AMG 2 A UNGUREANU ELENA

PROIECT

ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE CALE
PARENTERALĂ

Administrarea medicamentelor pe cale parenterală - înseamnă administrarea

în afara tubului digestiv (administrarea medicamentelor prin injecții).

Injecția - reprezintă tehnica de introducere a unei substanțe în țesuturile

organismului, pe diferite căi
(intravenoasă, intramusculară, intradermică etc), prin intermediul unui ac
adaptat la o seringă.
 Avantajele injecţiilor:

 Dozaj corect şi exact;

 Efect instalat rapid, absorbţie uşoară;

 Absorbţie independentă de starea tractului digestiv administrarea de

substanţe care sunt distruse de sucurile digestive);

 Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor digestive.

– hormoni,  vaccinuri, seruri;

 Evită calea digestivă în caz de intoleranţă digestivă, tulburări de

deglutiţie, hemoragii digestive, intervenţii chirurgicale pe tub digestiv;

 Siguranţa administrării medicamentului la pacienţii inconştienţi;

 Se pot introduce şi substanţe în scop explorator sau diagnostic.

Calea de administrare:

Locul de elecție al injectiilor - îl constituie țesuturile în care se introduc

medicamentele:
 grosimea dermului – injectia intradermică;
 sub piele, în țesutul celular subcutanat– injecția subcutanată;
 țesutul muscular – injectia intramusculară.
 în vasele sanguine – injectia intravenoasă și injecția intraarterială ;
 în inima – injecția intracardiacă;
 în intervenția de urgență – în măduva roșie a oaselor – intraosos;
 în spatiul subarahnoidian– subarahnoidian.
 Prezentare farmaceutică:

 Soluţii injectabile – în fiole.

 Flacoane cu pulbere – însoţite de solvent.

 Soluţii încărcate în seringi – pentru unică folosinţă.

Soluţiile injectabile pot fi:

 Soluţii apoase.

 Soluţii uleioase.

 Suspensii – pentru absorbţie întârziată.

În principiu, diferitele substanțe se administrează astfel:

 sarurile metalelor grele (bismut, mercur, iod, calciu, aur) se introduc

intramuscular
 substanţele uleioase se injectează intramuscular profund
 soluţiile izotonice se pot injecta pe orice cale
 soluţiile hipotonice se administrează în circulaţia
sanguină (intravenos, intraarterial)
 cantităţile mari de substanţe (soluţii perfuzabile, sânge, derivate de
sânge) se introduc intravenos sau intraarterial
 pentru explorarea funcţiei anumitor organe sau vizualizarea
sistemului arteriovenos, substanţele se introduc direct în circulaţia
sanguină (intravenos, intraarterial).
Unele substanţe pot determina reacţii de hipersensibilitate din partea
bolnavului, ceea ce necesită testarea prealabilă a sensibilităţii.

Reguli generale de pregătire a injecţiilor:

 Se verifică:

o medicamentul prescris.

o Doza – concentraţia – modul de administrare.

o Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii.

o Integritatea fiolei, a ambalajului.

 o Modul de păstrare şi depozitare.

 Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării.

 Se verifică soluţia injectabilă.

 Se dezinfectează locul ales pentru injecţie.

 Se încarcă corect seringa.

 Injectarea se face imediat după încărcarea în seringă.

Materiale necesare:

 Seringă cu ac adaptate injecţiei.

 Acele au lungimi diferite şi culori convenţionale: galben, verde  (i.m.,

i.v.), albastru,  mov (s.c.),  portocaliu  (s.c.), negru (i.m.,
i.v.), verde  (i.m., i.d.),  roz (recoltare, dizolvare şi extragere soluţii).
Acele – au diferite dimensiuni, în funcţie de utilizare:
 pentru injecţii intradermice au lungime 10 – 25 mm, grosime 0,4 m şi
bizou scurt

 pentru injecţii subcutanate au lungime 25 – 30 mm, grosime 0,6 – 0,8

mm şi bizou lung

 pentru injecţii intramusculare sunt lungi de 50 – 80 mm, grosime 0,7

– 0,8 mm şi bizou lung

 pentru injecţii intravenoase au lungime 30 – 40 mm, grosime 0,8 – 1

mm şi bizou scurt.

