CURS NR.
1-2 TEME ABORDATE
ÎNGRIJIREA PERSOANELOR
VÂRSTNICE ȘI GERIATRIE
DELIMITĂRI TERMINOLOGICE
 Gerontologia – concept introdus pentru prima
dată în anul 1903 de Metchnikoff, se defineşte
ca fiind ştiinţa proceselor legate de îmbătrânire.
 Termenul de gerontologie derivă din punct de
vedere etimologic din cuvintele greceşti „geron”
= bătrân (sau „geras” = vârstă înaintată) şi
„logos” = ştiinţă.
 Geriatria („iatros” =tratamentul unei boli)
studiază dizabilităţile şi bolile degenerative care
afectează persoanele vârstnice.
 În cercetările de gerontologie pot exista mai
multe perspective, cum ar fi cele biologice,
psihologice sau sociologice.
NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN
DEMOGRAFIE
 Evenimentul demografic (cazul
observat: nou-născut, decedat etc.).
 Fenomenul demografic (fenomene de
tipul natalitate, mortalitate etc.).
 Indicatori demografici (parametri
statistici care caracterizează populaţiile
dinamice).
 Cadrul teoretic al gerontologiei şi geriatriei
şi conceptul de bătrâneţe.
Date demografice privind procesul de

îmbătrânire.
 Bătrâneţea ca etapă de vârstă.
 Date epidemiologice, noţiuni clinice,
anatomo-fiziologice şi implicaţii diagnostice
în gerontologie şi geriatrie.
TERMENI DEMOGRAFICI
 Demografia (de la cuvintele greceşti demos =
popor şi graphos = a trasa o linie) – ştiinţa
care se ocupă cu studiul statistic al populaţiilor
dinamice.
 Populaţia = totalitatea indivizilor care aparţin
aceleiaşi specii şi trăiesc în aceeaşi arie
geografică.
 Parametrii analizaţi în demografie se referă la
mărimea, structura şi distribuţia populaţiilor.
NATALITATEA
 Reprezintă fenomenul demografic al frecvenţei născuţilor vii într-o
populaţie.
 Sub aspect statistic, natalitatea se măsoară cu rata brută de
natalitate: aceasta reprezintă raportul între numărul de născuţi vii şi
numărul mediu de locuitori ai perioadei considerate.
 în care: n = rata brută de natalitate; N = număr de născuţi vii; P =
număr mediu de locuitori ai perioadei studiate.
 Deşi nu se menţionează perioada de timp la care se referă
indicatorul, acesta este de un an, iar numărul de locuitori este fie
numărul mediu anual, fie numărul de locuitori la mijlocul anului
calendaristic, deoarece graţie mişcării demografice există în tot cursul
anului variaţii ale efectivelor.
1
 TENDINŢE ALE NATALITĂŢII ŞI
MORTALITATEA MORTALITĂŢII
Reprezintă componenta negativă a mişcării naturale, fiind fenomenul

demografic al deceselor într-o populaţie dată şi într-o perioadă dată de
 În secolul al XX-lea şi în ultimii ani, pe Glob, natalitatea a
continuat sa fie mare, la o rata de creştere a populaţiei de
timp (de obicei un an).
3%.
Evenimentul demografic al acestui fenomen este decesul.

 Consecinţa acestei situaţii o reprezintă presiunea exercitată
 Decesul este evenimentul dispariţiei definitive a oricărui semn de viaţă, asupra resurselor naturale ale Globului, presiune ce a
în orice moment după înregistrarea stării de născut viu. determinat extinderea producţiei agroalimentare.
Importanţa studiului mortalităţii:  În România natalitatea este în prezent scăzută (9‰,
 implicaţii în realizarea unui echilibru în structura populaţiei pe grupe de comparativ cu vârful din 1967 de 27.4 ‰ datorită
vârstă; “Decretului pentru reglementarea întreruperii sarcinilor nr.
 reflectă starea de sănătate a populaţiei; 770 din 1966” ).
 permite identificarea problemelor de sănătate şi stabilirea priorităţilor în  Mortalitatea creşte cu vârsta, ponderea deceselor la copii (0-
acţiunile de sănătate; 14 ani) fiind de 2,8%, a adulţilor de 30,2%, a vârstnicilor (65
ani şi peste) de 67%.
 permite stabilirea de obiective în cadrul programelor de sănătate;
 În ultimii 10 ani evolutia mortalităţii este relativ staţionară, cu
 serveşte procesului de planificare sanitară a resurselor; limite între 10,4 ‰ şi 11,6 ‰.
 permite evaluarea eficacităţii activităţii sistemului de servicii sanitare.  Se înregistrează o supramortalitate masculină.

