 5%. Măsurarea cu
reguralitate a TA şi a pulsului mamei.
Pentru supravegherea eficientă a travaliului, moaşa /asistenta medicală trebuie să urmărească cu
atenţie şi să noteze în partogramă(act medico-legal, în caz de accidente la naştere) toate observaţiile
asupra travaliului în evoluţie: dinamica CUD respectând regula „din ce în ce”: mai dese, mai lungi,
mai dureroase; BCF: aprecierea ritmicităţii şi intensităţii lor; starea generală a mamei; evoluţia
dilataţiei colului: supleţea marginilor colului; progresiunea prezentaţiei: mobilă, aplicată, fixată,
coborâtă; starea membranelor, iar după ruperea lor în prezentaţiile craniene, la dilataţie de 6cm se
apreciază volumul şi aspectul lichidului amniotic.
Verificarea dilataţiei colului la 2-3 ore, fără să se depăşească 4 ore, se face prin tact vaginal sau rectal,
de către medicul obstretician care dirijează travaliul, iar după ruperea membranelor, tactul vaginal se
face numai de 2-3 ori, în perfecte condiţii de asepsie şi antisepsie, existând risc crescut de infecţie.În
timpul travaliului BCF vor fi ascultate la interval de 30 minute - în cazul membranelor intacte şi la
interval de15 minute - după ce membranele s-au rupt; în expulzie se ascultă mai des, uneori chiar după
fiecare CUD. Modificarea dinamicii uterine şi a BCF, va fi adusă imediat la cunoştinţă medicului
obstetrician.
Contracţiile uterine, dureroase, iniţial la 10 - 15 minute, cresc progresiv în frecvenţă, durată şi
intensitate, producând nelinişte, anxietate, agitaţie, sunt greu suportate de gravida nevrotică sau
fricoasă. Eficacitatea contracţiilor uterine dureroase, este dată de ştergerea şi dilatarea colului
uterin(colul se înmoaie, se scurtează, apoi se şterge), progresiunea prezentaţiei şi eliminarea dopului
gelatinos cu striuri sangvine. Pereţii colului sunt înglobaţi în segmentul inferior, formând canalul
segmento-cervical, ce se destinde pasiv în urma contracţiilor uterine dureroase, puternice; cavitatea
uterina se continuă astfel cu canalul vaginal, formând canalul de naştere. Marginile orificiului uterin se
subţiază, se întind, dilataţia orificiului creşte până la 10 cm, formând dilatada completă, aceasta
marchează sfârşitul perioadei de dilataţie. „Punga apelor" bombează şi membranele se rup la o
dilataţie de 6 - 7 cm.
Ruperea membranelor se face spontan sau artificial. Într-o naştere normală membranele(punga apelor)
se rup la o dilataţie aproape completă 7-8 cm, sau 4-5 degete, presiunea uterină este mare, membranele
cedează şi se rup. Ruperea membranelor se face: normal/spontan(explicat mai sus); se pot rupe
prematur, înainte de debutul CUD gravida nu este intrată în travaliu; precoce ruperea se produce în
cursul travaliului, la o dilatare incompletă; ruperea tardivă o dată cu degajarea prezentaţiei; artificială,
membranele se rup de către medic- intervenţie medicală, când dilataţia colului este peste 6 cm, sau in
caz de intervenţie criminală. După 6 ore de la ruperea membranelor, infecţia amniotică este probabilă,
iar la 18-24 ore este sigură. Cunoaşterea integrităţii membranelor este de mare valoare pentru persoana
care supraveghează şi dirijează travaliul, deoarece de ea depinde conduita în continuare. După ruperea
spontană a membranelor, prezentaţia fătului coboară, intră în contact cu canalul segmentocervical, pe
care îl destinde, iar descărcarea unei noi cantităţi de ocitocină se produce reflex. Se dublează,
probabilitatea de mortalitate fetală dacă perioada de dilataţie depăşeşte 12 h la primipare şi 8 h la
secundipare.În această perioadă femeia poate deveni agitată.
2. Perioada a doua sau de expulzie a fătului - Conduita în expulzia fătului.
Perioada de expulzie a fătului începe când prezentaţia apare la vulvă. Când apar primele contracţii
expulzive, pacienta se transportă în sala de expulzie, se aşază, pe masa ginecologică.
Se efectuează toaleta vulvoperineală şi se pregăteşte câmpul operator, realizând o dezinfecţie largă
suprapubiană, vulvoperineală şi dezinfecţia feţei posterioare a coapselor, până la 1/3 inferioară a lor
prin badijonare cu alcool iodat, septozol, sau alte antiseptice. Se izolează zona vulvoperineală cu
câmpuri sterile. Persoana care asistă naşterea îşi dezinfectează mâinile şi îmbracă echipament
steril(halalt, mască şi mănuşi). Se explică gravidei modul de coordonare a efortului expulziv, folosirea
presei abdominale, relaxarea între contracţii. La apariţia contracţiei uterine, parturienta va inspira
profund de 2 - 3 ori, urmându-i un efort expulziv de 15-30 secunde. Va repeta aceasta de 2 - 3 ori în
cursul fiecărei contracţii. In pauzele dintre contracţii i se administrează oxigen. Expulzia va fi
moderată, pentru a se cruţa integritatea ţesuturilor moi. Craniul apare lent la orificiul vulvar, se degajă
uşor, după infiltrare cu novocaină 1% (60 - 80 ml) a perineului. Când se indică epiziotomia, se
decoronează craniul de perineu, se face incizie atât cât este necesar.
Perioada de expulzie a fătului durează 30 - 45 minute la primipare şi 15-20 minute la multipare,
începe odată cu dilataţia completă, când prezentaţia(coboară în medie cu 1cm/oră la primipare şi
2cm /oră la multipare) este coborâtă pe planşeul pelviperineal, cu sau fără ruperea membranelor.
Filiera pelvigenitală, ce trebuie străbătută de produsul de concepţie, prezintă: strâmtoarea superioară
(sau intrarea în pelvisul mic), excavaţia (sau conductul), strâmtoarea inferioară sau ieşirea din pelvis.
Pentru a trece prin această filieră osoasă, prezentaţia execută trei timpi principali sau timpii naşterii;
angajarea, coborârea şi degajarea prezentaţiei; fătul execută şi unele mişcări suplimenare de
orientare, flexie, rotaţie internă şi externă şi înclinare laterală. Mişcările craniului şi ale trunchiului
sunt asociate, trunchiul repetând mişcările craniului. Cea mai frecventă prezentaţie este cea
longitudinală craniană (96%).
Prezentaţia poate fi: prezentaţie occipito-iliacă stângă anterioară(OISA)- cea mai frecventă; prezentaţie
facială, care permite naşterea pe cale joasă, dar este mai delicată şi mai prelungită; prezentaţia pelvină,
reprezintă 3-4% din prezentaţii, se depistează la consultaţiile din lunile a-8-a , a -9-a şi la ecograf,
majoritatea obstetricienilor indică cezariană; prezentaţia frontală, permite în general naşterea pe cale
joasă.
