Lp nr.

Consultația prenatală
CONSULTAŢIA PRENATALA
Trebui sa cuprinda toate cele trei etape ale profilaxiei; primara- de
evitare a aparitiei imbolnavirii.
Secundara- de stabilire a diagnosticului si tratamentului cat mai
precoce si corect. Terţiara- de evitare sau
agravare a complicatiilor.
Depistarea sarcinii si luarea in evidenta trebui sa fie realizate cat
mai precoce, daca este posibil, din
primele saptamani.
Consultatia prenatala, in baza indicatiilor Ministerului Sanatatii si
Familiei, se realizeaza in mod
obijnuit ; intre saptamanile 12 si 28 si bilunar, iintre saptamanile
29 si 40
Obiective;
1. depistarea si tratarea bolilor coexistente ; cardiopatii,
tuberculoza, nefropatii, lues, SIDA,
diabet etc. – evaluarea starii de sanatate a femeiii;
2. depistarea si tratamentul precoce al complicatiilor sarcinii;
disgravidii precoce si tradive,
amentare de avort sau nastere prematura , placentapraevia,
anemii, hidramnios
3. depistarea si luarea unor masuri corespunzatoare pentru
evitarea unor complivatii
 posibiule ale travaliului; disproportiile cefalo-pelvine, prezentatii
distotice, sarcini multiple;
4. depistarea si tratamentul unor boli care pot afecta fatul ;
incompatibiliatea Rh
insuficienta placentara;
5. puericultura intrauterinapentru nasterea unui copli eutrofic;
6. depistarea unor factori de peristaza; pregatirea fizica si psihica
pentru nasterea si pentru
crestera armonioasa a copilului.
Consulatatia prenatala se aplica la doua niveluri, care se stabilesc,
de regula dupa prima
consultatie prenatala;
a) standard- pentru toate gravidele
b) diferentiat- pentru gravidele cu risc , care necesita, pe langa
supravegherea
sarcinii si o stransa colaborare cu reteaua de pediatrie si cu
celalalte sectoare , in functie de riscul de
identificat.
PRIMA CONSULTATIE PRENATALA
Prima consultatie prenatala urm,areste; verificarea diagnosticului
de sarcina, stabilirea bilantului de sanatate
si cunoasterea conditiilor individuale legate de locuinta, de locul
de munca al femeii.
Interviul
Urmareste;
- identificarea unei boli genetetice, in vederea unui eventula
consult genetic, daca exista motive si nu
 s-au facut in prenuptialitate
- depistarea in antecedentele heredocolaterale a cazurilor de
gemelariate, a unor; malformatii, boli
vasculo-renale, flebite, diabet, obezitate, care pot avea uneori
predispozitie familiala;
- identificarea unor factori de risc; casatorie/cuplu stabil, profesia,
daca este fumatoare, consumatoare
de alcool sau droguri, conditii de locuit si munca, resurse
materiale;
- identificarea unor antecedente obtreticale / ginecologice;
sterilitate primara sau secundara tratata
(eventuala interventie chirurgicala), numarul nasterilor, sarcinilor,
modul de desfasurare a nasterilor,
anomalii de durata a sarcinii, avorturi, disgravidii precoce sau
tardive, prezentatatii vicioase, interventii
obstetricale.
Examenul clinic
a) Examenul medical general evidentiaza;
- tipul constitutional, modificari de postura si ale aparatului
locomotor;
- starea de nutritie, greutatea ( cresterea in timpul sarcinii nu
trebuie sa depaseasca 12- 12,5 kg0
- starea aparatului cardiovascular; TA trebuie sa ramanasub
130/80 mmHg ( sa nu depaseasca limitele
maxime admise)
- vor fi cercetatea minutiosaparatul digestiv, urinar si respirator;
- se face examen stomatologic;
 b) Examenul genital si obtetrical identifica;
- modificari de forma si volul a uterului in raport cu sarcina,
satrea colului, configuatia bazinului
( bazine viciate) si a partilor moi;
- anomalii ale vulvei si vaginului, ale organelor genitale interne.
Examene de laborator si paraclinice
Se efectueaza la inceput si pe parcursul supravegherii, ritmul fiind
stabilitde catre medicin functie de
evolutia sarcinii.
- determinarea hemoglobinei si hematocritului, in scopul
depistarii unei anemii, care este frecvent
intalnita in sarcina. Se repeta in saptamanile 30-32;
- determinarea grupei sanguine si a Rh negativ, determina
aglutininele anti-D pentru realizarea
profilaxiei specifice; la femeile cu Rh negativ cu sot Rh pozitiv,
titrul de antivcorpi se determina lunar. In
saptamanile 22-24 se face o evaluare a starii fatului prin
ecografie, aventual amniocenteza si, daca este
cazul, se grabeste nasterea;
- examenul bacteriologic al secretiei vaginale, eventual
antibiograma pentru depistarea si tratarea
gonoreei;
- examenul sumar de urinase efectuaza la fiecare consulatatie,
pentru identificarea proteinuriei si
glicozuriei; ebventual urocultura;
- determinarea glicemiei, pentru depistrea diabetului;
 - teste serologice pentru boli infectioase ( toxoplasmoza, rubeola
etc.) o atentie deosebita se acorda
femeilor care au prezentat herpes genital;
dupa bilantul starii de sanatate se va poate aprecia daca sarcina va
putea fi dusa la termen fara amenintarea
sanatatii sau a vietii mamei si a produsului de conceptie ( sarcina
fiziologica) sau necesita ingrijirea sau
supravegherea speciala ( gravida problema)
este necesar ca asistenta medicala generalista sa cunoasca
gravidele cu risc obstetreical, pentru a asigura;
urmarirea si educatia permanenta, echilibrul si sprijinul de care
aceasta are nevoie.
CONSULTAŢIA PRENATALĂ

Sarcina este o stare fiziologică dar care trebuie urmărită cu

atenţie de către obstetrician. Unul din principalele obiective ale
consultaţie prenatale este identificarea sarcinilor cu risc, a
acelor situaţii în care sarcina nu se mai încadrează în limitele
fiziologicului. Este de prefarat ca un număr cât mai mare de
sarcini cu risc să fie identificate de la prima consultaţie.

Scopul consultaţiei prenatale

 reducerea riscului obstetrical, matern şi fetal;
 naşterea la termen a unui făt eutrofic, sănătos;
 reintegrarea ulterioară în societate a femeii.
Obiective
 depistarea tuturor factorilor de risc;
 verificarea funcţională a organelor/sistemelor
materne care în noua situaţie vor fi suprasolicitate;
 supravegeherea dezvoltării fătului;
 dirijarea condiţiilor de igienă a sarcinii;
 pregătirea fizică şi psihică în vederea naşterii.

Determinarea vârstei de sarcină porneşte de la datele ultimei

menstruaţii (din prima zi a ultimei menstruaţii gestaţia durează
280 de zile), presupusa ovulaţie (durata gestaţiei în acest caz
constituie 266-270 de zile) şi de la dimensiunile uterului.
Termenele optime de prezentare la medic pentru
supravegherea sarcinii sunt: până la 12 săptămâni, la 16-18, la
22-24, la 28-30, la 35-36, ultima vizită 38-40 săptămâni de
gestaţie.
La fiecare vizită la medic gestantei i se măsoară tensiunea
arterială (TA) la ambele mâini şi greutatea corporală, se
efectuează examinarea obstetricală externă, se determină
prezentaţia, poziţia, varietatea, se auscultă zgomotele cardiace
fetale (în normă 120-160 bătăi/min.), se măsoară frecvenţa
mişcărilor fetale (în normă 3 mişcări timp de 30 min.).
Adaosul în greutate pe parcursul sarcinii nu va depăşi 11 kg:
până la 17 săptămâni nu mai mult de 2,3 kg, între 18-23
săptămâni - 1,5 kg, între 24-27 sătămâni - 1,9 kg, între 28-31
săptămâni - 2 kg, între 32-35 săptămâni - 2 kg, între 36-40
săptămâni - 1,2 kg.
Pentru a determina adaosul ponderal optim pentru fiecare
gravidă putem folosi scorul adaosului fiziologic ponderal
mediu. Surplusul ponderal săptămânal nu trebuie să
depăşească 22 grame la fiecare 10 cm ai taliei (înălţimii) sau
55 grame la fiecare 10 kg ale greutăţii iniţiale a gravidei.
Analiza clinică a sângelui urmează a se efectua la prima vizită
a gravidei la medic, la 22 şi la 32 de săptămâni de gestaţie,
analiza generală a urinei - la 12, 16- 18, 22-24, 28-30, 36-38 de
săptămâni de gestaţie, testul serologic MRS - la prima vizită şi
la 30 de săptămâni de gestaţie;
Rh şi grupa sangvină se vor determina la evidenţierea gravidei;
testarea la HIV la 12 săptămâni de gestaţie; investigarea
bacterioscopică a secreţiei vaginale (gradul de puritate, frotiu
la gonococi, tricomonas, fungi) - la prima vizită, la 22-30 şi la
38 de săptămâni de sarcină.
Prima consultaţie prenatală
Se face la solicitarea gravidei, de preferat cât mai precoce, în
primul trimestru de sarcină şi presupune:
  anamneza;
 examen clinic general;
 examen obstetrical;
 investigaţii paraclinice;
 încadrarea gravidelor în categoria celor cu risc

crescut.

