OBIECTUL SI PROBLEMATICA DEMOGRAFIEI CA STIINTA

In cadrul acestei teme veti invata:

1. Demografia ca stiinta.

• etimologia cuvantului 'demografie'.

• fondatorii demografiei ca stiinta : John Graunt (1620-1674) si William Petty
(1623-1687). Anul 1662 ca an al aparitiei demografiei ca stiinta.
• definitii ale demografiei ca stiinta.

· specificul fenomenelor demografice: caracterul dublu, biologic si social;

· tendintele de biologizare si sociologizare a demografiei.

• problema interrelatiilor demografiei cu alte stiinte.

• problema specificului obiectului si metodelor de cercetare ale demografiei ca
• stiinta.
• demografia ca stiinta in Romania.
• importanta studierii demografei ca disciplina in invatamantul superior.

2. Populatia ca sistem.

• definitia populatiei.

• populatia ca sistem demografic deschis.

• Elementele principale ale sistemului demografic : marimea populatiei,
compozitia, distributia teritoriala, fertilitatea, mortalitatea, migratia.

3. Evenimentele demografice.

• definitia evenimentului demografic (cazul sau unitatea elementara).

4. Obiectul de studiu al demografiei. Tendintele de statisticizare, biologizare si

sociologizare a obiectului demografiei.

• Raporturile demografiei cu alte stiinte. Demografia si sociologia.

• Cunoasterea in demografie : demersul gnoseologic al demografiei si
demersul metodologic al demografiei.
• Etapele demersului gnoseologic si metodologic al demografiei :
1
 o asigurarea informatiei prin sistemul informational al demografiei.
o prezentarea si descrierea rezultatelor cu ajutorul metodelor
statisticii descriptive.
o analiza demografica a variabilelor demografice.
o formularea de legitati si prognoze cu ajutorul modelelor de populatie
si al proiectarilor demografice.
o analiza demosociala in sens larg (interrelatiile dintre variabilele
demografice si cele socio-economice si culturale)
o formularea de politici demografice.

1. Demografia ca stiinta.

► Etimologic, termenul demografie provine din limba greaca: dhmoz - popor,

populatie si grajw - a desemna, a scrie, a descrie.

• Demografia ar insemna descrierea populatiei.

• Termenul de demografie a fost introdus de statisticianul francez Achille
Guillard (1790 -1876), in anul 1855.

El scria ca demografia este “istoria naturala si sociala a speciei

umane” si o definea astfel: “Demografia descrie masele cu ajutorul
numerelor si dupa sfera pe care ele o ocupa. Ea este o stiinta a faptelor
si careia ii repugna rationamentele abstracte… Ea are principiile sale
proprii ca oricare stiinta nascuta din observatii pozitive, principii care
se sprijina exclusiv pe legea numerelor mari sau calculul
probabilitatilor”.
Specialistii sunt de acord ca demografia ca stiinta, s-a nascut cu mult inainte.

►Istoricii demografiei considera ca intemeietorul demografiei este John Graunt

(1620-1674), fondator impreuna cu William Petty (1623-1687), al scolii de
aritmetica politica, cu lucrarea sa celebra: Natural and Political Observations
made upon the Bills of Mortality chifly with Reference to the Governement,
Religion, Trade, Air, Diseases etc. of the City of London (Observatii naturale si
politice facute pe baza listelor de mortalitate, in special cu referire la
guvernare, religie, comert, crestere, aer, boli etc. din orasul Londra), aparuta in
anul 1662. In anul 1962 s-a sarbatorit tricentenarul demografiei.

2
Aparitia demografiei a fost pregatita de dezvoltarea diferitelor discipline si a unor
activitati practice, in randul carora un rol important l-a jucat dezvoltarea
statisticii.

► Definitia demografiei a cunoscut, de-a lungul istoriei sale,

numeroase variante.. Nici astazi nu exista o definitie unanim acceptata a
demografiei.