Contracţiile uterine se succed, la 2 - 3 minute, durând 40 - 50 de secunde, devin mai puternice şi cu
eficienţă mai mare. După un timp, ele vor fi însoţite şi de contracţii reflexe ale muşchilor abdominali şi
diafragmei, apărând astfel contracţiile uterine expulzive. Expulzia fătului în prezentaţie cefalică, se
derulează în felul următor: fătul este împins, prin canalul de naştere, caudal, până la introitul vulvar.
 În această perioadă presiunea abdominală, combinată cu forţa contracţiilor uterine determină expulzia
fătului. Expulzia trebuie ajutată cu mâna, pentru a obţine o naştere controlată, nici prea rapidă, nici
prea lentă şi să se evite pe cât posibil ruptura perineului. În timpul expulziei unele naşteri se anunţă
dificile, parturienta poate fi ajutată dacă se impune prin efectuarea epiziotomiei(incizie mediană a
perineului), prin aplicarea forcepsului în expulzia fătului, sau a ventuzei, sau necesită operaţie
cezariană.
Presiunea exercitată pe planşeul pelviperineal induce reflexul de screamăt(ducând la expulzia fătului
în afara canalului de naştere occiputul se deflectează dedesubtul simfizei; după expulzia capului
copilului, se efectuează o mişcare de rotaţie, umerii se vor plasa în poziţie anteroposterioară, apoi se
coboară capul şi se degajă umărul anterior, după care se ridică uşor capul, apoi se degajă umărul
posterior; apoi corpul şi membrele se degajă fără probleme. La apariţia feţei, aspirăm sau ştergem
secreţiile bucofaringiene, pentru a preveni aspiraţia lor. Expulzia se termină după o dublă
clampare/pensare a cordonului ombilical după care se efectuează secţionarea acestuia. După expulzie
se aşează fătul pe un scutec călduţ se tamponează tegumentele, scutecul ud se îndepărtează. Pe masa
pregătită special în imediata apropiere a mesei ginecologice se acordă nou-născutului primele
îngrijiri : se face dezobstrucţia căilor respiratorii superioare, se pensează cordonul ombilical cu
două pense Pean, una la 10-15 cm de la inserţia abdominală a ombilicului, cealaltă pensă înspre vulva
parturientei, se secţionează cordonul ombilical între cele două pense, cu foarfecele chirurgical.
Se ligaturează/clampează cordonul ombilical după încetarea pulsaţiilor arterei ombilicale, iar în
cazul nou-născuţilor în stare de asfixie, ligaturarea cordonului ombilical se face imediat după naştere ,
se secţionează la 1 cm deasupra ligaturii cu foarfecele chirurgical curb steril. Se face un nod dublu cu
cele două capete de fir libere, un nod de siguranţă peste suprafaţa bontului, apoi se secţionează firele –
„ligatura în dop de şampanie”, sau face un fel de capişon. Suprafaţa secţionată a bontului se
tamponează cu o soluţie antiseptică (tinctură de iod, alcool iodat, septozol), apoi se observă dacă mai
sângerează. Cordonul mai gros se leagă mai sus, astfel ca, în caz de secţionare, să putem face o a doua
legătură.
Se pansează bontul cu comprese sterile stropite cu alcool de 70ºC, crestate pe una din laturi până la
jumătate, iar deasupra punem un strat de vată sau mai multe comprese se fixează cu o faşă, nu se va
folosi leucoplast, irită pielea; după unii autori se aplică pe bontul ombilical un pansament steril uscat
peste care tragem o faşă. Asistenta va controla frecvent în primele 24 ore pansamentul ombilical
pentru a depista la timp o eventuală hemoragie.
Se arată copilul mamei, se are grijă ca aceasta să verifice sexul.
Se stabileşte identitatea, se pune o brăţară/cartonaş cu un număr la mâna copilului, identic cu cel dat
mamei, numele mamei, data, ora naşterii, sexul şi greutatea copilului, pentru a evita confuziile cu alţi
nou născuţi de acelaşi sex.
Examenul clinic al nou.născutului se efectuează complet şi rapid, este de preferat ca examinarea să
se facă încă de la naştere, de cel care a asistat naşterea, se cercetează integritatea organismului pentru a
depista eventualele malformaţii congenitale
Se apreciază starea nou-născutului după criteriile Virginiei Apgar. Evaluarea se face la 1, 2, 5 şi la
10 minute. Fiecare parametru este notat cu un punctaj(0,1,2), suma lor reprezintă scorul Apgar. Un
scor Apgar 10, 9, 8, corespunde unei stări clinice bune, scorul 7 se poate echivala cu apneea
tranzitorie, scorul 6,5,4 cu asfixia albastră,iar scorul 3,2,1 se apreciază ca fiind corespondentul asfixiei
albe.
Profilaxia oftalmiei gonococice şi a vulvitei(la fetiţe). Oftalmia purulentă a nou născutului poate
duce la orbire. Profilaxia se face imediat după expulzia capului, ochii nn se curăţă de secreţiile
palpebrale şi oculare potenţial infectate din vaginul mamei, cu un tampon înmuiat în apă sterilă sau ser
fiziologic steril. Glandele lacrimale ale copilului nu funcţionează şi din această cauză nu există funcţia
antiseptică protectoare a lacrimilor. Se intilează în sacul conjuctival după metoda Crede(pleoapele larg
deschise), în fiecare ochi 1-2 picături de nitrat de argint 0,75%-1%, sau dintr-un colir antibiotic; se
îndepărtează excesul apoi se masează uşor pleoapele în sens circular, apoi se şterg ochi cu ser
fiziologic steril. Soluţia trebuie să fie proaspătă, păstrată în recipiente de culoare închisă. Profilaxia
vulvitei la fetiţe, se îndepărtează labiile şi se pun 1- 2 picături de nitrat de argint soluţie 0,75-1%.
Se cântăreşte şi se măsoară lungimea şi perimetrele nou-născutului, se înfăşă, se arată mamei,
după care se trimite în secţia de pediatrie.
3. Perioada a treia sau de expulzie a placentei (delivrenţa) şi a anexelor fetale corespunde
perioadei cuprinse între sfîrşitul expulziei nou-născutului şi expulzia placentei, durează 15-20 de
minute.Această perioadă cuprinde trei faze:- o mică perioadă de repaus fiziologic imediat după
expulzie, care durează 5-10-15 minute;- dezlipirea sau decolarea placentei; în această fază reapar
contracţiile uterine durează 10-20-30 de minute;- faza a- III-a, de expulzie a placentei din vagin şi a
membranelor, în a afara canalului genital, aceasta durează 1-5 minute. Expulzia placentei poate fi
normală(fiziologică) sau anormală(patologică) când apar complicaţii.
DE REŢINUT! Expulzia normală a placentei se realizează în trei timpi constă în dezlipirea placentei ,
coborârea în vagin şi expulzia placentei şi a membranelor.