Anamneza
 antecedente heredo-colaterale: boli genetice,
malformaţii, gemelaritate;
 antecedente personale fiziologice;
 antecedente personale patologice;
 antecedente personale: vârsta, domiciliu, condiţii de
viaţă, profesie;
 antecedente obstetricale: paritatea, patologia
sarcinilor sau naşterilor anterioare (HTAIS, DPPNI,
placenta praevia,prezentaţie pelviană, prematuritate);
 istoricul sarcinii actuale;
 stabilirea vârstei gestaţionale (ultima menstruaţie şi
ecografie).
Examen clinic general
  apreciază starea funcţională a tuturor organelor şi
sistemelor, tipul constituţional, starea de nutriţie
(înăţimea, greutatea, puls, tensiune).
Examen obstetrical
 inspecţia regiunii vulvare;
 examen cu valve (col, vagin);
 tuşeu vaginal (col, uter, anexe, configuraţie bazin).
Paraclinice
 grupa de sânge şi Rh. În caz de Rh- se determină şi la
soţ Rh-ul, iar în caz de Rh+ al soţului, la viitoarea
mamă se dozează anticorpii anti Rh;
 Hb, Ht, test serologic pentru LUES;
 examenul secreţiei vaginale/examen Babeş
Papanicolau;
 examen de urină pentru depistarea protenuriei,
glicozuriei şi bacteriuriei – urocultură şi
antibiogramă;
 glicemia;
 HIV – SIDA, toxoplasmoza, rubeola, CMV;
 ecografia pentru confirmarea sarcinii intrauterine şi a
viabilităţii produsului de concepţie;
 dublu test, triplu test, amniocenteza – dacă se impune.
  Încadrarea gravidelor în categoria celor cu risc crescut:
 circumstanţe psihosociale – sarcina nedorită, familii
dezorganizate, alimentaţia deficitară, domiciliu în
zone geografice greu accesibile;
 factori generali: vârsta sub 20 sau mai mare de 35 de
ani, marile multipare, înălţime sub 1,55 m, greutate
sub 45 kg, izoimunizare Rh, boli autoimmune;
 antecedente ginecologice – obstetricale: uter
cicatricial, malformaţii genitale, sterilitate tratată,
operaţii plastice în sfera genitală, avort, naştere
prematură, naştere cu hemoragii în delivrenţă, lehuzie
cu sindrom infecţios sau boală tromboembolică,
naşteri de copii malformaţi, hipotrofici, macrosomi;
 boli preexistente: cardiopatii, HTA, anemie, diabet,
hipertiroidism, hipotiroidism, afecţiunii respiratorii,
nefropatii, infecţii cronice, boli infecţioase, hepatita
cronică, afecţiuni ortopedice – cifoscolioza,
şchiopătare;
 intoxicatii: alcoolism, tabagism, medicamente,
stupefiante;
 sarcina complicată prin: distocii osoase, de
prezentaţie, creşterea anormală în greutate,
disgravidia de ultim trimestru, creşterea anormală a
volumului uterin – gemelaritate, polihidramnios,
 oligoamnios, incompetenţa cervicală, fals travaliu,
hemoragii după săptămâna 20, durata sarcinii în afara
termenului normal.

În funcţie de aceşti factori se calculează scorul de risc şi vom

avea gravide cu risc mic, crescut şi sever.

Consultaţia prenatală în trimestrul II

 se efectuează lunar;
 are ca scop: prevenirea anemiei, depistarea HTAIS,
combaterea naşterii premature;
 controlul ecografic – se efectuează morfologia fetală
la 18-19 saptamani respectiv 22-23 saptamani
 
Consultaţia prenatală în trimestrul III
 scop: prevenirea patologiei de sarcină, stabilirea datei
concediului prenatal şi a DPN;
 se urmăreşte: măsurarea TA, greutate, prezenţa sau
absenţa edemelor, stabilirea prezentaţiei;
 investigaţii paraclinice: serologie pentru LUES,
examen sumar de urină – lunar, Hb, Ht, examen
secreţii vaginale;
 ecografie: determină prezentaţia, greutatea fetală,
starea fătului, cantitatea de LA, gradul de maturaţie şi
localizarea placentei;
 vaccinarea antitetanică;
 pregătirea psihologică pentru naştere;
 în caz de incompatibilitate Rh – dozare anticorpi.
 Lp nr. 2

Ingrijirea gravidei in travaliu. Ingrijirea nou-nascutului dupa

expulzie

Îngrijirile acordate nou-născutului după expulzie. Au drept

obiectiv crearea de condiţii optime pentru ca NN să se adapteze sub
raport fiziologic în mediul extrauterin. Îngrijirile acordate vor viza: actul
respirator, circulaţia, termoreglarea, profilaxia infecţiilor, aprecierea
adaptării, examenul clinic.
a. Actul respirator - Se iniţiază spontan, prin declanşarea
primei respiraţii, anunţate de ţipăt. El trebuie ajutat în desfăşurarea sa
prin: dezobstruarea căilor aeriene superioare şi prin aspirarea
mucozităţilor cu o sondă de polietilen nr.8-10, sau cu o sondă Nelaton nr.
12-14.
Permeabilitatea căilor respiratorii superioare este completată prin
colectarea mucozităţilor din cavitatea bucală, cu vârful unei comprese
sterile manevrate blând. Dezobstruarea căilor aeriene superioare trebuie
efectuată cât mai precoce, înaintea instalării primei respiraţii, fiind primul
timp al asistenţei la naştere.
La nou născuţii proveniţi din mame diabetice, se recomandă
evacuarea prin gavaj a conţinutului gastric, pentru prevenirea unor
aspiraţii mai frecvent posibile la această categorie de copii.
b. Circulaţia feto-placentară este întreruptă prin secţionarea
cordonului ombilical. Secţionarea se efectuează când a încetat pulsul în
cordonul ombilical, pentru a permite trecerea unei cantităţi suficiente de
sânge de la mamă la făt, prevenind astfel anemia nou născutului.
Secţionarea se face imediat după expulzia fătului în caz de
incompatibilitate Rh.
Secţionarea se face între 2 pense, la circa 2 cm, de peretele
abdominal al NN, urmată de ligaturarea şi tamponarea bontului ombilical
cu soluţie de alcool iodat 1% urmat de pansament cu comprese sterile şi
alcool 70 % şi fixarea acestuia cu o faşă.
Nou născuţilor proveniţi din mame cu Rh negativ li se vor
determina, din sângele prelevat din cordon: valorile bilirubinei şi
hemoglobinei precum şi testul Coombs direct. Această determinare se
efectuează pentru stabilirea mai corectă a stadiului unei eventuale
incompatibilităţi feto-materne şi a atitudinii terapeutice.
Din sângele recoltat se poate testa şi activitatea p-galacto-
transferazei, în vederea depistării cât mai precoce a acestui deficit
specific galactozemiei, o eredopatie metabolică caracterizată fiziologic
prin blocarea transformării galactozei în glucoză.
c. Termoreglarea - insuficientă ca mecanism fiziologic la
NN necesită o temperatură optimă, în jur de 22° în sala de naştere. Se vor
evita pierderile de căldură ale NN şi prin învelirea imediată în scutece
calde.
d. Profilaxia infecţiilor - constă în efectuarea unei toalete
sumare a tegumentelor NN cu vată sau comprese sterile pentru
îndepărtarea secreţiilor, sângelui sau eventual a meconiului (eliminat
precoce în cazuri patologice). Instrumentarul, scutecele vor fi riguros
sterilizate. Pentru profilaxia oftalmiei gonococice, se vor instila în sacul
conjunctival 1-2 picături din soluţia de nitrat de argint l %. Soluţia
trebuie să fie proaspătă, păstrată în sticlă colorată, lumina descompunând
componenta activă a sărurilor de Ag.
 e. Aprecierea adaptării la viaţa extrauterină se face în urma
evacuării scorului Apgar, care indică o eventuală suferinţă la naştere sau
o bună adaptare a funcţiilor vitale la naştere. Scorul comportă evaluarea a
5 semne: respiraţia, frecvenţa cardiacă, tonusul muscular, reflexul de
iritabilitate şi culoarea tegumentelor, care vor fi notate cu 0,1 sau 2
puncte. Aprecierea se face la 1, 3 şi 5 minute de la naştere.

0 1 2

Respiraţ Absen Superficial Ampl

ia tă ă ă,
putern
ic

Frecvenţ Absen Sub Peste

a cardiacă tă 100/min 100/ min

Tonusul Flasc Uşoară a Flexie

muscular flexie puternică
extremităţil
or

Reflex Absen Grimasă Tuse,

t strănut
iritabilit
ate

Culoare Paloar Cianotice, Rozat

a tegumentelor e corp roz în întregime
 NN la termen, în cea mai bună stare la naştere, va însuma un scor
egal cu 10 puncte, prin cele două puncte maxime acordate fiecărui semn.
Cei cu un scor evaluat sub nota 8 obligă la o supraveghere foarte atentă şi
reevaluarea scorului la 10, 15, 20 min. Când scorul înregistrează valori
sub 7 este necesară reanimarea. Rezultate (punctaj):
8-10 = normal, AV = 120bătăi/min, respiraţie normală, clinic =
N.N. normal;
5-7 = depresie moderată, AV=80-100 bătăi/min, respiraţie
neregulată, clinic asfixie albastră;
0-4 = depresie severă, AV < 80 bătăi/min; respiraţie absentă,
gasping, clinic asfixie albă.
Reflexul de iritabilitate se apreciază prin răspunsul dat la un
cateter sau sondă de oxigen introduse într-o nară.
f. Examenul clinic general - se face rapid insistându-se asupra
eventualelor: - malformaţii congenitale care necesită un tratament de
urgenţă; - leziuni legate de actul naşterii.
Examenul clinic va fi continuat ulterior în salonul de nou-născuţi.
În sala de naştere se va continua cu: notarea sexului la NN; identificarea
printr-o brăţară; cântărirea; măsurarea taliei; măsurarea perimetrului
cranian.
Transportul la salonul de nou născuţi se va face evitând
posibilităţile de infecţie şi pierderea de căldură a NN.
 Lp nr. 3
NURSING IN LAUZIA FIZIZOLOGICA
Definiţie – lăuzia este perioada imediată naşterii cu durata
considerată a fi între 4 şi 6 săptămâni, caracterizată de multiple
modificări fiziologice.
Clasificare:
Lăuzia imediată – este perioada care urmează imediat după
expulzia anexelor fetale din cavitatea uterină şi durează 24 ore.
Lăuzia propriu-zisă – cuprinde primele 7-12 zile de la naştere
exceptând lăuzia imediată iar la sfârşitul ei uterul devine organ pelvin;
Lăuzia tardivă– este perioada care durează de la ziua 7-12
postpartum și se întinde pe o perioadă de şase săptămâni după naştere,
perioadă în care organismul matern revine la starea premergătoare
sarcinii.

