ECOGRAFIA

Ecografia (denumită și sonografie sau ultrasonografie) este o metodă de diagnostic care utilizează
ultrasunetele (US), în scopul generării de imagini de la nivelul corpului uman. Ea se realizează cu ajutorul
aparatului numit ecograf.

Ecografia este una dintre cele mai dinamice proceduri utilizate în practica medicală modernă, fiind ușor
și rapid de realizat. Ecografia este considerată o investigație de rutină, examenul ecografic fiind o
procedură neinvazivă, neiradiantă și nedureroasă, care nu necesita o pregătire anterioară deosebită.

Ecografia nu se utilizează la examinarea oaselor și plămânilor, imaginile ecografice vizualizează cu mare

acuratețe în schimb rinichii, ficatul, vezica biliară, pancreasul, splina, apendicele, uterul, ovarele, vezica
urinara, dar și vasele sangvine, de exemplu vasele iliace, aorta, carotida, femurala, contribuind la
stabilirea unui diagnostic facil și rapid, chiar și în caz de urgență.

Domenii de aplicabilitate

Endocrinologie : ecografie de tiroidă pentru evaluarea ecostructurii, vizualizarea de imagini solide sau
chistice și vascularizația parenchimul tiroidian.

Gastroenterologie : în ultrasonografie abdominală sunt vizualizate organele de consistență solidă,

precum: pancreasul, aorta, vena cava inferioară, ficatul, vezica biliară, ductele biliare, rinichii, splina.

Neurologie : estimarea debitului sanguin și vizualizarea stenozelor în arterele carotide și în cadrul

arterelor cerebrale de calibru mare.
 Ginecologie (ecografie transvaginală: vizualizarea ovarelor, uterului, colului sau a altor formațiuni
pelvine) si Obstetrica: ecografia obstetricală e utilizată în cadrul sarcinii pentru a verifica dezvoltarea
fătului.

Urologie : pentru a determina de ex. : cantitatea de lichid reținută în vezica urinară, litiaza renală,
formațiuni prezente la nivelul vezicii urinare, ureterelor sau rinichilor.

Sistem scheletic : tendoanele, mușchii, nervii, suprafețele oaselor.

Vasculară : Ecografia Doppler poate fi completata prin calcul doppler, pentru a determina direcția și
viteza de deplasare a sângelui spre sau de la proba.

Medicina de urgență : evaluarea traumelor prin sonografie FAST ( ‘focused assessment with sonography
for trauma’ ) pentru a depista hemoperitoneul sau tamponamentul pericardic posttraumatic.

Ecografie intervențională : pentru prelevarea biopsiilor, pentru transfuzii intrauterine.

Ecografie cu substanță de contrast : Are la baza injectarea intravenoasa a unei substanțe de contrast,
reprezentată de un gaz inert, care prin amestecarea cu fosfolipide și ser fiziologic, prin agitare, formează
microbule. Acestea în aproximativ 10 secunde ajung la nivelul organului țintă, putându-se realiza o harta
a regiunii sau a organului vizat, pe baza semnalului provenit din vase. In aproximativ 15 minute de la
injectare substanța se elimina în totalitate prin expirație.

Avantajele si dezavantajele ecografiei

Ecografia este considerată o investigație de rutină, examenul ecografic fiind o procedură rapidă,
neinvazivă, neiradiantă și nedureroasă, care nu necesită o pregătire anterioară deosebită.

Un alt avantaj al ecografiei constă în faptul că se evită efectele nocive ale razelor X. Mai mult,
echipamentul este portabil și accesibil, putând fi folosit atât în spital cât și în cabinet, la patul bolnavului
sau chiar în ambulanță.