• O incercare de uniformizare a fost intreprinsa cu prilejul

intocmirii Dictionarului demografic multilingv, elaborat deUniunea
Internationala pentru Studiul Stiintific al Populatiei pentru Organizatia
Natiunilor Unite. Potrivit acestui dictionar, “Demografia este o stiinta
care are ca obiect studiul populatiilor umane si se ocupa de marimea,
structura, evolutia si caracteristicile lor generale vazute in principal din
punct de vedere cantitativ” (p.3).
• Demografia studiaza de fapt evenimentele cele mai marcante ale existentei
cotidiene : nasterile, casatoriile, divorturile, decesele, migratiile si alte
evenimente ale biografiei umane.

►Demografia ocupa un loc unic si privilegiat printre toate stiintele care se

intereseaza de raporturile dintre om si societate, pentru trei serii de motive :

1. → In primul rand, demografia are ca obiect de studiu supravietuirea, ca

preocupare esentiala a individului uman si a grupurilor organizate.

• Observatiile statistice demografice privesc oamenii de la nastere la moarte,

domeniu care a cunoscut doua revolutii majore in istoria umanitatii
: prelungirea vietii umane si controlul natalitatii prin revolutia
contraceptiva. Aceasta dubla revolutie a avut consecinte profunde asupra
o istoriei societatilor,
o asupra modului lor de functionare,
o a ciclului de viata al indivizilor si a
o raporturilor dintre generatii.

2. → In al doilea rand, demografia studiaza aspectele multiple ale solidaritatii

intergenerationale in conditiile coexistentei mai multor generatii prezente si
succesiunii unor generatii de talii diferite.

• Acestea stau la baza sistemelor de protectie sociala si permit abordarea

problemelor privind echitatea intergenerationala.

3
3. → Dimensiunea demografica, explicatia demografica prin cauzele si
consecintele unor evolutii à long terme, sta la baza marilorevolutii istorice, la
baza istoriei societatii.

• Demografia croieste si fasoneaza istoria, pentru ca existenta unei natiuni,

presupune un efectiv de indivizi in termeni de stocuri, fluxuri, structuri si
evolutii.

►Explicatia faptului ca demografia a fost si este inca definita neunitar este legata
de doua caracteristici importante ale domeniului sau.

• Pe de o parte, populatia este domeniul de cercetare al diferitelor stiinte, si

din aceasta caracteristica rezulta o problema de delimitare: care este
domeniul specific al fiecarei stiinte care se ocupa cu studiul populatiei sau
mai exact, in ce consta specificitatea obiectului si metodei demografice.
• Pe de alta parte, evenimentele demografice si, mai pe larg, fenomenele
demografice au un dublu caracter, biologic si social, iar aceasta a doua
caracteristica duce la identificarea unor tendinte de biologizare sau de
sociologizare a demografiei.

►Pentru a ajunge la o interpretare justa a obiectului si metodei demografiei este

necesara interpretarea sistemica a populatiei.

Populatia (umana) se defineste, in general, ca un agregat, o suma, o colectivitate

de oameni care traiesc pe un anumit teritoriu, delimitat corespunzator.

Distingem astfel:

• populatia unei tari sau populatia nationala, in care aceste caracteristici sunt
cel mai clar evidentiate,
• populatia unui oras sau
• populatia unui judet oarecare.
• In raport cu populatia nationala, populatia mondiala dispune, intr-o masura
mai redusa, de proprietatile unui sistem, in special in ceea ce priveste
agregarea sa, si de aceea, populatia mondiala trebuie vazuta in principal ca
o suma de populatii nationale.

Populatia mondiala nu are gradul de integrare pe care il are economia

mondiala, comertul mondial sau ecosistemul mondial.
► Elementul demografic reprezinta cazul sau unitatea elementara. Exemple:

4
 • cazul de nastere, de deces, de casatorie ca evenimente demografice
fundamentale,
• cazul de migratie,
• de schimbare a statutului rezidential.

► Producerea evenimentului demografic este legata de notiunile de risc si

de populatie expusa riscului. De exemplu:

· decesul este un risc caruia ii este supusa intreaga populatie;

· casatoria este un risc care poate afecta numai populatia care a atins o
anumita varsta si care nu este casatorita;

· nasterea este un risc caruia ii este supusa numai populatia feminina

avand o anumita varsta, etc.