Conduita în perioada de expulzie/delivrenţă a placentei.
Placenta după expulzie este atent examinată: formă, culoare, integritatea lobilor şi a membranelor,
locul de inserţie a cordonului ombilical, prezenţa infarctelor etc. Se face controlul manual al cavităţii
uterine, pentru a extrage cheagurile de sânge şi eventual resturile de membrane şi de cotiledoane. De
reţinut! Extracţia manuală a placentei este indicată în cazul în care: delivrenţa depăşeşte 30 de minute;
sîngerarea vaginală este peste 500 ml; intervenţii obstetricale. Se face suturarea eventualei epiziotomii.
Mama se menţine încă 2 ore în sala de travaliu, se supraveghează funcţiile vitale şi vegetative,
comportamentul, starea generală etc. Dacă aceasta doreşte, i se aduce copilul la sân ,numai după ce a
fost complet examinat.
4. Perioada de postpartum imediat/perioada de consolidare a hemostazei. Perioada a patra sau de
postpartum imediat cuprinde primele 24 de ore după naştere şi delivrenţa, când se consolidează
hemostaza. În această perioadă contracţia uterului determină obstruarea vaselor uterine din stratul
plexiform(ligaturile vii), iar vasele din miometru se vor tromboza. Supravegherea lăuzei este
obligatorie. Travaliul se termină odată cu expulzia placentei şi consolidarea hemostazei. În cazul
prezenţei unei hemoragii, asistenta anunţă imediat medicul.

NURSINGUL GRAVIDEI ÎN TRAVALIU – ASISTAREA NAŞTERII

CULEGEREA INFORMAŢIILOR:
- vârsta sarcinii: ultima consultaţie, ultima ecografie; numărul sarcinilor, cum au decurs, tipul naşterii
precedente; prezentaţie anormală sau sarcină multiplă;
- timpul scurs de la ruperea membranelor;
- la tuşeul vaginal: prezentaţia dacă este normală sau nu;
- integritatea membranelor; contracţii, senzaţia de împingere; suflu cord fetal; culoarea lichidului
amniotic;
- se observă semnele de gravitate: suferinţă fetală: lichid amniotic colorat, modificări BCF,
hemoragie, procidenţa de cordon;
- prezentaţie oblică sau transversală;
- prematuritate.
PROBLEME:
Anxietate posibil cauzată de:
- anticipării evenimentelor negative;
- schimbările fizice pe măsură ce travaliul se instalează;
- labilitatea emoţională;
- apariţia nou născutului.
Durere datorată lipsei de cunoaştere a metodelor de control al durerii, manifestată prin: facies crispat,
plâns, geamăt, ţipăt, CUD;
Disconfort datorită:
- evenimentelor ameninţătoare: spitalizarea , travaliu
- contracţiilor uterine dureroase;
- urgenţei / necesităţii imperioase de a urina şi frecvenţei micţiunilor;
Deficit de cunoştinţe în legătură cu:
- evoluţia sarcinii, naşterea şi îngrijirea copilului;
- declanşarea travaliului ;
- autoîngrijirea în perioada lăuziei;
- recunoaşterea semnelor de pericol ce prevestesc naşterea;
Epuizare cauzată de:
- efortul de la naştere;
- dificultatea în a stăpâni stresul legat de modul cum va decurge naşterea;
Cunoştinţe insuficiente în legătură cu comportamentul în timpul travaliului datorită lipsei de informare
Probabilitatea atingerii integrităţii fizice datorată oboselii, agitaţiei, pierderii de sânge în timpul
travalului: manifestată prin risc de complicaţii ;
Alterarea confortului în legătură cu apariţia hemoroizilor, varicelor, eventuala epiziotomie
OBIECTIVE :
Gravida :
- să-şi exprime teama, neliniştea în legătură cu modul cum va decurge travaliul sau orice altă
problemă ce o frământă;
- să colaboreze cu asistenta/moaşa şi medicul să atenueze starea de anxietate legată de evenimentele
ameninţătoare: ruperea precoce a membranelor, modificarea BCF, sau a mişcărilor fetale, circulară de
cordon, naştere prematură etc.
- să nu prezinte modificări de dinamică uterină;
- naşterea să se producă fără incidente majore;
- să nu se instaleze suferinţe fetale;
- să cunoască metodele nonfarmacologice de control al durerii
- să se prevină accidentele ce pot apare în timpul travaliului şi după acesta.

INTERVENŢII :
Asistenta : primeşte parturienta în sala de naştere cu amabilitate, o linişteştepe ea şi pe aparţinători, se
informează despre paritate, desfăşurarea naşterilor precedente, frecvenţa CUD, pierderea lichidului
amniotic: ora, culoarea, abundenţa; verifică carnetul de muncă şi grupa sanguină şi Rh-ul. Anunţă
moaşa sau medicul obstetrician . Pegăteşte materialul necesar pentru examenul obstetrical: mănuşi,
antiseptice, stetoscopul obstetrical sau cu ultrasunete, tensiometru.
Pregăteşte patul pentru parturientă prevăzut cu muşama, aleză; măsoară temperatura, TA,
pulsul;determină albumina în urină, la indicaţia medicului efectuează sondaj vezical dacă golirea
vezicii nu se produce spontan şi clisma evacuatoare, dacă nu prezintă scaun.
Ajută parturienta să se aşeze pe masa ginecologică sau în pat pentru examinare, după care transportă
pacienta la sală de travaliu dacă medicul indică, transportul se face în poziţie de decubit,dacă
membranele sunt rupte.
În sala de travaliu se urmăreşte evoluţia travaliului după:
- situaţia dilataţiei colului uterin (progresia dilataţiei); starea membranelor amniotice;
evoluţia prezentaţiei (raportul faţă de strâmtoarea superioară);aspectul lichidului amniotic;
dinamica uterina; bătăile cordului fetal.
Totul se consemnează în foaia specială de evoluţie a travaliului (partograma). Abaterile de la
parametrii normali constituie capitolul de intervenţie activă a medicului.
Intervenţiile asistentei medicale în sala de travaliu.
 Stă lângă gravidă asigurându-i confortul psihoafectiv, oferindu-i siguranţă. Asigură toaleta şi
igiena femeilor care nu se pot ajuta singure. Supraveghează şi ajută pacientele în stare gravă şi pe cele
agitate.
Urmăreşte TA, temperatura, CUD, BCF-urile şi, în general, evoluţia travaliului.
Execută examenul sumar general şi obstetrical în lipsa medicului (exceptând tuşeul vaginal).
Urmăreşte dinamica uterina şi BCF-urile cu cardiotocograful, notând ritmul, durata şi intensitatea
CUD în foaia de observaţie.
Semnalează imediat medicului anomaliile de dinamică uterina sau modificările BCF-urilor.