INGRIJIRI IN LAUZIA FIZIOLOGICA

Lauzia cuprinde primele 6 saptamani dupa nastere. Ciclul ovarian

se reia, o noua sarcina fiind posibila chiar daca se mentine amenoreea de
lactatie. Organele genitale revin treptat la normal.

Culegera datelor

 scurgera lohiilor; sanguinolente, serosanguinolente, seroase;

 involutie uterina;
  aparitia secretiei lactate;
 revenirea la normal a pulsului, tensiunii arteriale ( usor crescuta
in travaliu);
 tranzit incetinit;
 diureza crescuta.

Probleme

 deficit de cunostinete privind autoingrijirea;

 deficit de cunostinte privind igiena sanilor si alaptarea,
alimentatia in lauzie;
 disconfort din cauza contractiei uterului, epiziotomiei sau
operatiei cezariene;
 stare depresiva din cauza declinului emotional care urmeaza
dupa nastere;
 anxietate din cauza indoielilor cu privire la capacitatea ei de
aputea avea grija de copil dupa iesirea din spital;
 circulatie inadecvata din cauza pierderilor de sange;
 constipatie din cauza atoniei intestinale;
 posibila retentie de urina;
 probabilitatea atingerii integritatii fizice si psihice.
Obiective
Lauza
 sa fie capabila sa se autoingrijeasca, sa-si efectueze igiena
sanilor;
 sa previna complicatiile hemoragice si infectiile puerperale;
 sa prezinte eliminari urinare si fecale adecvate calitativ si
cantitativ;
  sa nu apara complicatii infectioase sau hemoragice;
 sa cunosca semnele ( furiei laptelui);
 sa elimine normal, sa revina la orarul propiu.

Interventii
Asistenta:

 supravegheaza starea generala a lauzei , faciesul,

comportamentul, functiile vitale si vegetative.
 in lauzia imediata as.medical supravegheaza:
 modificarile pulsului;
 secretia lactata si starea sanilor;
 involutia uterului;
 eliminarea lohiilor;
 starea perineului in cazul perineorafiei.
 verifica pansamentul vulvar- calitatea si ritmul pierderilor de
sange:tonusu luterului la palpare, masoara Temp 2x/zi;
 supravegheaza diureza, in primele zile diureza este mai
crescuta, in caz de retentie urinara se va face sondaj vezical;
 tranzitul intestinal se reia dupa 24-36 h, daca dupa 48 h nu s-a
reluat se face o clisma evacuatoare sau se adminitreaza laxative usoare;
 supravegherea functiilor vitale temp 2x/zi TA revine la normal;
 Ingrijirea igienica si urmarirea evolutiei aparatului genital:
 efectueaza toaleta externa vulvo-perineala de cel putin 2 ori
pezi;
 observa aspectul plagii perineale- toaleta cu solutii antiseptice;
 controleaza involutia uterina ( scade nivelul fundului uterin cu
1-1.5cm/zi)
  devenind organ intrapelvian dupa 12 zile;
 Observa lohiile:
o in primele 2-3 zile –sanghinolente
o serosanguine la sfarsitul primei saptamani;
o seroase in zilele 6-10;
o dupa a 10 zi devin galbui;
o dupa 3 saptmani se reduc cantitativ pana la disparitie.
- sunt un bun mediu de cultura- toaleta vulvo-
vaginalasi perineala dimineata si seara si dupa fiecare emisie de scaun si urina.

 Ingrjirea sanilor si urmarirea secretiei lactate

 lauza este instruita cum sa-si metina igiena sanilor;
 sa se spele pe maini inainte si dupa supt;
 ungerea mameloanelor cu lanolina, bepanten;
 se evita prelungirea suptului pentru a nu favoriza aparitia
ragadelor;
 in primele 2-3 zile glanda mamara secreta colostrul, in zilele
urmatoare se stabileste lactatia propriu-zisa;
 ,, furia laptelui”: sani congestionati, duri, cefalee, insomnie,
febra.

 Atentioneaza lauza;
 sa nu consume bauturi alcoolice, excitante ( cafea, ciocolata,
cacao, ceai rusesc);
 sa evite alimentele flatulente;
 sa nu consume alimte cu fibre in cazul leziunilor perinealepentru
evitarea efortului de defecatie;
  efectuaza sondaj vezical in caz de retentie urinara in primele
ore dupa nastere
 Instrueste lauza la externare:
 sa-si metina o buna igiena locala, sa folseasca tampoane
vulvare sterile
 sa evite raporturile sexuale sase-opt sapatamani
 sa nu ia medicamente fara recomandare medicala deoarece
unele se elimina prin secretie lactata
 sfauieste familia sa ajute mama in ingrijirea copilului, precum
si in plan emotional, pentru a se adapta noului rol.
 Lp nr. 4

Ingrijiri in lăuzia patologică

LAUZA CU OPERATIE CEZARIANA
Indicatia pentru finalizarea nasterii prin operatie cezariana este, in
exclusivitate, de competenta medicului, dar asistenta medicala trebui sa
cunoasca principalele aspecte privind pregatirea pentru interventie si
particularitatile de ingrijire ale lauzei operate.
Unele gravide stiu, inca din perioada sarcinii, ca vor fi supuse
interventiei,in timp ce la altele operatia constituie o urgenta.
Asistenta medicala trebui sa fie pregatita sa faca fata oricarei
situatii.
Principalele indicatii pentru nastere privind cezariana sunt;

Indicatii materne
1. Distocia mecanica
- distocii ale bazinului oso ( bazine viciate , simetrice si
asimetrice)
- distocii de prezentatie ( transversala, pelvina , craniana
deflectata)
- disproportie feto-materna ( exces de volum al fatului)
2. Distocia de dinamica si dilatatie
- hipokinezia = contractii rare, slabe, mai putin de 2 in 10
minute, evolueaza spre inertie
- hiperkinezia = contractii dese cu ritm de 6- 10 in 10
minute, de intensitate crescuta
 - hipertonia , simpla sau asociata cu hiperhinezia si
sindromul de iminenta de ruptura sau chiar de ruptura uterina
- diskineziile, care afecteaza toate componentele contractiei
uterine ( frecventa, intensitate , durata)
3. Placenta praevia
4. Decolarea prematura a placentei normal inserate
5. Eclampsia
6. Uterele cicatriciale

Indicatii fetale
1. suferina fetala manifestata prin alterarea b.c.f. si
modificarea lichidului amniotic
2. procidenta de cordon ( cand punga amniotica este intacta si
cordonul aluneca in punga inaintea prezentatiei) si prolabarea de cordon
( cand punga este rupta si exista risculcomprimarii cordonului intre
prezentatie si peretele excavatiei pelvine)
3. sarcina biologic prelungita ( peste 42 saptamani)
4. copil fosrte pretios , mai ales la primipare peste 35 ani si
dupa tratament de iinfecunditate
5. infectii ale aparatului genital, evitand infectarea fatului, la
trecerea prin canalul pelviperineal.
Pentru primipare , operatia cezariana inlatura traumatismul
colului uterin si al planseului pelviperineal
Ingrijirea luzei cuprinde doua laturi majore ; ingrijiri acordate
operatiei pe abdomen si ingrijiri impuse de manifestarile fiziologice ce
decurg din lauzie .
Este sfatuita ca cel putin doi ani sa evite o noua sarcina.
 LAUZIA PATOLOGICA
In timpul lauziei pot aparea hemoragii cauzate de resturi
placentare, de inertia uterina.
Asistenta anunta medicul , nu paraseste lauza , se comformeaza
indicatiilor medicale.
- Infectia puerperala este prevenita astazi prin protectie cu
antibiotice la gravidele si lauzele cu risc ( ruptura prematura a
membranelor, infectii vaginale sau alte focare infectioase).
Manifestari , semne; febra, tahicardie, subinvolutie uterina,
modificarea aspectului si mirosului lohiilor, dureri.
- Infectiile glandei mamare apar, mai ales,la primipare, din
cauza conformatiei anormale a mamelonului si a lipsei de igiena.
La inceput apar fisuri mamelonare sau ragade care sunt porti de
intrare pentru microbi, apoi daca nu se ia masuri ,pot aparea limfangita,
galactoforita, abcesul sanului.

Interventii pentru prevenirea si depistarea infectiei;

Tractul genital
- respectarea regulilor de sespsie si antisepsie
- igiena riguroasa post-partum
- pansamente aseptice
- verificarea aspectului membranelor inferioare , asigurarea
repausului pentru prevenirea accidentelor tromboembolice in caz de
tromboflebita
- controlul temperaturii si pulsului ; observarea discordantei
dintre acestea
 - izolarea lauzei bolnave
- la indicatia medicului- tratament cu antibiotice glandele
mamare
- reducerea duratei suptului, in caz de ragade- suspendarea
alaptarii concomitent cu golirea sanului prin muls
- badijonarea fisurilor cu nitrat de Ag 1% , mentinerea
sanului la aer , evitarea frecarii
- in caz de abces mamar, alaptarea este intrerupta , medicul
evacueaza colectia; ingrijirea plagii.
 Lp nr. 5

Îngrijirea prematurului

1.În sala de naştere:

- asigurarea iniţierii actului respirator, prevenirea asfixiei;
- oxigenoterapie în caz de cianoză;
- echipament de reanimare şi personal instruit să-1
folosească;
- metode corecte în caz de hipoxie;
- aprecierea funcţiei cardio-circulatorii (tulburări de ritm
sau frecvenţă).
- protecţia termică, imediat după expulzie (temperatura în
sală, scutece calde);
- prevenirea infecţiilor;
- prevenirea tendinţei la hemoragii prin administrarea vit.
K;
- diagnosticul eventualelor aspecte patologice (suferinţă,
traumatism obstetrical, malformaţii);
- manipulare cu blândeţe.
Valoarea scorului Apgar este relativă în aprecierea adaptării NN
prematuri, unde la eventualele noxe legate de actul naşterii intervine şi
imaturitatea funcţiilor vitale.
 Deficie Manifestări Terapeuti
nţe morbide că
funcţionale

Eta Risc Insuficienţa Dezobstruc

pe precoce cardiorespirato cardiorespirat ţie, administrare
de r orie de O2, tracţiune
acomodare sternală, umiditate
Riscul Tendinţa la crescută,
dereglării hipotermie stimulente
termice Risc cardio-respiratorii
hemoragic Leziuni Încălzire treptată,
hemoragice incubator
Risc
metabolic Sclerem,
scleredem Vitamina
Risc K,
infecţios Sindrom
neuroicteric capilarotrofice,
Denutriţie procoagulante.
progresivă, infecţii
diverse Administra
re de
glucoză, ser
bicarbonat,
alimentaţie
corectă,
 Combaterea
icterului intens,
igienă optimă,
antibioprofilaxie,
gamaglobuline.