Codul culorilor pentru acele de seringă:

Culoare Marime Diametrul Exterior

Roz 18G 1.20mm
Crem 19G 1.10mm
Galben 20G 0.90mm
 Verde 21G 0.80mm
Negru 22G 0.70mm
Albastru 23G 0.60mm
Mov 24G 0.55mm
Portocaliu 25G 0.50mm
Maron 26G 0.45mm
Gri 27G 0.40mm

Alte materiale necesare:

 Soluţie de injectat verificată.

 Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor.

 Garou, leucoplast.

 Pile pentru tăierea gâtului fiolelor.

 Mănuşi de protecţie, mască de tifon.

 Material pentru protecţia patului.

 Tăviţă renală.

 Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente.

Pregătirea pacientului:

 Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei.

 Se informează pacientul asupra durerii resimţite.

 Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru

asistenta care execută tehnica.

 La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.

 Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.

Montarea și încărcarea seringii din fiole:

 Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.

 Se desface ambalajul de sus în jos.

 Se înşurubează acul de amboul seringii.

 Se îndepărtează protecţia acului.

 Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide

fiola (după ce lichidul din gâtul fiolei revine în fiolă prin mişcări de
rotaţie).

 Se aspiră soluţia în seringă

 Se golește lichidul din vârful fiolei prin mișcări de rotație

 Se dezinfectează gâtul fiolei prin ștergere cu tamponul îmbibat în

alcool

 Se deschide fiola astfel: se ține cu mâna stângă, iar cu policele și

indexul mâinii drepte protejate cu o compresă sterilă se deschide partea
subțiată a fiolei

 Se introduce acul în fiola deschisă, ținută între policele mâinii drepte

și având grijă ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluția de
aspirat;

 Fiola se înclină treptat;

 Se îndepărtează aerul din seringă, fiind în poziție verticală cu acul

îndreptat în sus, prin împingerea pistonului până la apariția primei
picături de soluție prin ac;

 Se schimba acul de aspirat cu un alt ac steril potrivit pentru injecție;

 Nu se ating pereţii fiolei cu acul.

Încărcarea seringii din flacoane cu dop de cauciuc:

 Se îndepărtează apărătoarea metalică și se dezinfectează dopul;

 Se aspiră aer în seringă în cantitate egală cu lichidul ce trebuie

aspirat din flacon;

 Se perforează flaconul și se răstoarnă;

 Se introduce aerul sub presiune în flacon – lichidul se golește singur

în seringă;

 Acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru

injecție;

 Se elimină aerul din seringă până apare o bulă de soluţie pe vârful

acului;

 Se ataşează protecţia la ac.

Evaluarea procedurii:

Rezultate aşteptate/dorite:

 Gâtul fiolei se rupe fără să se spargă

 Nu se produc leziuni ale mâinilor la deschiderea fiolei

 Pacientul nu are istoric de alergie medicamentoasă

Rezultate nedorite /Ce faceţi ?

 Soluţia este precipitată, decolorata sau expirata. Folosiţi altă fiolă

 Cioburile de sticlă cad în fiolă când gâtul fiolei; se sparge la

deschidere. Aruncați fiola. Folosiţi altă fiolă

 Pacientul are istoric de alergie la medicament și trebuie testat.

Efectuați testul la indicația și în prezența medicului

 Pacientul dezvoltă reacții de sensibilizare la testare. Interveniți

conform prescripţiei medicale.

Dizolvarea pulberilor:

 se aspiră solventul în seringă;

 se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului se dezinfectează

capacul de cauciuc, se așteaptă evaporarea alcoolului;

 se pătrunde cu acul prin capacul de cauciuc și se introduce

cantitatea de solvent prescris;
 se scoate acul din flacon și se agită pentru a completa dizolvarea.