-supraveghează bătăile cordului fertal la inteval de 30 de minute la început, apoi la 15 minute ,
urmăreşte succesiunea contracţiilor uterine, durata
- consemnează, la indicaţia medicului, modificarea colului, starea membranelor în foaia anexă
obstetricală
- semnalează apariţia unor fenomene (tulburări de dinamică, suferinţă fetală), realizează corectarea
medicamentoasă conform prescripţiei medicale ;
- supraveghează starea gravidei prin măsurarea pulsului, tensiunii arteriale, temperaturii; urmăreşte
comportamentul şi reactivitatea generală
- urmăreşte aspectul lichidului amniotic, raportează asupra modificărilor de culoare, cantitate ;
- Pregăteşte materialele necesare pentru asistenţa la naştere: câmpuri sterile, mănuşi sterile, materiale
de dezinfecţie, pense, foarfeci sterile, aţă pentru cordonul ombilical, materiale pentru prevenirea
oftalmiei gonococice, medicamente pentru dirijarea travaliului,
În sală - colţ de reanimare fetală, în care se găsesc: sonde de cauciuc şi aspirator pentru dezobstruarea
căilor respiratorii superioare, oxigen, medicamente.
Asistenta medicală pregăteşte trusa cu instrumente de asistat, care cuprinde: valve late, sondă vezicală,
2 pense KOCHER, 1 foarfece, pensă anatomică cu dinţi, 2 pense MUSEAUX, ace curbe
HAGEDORN, portac; aţă sterilă groasă pentru legarea cordonului ombilical sau clemă ombilicală, aţă
sterilă subţire sau medie, catgut, sorţ de cauciuc şi casoletă cu halat şi câmpuri sterile. De asemenea,
trebuie să mai existe în sală şi casolete cu comprese, tampoane de vată şi mănuşi sterile, seringă
sterilă, septozol, alcool, tinctură de iod, apă oxigenată, substanţe analgezice pentru anestezie locală -
xilină, novocaină (a se face test de toleranţă).
În sală trebuie să mai existe: stetoscop obstétrical, ploscă plată, irigator prevăzut cu tub de cauciuc şi
canulă sterilă, 3 perii sterile sau soluţie antiseptică pentru aseptizarea mâinilor operatorului, sondă de
aspiraţie a mucozităţilor din C.R.S. ale fătului, sistem de aspiraţie în funcţiune, soluţie protargol 2%
sau nitrat de argint.
Dulapul pentru medicamente trebuie să conţină: antispastice (Papaverină, Scobutil); tranchilizante
(Diazepam); opiacee (Morfină), ocitocice (Oxistin, Ocitocină, Sandopart), glucoza 33% şi 5%, ser
fiziologic, vitamine (Bi, B6, C).
De asemenea, instalaţia de 02 trebuie să fie în funcţiune,etc.
În expulzie asistenta colaborează permanent cu gravida, sfătuind-o cum să respire şi să-şi prelungească
voluntar contracţiile; ajută femeia să”împingă”bine în efortul expulziv din timpul CUD, îi explică că
atunci când începe contracţia uterină dureroasă, femeia să-şi golească plămânii, apoi să-i umple cu aer,
să-şi blocheze toracele în inspiraţie, să împingă în jos(ca pentru defecaţie) trăgând cu mâinile de
suporturile metalice verticale ale mesei ginecologice, care susţin picioarele, bărbia este în piept, gura
închisă, să-şi menţină toracele blocat şi efortul expulziv cât maimult timp. Dacă contracţia durează, să
expire rapid şi să reia efortul expulsiv. Asistenta verifică abordul venos, la cerere oferă stetoscopul
obstetrical pentru consult, şterge faţa parturientei de transpiraţii, stropeşte cu apă faţa pacientei, îi
umezeşte buzele. LA apariţia crampelor musculare dureroase, masează moletul şi dorsoflexia
piciorului
Supravegheză perineul în timpul expulziei, anunţă medicul pentru perinectomie sau epiziotomie în
cazul în care opune rezistenţă
Atribuţiile asistentei medicale.
 Asistă expulzia respectând timpii . Când partea prezentată începe să întindă perineul, aşează
gravida pe masa ginecologică.
Pregăteşte câmpul operator după ce face o dezinfecţie largă suprapubiană, vulvoperineală şi a feţelor
posterointeme ale coapselor, cu o soluţie de alcool iodat, septozol etc.Aşază câmpurile sterile, izolând
regiunea vulvoperineală. Explică gravidei modul de execuţie al efortului susţinut. Ajută pe medic la
naşterea pe care o asistă.
Dacă i se va încredinţa să asiste la naştere, va respecta întocmai regulile de aspsie, astfel: îşi spală
mâinile cu trei perii sterile, cu apă sterilă şi săpun timp de 5 minute pentru fiecare perie, prima
folosind-o până la două laturi de deget de plică cotului, a doua până la jumătatea antebraţului iar cu a
treia va spăla numai mâna. Va avea grijă să nu se atingă de obiectele din jur (care sunt nesterile), apa
să nu curgă puternic pentru a stropi mâna sterilă, iar apa de pe mâini să se scurgă spre cot şi nu invers.
După aceasta, mâinile se freacă cu o soluţie diluată de alcool iodat, septozol şi alcool 70°. Va îmbrăca
bluza şi masca sterile.
Naşterile fiziologice indicate le asistă numai sub supravegherea medicului, respectând întocmai cele
mai sus menţionate.
Acordă îngrijiri nou născutului, imediat după expulzie trebuie reanimat, stabilizat din punct de vedere
al funcţiilor vitale şi examinat sumar. Respiraţia NN sănătos, este amplă cu un ritm regulat şi prezintă
plâns viguros. Coloraţia este roz uniform, poate fi prezentă cianoză palmeo-plantară; zgomotele
cardiace sunt bine bătute, ritmice şi se percep pe partea stângă a sternului
Dezobstruează căile respiratorii ale nou-născutului, pensează, secţionează, ligaturează, pansează
cordonul ombilical şi acordă celelalte îngrijiri descrise mai sus.
In momentul când aşteaptă dezlipirea placentei supraveghează atent parturienta, urmărind starea
generală, cantitatea de sânge pierdut este (maximum 300 ml), fiind pregătită pentru o eventuală
extracţie manuală a placentei.
Observă semne de dezlipire a placentei prin apăsare cu mâna deasupra simfizei pubiene (manevra
Küstner); pierderi mici de sânge, contracţii uterine slabe, coborârea fundului uterin sub ombilic şi a
cordonului restant, uter dur contractat, apăsarea deasupra simfizei pubiene nu determină ridicarea
cordonului restant
Se prinde placenta cu palmele făcute căuş, răsuceşte membranele pentru evitarea ruperii şi rămânerii
acestora în cavitate, placenta se prinde într-un recipient steril.
