Consultaţia prenatală trebuie aplicată la două niveluri:

1. standard – pentru toate femeile gravide, cărora este necesar să li se asigure o

supraveghere prenatală adecvată şi condiţii optime de naştere;
2. diferenţiată, cu un efect special pentru gravidele cu risc, supravegherea şi urmărirea
acestora impunând folosirea largă a consultului interdisciplinar şi îndrumarea pentru
naştere într-o unitate spitalicească bine utilată.

Prima consultaţie prenatală se acordă de medicul obstetrician şi are drept obiective:

 verificarea diagnosticului de sarcină şi a stării aparatului genital;
 verificarea bilanţului stării de sănătate generală a femeii gravide;

 cunoaşterea condiţiilor de peristaza a femeii gravide: condiţiile familiale, factorii

economici, sociali, condiţii de viaţă locativă, condiţiile de muncă şi transport etc.

Conţinutul primei consultaţii prenatale este format din:

Anamneză completă: AHC, APF, APP, insistându-se asupra locului de provenienţă, locului
şi felului muncii, vârsta, data primei menstruaţii, caracteristicile ciclului, data căsătoriei,
gestaţie, paritate, numărul de avorturi şi complicaţiile acestora, numărul şi felul naşterilor
anterioare, greutatea nou-născuţilor, starea lor de sănătate şi evoluţia ulterioară, date care vor
fi consemnate în fişa medicală.
Examenul ginecologic complet:
Inspecţia regiunii vulvare şi examenul cu valvele al colului, prelevări pentru examene de
laborator colpocitobacteriologice şi colpocitohormonale, frotiu citologic Babeş-Papanicolau,
colposcopie.
Tuşeul vaginal – va determina mărimea (care va preciza vârsta sarcinii), forma şi consistenţa
uterului, starea colului şi a anexelor, date privind bazinul osos şi ţesuturile moi ale filierei
pelvigenitale.
Bilanţul stării de sănătate se efectuează ca orice examen general medical, având drept scop
depistarea bolilor preexistente care pot afecta terenul matern, ca de exemplu: cardiopatii,
nefropatii, hepatopatii, infecţii cronice, zoonoze.
Se vor consemna cu multă exigenţă:

 înălţimea femeii şi eventualele stigmate rahitice;

 starea de nutriţie;
 greutatea şi evoluţia greutăţii;
 pulsul şi TA;
 starea psiho-nervoasă;
 sensiblitatea la anumite substanţe;
  eventuale focare de infecţie.

Analizele obligatorii sunt:

 reacţia biologică de sarcină, atunci când examenul clinic nu permite confirmarea certă
de sarcină – eventual echo;
 examenul bacteriologic al secreţiei vaginale;
 examenul citologic Babeş-Papanicolau;
 determinarea grupului de sânge şi a Rh-ului (şi la soţ în caz de posibilitate a
incompatibilităţilor);
 determinarea hemoglobinei şi a hematocritului;
 RBW la luarea în evidenţă şi încă o dată în săptămâna 28-32 a sarcinii;
 examenul sumar de urină;
 testul HIV.

Consultaţia prenatală din săptămânile 10-28

 la intervale de 4 săptămâni (lunar) pentru femeile cu sarcini normale. Obiectivele

consultaţiilor au acelaşi caracter profilactic, de prevenire a marilor sindroame
obstetricale (hemoragic, infecţios).
 informaţii asupra stării generale de sănătate a femeii,a felului cum suportă sarcina,
asupra condiţiilor de viaţă şi de muncă, precum şi despre respectarea sfaturilor şi
regulilor de igienă date
 se verifică felul cum a evoluat greutatea femeii, ca şi tensiunea arterială

Consultaţia prenatală din săptămânile 29-40 ale sarcinii

 are acelaşi scop profilatic

 consultaţiile au o frecvenţă crescută: la fiecare două săptămâni între săptămânile 29-
36, săptămânal între săptămânile 37-40 de sarcină
 obiectiv: evitarea patologiei de sarcină + pregătirea pentru naştere
 evaluarea dezvoltării uterului, înălţimea şi circumferinţa sa, având în vedere
posibilitatea unei sarcini multiple, a unui hidramnios, făt mic sau voluminos
 se reface examenul clinic general, acordându-se o importanţă deosebită curbei
ponderale, edemelor, tensiunii arteriale
 Există însă numeroşi factori care pot afecta mersul normal al sarcinii, riscând viaţa
mamei (factori de risc matern) sau a fătului (factori de risc fetal) sau atât a mamei
cât şi a fătului (factori de risc materno-fetal). Aceste riscuri se pot desfăşura în
sarcină, în travaliu, în delivrentă sau lehuzie.
 Imperativul primar şi principal al asistenţei materne este selecţionarea sarcinilor cu
risc, care vor fi dirijate spre centre medicale corect dotate pentru investigaţii
complementare şi tratamente adecvate.
 Depistarea începe cu prima consultaţie prenatală, se continuă în timpul celorlalte
consultaţii, evaluându-se la sfârşit un prognostic al naşterii.
 Există numeroase cauze, factori, situaţii care plasează o sarcină în contextul sarcinii cu
risc.