►Evenimentele demografice sunt vazute ca masa.

• Frecventa lor intr-o populatie expusa riscului respectiv

masoara probabilitatea de producere a acestora. Aceasta optica probabilista
este fundamentala in demografie, chiar din momentul constituirii ei ca
stiinta.

► Numim efectivele populatiei la diferite momente stocuri de populatie sau stari

ale populatiei.

• Aceste stari se schimba sub efectul fluxurilor demografice, reprezentate

de masele de evenimente demografice care se produc intr-un interval de
timp.

Notand stocurile de populatie sau starile populatiei de o anumita

varsta, la doua momente de timp, cu

si ,

vom spune ca trecerea de la se datoreaza, in cazul

unei populatii inchise, efectului fluxului de decese M (t, t+1) din
perioada respectiva, astfel incat:

5
 • Caracteristicile populatiei nu se reduc numai la nasteri, decese si
casatorii. Numeroase alte evenimente pot surveni in viata fiecarei
persoane:
o intrarea in scoala, absolvirea ei,
o intrarea in populatia economica activa, parasirea ei,
o trecerea de la un statut profesional la altul,
o trecerea dintr-o categorie sociala in alta,
o schimbarea statutului rezidential – mutarea de la sat la oras.

Toate acestea sunt “evenimente” si interpretarea lor ramane probabilista, in

optica notiunilor de “risc” si de“populatie expusa riscului respectiv”.

2. Populatia ca sistem.

Abordarea sistemica a patruns astazi in majoritatea stiintelor.

►Un sistem este o totalitate de elemente aflate in conexiune.

Ludwig von Bertalanffy defineste sistemul ca fiind un ansamblu de

elemente interdependente, respectiv legate intre ele prin astfel de
relatii incat daca unul se modifica, se modifica si celelalte si, in
consecinta, se transforma intreg ansamblul.

• Elementele sistemului sunt obiecte, fenomene sau procese din totalitatea

definita ca sistem, fiind privite ca parti ale sistemului.
• Conexiunile sunt raporturile dintre elementele sistemului care se stabilesc
in timpul functionarii acestuia.
• Interactiunea este forma de legatura a obiectelor, influentarea reciproca
dintre elemente.

►Un sistem S este relativ izolat de mediul sau, Ms.

In acest cadru, distingem:

• intrarile sau variabile de intrare (notate cu I(s) sau u) care

reprezinta influenta exercitata asupra sistemului si
• iesirile sau variabile de iesire (notate E(s) sau y), reprezentand actiunea
inversa dinspre interior spre exterior, adica actiunea pe care sistemul S o
exercita asupra mediului Ms .

6
►Structura sistemului S este multimea elementelor si conexiunilor care
alcatuiesc sistemul.

►Functia sistemului F(s) este finalitatea sistemului, la un moment dat si in

raport cu obiectivul pe care sistemul il are de indeplinit.

►Obiectivul unui sistem (Os) reprezinta starea viitoare a sistemului, care

trebuie atinsa si care motiveaza comportarea sistemului.

►Starea sistemului este variabila de timp si este determinata de structura.

►Sistemele pot fi inchise sau deschise, iar principalele proprietati ale sistemelor
sociale, inclusiv ale populatiei, sunt:

· integritatea (intregul este mai mult decat suma partilor, optica este de la
intreg spre parte);
· autostabilizarea sau autoreglarea, denumita si proprietatea cibernetica I,
potrivit careia sistemul are tendinta de a reveni la starea anterioara;
· autoorganizarea (nu numai reducerea sistemului la starile sale de
echilibru, ci si crearea de noi stari stabile care sa permita infruntarea schimbarilor
si provocarilor mediului);
· ierarhizarea, care inseamna capacitatea unui sistem de a fi in acelasi timp
un suprasistem pentru partile sale si subsistem in componenta altor sisteme.
► Populatia in lumina acestor concepte ale teoriei generale a sistemelor poate fi
reprezentata ca sistem demografic relativ autonom.