Eta Risc Infecţii Profilaxia

pa tardivă infecţios diverse Rahitism, infecţiilor
Risc anemie, Alimentaţi
carenţial distrofie e corectă,
Sechele neuropsihice aeroterapie, UV,
Risc vit. D2, A,
neuropsihic calciu, vit.
B12,
feroterapie
Substanţe
neurotrofice.

2. În salonul de nou-născuţi prematuri:

- se supraveghează funcţiile vitale: respiraţia (tip, frecvenţă,
eventualele crize de apnee, cu cianoză) frecvenţa şi ritmul cardiac,
apariţia convulsiilor, a stridorului.
- profilaxia infecţilor va fi strictă, folosirea de rutină a
antibioticelor în scop profilactic este în general contraindicată.
- prevenirea hemoragiilor prin administrarea de vitamina K
1 mg/kg corp pe zi. - protecţia termică: temperatura camerei 24-26°C.
Sub greutatea de 1800g, este obligatorie introducerea prematurului în
incubator la temperatura de 31-34°C. În absenţa incubatorului prematurul
va fi 'împachetat" în vată sau încălzit cu sticle cu apă caldă.
Termometrizarea se va face mai frecvent (6 ore). Se va putea menţine un
termometru între scutece pentru a avea date precise asupra temperaturii
ambiante, evitându-se răcirea sau supraîncălzirea. Scoaterea din
incubator se va face când ajunge la 2000 g.
- se vor controla unele constante biologice la nevoie.
Prematurul prezintă: hipoproteinemie, hipocalcemie, hipoglicemie.
Combaterea hipoglicemiei se face cu ser glucozat 10%.
- se va urmări evoluţia plăgii ombilicale, a scăderii
fiziologice în greutate, a icterului fiziologic, eventualele edeme.
- este necesar să existe secţie separată cu spaţii mai mari
pentru fiecare prematur, personalul separat de restul secţiei de NN,
posibilităţi de izolare în cadrul secţiei. E necesară spălarea frecventă pe
mâini, dezinfecţia incubatoarelor, chiuvetelor, sterilizarea
incubatoarelor, rufăriei, spălarea pereţilor încăperii.
- supravegherea alimentaţiei: observarea reflexului suptului,
deglutiţiei, starea de lactaţie a mamei, comportamentul prematurului în
timpul suptului (cianoza, lipsa de supt viguros).
Suptul nu este viguros şi nici eficient, solicitând un efort mare. Se
acceptă o alimentaţie precoce la 4-8 ore de la naştere, care ar scădea
hipoglicemia, hiperbilirubinemia şi catabolismul excesiv. La cei mai mici
se practică gavaj cu sonda introdusă pe nas.
În primele zile nevoile minime sunt: de 40-50 cal/Kgcorp/24 ore
apoi 60-80 cal, în a 4-a - a 8-a zi, apoi 120-140 cal/Kgcorp/24 ore.
Lichide: 130-150 ml, proteine: 4-5 g, glucide 10 g, lipide: 1-3 g/kgc/24
ore.
Laptele folosit pentru prematuri:
- laptele matern specific, uşor şi rapid de digerat, nu este un
aliment complet pentru prematur, fiind sărac în fosfor, Fe şi conţine o
cantitate mică de vitamine;
- laptele adaptat pentru alimentaţia mixtă sau artificială.
Exemplu: Humana 0, Lactosan, Similac, 8% în suspensie de apă de orez
+5% zahăr.
- preparate specifice pentru prematuri: Alprem, Nestle,
Premature.

Raţia de lapte
(N – 1)
P N = nr de zile
P = greutatea
C =
3

Ritmul meselor:
- 10 mese la 2 ore interval când greutatea este mai mică de
1800g.
- 8 mese la 2 1/2 ore interval când greutatea este de 1800-
2000g.
 - 7 mese la 3 ore interval când greutatea este de 2000-
2300g.
Pauzele de noapte vor fi de 4,5 şi 6 ore.
Cantitatea iniţială de lapte la o masă este de 2,5-5 ml., crescând
treptat până la raţia optimă, ce asigură acoperirea nevoilor de creştere.
Evoluţia ascendentă a curbei greutăţii va ghida cel mai bine conduita
alimentaţiei. Se vor urmări: scaunele, eventualele vărsături sau
regurgitaţii. Când curba greutăţii nu creşte corespunzător se va
suplimenta raţia de lapte matern cu Eledon.
Ritmul zilnic de creştere în greutate al prematurului este de cel
puţin 25 g. Se va asigura prematurului aport suplimentar de Fe şi
vitamine: C, D, A şi calciu. Se va aprecia vârsta gestaţională, în urma
examenului clinic, după criterii morfologice, neurologice, biochimice şi
ecografice:
- indicatori morfologici - scorul Farr:
Scor de maturare morfologică (FARR)

0 1 2 3 4

P Cul Roşi R Ro P
iele oare e închisă oză z-pală ală
uniformă neregulată

Op Nu V 1 1 A
acitate meroase ene şi sau 2 vase sau 2 bsenţa
venule colaterale mari vase vaselor
colorate viz mari vi
foarte ibile puţin zibile
 vizibile pe v
abd izibile
omen

Tex Foar Fi Fi G P
tura te nă şi nă şi un roasă, ergament
gela netedă pic mai rigidă, 0
tinoasă gr fisuri fisuri
oasă mâini şi pr
de p ofunde
scuamare icioare
superficial
ă RASH

Edeme EVI N Ab
DENTE eevidente, sente
mâini
şi G
picioare ODEU

Lanugo Abs A Di E A
ent sau în bundent, minuat la xistă bsent
placi lung şi baza suprafeţe
foar gros pe sp G pe cel
te mici tot spatele atelui LABRE
puţin
jumătate
din spate

U Fo Plat în Ru R
rechi rma ă, ceput de lare ulare
INFORMĂ rulare; incomplet completă
, marginea un ă, dar pe
puţin ilateral toată
rulat ju
ă mătatea
superioară

C Plia M Ca C
onsistenţă bil, îşi argine rtilaj artilaj
păstrează moale, se su pe tot
pozi pliază bţire, lobul,
ţia ce i s-a uşor, revine revine
dat re rapid imediat
vine lent

G Te Intr În Co
enital sticuli aabordabili alt situaţi, mplet
la orificiul coborâbili C
inghinal; , jos OBORAT
CO sit I
BORÂBILI uaţi puţ
in unul)

La Sep In Se
bii mari arate cu complet unesc pe
protruzia unite toată
labiilor lungimea
mici
 S Ţe nep Su 0,5
âni sut alpabil b 0,5 cm -1 cm
mamar

N Ven M M
odul ă vizibilă;
amelon amelon
m areo
amelonar lă ar are
eolă plană olă
supradeni
velată

Pliuri abse Ur Pli P C

plantare nte me fine, uri nete liuri la reşte
roşii în roşii în fel; generaliz
jumătatea jumătatea creşte ate
anterioară anterioară; treimea şi
; creşte anterioar profunde
tre creşte ă
imea tre
anterioară imea
anterioară

- indicatori neurologici (Dubowitz):

1. Postura se examinează un nou-născut liniştit şi în decubit
dorsal. Se apreciază flexia membrelor superioare şi inferioare.
 2. Semnul ferestrei se examinează îndoind măna pe antebraţ
între police şi indexul examinatorului. Se măsoară unghiul între eminenţa
hipotenară şi partea ventrală a antebraţului.
3. Unghiul flexiei dorsale a piciorului: se flectează dorsal
piciorul pe gambă şi se măsoară unghiul dintre eminenţa hipotenară şi
partea ventrală a antebraţului.
4. Retracţia membrelor superioare se examinează trăgând
nou-născutul de mâini până la extensia completă a membrelor superioare
şi apoi este lăsat brusc. Membrele vor reveni în flexie completă,
incompletă sau vor rămâne în extensie.
5. Retracţia membrelor inferioare se obţine flectând
articulaţiile coxofemurale şi genunchii timp de 5 secunde, apoi se extind
prin tracţiune şi se lasă. Se măsoară unghiul dintre coapsă şi abdomen.
6. Unghiul popliteu se examinează cu pelvisul nou-
născutului situat plan. Coapsa este alipită de torace, iar gamba se extinde
cu ajutorul indexului şi policelui examinatorului. Se măsoară unghiul
popliteu.
7. Atingerea urechii cu călcâiul: se tracţionează piciorul
nou-născutului până ajunge la cap cu coapsa alipită de trunchi. Se
măsoară distanţa picior cap şi gradul de extensie al genunchiului.
8. Semnul eşarfei se declanşează punând măna nou-
născutului pe partea opusă gâtului. Se notează poziţia cotului între linia
axilară opusă şi lima mediană a corpului.
9. Atârnarea capului se examinează tracţionând de mâini
nou-născutul până ajunge în poziţia şezândă. Se notează poziţia capului
în raport cu trunchiul între capul complet căzut şi flectarea anterioară a
capului.
 10. Suspensia ventrală se obţine punând mâna examinatorului
sub partea anterioară a trunchiului nou-născutului. Se măsoară gradul de
extensie al coloanei vertebrale, relaţia cap trunchi şi flexia membrelor.
Criteriile neurologice sunt apreciate după 26 săptămâni de
gestaţie în timp ce semnele morfologice sunt evidenţiate în primele
săptămâni.