Relaţia dintre modificările demografice şi

schimbările social-economice Naşteri
Imigraţie
(Frank Notenstein, 1904).
S-au delimitat trei etape mari în evoluţia temporală a
fenomenelor demografice (teoria tranziţiei demografice):

1. Situaţia din societăţile premoderne (încă întâlnită astăzi în

diferite zone ale lumii) – natalitate, dar şi mortalitate, ridicate. Ca
urmare, în populaţie se înregistrează o stare de echilibru relativ. Sold Sold
natural migrator
Populaţia
2. Ca urmare a creşterii producţiei agro-alimentare, a totală
ameliorării condiţiilor de viaţă şi a îmbunatăţirii asistenţei medicale,
mortalitatea a scăzut, natalitatea rămânând crescută, iar numărul
populaţiei a crescut. Este etapa în care s-a înregistrat o creştere
rapidă a numărului populaţiei pe întregul Glob.

3. Etapa de planificare şi limitare a dimensiunilor familiei

(păstrarea numărului de copii dorit). În această etapă mortalitatea Decese Emigraţie
rămâne staţionară şi natalitatea scade, realizandu-se astfel o stare
de echilibru relativ în populaţie.

Creşterea populaţiei mondiale

de-a lungul istoriei
SPERANȚA DE VIAȚĂ ÎN ROMÂNIA

În miliarde

12

11 2100
10
Epoca
9 modernă
8 Paleolitic Epoca Epoca Evul
Neolitic bronzului fierului Mediu
7
2000 Viitor
6

5
1975
4

3
1950
2 1900
1 La peste 1800

1+ milion 7000 6000 5000 4000 3000 2000 1000 1 1000 2000 3000 4000 5000
ani Înaintea erei noastre Era noastră

Sursa: Population Reference Bureau ; et Nations Unies, Projections de la population mondiale d’ici 2100 (1998).