Un dezavantaj consta însă în faptul că rezultatul depinde și de experiența și priceperea specialistului care
o realizează și interpretează, rezultate fals negative sau fals pozitive putând fi prezente datorită
subiectivismului ce apare în realizarea examinării. Importanța educației în ultrasonografie este foarte
mare. Organizația Mondiala a Sănătății a subliniat că, deoarece ecografia este “operator dependență” se
ajunge la situația paradoxala ca sa fie “mai importantă prezența resursei umane calificate decât aceea a
echipamentului ecografic însuși” (WHO, 1990). În etapa actuală, practica ultrasonografică se efectuează
prin intermediul “aplicațiilor clinice”. Se poate considera ca o ecografie este atât de buna și de
performantă pe cât de bine știe medicul practician să obțină imaginea cea mai elocventă iar apoi să o
integreze în tabloul clinic. Ultrasonografia trebuie practicată acolo unde aduce beneficii reale și trebuie
privită cu rezerve acolo unde aportul său diagnostic este limitat (Goldberg, 1988).

Un punct forte important al ultrasonografiei, ce nu trebuie trecut cu vederea, este caracterul dinamic al
acesteia. Imaginea ecografica este “dinamică” (termenul anglosaxon folosit este de procedura “real
time”). Această caracteristică, rezultată din succesiunea rapida a secțiunilor la nivelul ecranului, permite
obținerea de informații asupra contractilității miocardului, a mișcărilor fetale sau a mobilității intestinale
exact în timp ce aceste evenimente iau loc. Imaginea dinamică completează imaginea statica și conferă o
alta perspectivă asupra organismului studiat, și conferă ecografiei șansa de a genera un diagnostic foarte
rapid, în timpul examinării. Această caracteristică validează metoda ecografica drept procedură clinică.

Din păcate însă, spre deosebire de imaginea folosită în computer, tomografie sau rezonanță magnetică,
imaginea ecografică nu este exhaustivă, nefiind capabilă să cuprindă pe ecran decât secțiuni limitate,
interesând regiuni anatomice de dimensiuni variabile. Cu toate acestea, datorită optimizărilor
tehnologice din ultimii 10-15 ani, explorarea ecografică a ajuns să beneficieze de imagini de o calitate și
rezoluție din ce în ce mai bune, care ajută la micșorarea dozei de subiectivitate ce intervine în diagnostic.

Când este recomandată ecografia abdominală?

Datorita calității de a fi non-invazivă, neiradiantă și nedureroasă, ecografia abdominală se recomandă

atât în cazul suspiciunii unei patologii abdominale, cât și ca examen de rutină anual, în lipsa oricărui
simptom.

Ecografia abdominală – simptome ce indică efectuarea acesteia:

– dureri abdominale acute sau cronice, indiferent de durata sau simptome asociate (patologie renala,
hepatica, colecistica, pancreatica)

– traumatisme abdominale, cu posibile rupturi de organe si hemoragie interna

– tulburări de ciclu menstrual (vizualizarea uterului si ovarelor)

– febra de cauza neidentificata (poate fi explicata de o patologie abdominala)

– scădere in greutate de cauza neprecizata (posibila tumora)

– existenta unei tumori extra abdominale, pentru a depista posibilele metastaze abdominale in organe
sau ganglioni

– tulburări de tranzit – constipație, scaune diareice, meteorism abdominal

– icter (colorația gălbuie a tegumentelor si mucoaselor),putând fi datorat unor afecțiuni hepatice, ale
cailor biliare, colecistului sau pancreasului (tumori la nivelul capului pancreatic determinând obstrucție la
nivelul cai biliare principale)

– apariția unor tumori abdominale, o masa palpabila sau decelata printr-o alta metoda imagistica

– mărirea de volum a abdomenului de cauza neprecizata

– tulburări de urinare- micțiuni frecvente, dureroase sau urmate de sângerare

– modificări ale urinei – culoare, miros, claritate

– sindrom inflamator sau infecțios de cauza necunoscuta

– existența unor adenopatii (ganglioni) periferice, dureroase sau nedureroase, de obicei decelate prin
palpare de către pacient