Verifică integritatea placentei pe ambele feţe, acordă atenţie deosebită cotiledoanelor aberante, verifică
integritatea ţesuturilor moi materne (col,perineu), colaborează cu medicul în vederea suturării. La
indicaţia medicului se administrează un uterotonic: Ergomet, Methergin, pentru a asigura retracţia
uterină. Se controlează sângerarea prin orificiul vulvar, apoi asistenta efectuează toaleta vulvo-
vaginală cu apă sterilă, cu sau fără lichid antiseptic.După curăţirea epiziorafiei cu Rivanol,
Mercurocrom, se fixeaxă vulvo-perineal, un torşon steril. Lauza este ajutată să coboare de pe masa
ginecologică, i se schimbă eventual cămaşa se aduce la pat, se acoperă cu o pătură este supravegheată
permanent., poate prezenta: o reacţie nervoasă, cu frisoane şi tremurături – se linişteşte mama. Se
măsoară pulsul, tensiunea arteriale şi se notează în F.O.

LĂUZIA FIZIOLOGICĂ
Definiţie: Lăuzia este perioada de timp, 6 - 8 săptămâni, după expulzia placentei, în care se
realizează retrocedarea modificărilor sistemice produse de sarcină până la revenirea la starea
morfofiziologică dinainte de concepţie, practic lăuzia fiind terminată în momentul în care aparatul
genital este apt pentru a relua un nou ciclu gestational.
Clasificare:
1. Lăuzia imediată: durează 1 0 - 1 2 zile. Cuprinde:
a) perioada a patra sau de postpartum imediat (primele 24 ore imediat după delivrenţă);
b) lăuzia imediată propriu-zisă, care durează 1 0 - 1 2 zile.
2. Lăuzia tardivă: durează din ziua 10 până în ziua 42 - 48 din postpartum.
Modificările sistemice în lăuzie interesează aparatele cardiovascular, pulmo-
nar, renal, genital şi tabloul hematologic, care revine la normal în primele săptămâni.
Perioada a patra sau de postpartum imediat cuprinde primele 24 de ore după naştere şi delivrenţa,
când se consolidează hemostaza. Supravegherea lăuzei este obligatorie. Travaliul se termină odată cu
expulzia placentei şi consolidarea hemostazei.
După delivrenţă, uterul contractat are marginea superioară (rundul uterin) la nivelul cicatricii
ombilicale. După unii autori „lăuzia este perioada care urmează naşterii fătului, începe odată cu
terminarea perioadei a lV a naşterii şi durează 6 săptămâni , are 3 perioade:
I-a lăuzia imediată primele 24 ore de la naştere; a-2-a lăuzia secundară primele 10-12 zile de la
naştere; a-3-a lăuzia tardivă pănă la 6 săptămâni
Modificările organelor genitale
Involuția începe la 2 zile de la naştere; la 2 săptămâni de la naştere uterul devine organ pelvin şi nu
poate fi palpat deasupra simfizei. Imediat după naştere uterul căntâreşte aproximativ 1 kg, după 1
săptămână el cântăreşteaproximativ 500 g, la sfârşitul săptămânii a 2 a de la naştere cântăreşte 300 g.
Involuția uterului se datorează dispariţiei edemului interstiţial , revenirii fibrelor care s-au hipertrofiat
la dimensiunile din afara gestaţiei.
La 2-3 zile de la naştere decidua se va diferenţia în două straturi: stratul superficial,şi stratul bazal
care conţine fundul glandelor endometriale şi care rămâne intact. Stratul bazal este refăcut in a 3-4 a
săptămână de la naştere.
Imediat după delivrenţă zona de inserţie placentară este de dimensiunile palmei mâinii. La sfârşitul
celei de-a doua săptămâni aria de inserţiei este de 3-4 cm în diametru. Colul uterin la câteva zile de la
naştere permite pătrunderea a două degete, pentru ca la sfarşitul primei săptămâni să fie permeabil la
pulpa indexului. La 2 săptămâni de la naştere orificiul intern este inchis, iar cel extern întredeschis.
Vaginul rareori îşi reia dimensiunile dinainte de naştere . Inelul himenal reprezintă carunculii
mirtiformi. Mucoasa îşi reduce dimensiunile.
Lohiile reprezintă scurgeri vaginale în care îşi au originea: liza cheagurilor formate în cursul
hemostazei , caduca necrozată , transudatul uterin.
Mirosul lohiilor este fad.Inițial până în ziua a 4-5 a , aspectul este sanguinolent datorită hematiilor ,
apoi până în ziua a 15 a sunt seroase , iar până la 4 săptămâni sunt albe.
Modificările aparatului si sistemelor
Imediat după naştere apare o creştere a rezistenţei vasculare periferice , dartorită îndepărtării
circulaţiei uteroplacentare. Debitul cardiac rămâne crescut timp de 48 ore după naştere, iar travaliul
cardiac şi volumul plasmatic vor reveni gradat la normal în timpul primelor 2 săptămâni de la naştere.
Îin lăuzia imediată apare o poliurie transitorie datorită eliminării surplusului de apă din sectorul
interstiţial. Hipotonia vezicii urinare este frecventă în primele zile după naştere, apoi dispare.
Este destul de frecventă situaţia în care în primele zile de la naştere lăuza prezintă o stare depresivă,
probabil datorită unor factori hormonali şi emoţionali.
Imediat după naştere se menţine o leucocitoză cu creşterea predominantă a granulocitelor, limfopenie
şi eozinopenie.
Trombocitele cresc imediat după naştere;fibrinogenul scade lent, revine la valorile normale în 3-4
săptămâni. Steroizii placentari scad rapid, gonadotrofienle hipofizare revin la valorile dinaintea
sarcinii, PSH –ul mai rapid decât LH-ul.
La femeile care nu alăptează estrogenii cresc incapând cu sfârşitul primei săptămâni de lăuzie.
La femeile care alăptează estrogenii ajung la nivelurile dinainte de sarcină in aproximativ 2 săptămâni.
Nivelul progesteronului se menţine scăzut până înaintea reluării ciclurilor. Prolactina scade imediat
după naştere, iar după 4-6 săptămâni nivelul prolactinei este asemănător celui din afara lăuziei.
Restabilirea ciclului menstrual la femeia care nu alăptează apare la 6-8 săptămâni de la naştere. Primul
ciclu este de obicei anovulatoriu . Dacă femeia alăptează reluarea menstrelor are loc mai târziu,
primele două cicluri fiind anovulatorii.
Aspectele clinice ale lăuzei
Elementele clinice care se urmăresc în lăuzie sunt:
temperatura,aspectul sânilor, TA , pulsul , aspectul lohiilor, involuția uterului, cicatrizarea plăgii de
epiziotomie.
Temperatura curba termică - temperatura poate creşte până la 37 - 38°C în primele 5 zile, ca rezultat al
tulburărilor de tranzit intestinal, sau datorită instalării „furiei laptelui"; dacă temperatura este peste
38°C şi persistă mai mult de 24 h, în primele două săptămâni, se etichetează înainte de toate ca o febră
puerperală;
Orice stare febrilă în lăuzie este considerată expresia unei infecţii, trebuind să fie tratată ca atare atâta
timp cât nu se infirmă.