2
Istoricul populaţiei Globului
7 miliarde în 2011 (12 ani mai târziu)
6 miliarde în 1999 (12 ani mai târziu)
5 miliarde în 1987 (13 ani mai târziu)
4 miliarde în 1974 (15 ani mai târziu)
3 miliarde în 1959 (29 ani mai târziu)
2 miliarde în 1930 (100 ani mai târziu)
1 miliard în circa 1830
Soursa: Kuby, HGIA
Tranziţia demografică
Adolphe Landry Frank
(1874-1956) Notestein
(1902-1983)
PIRAMIDA VÂRSTELOR
 Pentru reprezentarea grafică a distribuţiei grupelor de
vârstă într-o populaţie se face apel la „piramida
populaţiei” sau „piramida vârstă-sex”.
 Ea se aplică în mod clasic unei ţări sau regiuni a Globului.
 Modelul propus se bazează pe două axe (axa X
reprezentând ponderea subpopulaţilor, iar axa Y grupele
de vârstă), graficul având aspectul unor bare orizontale.
 În mod convenţional barele de la stânga liniei mediane
corespund sexului masculin, iar cele de la dreapta sexului
feminin.
 Grupele de vârstă utilizate în construcţia piramidei
populaţionale reprezintă, în general, intervale de 5 ani
(cohorte).
TRANZIŢIA DEMOGRAFICĂ
Concept propus încă din anul 1929 de către demograful american Warren
Thompson sub numele de „Demographic Transition Model”.
Tendinţele înregistrate sunt:
- Declin puternic al fertilitatii, cu scăderea numărului copiilor de rang mare (III, IV, V,
VI) şi întârzierea apariţiei primului copil.
- Scăderea nupţialitatii şi creşterea divorţialităţii, uniunile consensuale înlocuind tot mai
mult căsătoriile; ca urmare a crescut numărul copiilor din afara căsătoriilor oficiale.
- Rolul femeilor în societăţile evoluate a crescut, la fel şi nivelul de educaţie (
consecinţe favorabile asupra stării de sănătate a copiilor). Creşterea rolului femeii
în societate are efect însă şi asupra divorţialităţii în sensul creşterii incidenşei
divorţurilor.
- Eficacitate mijloacelor contraceptive a facilitat uniunile consensuale şi reducerea
numărului de copii nedoriţi.
- Echilibrul instalat între numărul de născuţi vii şi numărul de decese determină un
spor natural scăzut  îmbătrânirea populaţiei. Astfel, în 1985 ponderea
persoanelor în vârstă de 65 ani şi peste a fost de 12%, iar în 2025 se prevede o
pondere de 18%. Ca urmare apare o schimbare a raportului de dependenţă.
TRANZIŢIA DEMOGRAFICĂ (2)
TD = Trecerea de la un regim demografic vechi la
un regim demografic modern.
Regimul demografic vechi (pretranziţie) este
caracterizat printr-o natalitate mare şi o mortalitate
mare.
Regimul demografic modern (posttranziţie) se
caracterizează printr-o natalitate scăzută şi o
mortalitate scăzută.
Toate ţările lumii au părăsit modelul vechi demografic!
STRUCTURA POPULAŢIEI –
CHEIA PIRAMIDEI
VÂRSTELOR
 În general există o egalitate între numărul populaţiei
de sex masculin şi numărul populaţiei de sex feminin.
 La naştere raportul este în favoarea sexului masculin!
 În timp acest raport se schimbă în favoarea sexului
feminin, în jurul vârstei de 35 ani, ca urmare a supramortalităţii
masculine.
 Structura pe sexe este diferită în mediul urban faţă de
mediul rural.
 Structura pe sexe prezintă interes în cunoaşterea
riscurilor şi a frecvenţei bolilor la populaţia masculină faţă de cea
feminină.
 Măsurarea şi descrierea populaţiei pe grupe de vârstă
prezintă interes pentru sistemul de sănătate deoarece tabloul
morbidităţii şi al mortalităţii diferă de la o grupă de vârstă la
alta.
3
 MODELE ALE PIRAMIDEI VÂRSTELOR

 Modelul care îmbracă forma unui triunghi, cu baza largă,

caracteristică "populaţiilor tinere". Este întâlnită în ţările cu natalitate
mare, dar şi cu mortalitate mare, indicele de reproducere netă fiind
supraunitar. Modelul este caracteristic ţărilor în curs de dezvoltare.

 Modelul în clopot, unde baza este relativ largă iar, ca urmare a creşterii
nivelului de trai, creşte şi durata medie a vieţii, deci se acumulează mai
mulţi vârstnici. Este un model de tranziţie, caracteristic ţărilor rapid
industrializate.

 Modelul în urnă, caracteristic ţărilor dezvoltate cu natalitate scăzuta şi

longevitate mare. Consecinţa - creşterea ponderii vârstnicilor.

 Modelul în trefla se deosebeşte de modelul în urnă prin baza, care este

mai largă, ca urmare a unor noi schimbări apărute în unele ţări dezvoltate,
în special tendinţa uşoară de creştere a natalităţii.

Fig. nr. 1 – Model, staţionar, al piramidei vârstelor – Suedia, 2000 (după U.S. Census Fig. nr. 2 – Model expansiv, în triunghi, al piramidei vârstelor – Afganistan,
Bureau, Population Division, International Data Base – IDB, 2008) 2008 (după U.S. Census Bureau, Population Division, International Data
Base – IDB, 2008)

Fig. nr. 3 – Model constrictiv, în urnă, al piramidei vârstelor –

Marea Britanie, 2008 (după U.S. Census Bureau, Population
Division, International Data Base – IDB, 2008)

4
 Piramida vârstelor în România la
recensământul din 2011
Fig. nr. 4 – Piramida vârstelor – România, 2000 (după U.S. Census Bureau,
Population Division, IDB, 2008)

Fig. nr. 5 – Piramida vârstelor – România, estimare 2025 (după U.S. Census
Bureau, Population Division, IDB, 2008)

Tendințe demografice – Japonia,

Aplicații - piramida vârstelor pentru infecțiile cu HIV 1950-2055

TENDINȚE
DEMOGRAFICE
GLOBALE, 1998 - 2050

5
 Îmbătrânirea în funcţie de gen
Populaţia mondială, pe genuri, grupe de vârstă – proiecţie pentru
anul 2025 (în procente)

50%

DEPENDENŢA LA VÂRSTNICI
(Drenthe: 28% (2006) -> 50% (2031)
Sursa : Nations Unies, Perspectives de la population dans le monde, Edition 2002 (scénario moyen), 2003.