- indicatorii biochimici: determinările în lichidul amniotic

obţinut prin amniocenteză pot stabili gradul de maturare fetală:
• Concentraţia creatininei mai mare de 2 mg/100 ml indică
o vârstă gestaţională de 40 săptămâni.
• O concentraţie a bilirubinei în lichidul amniotic aproape
de 0 se înregistrează la nounăscuţii la termen.
• Mai mult de 50% din celulele fetale colorate în portocaliu
pentru globulele de grăsimi indică un făt la termen.

- aspectul ultrasonografic este cel mai important mijloc

obstetrical de apreciere a vârstei gestaţionale şi urmărire a creşterii
intrauterine a fătului. Este o metodă neinvazivă, rapidă şi precisă încă din
primele săptămâni de gestaţie. În stabilirea vârstei gestaţionale se
folosesc mai mulţi parametrii ecografici :
- diametrul sacului ovular ;
- lungimea maximă a embrionului;
- diametrul biparietal;
- diametrul toracic transversal;
- diametrul toracic antero-posterior ;
- circumferinţa abdominală; - lungimea femurului fetal.
 Dintre aceşti parametrii, doar câţiva au intrat în practica cotidiană.
Diametrul biparietal (D.B.P.) este parametrul cel mai folosit în biometria
fetală. În al doilea trimestru de sarcină (20 – 28 săptămâni) există o
concordanţă între diametrul biparietal şi vârsta gestaţională.
Ritmul creşterii D.B.P. este de :
- 0,31 cm/săptămână: în primele 20 săptămâni,
- 0,28 cm/săptămână: în intervalul 20 - 30 săptămâni, - 0,19
cni/săptămână: până la 36 de săptămâni.

3. La domiciliu măsurile de supraveghere şi îngrijire a NN

prematur cuprind:
- profilaxia infecţiilor prin măsuri de igienă generală;
- supravegherea alimentaţiei;
- creşterea ponderală şi dezvoltarea în continuare şi după
etapa neonatală. Prematurul va trece la un program de viaţă asemănător
NN la termen, numai după ce au fost depăşite perioadele critice de
adaptare, iar funcţiile lui s-au maturizat în aşa măsură încât să poată
prelua şi să desfăşoare o anumită independenţă.
 Lp nr. 6

Alimentația nou-nascutului
Alimentaţia naturală reprezintă alimentaţia cu lapte matern a
nou-născutului şi sugarului în primele 6 luni de viaţă. Este alimentul ideal
al tuturor categoriilor de nou-născuți şi sugari deoarece laptele uman
(LU) este perfect adaptat nevoilor nutritive ale sugarului, este un aliment
cu o mai mare valoare biologică, conţinând enzime, anticorpi, vitamine şi
săruri minerale (Puericultura - curs. Compoziția laptelui matern).

Avantajele alimentației naturale sunt multiple atât pentru sugar,

cât şi pentru mamă.
Pentru sugar, cele mai importante beneficii sunt:
 asigurarea unei raţii echilibrate în principii nutritive
 adaptarea automată la nevoile sugarului;
 oferă protecţie antiinfecţioasă şi antialergică;
 rol protector faţă de enterocolita necrozantă;
 transfer pasiv al imunităţii;
 cea mai bună profilaxie pentru: marasm, obezitate
infantilă, tetanie, infecţii, diabet zaharat;
 conţine modulatori ai creşterii (factori de creştere
epidermali şi factori de creştere a nervilor);
 flora intestinală a sugarului alimentat natural conţine
bacilus bifidus, ce produce acid lactic şi acid acetic, care scad pH-ul
scaunelor; creşte rezistenţa la infecţii
 Avantajele alimentaţiei naturale pentru mamă:
- ajută involuţia uterină rapidă după naştere şi previne
hemoragia uterină
- întârzie reapariţia menstruaţiei
- reduce riscul de anemie şi necesarul de fier pentru mama
care alăptează
- accelerează pierderea în greutate
- protejează împotriva cancerului de sân şi ovar
- oferă protecţie împotriva osteoporozei postmenopauzale
- scade riscul de diabet zaharat de tip 2
- scade necesarul de insulină la mamele diabetice
- este mai comodă şi mai puţin obositoare
- realizează o legătură psiho-afectivă profundă cu copilul
- este economică, la dispoziția sugarului

Tehnica alimentației naturale

Alimentația naturală corectă presupune:
- inițierea precoce - în primele ore sau chiar la 30 minute
dacă starea clinică a copilului permite
- alimentația la cerere de 7- 10 ori pe zi, inclusiv noaptea
- durata 15- 20 minute la fiecare sân
Dacă cantitatea de lapte este suficientă - alăptare eficientă - se
asigură o creștere optimă în greutate, curba ponderală menținându-se pe
canalul de creștere specific vârstei şi sexului.

Alte semne ale alimentației corecte şi eficiente la sân sunt:

 - mama este capabilă să aşeze corect copilul la sân aşa încât
procesul de nutriție să se desfășoare optim
- copilul suge şi înghite într-un ritm regulat şi susţinut (10
până la 20 cicluri de supt în cursul unui alăptat)
- după supt copilul este mulţumit - curba de creştere a
copilului este corespunzătoare vârstei
- comunicarea afectivă mamă – copil este eficientă
- eliminările de urină şi fecale sunt corespunzătoare vârstei
- copilul este dornic să mănânce
- satisfacţie evidentă a mamei care alăptează
Dacă cantitatea de lapte este insuficientă - alăptare ineficientă -
pot să apară:
- creștere insuficientă în greutate, mai Putin de 100 -200 g /
săptămână în primele 4 luni
- incapacitatea copilului de a se ataşa corect la sân
- nu se observă semne ale reflexului de ejecţie a laptelui -
micţiuni rare cu urini concentrate, urât mirositoare.
- sugar agitat la sfârșitul alimentației, plânge frecvent,
refuză sânul,
- durata mesei - foarte lungă
- scaunele sugarului sunt rare şi verzi (scaun de foame)
- persistenţa ragadelor şi după prima săptămână de la
naştere
 Scorul LATCH de evaluare a eficienției suptului
(după Kumar SP, Mooney R, Wieser LJ, Havstad S: The
LATCH Scoring System and Prediction of Breastfeeding Duration)

0 1 2
L Atașare Prea Înc Prind
(Latch) somnolent, ercări e sânul
prostdispus repetate, Limb
Nu se susținute a este jos
obține de atașare Buzele sunt
atașare sau sau supt răsfrânte
supt Țin Supt ritmic
e
mamelonul
în gură
Tre
buie
stimulat
pentru a
suge
A Deglutiție Nu Un Spont
audibilă pic, cu an și
(Audible stimulare intermitent <
swallowing) 24 de ore
Spontan și
 frecvent > 24
ore
T Tipul de Ombi Plat Protra
mamelon (Type of licat ctil după
nipple) stimulare
C Confortul Sâni Sân
sânului/ angorjați moale
mamelonului Areol Mamelon
(Comfort a fisurată, nedureros
breast/nipple) sânge
rândă, cu
echimoze
Disconfort
sever
H Poziționare Supt Asi Nici o
(Hold) asistat în stență asistență din
întregime minimă partea
(personalul (pune perso
ține copilul perna nalului
la sân) pentru Mama este
sprijinirea capabilă să
capului) poziționeze
Unele și să țină
lucruri le copilul
face mama,
despre
 altele este
învățată
Personalul
poziționeaz
ă copilul,
apoi mama
îl preia

Hipogalactia - secreție insuficientă de lapte - poate fi cauzată de:

• modificarea stării generale a sugarului
• tehnica alăptării deficitară cu dificultăţi de sincronizare
mamă-copil, incoordonare a suptului, lapte insuficient, utilizarea
biberonului.
• probleme medicale ale mamei sau sugarului apărute pe
perioada alăptării.

Alimentația si îngrijirea femeii care alăptează presupune:

- suplimentarea necesarului hidric, cu consumul a cel puțin
doi litri de lichide pe zi
- suplimentarea necesarului caloric cu 500 - 600 kcal /zi
- aportul proteic este estimat la 1,3 g/kg/zi pe perioada
alăptării
- să urmeze o dietă sănătoasă, variată
- dietele pentru slăbit nu ar trebui să fie urmate pe durata
alăptării
 - aport suplimentar de acid folic, iod, fier și alți
micronutrienți, în funcție de specificul regional, în dozele adecvate.
- aport alimentar de acid docosahexaenoic (în medie cel
puțin 200 mg/zi), care poate fi atins prin consumul a 1-2 mese de
pește pe săptămână, inclusiv pește gras
- evitarea consumului de alcool si droguri , nu trebuie să
fumeze și ar trebui să limiteze consumul de cafeină.

Pentru stimularea secreției lactate, pe lângă regim de viaţă

echilibrat mai sunt necesare:
- alimentație la cerere, frecventă cu golirea completă a
sânului
- aplicarea de comprese calde pe sâni cu 5 minute înainte şi
în timpul suptului
- masarea ușoară a sânului înainte şi în timpul alimentației
- stimularea blândă a mamelonului şi areolei mamare
- concentrarea mamei asupra sugarului şi procesului de
alăptare, relaxarea în timpul alăptării,
- comunicarea cu sugarul alăptat - non verbală prin atingeri
blânde şi verbală prin cuvinte afectuoase, de încurajare şi dragoste,
cântece.
- este total interzisă utilizarea telefonului mobil, tabletei,
calculatorului în timpul alăptării.
 Incidente parafiziologice ale alăptării
Angorjarea sânilor apare atunci când sânul nu este golit
complet şi se manifestă prin:
- stare febrilă
- durere locală
- seme locale: piele întinsă, caldă, roșie
- laptele nu curge
- sâni grei
Ca şi conduită se recomandă: golirea completă a sânului la fiecare
alimentație, cu pompa sau manual; comprese reci la sân după fiecare
alimentație.