· Ca populatie de tip inchis, intrarile sunt reprezentate de nasteri (N), iar

iesirile sunt date de decese (M).

· Fluxul N – M schimba starile populatiei.

►Populatia are o structura care este reprezentata de subsistemele existente,

de conexiunile dintre ele.

· Aceste subsisteme sunt subpopulatiile constituite in raport cu

caracteristicile demografice: sex, varsta, stare civila.

· Se disting:

o subpopulatii pe varste (populatie tanara, adulta, batrana),

7
 o subpopulatia feminina de varsta fertila,

o subpopulatia necasatorita, casatorita si vaduva, etc.

· Intre aceste subpopulatii si fluxurile de evenimente demografice se creeaza o

serie de conexiuni, sistemul are o functiune, un comportament.

► Fluxurile sunt date de nasteri si decese, de intrari si de iesiri care modifica

starile populatiei.

· O caracteristica foarte importanta este aceea ca populatia este un sistem

cibernetic cu reactie dupa stare. Numarul si structura dupa sexe si varste a
populatiei influenteaza in permanenta intrarile si iesirile din sistem.

►Dupa Thomas R. Ford si Gordon F. de Jong populatia ca sistem poate fi

reprezentata astfel:

POPULATIA N M

sistem demografic
deschis P
E
I

· Populatia este un sistem controlabil si reglabil. Politica are un rol important

in domeniul reglarii pentru ca populatia, ca sistem, sa urmeze o anumita
traiectorie.
3. Trasaturile si procesele sistemului demografic

Trasatura sau Trasatura sau

Procesul Procesul
caracteristica caracteristica
elementului sistemului
elementului sistemului

8
 Cresterea : spor
prin nasteri si
Calitatea de Nastere, deces imigrari;
Marimea
membru si migratie Pierderi: prin
decese si
emigrari
Varsta Imbatranire Structura pe varste Restructurare
dupa varsta
Sex - Structura dupa sex Restructurare
dupa sex
Migratia Distributia dupa Redistributia
Domiciliu
interna domiciliu dupa domiciliu
► Potrivit sistemului si caracteristicilor sale, populatia nu este suma
subsistemelor sale sau a persoanelor care o compun.Intregul este mai
important decat partile deoarece intervin structurile, conexiunile si
functionarea sistemului.

· Populatia nu este izolata, ea se afla intr-o permanenta interactiune cu

“mediul”, cu celelalte sisteme.
►La cel mai inalt grad de generalitate, distingem urmatoarele
sisteme: populatia, societatea, mediul inconjurator, tehnologia.
Sistemul demografic are ca elemente principale:
· marimea populatiei,
· compozitia,
· distributia teritoriala,
· fertilitatea,
· mortalitatea,
· migratia.
Sistemele sociale agregate au ca elemente principale, definite social:
· baza etnica,
· starea civila sau statutul marital,
· caracteristici familiale,
· gradul de participare la forta de munca,
9
 · activitatile economice,
· educatia,
· venitul,
· religia,
Sistemele sociale agregate au ca elemente definite analitic:
· atitudini,
· valori,
· credinte si
· convingeri.
Sistemele de actiune au ca elemente principale:
· grupele informale,
· asociatiile,
· colectivitatile,
· institutii de casatorie si familie,
· institutii religioase,
· institutii politice,
· institutii economice,
· institutii sanitare,
· institutii de educatie,
· institutii de asigurari si sanatate.
►Relatiile devin foarte numeroase si complexe. Domeniul ei specific il
constituie populatia si variabilele demografice.
Zonele rezultate din intersectarea populatiei cu celelalte sisteme, sistemul economic,
social etc., ceeaza noi subsisteme, relatii si conexiuni, care sunt studiate in comun
de demografie si stiintele respective.

Zonele “intersectate” sunt domeniul unor discipline asociate

ca demografia cu economia politica, demografia cu sociologia,
demografia cu ecologia, demografia cu geografia etc.
Intr-o interpretare sistemica si interdisciplinara, se poate opera o mai
justa delimitare intre diferitele stiinte care se ocupa cu populatia. Din
“intersectarile” succesive se constituie discipline ca demografia sociala,
10
demografia economica, demografia istorica, demografia geografica,
antropologia demografica sau paleodemografia, demografia urbana si
altele.