Caracteristicile procesului de
Conceptul de bătrâneţe îmbătrânire (după Strehler, 1986)
 Îmbătrânirea populaţiei este un proces inevitabil.
 13% din populaţia Globului intră în categoria vârstnicilor  este distructiv (compromite funcţionalitatea);
(vârsta peste 65 de ani).  este progresiv şi ireversibil;
 Se estimează că în anul 2030 acest procent va atinge  este intrinsec, fiind determinat mai degrabă de
20%, iar 10% din populaţie va fi octagenară. factori intrinseci decât de cei extrinseci;
 Îmbătrânirea individului trebuie înţeleasă ca un proces  este universal, toţi indivizii aceleiaşi specii
fiziologic, care debutează încă din momentul concepţiei. prezentând un pattern uniform de îmbătrânire, cu
 Constă dintr-o serie de modificări cantitative şi calitative, anumite variaţii intragrup.
morfo-funcţionale, care se succed de-a lungul vieţii, Nota bene: mediul înconjurător exercită de asemenea
interesând în mod diferit şi asincron diferitele aparate şi influenţe asupra procesului de îmbătrânire.
sisteme ale organismului.

ÎMBĂTRÂNIREA VERSUS SENESCENŢA

PARADIGMA ÎMBĂTRÂNIRII

PROCES CONTINUU

DEZVOLTARE MATURITATE SENESCENŢĂ

 Sensu stricto, îmbătrânirea reprezintă trecerea
cronologică a timpului.

 Senescenţa semnifică creşterea ratei mortalităţii

înregistrată în paralel cu înaintarea în vârstă, sau
atributele negative asociate îmbătrânirii.

6
 Compartimente ale gerontologiei şi Îmbătrânirea din perspectivă
arii de interes: gerontologică:

 1. Studiul modificărilor la nivel fizic, mintal şi social
asociate cu procesul de îmbătrânire.
 2. Investigarea procesului intrinsec de îmbătrânire
(biogerontologia).
 3. Determinarea efectelor îmbătrânirii populaţiei la nivelul
societăţii (modelul tranziţiei demografice, efectele fiscale
ale pensionării, asigurările de viaţă şi de sănătate,
planificarea pensionărilor etc.).
 4. Aplicarea cunoştinţelor menţionate în domeniul politicilor
sociale, al programelor de asistenţă socială la nivel
macrosocial (planificare guvernamentală) sau microsocial
(perspectiva îngrijirilor la domiciliu), în scopul asigurării
securităţii sociale a persoanelor vârstnice.
 o creştere exponenţială a mortalităţii cu vârsta;
 multiple şi complexe schimbări fiziologice în sensul
unui declin funcţional;
 creşterea susceptibilităţii la anumite boli;
 scăderea vitalităţii şi creşterea vulnerabilităţii
individului;
 modificări ale statusului social.
Îmbătrânirea nu trebuie privită doar ca un proces
de involuţie (discordanţa între nevoi şi posibilităţi),
ci şi ca un proces de evoluţie, prin crearea unor noi
concordanţe, echilibre, adică plasarea organismului
pe noi nivele de homeostazie!

Bătrâneţea ca Substadii ale senescenţei:

etapă de vârstă:
STADII ONTOGENETICE
 Prima copilărie – 0-3 ani.
 A doua copilărie (vârsta preşcolară) – 3-6 ani.
 A treia copilărie (vârsta şcolară) – 6-18 ani.
 Perioada de adult – 18-35 ani.
 Maturitatea – 35-65 ani. La femei maturitatea se
încheie o dată cu instalarea menopauzei (după 50 de
ani).
 Bătrâneţea (senescenţa) – peste 65 ani.
Bătrâneţea (senescenţa) începe imediat după
instalarea maturităţii (după unii autori ea debutează
odată cu momentul concepţiei); este condiţionată, de
 între 65 (60)-75 de ani: trecerea spre bătrâneţe sau
perioada de bătrân;
 între 75-85 (90) de ani: bătrâneţea medie sau perioada
de vârstnic;
 peste 85 (90) de ani: stadiul marii bătrâneţi sau
perioada de longeviv (Bogdan, 1992).
Clasificare Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS):
 adult vârstnic: 55-65 ani;
 vârstnic (vârsta a III-a): 65-75 ani;
 vârstnic mediu: 75-85 ani;
vârsta a IV-a (longeviv sau macrobiot): peste 85 ani;


caracteristicile perioadei de creştere şi dezvoltare,  centenar: peste 100 ani.