Fisuri şi ragade mamelonare

O problemă frecventă care apare în primele zile de alăptat este

durerea de la nivelul mameloanelor. Frecvent apar şi leziuni mici,
numite ragade mamelonare. Principala cauză a apariției lor o constituie
poziționarea incorectă a nou-născutului la sân. Aceste leziuni apar la
mamele cu pielea sensibilă, la cele care au nou-născuți care sug viguros
şi cu lăcomie şi la cele care țin mult timp la sân copilul.
Tratamentul constă în evitarea alimentaţiei la sân câteva mese şi
alimentaţia nou-născutului cu lapte muls; utilizarea mameloanelor de
silicon care se aplică pe sân pentru a atenua durerea din timpul suptului;
aplicarea de comprese reci‚ creme speciale care ajută la vindecarea
ragadelor mamelonare;
 Dacă există şi infecţie se recomandă examen bacteriologic pentru
a se identifica germenele implicat şi să se administreze antibiotice
specifice;

Canale galactofore înfundate

Reprezintă blocarea unuia sau a mai multor canale galactofore ale
sânului, canalele care secretă laptele. Cauzele posibile sunt: perioada
mare de timp dintre supturi, ataşarea incorectă la sân şi poziţiile
defectuoase de alăptare.
Toate aceste deficiente de alăptare duc la golirea incompletă a
sânului.
O altă cauză este şi completarea meselor la sân ale copilului cu
mese cu lapte praf, completare care are loc cel mai adesea din teama că
mama nu are suficient lapte.
Simptomele constau in tumefierea unui sân sau a ambilor sâni,
însoţită de cele mai multe ori şi de durere, apariţia pe sân a unor zone de
un roşu mai estompat asociate canalului înfundat, extragerea cu
dificultate a laptelui, deşi sânul pare plin, dar şi prezenţa febrei şi chiar a
frisoanelor. Netratate, canalele înfundate pot duce la mastită

Mastita - reprezintă inflamația glandei mamare datorită

incidentelor alaptari enumerate anterior. De cele mai multe ori este
implicat un agent patogen, de obicei Gram pozitiv, de aceea este necesar
efectuarea şi de cultură.

Contraindicațiile alimentației naturale țin atât de mamă, cât şi

de sugar. Astfel cele care țin de mamă pot fi permanente şi temporare:
Contraindicații permanente legate de mamă:
 septicemie, nefrită, eclampsie;
 TBC activ;
 Infecţia HIV
 malarie;
 insuficienţă cardiacă, în suficienţă renală;
 boli neoplazice, caşexie, boli psihice;
 scleroza în plăci;
 sarcina >20 săptămâni;
 diabet zaharat matern neechilibrat;
 tireotoxicoză;
 anticoncepţionale orale;  antineoplazice, diazepam, litiu.

Contraindicații temporare legate de mamă:

 infecţii acute febrile tratate cu antibiotic
 ragade mamelonare sângerânde;
 mastite;
 mameloane ombilicate.

Contraindicațiile permanente legate de sugar sunt:

 galactozemie,
 fenilcetonurie;
 intoleranţă congenitală la lactoză.

Contraindicațiile temporare legate de sugar sunt rare şi anume:

  hiperbilirubinemie neonatală prin inhibitori ai conjugării:
pregnan, 3-alfa, 20-beta-diol.
Stabilirea rației alimentare

În alimentaţia naturală nu există reguli de stabilire a raţiei

alimentare. Se recomandă tot mai mult schemele "liberale" de
alimentaţie, aşa-zisa alimentaţie "la cerere".
Alimentația la sân trebuie inițiată precoce, încă din primele 2 ore
de viață (de preferință în primele 30 de minute), timp în care nou-
născutul este foarte activ.
Această alimentație precoce are beneficii atât pentru copil, cât și
pentru mamă, cel mai important fiind faptul că se creează precoce
binomul mama-copil, asigurând un timp special menit pentru
fundamentarea atașamentului dintre cei doi.
Laptele matern este alimentul ideal pentru nou-născutul normal
datorită avantajelor sale nutriționale, imunologice, endocrinologice,
digestive și neurodevelopmentale.
Pentru nou-născutul cu greutate mică şi foarte mică la naștere este
necesar adaosul de fortifianți de lapte matern, în vederea asigurării unui
ritm de creștere optim (alimentația prematurului).
În situația în care mama nu poate descifra ritmul de alimentație al
sugarului, sau când copilul este bolnav, inapetent, sau dacă se află în
spital, o unitate de îngrijire, se poate recurge la alimentația “cu program”,
la ore fixe.
În prima zi de viaţă nou-născutul poate fi ţinut câte 5 minute la
fiecare supt şi fiecare sân, a doua zi 10 minute; durata unui supt creşte
progresiv după nevoia nou-născutului, majoritatea alimentându-se bine în
15-20 minute.

Numărul meselor - orientativ - este de:

7 - 10 /zi în prima lună;
6- 7 /zi în lunile 2-3; 5/zi din luna a 4-a.

Dacă nou-născutul este alimentat cu lapte muls, sau dacă este

alimentat la sân dar curba de creștere este staționară sau descendentă în
primele 10 zile de viaţă se mai poate calcula raţia alimentară după
formula lui Finkelstein:
NL/24 h = (n-1) x 70 (80)
unde:
NL/24 h = necesarul de lapte pe 24 h n = număr zile de viaţă
70 = coeficient care se aplică nou-născuţilor cu greutatea la
naştere mai mică de 3250 g
80 = coeficient care se aplică nou-născuţilor cu greutatea la
naştere mai mare de 3250 g
GN = greutatea la naştere

Exemple:
Nou-născut ; 4 zile; GN = 3000 g.
NL/24 h = 3 x 70 = 210 mlNL/24
Numărul de mese/zi = 7
Cantitatea/masă = 210:7 = 30 ml lapte uman
 Orarul orientativ al meselor: ora 6:30 ml lapte uman ora 9:30
ml lapte uman ora 12:30 ml lapte uman ora 15:30 ml lapte uman ora
18:30 ml lapte uman ora 21:30 ml lapte uman ora 24:30 ml lapte uman

Nou-născut ; 6 zile; GN = 4000 g. NL/24 h = 5 x 80 = 400 ml

Numărul de mese/zi = 7
Cantitatea/masă = 400:7 = 55-60 ml lapte uman

După vârsta de 10 zile stabilirea raţiei alimentare, în vederea unei

creșteri optime astfel încât să se încadreze pe canalul de creștere
conform vârstei şi sexului, se va face conform necesarului caloric şi
hidric /kg/zi.

Necesarul caloric şi hidric al sugarului alimentat natural

Vârst Necesar caloric Necesar hidric
a (kcal/kg/zi) (ml/kg/zi)
(luni)
0-3 110 180-160
4-6 110-100 160-140
7 -12 100-90 140-100

Exemple:
Sugar în vârstă de 2 luni; greutatea la naştere = 3000 g. Greutatea
actuală = 3000 + 2 x 750 = 4500 g (4,5 kg)
Necesarul caloric = 110 kcal/kg/zi
 Necesarul caloric/zi = 110 x 4,5 = 495 kcal
Necesarul hidric = 180 ml/kg/zi
Necesarul hidric/zi = 180 x 4,5 = 810 ml
Numărul de mese/zi = 6
Cantitatea/masă = 810:6 = 130 ml lapte uman

Orarul orientativ al meselor: ora 6: 130 ml lapte uman ora 9:

130 ml lapte uman ora 12: 130 ml lapte uman ora 15: 130 ml lapte uman
ora 18: 130 ml lapte uman ora 21: 130 ml lapte uman

Sugar în vârstă de 4 luni; greutatea la naştere = 3500 g. Greutatea

actuală = 3500 + 4 x 750 = 6500 g (6,5 kg)
Necesarul caloric = 110 kcal/kg/zi
Necesarul caloric/zi = 110 x 6,5 =715 kcal
Necesarul hidric = 160 ml/kg/zi
Necesarul hidric/zi = 160 x 6,5 = 1040 ml
Numărul de mese/zi = 5
Cantitatea/masă = 1040:5 = 200 ml lapte uman

Orarul orientativ al meselor: ora 6: 200 ml lapte uman ora 10:

200 ml lapte uman ora 14: 200 ml lapte uman ora 18: 200 ml lapte uman
ora 22: 200 ml lapte uman

ALIMENTAŢIA NOU-NĂSCUTULUI prematur

 Deşi nutriţia parenterală este folosită aproape de rutină la acest
grup de nou-născuţi, este de dorit a se încerca introducerea alimentaţiei
enterale cat mai precoce posibil, de îndată ce tractul intestinal este
funcţional.
Avantajele alimentaţiei enterale precoce Includ:
a. stimularea fiziologică şi păstrarea integrităţii mucoasei
intestinale
b. creşterea grosimii mucoasei şi stimularea dezvoltarii
vilozităţilor intestinale
c. reducerea semnelor de intoleranta digestiva
d. scăderea complicaţiilor datorate alimentaţiei parenterale
(reducerea riscurilor colestazei, asociate nutriției parenterale)
e. reducerea osteopeniei prematurului
f. reducerea numarului de zile necesar pentru atingerea
alimentatiei complete per os g. reducerea duratei spitalizarii
h. cost scăzut