Principii de igienă în administrarea injecțiilor:

 Se folosesc seringi și ace sterile – de unică întrebuințare. După

folosire se aruncă în recipientele speciale.

 Materialele sterile de unică folosință se depozitează în spații special

destinate.

 Este obligatorie spălarea și dezinfectarea înainte și după executarea

fiecărei injecții.
 Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie în timpul executării
tratamentelor parenterale.

 Este obligatorie schimbarea acului după încărcarea seringii din

flacon cu dop de cauciuc.

Tehnica generală a injecțiilor:

 Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia

durerilor.

 Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea intravenoasă

previne apariția complicaţiilor.

 Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc.

 După injectare se comprimă ușor locul.

 În cazul puncţiei arteriale, se aplică pansament compresiv – mai mult

timp.
 Se desface garoul înaintea injectării soluției.

Observații:

 Calea de administrare se alege în funcţie de:

o Hotărârea medicului.

o Scopul injecţiei.

o Rapiditatea asimilării medicamentului.

o Resorbţia şi metabolizarea medicamentului.

 o Interacţiuni medicamentoase.

o Compatibilitatea soluţiei medicamentoase cu ţesuturile.

 Fiola tăiată se administrează imediat.

 Fiolele neetichetate se aruncă.

 Emulsiile injectabile se agită înaintea administrării.

 În cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea

locului injecţiei.

 Culoarea soluţiei injectabile diferă funcţie de concentraţie, diluant

sau condiţii de păstrare.

 Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual.

 Soluţiile uleioase ce se încarcă greu în seringă se încălzesc în apă

caldă pentru a le fluidifica.

 Substanţele precipitate se agită bine până dispare orice depozit de

pe fundul fiolelor.

 Fiola în care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă.

Complicaţiile injecțiilor intravenoase:

 Perforarea venei este rezultatul unui defect de tehnică şi se
soldează cu injectarea paravenoasă a drogului administrat. Secundar
acesteia pot apărea echimoze, hematoame locale şi flebite în cazul
injectării paravenoase a unui medicament iritant.
 Traumatismele venoase repetate ca urmare a utilizării frecvente a
aceleiaşi vene sau injectării de substanţe cu potenţial iritant
determină tromboflebite.
 Puncționarea unei artere se datorează unui defect de tehnică.
Accidentul este sugerat de apariţia în seringă a sângelui arterial, de
culoare mai deschisă decât cel venos.
 La injectarea accidentală intraarterială a medicamentului pacientul
resimte o durere locală vie, însoţită de spasm arterial, cu albirea şi
ulterior cianoza mâinii şi degetelor.
 La administrarea injecţiilor i.v. este posibilă producerea sincopei
vaso-vagale, de teamă; în cazul pacienţilor anxioşi, hipervagotoni.
  În cazul administrării i.v. este posibilă, ca la orice cale de administrare
a medicaţiei, apariţia reacţiilor alergice. Dată fiind administrarea
rapidă a unei cantităţi mari de alergen acestea pot îmbrăca aspectul
cel mai grav, al șocului anafilactic. Într-o asemenea situaţie se
întrerupe administrarea medicamentului, se păstrează acul în venă,
se schimbă seringa şi se administrează medicaţia de urgenţă
(Adrenalină, Hemisuccinat de hidrocortizon sau Metilprednisolon).

Bibliografie:
1. Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de
Absolvire 2019, Ediția a IX-a, Calificarea profesională: asistent medical
generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
2. Injecție intravenoasă, RealMed – Servicii, realmed.ro;
3. Administrarea medicamentelor prin injectie intravenoasă directă ,
sanatatea.info;
4. Mirela Gruia – Injecția intravenoasă, Ce se întâmplă doctore? – Dicționar
medical, csid.ro;
5. Intravenous Medications by Direct IV Route, Clinical Procedures for Safer
Patient Care, BC Open Textbooks, opentextbc.ca.