Tensiunea arterială şi pulsul sunt stabile, şi trebuie urmărite în special în perioada lăuziei imediate.
Sarcina normală este asociată cu cerşterea apei extracelulare , iar creşterea diurezei puerperale este un
proces fiziologic , ocazional poate apărea în urină , în cursul primei săptămâni după naştere lactoză
care nu este detectată la examenul paraclinici obişnuit
Uterul regresează progresiv : în ziua a-2-a uterul se află la nivelul ombilicului, în ziua a-6- a se află a
jumatea distanţei dintre pubis şi ombilic , în ziua a -12 a se află la nivelul simfizei pubiene. La 6-8
săpămânni de la naştere are dimensiunile dinaintea naşteri, colul se închide treptat. Lohiile vor avea
aspectul deschis anterior .Microscopic în constitușia lohiilor se găsesc:
eritrocite , fragmente de deciudă , celule epiteliale , bacterii.
Microorganismele se găsesc chiar și în lohiile recolatate direct din cavitatea uterină. Plaga perineală
în mod normal se prezintă suplă cu tegumente nemodificate , nedureroasă.La 3-4 săptămâni de la
naştere apare o mică sângerare care dureză 2-3 zile. La 6-8 săptămâni, dacă femeia nu alăpteză apare
menstruaţia . Uneori menstruţia poate să nu apară atâta timp cât femeia alăptează. Amenoreea în
timpul lactaţiei se datorează unui deficit de stimulare ovariană de către gonadotrofinele hipofizare.
Lăuzia tardivă este dominată de lactaţie.
Atitudinea în lăuzie
În prima oră dupa naştere TA şi pulsul se măsoară la un interval de 15 minute. Cantitatea şi caracterul
pierderilor de sânge trebuie apreciată împreună cu dimensiunile şi consistenţa fundului uterin, pentru a
putea depista o eventuală atonie uterină, se palpează frecvent fundul uterului în primele ore
postpartum.
Mobilizarea precoce în primele 24 ore este obligatorie pentru a preveni complicaţiile uterine,
constipaţia şi tromboembolică . Încă din prima zi se recomandă mobilizarea din a 2 şi a-3-a zi, se
recomandă, gimnastică medicală pentru ameliorea tonusului musculaturii abdominale şi a altor grupe
muscualare. Bandajul abdominal nu se mai recomandă pentru refacerea tonusului peretelui abdominal.
Deasemenea se realizează suprevegherea involuţiei uterului care trebuie să corespundă datelor
menţionate mai sus.
Toaleta vulvoperineală se face cu soluţii antiseptice de 2 ori pe zi. Femeia trebuie educată să-şi
realizeze singură toaleta regiunii vulvare dinspre anterior spre posterior, o pungă cu gheaţă poate fi
aplicată în regiunea perineală în primele ore după naştere pentru a reduce edemul şi disconfortul
apărute după epiziorafie. Se urmăreşte evoluţia plăgii de epiziorafie iar firele vor fi suprimate în a 4a
zi de la naştere, tratarea hemoroizilor apăruți destul de frecvent în sarcină se impune.Sensibilitatea
vezicii urinare la presiunea intravezicală şi capacitatea vezicii de a se goli spontan poate fi diminuată
de analigezice de conducţie ca de altfel şi de leziunile dureroase ale tractului genital. Retenţia urinară
cu distenisa vezicii urinare este o complicaţie frecventă a lăuziei imediate, aceasta impune o observare
atentă pentru a fi siguri că nu apare retenţia de urină.
Prima micţiune apare în primele 4 ore de la naştere, dacă în primele 4 ore nu a urinat se impune
administrarea de Miostin sau cateterismul vezicii urinare. Tranzitul intestinal se reia mai greu, primul
scaun apărând la 24-36 ore de la naştere, administrearea unor laxative este obligatorie la 48 ore de la
naştere dacă lăuza nu a avut scaun şi la cele cu epiziorafie.
Disconfortul produs de contracţia uterului, mai ales în momentul alăptării poate fi diminuat prin
administrarea de analgezice.
Frecvent în primele zile de la naştere femeia poate prezenta o stare depresivă, datorată mai multor
factori: declinul emoţional care urmează după naştere, disconfortul ce apare în lăuzia
imediată,oboseală ce urmează după travaliu, anxietate generată de îndoieli cu privire la capacităţile ei
de a putea avea grijă de copil după ieşirea din spital, teama de a deveni mai puţin atrăgătoare pentru
soţul ei.
Această stare depresivă dispare fără nici un tratament după 2-3 zile cu toate că uneori poate persista
până la 10 zile, dacă persită sau se agravează atunci se impune consultul prishologic.
Dieta trebuie să fie cât mai completă , fără restricţii pentru femeile care au născut pe cale vaginală. În
prima zi se recomandă o alimentație hidrică , în ziua a 2 se poate trece la o alimentaţie completă. Dacă
la femeia care alăptează comparativ cu dieta din timpul sarcinii trebuie să fie bogată în calorii şi
proteine. Îngrijirea sânilor la lăuza care alăptează constă în : spălarea mamelonului şi areolei cu săpun
şi apă înainte şi după alăptare, evacuarea sânului trebuie făcută periodic , prin supt la 4 ore , iar dacă
prezintă fisuri mamelonare sânul nu mai trebuie alăptat pentru maximum 24 ore, în această perioadă
fiind golit prin muls artificial. Punerea copilului la sân se va face cât mai precoce , în primele 12 ore
de la naştere, durata suptului va fi de 20 -30 minute pt fiecare sân , iar în zilele următoare câte 15-20
min pentru fiecare sân . Poziţia mamei în timpul alăptatului este în şezut pe scaun. Furia laptelui poate
fi rezolvată prin administrarea de analgezice comprese reci, retenţie hidrică iar pentru golirea sânului
se administrează oxitocin – im sau sandopart.
Lactaţia. Prin procesul de mamogeneză, glanda mamară se dezvoltă mult în sarcină. La sfârşitul
sarcinii, sub influenţa secreţiei hipofizare de prolactină, glanda mamară secretă doar colostru. După
naştere, secreţia de colostru se înlocuieşte în 2 - 3 zile cu cea lactată.
Secreţia abundentă de lapte ce stagnează la nivelul sânului face ca acesta să devină ferm, dur, cu
tegumente calde, uneori dureros şi însoţit de o uşoară febră (37,5°C) - „furia laptelui".
Reluarea actului sexual este bine să se realizeze după cel puţin 2 săpămâni de la naştere pentru că
înainte de această perioadă pe de o parte riscul infecţiei iar pe de altă parte este dureros datorită
involuţiei uterine şi cicatrizării incomplete a epiziotomiei sau a secreţiilor vaginale, la femeile cu
epiziorafie constactul sexual se poate relua după 2 luni de la naştere la cele fără epiziorafie la 6
săptămâni. Femeia trebuie avertizată asupra faptului că alăptarea , determinând o supresie prelungită a
secreţiei de estrogeni, generează atrofia vaginală şi scăderea lubrifierii vaginale în timpul contactului
sexual.