Condiții pentru inițierea alimentației enterale

Nou-născutul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- stabil hemodinamic, TA normală
- respiraţii regulate, fără semne de detresă respiratorie,
FR<80/min
- după eliminarea primului scaun
- absenţa distensiei abdominale
- absenţa sângelui la examenul scaunului
- interval de peste 12 ore de la administrarea surfactantului
sau indometacinului,
 < 2 desaturări simple la FiO2 < 80% în interval de 1 oră

Pentru alimentația prematurului se utilizează:

Laptele matern
Formule de lapte speciale pentru prematuri
Fortifianţi de lapte matern

Formulele pentru prematuri

Sunt adaptate nevoilor special de creștere ale acestora
Din punct de vedere caloric, se asigura 20-24 kcal/30 ml.
Conținutul de proteine este mai ridicat 1,8-2,4 g/100 ml
Proteinele: sunt predominant din zer, suplimentate cu taurina,
bine tolerate si care realizeaza un profil al aminoacizilor plasmei,
superior celui realizat de formulele in care domina cazeina
Glucidele: sunt reprezentate 50% din lactoza si 50% polimeri de
glucoza, pentru a compensa intoleranta parțială la lactoza a copilului
prematur
Lipidele: sunt reprezentate 50% din trigliceride cu lanț mediu
pentru a compensa secreția limitată de lipază pancreatică şi cantitatea
scăzută de acizi biliari.
Excesul de AG polinesaturaţi poate produce anemie hemolitică
prin carenţa de vitamina E
(efect antiperoxidant asupra AG polinesaturaţi din membrane
eritrocitară). De aceea raportul vitamina E/AG polinesaturaţi este de două
ori mai mare decât în formulele pentru nou-născuții la termen
Concentrație crescută de minerale, vitamine şi proteine
 Au rol hotărâtor în asigurarea unui ritm de accelerat de creștere a
unui organism cu capacitate limitată de absorbție şi cu limite în a tolera
volume mari de lichide.
Conținutul în fosfor este ridicat, proporțional cu nevoile crescute
ale prematurului.

Fortifianţi de lapte matern

Sunt produse ce se adaugă în laptele uman, destinate prematurilor
alimentați exclusiv natural, cu greutatea mai mică de 1800 g.
Au o valoare calorică crescută.
Se folosesc pentru a promova un ritm de creștere optim şi o
mineralizare osoasă bună.
Datorită conținutului ridicat în calciu şi vitamina D, aceste
produse ar putea produce hipercalcemie.
De aceea vor fi administrate cu prudenta prematurilor care
primesc peste 160 ml lapte /kg corp
Se pot asocia şi cu alte formule (nu numai lapte uman) dacă
acestea nu sunt compuse special pentru prematuri.
Este necesară monitorizarea săptămânală a calciului

Cantitatea în prima zi şi ritmul de creștere:

Start – la 24-48 ore
Cantitatea în prima zi şi ritmul de creștere
- ziua 1: 10 – 20 ml/kgc/zi
- cantitate constanta 7-10 zile
- zilele 8-11: se creste cu 5-10 ml/kgc/zi
 Sugestii
Prematur < 1500g:
Începem alimentația enterala (dacă nu sunt contraindicații) din Z1
cu:
10 ml/kg/zi daca G< 1000g
20 ml/kg/zi daca G> 1000g
În gavaj de 1 h, cu pauza de 1-2 h, cantitate constantă în primele 7
– 10 zile. Dacă există probleme respiratorii sau reziduuri clare: trecem la
gastrocliza continuă cât timp e necesar.
Z 8 - 11: creștem cu cate 10-15 ml/kg/zi
După atingerea rației complete per os se trece la gavajul în bolus.

Contraindicații
Risc sigur de NEC: nu alimentați precoce!!!
RCIU
Flux diastolic absent sau inversat în artera ombilicală in utero
Asfixie neonatală severă: Apgar </= 3 la 5 min hTA persistentă
Hipoxemie persistentă (PaO2<45 mmHg în ciuda ventilației
agresive cu FiO2 100%)

Modalităţi de alimentare a nou-născutului prematur

GAVAJUL
Definiție: introducerea unei sonde în stomac, nazo sau
orofaringian, pentru a permite alimentația gastrică directă.
Pentru toţi copiii cu V.G. < 33 săptămâni alimentaţia enterală se
va face prin gavaj, trecerea la alimentaţia cu biberonul începându-se de la
33 - 34 VG, pentru că la această vârstă putem vorbi de o bună coordonare
între mecanismele de deglutiţie, supt şi respiraţie.
Prematuri cu VG de 29-32 SG, vor primi în prima zi nutriţie
parenterală şi dacă starea clinica permite se va iniţia nutriţia enterală.
Dacă acest lucru nu este posibil se va continua alimentaţia
parenterală până când statusul clinic este favorabil, în general după 2-3
zile.
Prematuri cu VG <29 SGpot primi nutriţie parenterală până la
echilibrarea hemodinamica, trecerea la alimentaţia enterală făcându-se
lent, folosind cantităţi mici de lapte, prin gavaj continuu

Modalităţi de gavaj
1. Continuu
2. Intermitent

GAVAJUL GASTRIC CONTINUU

Gavajul gastric continuu, cunoscut în literatura de specialitate şi
ca gastrocliza, reprezintă administrarea cu ajutorul unei pompe a întregii
cantităţi de lapte pentru 24 ore, distribuită în 4-8 seringi;
Gavajul gastric continuu se instituie la nou-născuţii cu grad mare
de prematuritate, datorită volumului gastric limitat.
Ritmul este constant (0,5- 1 ml/h pentru prematurul cu greutate
<1000 g)
Este indicat în:
a) intoleranţă la gavajul gastric intermitent
b) SDR severa
c) reflux gastroesofagian
 d) reziduu gastric persistent.

Tehnica:
- cuplajul între seringă şi sonda gastrică se face cu un tub de
perfuzie ce trebuie schimbat la 8-12 ore
- reziduu gastric se verifică la 3-4 ore.
Atenție: poate creşte riscul de aspirație pulmonară dacă
verificarea poziției sondei nu se face periodic!

GAVAJUL INTERMITENT (fig. 1)

Se recomandă 8-10 prânzuri pe zi, individualizat în funcție de:
greutate, vârsta de gestație, starea clinică.
Modalităţi de administrare
- cădere liberă (cea mai indicată metodă) - seringa cu lapte
adaptata la sonda gastrica se poziționează mai sus decât nivelul nou-
născutului, ceea ce duce la o bună evacuare gastrică
- împingerea cantităţii de lapte cu pistonul
Prânzul va dura între 30-45 minute (atât cât durează un supt
normal)
 Fig. 1. Gavajul intermitent

TEHNICA GAVAJULUI
1. măsurarea şi marcarea distanţei ureche - nas - baza
sternului + 1 cm
2. flexia lejeră a capului şi introducerea sondei ușor, fără
forțare
3. controlarea poziționării corecte a sondei prin prezenţa de
lichid gastric la aspirație sau introducerea a 1-2 ml. aer cu seringa în
stomac şi ascultarea cu stetoscopul a epigastrului
4. fixarea sondei la nivelul nasului (gurii), pentru menținerea
unei bune poziționări şi pentru a evita eventualele tracțiuni

Numărul de mese este adaptat în funcție de gradul de

prematuritate:
a. 12-10 mese/zi – prematuritate grad IV
b. 10-8 mese/zi - prematuritate gr. III- II
c. 8- 10 mese/zi - prematuritate gr. I

Monitorizarea tolerantei digestive

Monitorizarea semnelor de intoleranţă digestivă este obligatorie,
unele semne putând fi complicaţii minore şi pot răspunde la modificarea
îngrijirilor altele pot fi semne majore şi necesită tratament medical.

Reziduul gastric
 Măsurarea reziduului gastric înainte de fiecare prânz este
obligatorie.
Un reziduu de 2 ml//Kgc se consideră normal şi se reintroduce în
stomac.
Un reziduu de 25% din masa anterioară poate fi semn de
intoleranţă digestivă şi poate necesita scăderea cantităţii de lapte
Dacă reziduul gastric = volumul calculat pentru o masă, nu se va
administra o nouă cantitate de lapte
Prezenţa de bilă sau sânge în aspiratul gastric impune investigaţii
amănunţite sau luarea în considerarea a enterocolitei ulcero-necrotice.

Vărsăturile Cauze:
Distensie exagerată a stomacului
Reflux gastroesofagian
Iritaţie gastrică de unele medicamente administrate per os
Infecţii
Obstrucţii
Supraalimentare

Distensia abdominală
Palparea anselor intestinale poate fi un semn de evacuare gastrică
leneşă, ileus, constipaţie, aerocolie.
Dacă distensia abdominală este persistentă poate fi semn clinic de
obstrucţie sau infecţie şi necesită investigaţii suplimentare.
 Semne de gravitate
Reziduu gastric bilios
Sânge în scaun sau aspiratul gastric
Abdomen destins dur
Eritem al peretelui abdominal.
Distensie abdominala > 2 cm faţă de prânzul anterior
Reziduu gastric verde
Scăderea zgomotelor intestinale
Prezenţa de sânge în scaun
Se recomandă întreruperea alimentaţiei până la stabilirea
etiologiei.

Complicaţii si accidente apnee sau /şi bradicardie reflex vagal

prin iritaţia cu sonda cale falsă: introducerea sondei în trahee aspiraţia
pulmonară
hipoxie distensie abdominală enterocolita ulceronecrotica leziuni
ale aripilor nazale sau ale nărilor perforaţia esofagului sau faringelui

Alimentația prin gavaj este înlocuită cu alimentația orală,

gradat:
Dacă există coordonare supt-deglutiție
Daca prematurul nu prezintă modificări ale aspectului
tegumentului (paloare, cianoză) sau oboseală în cursul alimentării
Dacă prematurul primește şi reţine întreaga rație alimentară
Punerea la sân se va face progresiv, prin tatonare, în general la
greutăţi variabile (22002500 grame).
 Scopul nutriţiei corecte a prematurului este de a asigura o
dezvoltare optimă, atât staturoponderală, cât şi neurologică.
Nu există o reţetă universal valabilă pentru alimentarea nou-
născutului prematur, aceasta realizându-se în funcţie de VG, GN şi
patologie.