– suspiciunea de îmbolnăvire a unuia din următoarele organe: pancreas, ficat și căi biliare, rinichi, splina,
uter, ovare, vezica urinară, prostată, a ganglionilot abdominali sau vaselor abdominale

– greață, vărsături (posibilă afectare hepatică, colecistită, pancreatică)

– senzație de oboseală cronică (posibilă patologie hepatică)

– sindrom anxios (posibilă afectare suprarenală)

Ecografia abdominală – Rezultatul acesteia ne îndrumă spre diverse diagnostice:

Informațiile obținute de medicul examinator după efectuarea ecografiei, cu privire la apariția unor
modificari de dimensiune și structură a organelor examinate, pot conduce la un diagnostic, de exemplu:

– boli hepatice (steatoză, ciroză, tumori hepatice etc.)

– pancreatice (pancreatite, tumori pancreatice, chiste și pseudochiste pancreatice etc.)

– biliare (calculi, colecistite, tumori etc.)

– renale (calculi, tumori, inflamații, dilatarea căilor excretorii etc.)

– vezica urinară (calculi, tumori, diverticuli etc.)

– uter și ovare (fibroame uterine, tumori ovariene, chiste ovariene, prezența unei sarcini etc.)

Uneori cănd datele obținute în urma efectuarii ecografiei abdominale nu sunt concludente pentru a
putea fi stabilit un diagnostic cert, pacientul este îndrumat de medicul examinator pentru efectuarea
unor investigații suplimentare (CT, endoscopie digestivă superioară, colonoscopie, RMN adominal).

Pe lângă informații obținute cu privire la organele parenchimatoase (ficat, pancreas, splina, rinichi, uter și
ovare, prostată) și cele cavitare (stomac, colon, vezică urinară, colecist) – ecografia poate aduce
informații cu privire la prezența lichidului în cavitatea abdominală (ascita), în pericard (în jurul inimii), la
nivelul pleurei.

Evaluarea diametrului unor vase sanguine și modificărilor lor - anevrism – mărire a calibrului vasului,
stenoza-strâmtare a calibrului vascular, etc.), care au semnificație în diagnosticul unor patologii prezente,
de exemplu la nivelul aortei, arterelor renale, arterei splenice etc.).

Datorită posibilitătii utilizarii semnalului Doppler în ecografie, se pot obține informații utile cu privire la
existența unor eventuale tromboze (obstrucția unor vase prin prezența de trombi (cheag de sânge) ) -ex.
tromboza de venă porta, de venă cavă inferioară, vasele renale, etc.

Cum trebuie sa se pregatească pacientul înaintea efectuarii unei ecografii abdominale pentru ca aceasta
să fie cât mai concludentă:

Ecografia este indicată să fie efectuată după un post alimentar de cel putin 6 ore (daca ecografia este
efectuată posprandial (după alimentație), nu se pot obține informații cu privire la vezica biliară, întrucât
aceasta se golește după ingestia de alimente pentru a facilita digestia).

Pacientul trebuie să consume aproximativ 1-1,5 l de lichide (apă plată, ceai) cu cca. o oră înaintea
efectuării ecografiei, cu mențiunea că ingestia de apă trebuie oprită cu aproximativ 30-40 de minute
înaintea efectuării ecografiei, în caz contrar, apa ingerată va stagna la nivelul stomacului facând dificilă,
uneori chiar imposibilă examinarea pancreasului.

Pacientul NU va urina înaintea efectuării ecografiei, pentru a putea fi examinată vezica urinară, aceasta
trebuie să fie în repletie (plină), golirea acesteia facând imposibilă examinarea ei; o vezică urinară goală
face dificila și examinrea organelor pelvine (uter, ovare, prostată).

Cu o zi înainte de efectuarea ecografiei pacientul este sfătuit să evite alimentația care favorizează
meteorismul abdominal (balonarea) - de ex.fasole, mazăre, lapte, fructe și de preferat ca ultima masă să
fie servită la orele 18-19.