Externarea, dacă nu apar complicaţii puerperale se poate face în a -3 -4- a zi de la naştere.
Recomandări la externare: menţinerea unei igiene generaleşi locale , controlul temperaturii axilare în
prima săptămână , în fiecare zi, igiena sânilor, evitarea constipației.

SUPRAVEGHEREA LĂUZEI ÎN PRIMELE 2 ORE DUPĂ NAŞTERE - ÎNGRIJIRI

ACORDATE
CULEGEREA DATELOR: lăuză este obosită, adinamică, somnolentă, din cauza efortului intens din
travaliu şi din expulzie; febrilă din cauza efortului fizic, suprasolicitării şi deshidratării,
bradicardie( durează 2-3 zile), apar manifestări importante în lăuzia fiziologică legate de modificările
generale şi modificările locale–genitale, ale organismului
PROBLEME:
- disconfortul cauzat de contracţia uterului,epiziotomie sauoperaţie cezariană;
- oboseală/epuizare datorată efortului din timpul travaliului;
-posibilă deshidratare datorată transpiraţiilor, sângerării
- frica/teama de a deveni mai puțin atrăgătoare pentru soțul ei;
- circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge;
- risc de complicaţii.
OBIECTIVE :
 - lăuza să colaboreze, să înţeleagă că somnul produce relaxarea musculaturii uterine şi favorizează
hemoragia
- supravegherea riguroasă a lăuzei în primele 2 ore după naştere.
- prevenirea complicaţiilor în primele 2 ore după naştere.
- evitarea accidentelor cauzate de starea de lipotimie.
INTERVENŢII :
Asistenta : supraveghează continuu lăuza, care după naştere este menţinută în observaţie în sala de
naştere pentru supraveghere şi control uterin, în scopul prevenirii unei hemoragii uterine; uneori apare
o hemoragie secundară insidioasă, nezgomotoasă şi foarte gravă. De reţinut că hemoragia se produce
mai intâi în uter, îl umple cu cheaguri, înainte de a apărea la vulvă; se poate instala o anemie gravă.
Asistenta trebuie să practice o supraveghere constantă şi să aibă în vedere:
- scurgerea sanguină la vulvă, deoarece poate exista şi o ruptură vaginală necunoscută;
- volumul uterului şi consistenţa sa,exprimând uterul cu mâna-cum am apăsa un burete;
- globul de securitate ,,siguranţă” trebuie să formeze o masă regulată dură, de dimensiunea unui
pepene mic, şi să nu fie cheaguri exteriorizate prin manevra de exprimare. Creşterea de volum,
ramolirea uterului, expulzia abundentă de cheaguri, semnalează o hemoragie intrauterină, se anunţă
imediat medicul.
- efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retracţiei şi formării globului de siguranţă
-controlează sângerarea, anunţă medicul în cazul în care este crescută, nu apare globul de siguranţă
- supravegheză: faciesul, aspectul general, senzaţia de frig, comportamentul lăuzei
- antrenează lăuza în discuţii pentru a nu adormi
- administrează ceai şi limonadă ;
- controlează funcţiile vitale la interval de 15 minute: respiraţia, puls, tensiune arterială, temperatură,
depisteză semnele şocului hipovolemic ;
După naştere în prima oră tensiunea arterială şi pulsul sunt stabile, trebuie măsurate la interval de 15
minute.Se observă comportamentul şi reactivitatea generală - stare depresivă dispare fără nici un
tratament după 2-3 zile cu toate că uneori poate persista până la 10 zile.
Cantitatea şi caracterul pierderilor de sânge pe cale vaginală se apreciată împreună cu dimensiunile şi
consistenţa fundului uterin, pentru a putea depista o eventuală atonie uterină, se palpează frecvent
fundul uterului în decursul primelor ore postpartum.
- transportă lăuza în salon numai cu căruciorul, chiar dacă starea generală este bună
- în caz de lipotimie, se menţine lăuza în poziţie orizontală până la revenirea stării de conştienţă, se
continuă supravegherea în salon.

NURSING ÎN LĂUZIA FIZIOLOGICĂ

În culegerea informaţiilor, se obţin date despre: involuţia uterului,scurgerea lohiilor, instalarea
secreţiei lactate, modificările funcţiilor vitale(puls uşor bradicardic, pulsul tahicardic indică o
hemoragie sau o infecţie puerperală) şi vegetative(subfebrilă, poliurie, posibilă retenţie de urină,
constipaţie).
PROBLEME:
- disconfortul cauzat de contracţia uterului,epiziotomie, operaţie cezariană sau instalării secreţiei
lactate
- stare depresivă datorată declinului emoţional care urmează după naştere;
- anxietate generată de îndoieli cu privire la capacitățile ei de a putea avea grijă de copil după
ieșirea din spital;
- circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge;
- posibilă circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge, tromboflebitei post partum;
- cunoştinţe insuficiente asupra evoluţiei ulterioare, alimentaţiei în perioada lăuziei, alăptării copilului,
igienei sânilor;
- constipaţie datorată atoniei intestinale;
- posibilă retenţie de urină;
- probabilitatea atingerii integrităţii fizice şi psihice.
OBIECTIVE :
Lăuza :
să-şi acorde îngrijiri de igienă; să-şi îngrijească sânii;
să se prevină complicaţiile hemoragice şi infecţiile puerperale;
să cunoască semnele instalării secreţiei lactate, a “furiei laptelui“ ;
să prezinte eliminări urinare şi fecale adecvate cantitativ şi calitativ.
INTERVENŢII :
Asistenta amplasează lăuza într-o cameră spaţioasă, luminoasă şi aerisită. Lăuza se mobilizează în
primele 24 ore, atunci când naşterea a decurs fară complicaţii majore. Asistenta stimulează mobilizarea
precoce a lăuzei pentru prevenirea complicaţiilor.
.Se supraveghează starea generală a lăuzei, faciesul, comportamentul nervos, funcţiile vitale şi
vegetative. Starea lăuzei este variabilă în funcţie de: durata travaliului, felul naşterii: spontană sau prin
intervenţie chirurgicală; cantitatea de sînge pierdută.
În lăuzia imediată asistenta supraveghează femeia permanentmodificările pulsului, dimineaţa şi seara;
secreţia lactată şi starea sânilor; involuţia uterului; eliminarea lohiilor; starea perineului în cazul
perineorafiei.