Necesarul caloric:
a. 60-70 kcal/kgc/zi în prima săptămână de viaţă
b. 80-90 kcal/kgc/zi a 2-a săptămână de viaţă
c. 120-130 kcal/kgc/zi peste 3 săptămână de viaţă
necesarul de proteine: 2,5-4 g/kgc/zi necesarul de lipide: 2-3
g/kgc/zi necesarul de glucide 12-14 g/kgc/zi

Necesar hidric:
b) 80-90 ml/kgc/zi în prima săptămână de viaţă
c) 100-120 ml/kgc/zi a 2-a săptămână de viaţă
d) 130-140 ml/kgc/zi a 3-a săptămână de viaţă
e) 160-200 ml/kgc/zi a 2-a săptămână de viaţă
 Lp nr. 7

Vaccinarea antituberculoasa. Profilaxia rahitismului

Vaccinul BCG

Compoziţie:
Vaccin BCG liofilizat - Mycobacterium bovis BCG (Bacillus
Calmette-Guerin)
Solvent pentru suspensie injectabilă - Sauton.
Indicaţii terapeutice: Vaccinul BCG este utilizat pentru
imunizarea specifică împotriva tuberculozei.
Contraindicaţii: persoane cunoscute a fi hipersensibile la oricare
componentă a vaccinului; subiecţi febrili sau cu infecţii generalizate ale
pielii); nou-născuţi subponderali (sub 2500 g); persoane care urmează
tratament cu corticosteroizi sistemici sau tratament imunosupresor
inclusiv radioterapie, persoane cu boli maligne (cum ar fi: limfoame,
leucemii, boală Hodgkin sau alte tumori ale sistemului reticulo-
endotelial), persoane cu imunodeficienţe primare sau secundare, persoane
cu infecţie HIV, inclusiv copii născuţi din mame HIV-pozitive (efectul
vaccinării BCG poate fi exagerat la aceşti pacienţi, fiind posibilă o
infecţie BCG generalizată).
Precauţii: Deşi reacțiile anafilactice sunt rare, în timpul
vaccinării trebuie avut la îndemână tratamentul adecvat pentru a se putea
interveni de urgenţă. Persoanele pozitive la tuberculină (reacţie > 9 mm
la 2 unități PPD) nu necesită vaccinare BCG. Administrarea de vaccin la
astfel de persoane poate avea ca rezultat o reacţie locală severă.
Injectarea prea profundă măreşte riscul limfadenitelor şi formării de
abcese.
Interacţiuni: Vaccinul BCG poate fi administrat concomitent cu
vaccinuri inactivate sau vii atenuate, inclusiv vaccinul combinat rujeolic,
urlian şi rubeolic. Alte vaccinuri administrate concomitent cu vaccinul
BCG nu trebuie administrate în acelaşi braţ. Dacă nu se administrează
concomitent, trebuie păstrat un interval de cel puţin o lună între
administrarea oricărui alt vaccin viu atenuat. Nici o altă vaccinare nu va
fi administrată timp de cel puţin trei luni în acelaşi braţ utilizat pentru
vaccinarea BCG, datorită riscului apariţiei de limfadenite regionale.
Doze şi mod de administrare: 1 doză = 0,1 ml din suspensia de
2 ml vaccin BCG liofilizat obţinută după reconstituirea conţinutului unei
fiole în solvent (Sauton diluat). Se administrează la nou-născuţi începând
de la vârsta de 2 zile şi până la vârsta de 2 luni, precum şi la copiii între 5
şi 10 luni, care nu prezintă cicatrice vaccinală sau prezintă o cicatrice
vaccinală sub 3 mm, fără testare tuberculinică prealabilă. Pentru a putea
fi administrat, vaccinul BCG liofilizat trebuie suspensionat. Fiola cu
vaccin se înveleşte strâns în foiţa de material plastic, în zona marcată cu
alb, după care gâtul fiolei se rupe cu mâna. Imediat după deschiderea
fiolei cu vaccin, cu ajutorul unei seringi cu ac lung, se introduc în fiolă 2
ml din lichidul de suspensionare (Sauton diluat), după care conţinutul
fiolei se amestecă prin manevre de aspirare şi golire a conţinutului
seringii, repetate de 2-3 ori. Suspensia obţinută este omogenă, uşor
opalescentă.
Tehnică de administrare: Vaccinul se administrează strict
intradermic, în partea posteroexternă a braţului stâng, în treimea medie.
Injectarea se face cu o seringă de 0,5 sau 1 ml, prevăzută cu ac pentru
inoculare intradermică. Locul de injectare trebuie să fie curat şi uscat şi
necontaminat cu substanţe antiseptice. Se injectează strict intradermic 0,1
ml suspensie de vaccin BCG astfel:
- Pielea se prinde între degetul mare şi arătător.
- Acul trebuie să fie aproape paralel cu suprafaţa pielii şi se
introduce uşor cu bizoul în sus, aproximativ 2 mm în stratul superficial al
dermului.
- Acul trebuie să fie vizibil prin epidermă în timpul
introducerii.
- Injecţia se administrează lent.
- O papulă (cu diametrul de 6-7 mm la nou-născut) în care
foliculii piloşi sunt distinct vizibili reprezintă semnul unei injectări
corecte. Papula dispare în aproximativ 30 de minute.
- Locul injectării este bine să se lase descoperit pentru a se
facilita vindecarea.
Reacţii adverse: O reacţie normală după vaccinarea BCG, care
demonstrează succesul vaccinării BCG, este induraţia la locul
administrării urmată de o leziune locală care poate ulcera câteva
săptămâni şi care se vindecă spontan în decurs de câteva luni, lăsând o
cicatrice mai depigmentată şi uşor deprimată faţă de ţesutul înconjurător.
În cazuri rare, se poate produce, după 1-3 luni de la vaccinare, o
adenopatie axilară. Ganglionii sunt mici (sub 1 cm), duri, mobili,
nedureroşi şi nu se depistează decât la palpare sistematică. Reacţiile
adverse post-vaccinale pot include: Reacţii foarte rare: complicaţii BCG
diseminate (osteite, osteomielite), reacţii alergice, limfadenite supurate,
formare de abcese. Reacţii rare: cefalee, febră, adenopatie regională (>1
cm); ulceraţie supurată la locul inoculării.
 Supradozajul are loc când se administrează mai mult de 0,1 ml
suspensie de vaccin BCG (0,1 mg bacili Calmette-Guerin) per doză
injectată intradermic; supradozajul creşte riscul apariţiei reacţiilor
adverse locale sau sistemice. Poate avea ca rezultat apariţia de
complicaţii constând în limfadenită axilară cu sau fără supuraţie. De
regulă, se rezolvă spontan. Dacă persistă, este necesară prezentarea la
medicul specialist.

Rahitismul

-sub denumirea de rahitism se cunosc afectiunile care desi difera

in ceea ce priveste etiologia au in comun faptul ca osificarea osoasa este
deficitara
-cel mai frecvent la copil este rahitismul vitamino D sensibil
-etiologie:
1 factori determinanti: este carenta de vitamina D; vit. D se
gaseste ca provitamina D in piele si se transforma sub actiunea razelor
solare in vitamina D; alte surse de vitamina D in alimente:lapte, cereale,
fructe, zahar
-necesarul de vit.D este de 400ui/zi
2 factori favorizanti:
-varsta de la 3 luni-2 ani
-cresterea rapida
-pigmentare deschisa a pielii
-tulburari de absorbtie intestinala
-boala hepatica cronica
 -boala renala cronica
-dieta neadecvanta
-lipsa de acces la razele solare
-clima temperata si umeda
-anotimpul de iarna+poluarea mediului
-semne clinice:
-debutul:la 3-6 luni cu paloare, hipotonie musculara,
splenomegalie
-perioada de stare: se caracterizeaza prin modificari la nivelul
oaselor
-la nivelul craniului:-craniu tabes
-frunte olimpiana
-intarziere in inchiderea fontanelei
-la torace: -matanii costale
-torace deformat, turtit lateral
-apare santul submamar HARRISON
-la coloana vertebrala- cifoza dorso-lombara
-la bazin- bazin strambt
-la oasele lungi apar- genu-varum
- genu-valgum
-alte semne: anemie hipocroma, intarziere in dezvoltarea dintilor,
infectii respiratorii repetate
-diagnosticul: se pune pe baza anamnezei, a examenului clinic si
a examenuluiparaclinic: radiografie de oase, scaderea P din sange,
calcemie normala, cresterea fosfatazelor alcaline
-tratament:
A profilactic:
 a) profilaxia prenatala: incepe din ultimul trimestru de sarcina a
mamei prin suplimentarea ratiei de vit.D
-se poate administra fie cate 200000 ui la inceputurile lunii 7 si 9,
fie administrat fractionat vit.D pe cale oralaintre luna 7 si 9 cate 500ui/zi
sau 1000ui/zi in lunile de iarna sau in mediu foarte poluat
b) profilaxia postnatala: se realizeaza variante:
-200000 ui la 14 zile, 2 luni, 6 luni, 1 an, 18 luni, dupa care se
contiuna profilaxia
-500-100 ui vit.D pe cale orala zilnic pana la 4 luni
-5000-1000 ui o data pe saptamina 4 luni
-CA se da numai la prematurii distrofici
-baile de soare se incep la 2-4 saptamini
B tratamentul rahitismului carential:
1 administrare de vitamina D2 sau D3 100000 ui i.m, la 2-3 zile
integral 3 administrari, dupa 15-30 zile se administreaza o doza de
200000 ui, dupa alte 30 de zile se trece la profilaxie
2 administrare perorala de 2000-5000 ui timp de 6-8 saptamini
3 administrare de vit D i.m 600000 ui, dupa 30 zile se trece la
profilaxie