esenţială pentru evoluţia organismului.

 ALŢI TERMENI UTILIZAŢI ÎN GERONTOLOGIE folosesc prefixul

„presbi-”, de la cuvântul grecesc „presbys” sinonim cu bătrân. Definiţia sănătăţii şi a stării de bine
De exemplu, presbicardie (senescenţa cordului), presbiacuzie
Conform Organizaţiei Mondiale a

(scăderea acuităţii auditive induse de îmbătrânire), presbiţie (scăderea 
acuităţii vizuale la vârstnic) etc. Sănătăţii, îmbătrânirea sănătoasă
presupune a trăi cât mai mult posibil,
Se apreciază că denumirea de „vârsta a treia” este mai potrivită decât în condiţiile unei vieţi sănătoase, din
perspectiva sănătăţii fizice, sociale şi

cea de persoană în vârstă (OMS) deoarece evocă sectorul populaţiei
care a depăşit mijlocul vieţii. mentale şi a reducerii nivelurilor de
dizabilitate (OMS, 2006).
 În prezent, cei mai mulţi autori propun eliminarea apelativelor de
vârstnic sau bătrân în schimbul utilizării termenului de „persoană de  Tot OMS (2001) sugerează că un
vârsta a treia”, deoarece astfel se elimină conotaţiile negative,
peiorative, cu trimiteri la starea de dependenţă, fragilitate,
determinant major al îmbătrânirii
vulnerabilitate fizică şi socială, neputinţă, nevoia de ocrotire etc. sănătoase este asigurarea unei vieţi
independente, cât mai mult posibil.

7
 TERMINOLOGIE
 Îmbătrânirea patologică poate fi reprezentată, în limba
română, mai degrabă prin termenul de „senilitate”.
 Acest termen a fost utilizat iniţial în sensul de îmbătrânire, în
prezent în literatura anglo-saxonă el referindu-se mai ales la
declinul mintal asociat cu procesul de îmbătrânire (indus de
demenţă, boala Alzheimer sau ateroscleroză, ştiindu-se
faptul că demenţa apare la 5% dintre vârstnicii de 65 de ani,
iar la 80 de ani acest procent creşte la 20%).
 Termenul echivalent pentru îmbătrânirea normală, frecvent
utilizat în lumea academică, este cel de „senescenţă”,
derivat din latinescul „senex”, cu semnificaţia de bătrân sau
vârstă înaintată.
ÎN CONCLUZIE:
 Îmbătrânirea fiziologică (biomorfoza, ortobioza
sau ortogeria) este un proces normal, continuu
şi dinamic, heterogen şi asincron, comun
diverselor organe şi ţesuturi.
 În schimb, îmbătrânirea patologică este similară
cu starea de boală, presupunând degradarea
rapidă, precoce şi/sau avansată a diverselor
organe şi ţesuturi, ceea ce duce la instalarea
unui decalaj evident între vârsta cronologică
(anografică) şi cea biologică.

ÎMBĂTRÂNIREA
NORMALĂ VS. PATOLOGICĂ Successful aging =
Îmbătrânirea “normală” este Îmbătrânirea reușită
rezultatul proceselor naturale de
maturare, în timp ce îmbătrânirea “Growing old with good health,
“patologică” este cauzată de strength, and vitality”
factori non-normativi, cum ar fi
bolile sau traumatismele (Reese,
SĂNĂTATE
Cherry & Copeland, 2000).

“Murim din cauza morţii STARE DE BINE

celulelor noastre“.
William R. Clark OCUPAŢIE

VIITORUL OMENIRII: O VIZIUNE

OPTIMISTĂ ASUPRA ÎMBĂTRÂNIRII