- Verifică pansamentul vulvar-cantitatea şi ritmul pierderilor de sânge; tonusul uterului prin palpare;
măsoară şi notează temperatura de 2ori /zi-în primele zile se înregistrează o ascensiune febrilă;
tranzitul intestinal este de obicei încetinit se corectează prin administrare de laxative uşoare sau
efectuarea de clismă evacuatorie, regim alimentar adecvat, mobilizarea precoce,gimnastică medicală;
- supraveghează diureza, prima micţiune apare în 48 h în primele zile diureza este mai crescută până la
2 l/24 ore, observă revenirea la normal a tegumentelor edemaţiate; - efectuează sondaj vezical în caz
de retenţie urinară în primele zile după naştere
- tranzitul intestinal se reia după 24 - 36 h; dacă după 48 h nu s-a reluat, se face o clismă evacuatoare
sau se administrează laxative uşoare. La femeile cu epiziotomie se administrează un laxativ în a treia
zi;
Supravegherea funcţiilor vitale: se măsoară şi notează pulsul de 2ori/zi-fiziologic prezintă uşoară
bradicardie, este amplu, bine bătut; în caz de complicaţii hemoragice sau infecţii puerperale, pulsul
devine tahicardic; tensiunea arterială revine la normal la câteva ore după naştere, se modifică numai
dacă există afecţiuni organice; respiraţia este suplă, amplă.
Îngrijirea igienică şi urmărirea evoluţiei aparatului genital
- explică lăuzei importanţa îngrijirilor igienice pentru prevenirea infecţiilor puerperale,
efectuează toaleta externă vulvo-perineală de cel puţin 2ori pe zi,
- observă aspectul plăgi perineale, pentru evitarea infectării acestora, se face toaleta cu soluţii
antiseptice(apă oxigenată,permanganat de potasiu1/4000,soluţie rivanol 1%o, apă iodată), cu apă
sterilă şi săpun în cazul perineului intact, se usucă regiunea perineală de sus în jos cu comprese sterile,
se aplică un tampon de vată hidrofilă sterilizat, se aplică un bandaj în formă de ,,T  pentru protejarea
regiunii şi absorţiei lohiilor. Anunţă medicul în caz de modificări. Instruieşte gravida să se
autoîngrijească.
- Controlează involuţia uterină ( scade nivelul fundului uterin cu 1-1,5cm/zi), devenind organ
intrapelvin după 12 zile
Observă lohiile: scurgeri ale organelor genitale, apar după naştere, durează tot timpul
lăuziei(compoziţia: sînge,ser, resturi de caducă,cheaguri, grăsimi); în primele 2-3 zile sunt
sanguinolente, serosangvine la sfîrşitul primei săptămîni, seroase în zilele 6-10, iar după ziua a 10-a
devin gălbui, după 3 săptămâni de la naştere, se reduc cantitativ până la dispariţie, au aspect alb lăptos
sau apoasă- lăptoasă , coincide cu refacerea endometrului. Între zilele 20-25 de lăuzie apare o pierdere
puţin abundentă, durează 3zile, nu necesită îngrijire. Datorită condiţiilor de termostat ale mediului
intern, ele sunt un mediu de cultură bun pentru agenţii patogeni, fapt care impune îndepărtarea
minuţioasă prin efectuarea zilnică de 4-5 ori/zi a toaletei vulvo-vaginale şi perineale, dimineaţa, seara
şi după fiecare emisie de scaun şi urină. Cantitatea este variabilă de la caz la caz , în medie 1400-
1500g. Mirosul, sunt inodore, apariţia mirosului este semn de infecţie puerperală.
Îngrijirea sânilor şi urmărirea secreţiei lactate. Lăuza se instruieşte cum să-şi menţină igiena sânilor;
instruieşte lăuza să-şi spele mâinile, să le dezinfecteze înainte şi dupa supt;
Să spele sânii înainte şi dupa supt; ştergerea cu un prosop curat, ungerea mameloanelor după fiecare
supt cu Lanolină, Bepanten, Vaselină, sau un unguent cu foliculină.
Se evită prelungirea suptului pentru a nu favoriza apariţia ragadelor.
În primele 2-3zile glanda mamară secretă colostrul-lichid gălbui, cu conţinut crescut de minerale,
proteine şi scăzut de lipide şi glucide, conţine anticorpi,cu rol în imunizarea pasivă a nou-născutului,
în zilele următoare se stabileşte secreţia lactată propriu-zise. Instalarea secreţiei lactate, a “furiei
laptelui“ manifestată prin semne locale: sâni congestivi,duri, uneori dureroşi şi semne generale:
cefalee, insomnie, puls accelerat, creşterea temperaturii până la 37,5 °C indispoziţie generală. După
încetarea fenomenelor congestive se instalează secreţia lactată-lichid opalin, miros caracteristic foarte
slab gust dulceag.
Încurajează creşterea cantităţii de lichide din alimentaţie.
Alimentaţia, variată şi apetisantă, include o cantitate mare de lichide; se creşte procentul de proteine,
calorii şi vitamine. Lăuzele care nu alăptează au o dietă normală.
Externarea din spital, în cazul unui făt la termen( cu evoluţie normală în travaliu, naştere şi lăuzie), se
face după cicatrizarea soluţiilor de continuitate şi scoaterea firelor aplicate la tegument .
Atenţionează lăuza :
- să nu consume băuturi alcoolice,excitante(cafea,ciocolată,cacao,ceai rsă evite alimentele flatulente
- să nu consume alimente cu fibre în cazul leziunilor perineale pentru evitarea efortului de defecaţie
Instruieşte lăuza la externare :
- să-şi menţină o bună igienă locală, să folosească tampoane vulvare sterile
- să evite raporturi sexuale sase-opt săptămâni
- să nu ia medicamente fără recomandare medicală deparece unele se elimină prin secreţia lactată
- sfătuieşte familia să ajute mama în îngrijirea copilului, precum şi în plan emoţional, pentru a se
adapta noului rol.
- sfătueşte lăuza cu operaţie cezariană ca să evite o nouă sarcină cel puţin doi ani.
În îngrijirea lăuzei cu operaţie cazariană, asistenta acordă îngrijiri ca şi în intervenţiile pe abdomen,
ţinând cont de particularităţile de îngrijire ale lăuzei operate şi de manifestările fiziologice ce apar în
perioadele lăuziei.

NURSING ÎN LĂUZIA PATOLOGICĂ

Manifestări de dependenţă:
- hemoragii cauzate de resturi placentare, de inerţia uterină, asistenta anunţă medicul, nu părăseşte
lăuza, acţionează conform indicaţiilor prescrise de medic;
- febră, tahicardie, subinvoluţie uterină, dureri, modificarea aspectului şi mirosului lohiilor cazate de
infecţia puerperală ;
- fisuri sau ragade mamelonare care neîngrijite corespunzător produc: limfangita, galactoforita, abcesul
sânului etc -
Intervenţii pentru prevenirea şi depistarea infecţiilor:
- respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie
- igienă riguroasă post partum
- pansamente aseptice
- verificarea aspectului membrelor inferioare, asigurarea repausului pentru prevenirea accidentelor
tromboembolice în caz de tromboflebite
- controlul temperaturii şi a pulsului; observarea discordanţei dintre acestea
- izolarea lăuzei bolnave