4. Obiectul de studiu al demografiei

►Constatarile in legatura cu populatia ca sistem demografic si populatia in
raport cu alte sisteme sunt fundamentale pentru definirea demografiei si
delimitarea obiectului sau de studiu. Ele sunt importante si pentru:
· modelarea matematica a populatiei si proceselor demografice,
· pentru elaborarea modelelor demoeconomice si
· pentru tehnicile de simulare.
►In retrospectiva istorica, in evolutia demografiei se pot distinge trei etape,
dupa predominarea unei tendinte sau alteia (V. Trebici)
I. Etapa „ staticizarii” demografiei.
De la aparitia ei si pana in primele decenii ale secolului XX a existat tendinta
de “statisticizare” a demografiei.
Demografia a fost identificata cu statistica populatiei, conceputa ca ramura a unei
stiinte foarte vaste statistica sociala.

Se considera ca eliberarea demografiei din “captivitatea statistica” –

dupa afirmatia plastica a unui demograf francez – este o etapa revoluta,
iar statistica populatiei sau statistica demografica este considerata astazi
ca o parte a demografiei ca stiinta sociala.
II. Etapa „biologizarii” demografiei.

O a doua tendinta in istoria demografiei a fost aceea de “biologizare” a ei.

Ea a fost puternic reprezentata mai ales in S.U.A. si a fost legata de nume

prestigioase de biologi ca R. Pearl, L.J. Reed, H.P. Fairchild, A.J. Lotka care,
au adus contributii remarcabile la progresul demografiei.

Punandu-se in evidenta aspectul biologic al evenimentelor demografice,

in principal al natalitatii si mortalitatii, s-a incercat formularea unor
“legi” de evolutie a populatiei si interpretarea biologica a raportului
dintre populatie si mediul inconjurator. Si acesta tendinta este
considerata ca fiind depasita, retinandu-se, in beneficiul demografiei, tot
ceea ce a fost valabil din punct de vedere stiintific.
11
III. Etapa „Sociologizarii” demografiei.

Este dominanta si astazi.

Aceasta inseamna:

• in primul rand recunoasterea determinarii sociale a fenomenelor

demografice si afirmarea caracterului de stiinta sociala al demografiei.
• In al doilea rand, “sociologizarea” trimite la identificarea demografiei cu
sociologia populatiei si chiar considerarea ei ca ramura a sociologiei.

Cotitura spre considerarea sociala a fenomenelor demografice este

atribuita demografului englez A.M. Carr-Saunders (1866-1960) in
lucrarea sa Problema populatiei: un studiu al evolutiei (Londra, 1922),
ca o reactie impotriva incercarilor de interpretare biologica extrema a
fenomenelor demografice.
►In general, in interpretarea sistemica populatia poate fi vazuta:

I. Fie ca sistem demografic (studiul se reduce la variabilele demografice),

Curentele sau scolile care au in vedere numai sistemul

demografic restrang demografia numai la studiul variabilelor
demografice.
Aceasta conceptie corespunde unei ramuri a demografiei numita demografia
formala, demografia pura sau analiza demografica.

II. Fie ca sistem social (studiul variabilelor demosociale, rezultate din intersectarea
sistemului demografic cu cel social).

Aceasta conceptie este reprezentata de demografia in sens larg, de studiul

populatiei (in literatura americana, population studies) sau chiar
de sociologia populatiei.

Faza de “sociologizare” a demografiei este dominanta si astazi.

· In primul rand, aceasta insemna recunoasterea determinarii sociale a

fenomenelor demografice – in aceasta privinta nu exista astazi divergente de
pareri – si ca atare afirmarea caracterului de stiinta sociala a demografiei.

12
· In al doilea rand, “sociologizarea” mai inseamna identificarea demografiei
cu sociologia populatiei sau, pur si simplu considerarea ei ca ramura a
sociologiei.

Cotitura spre considerarea sociala a fenomenelor demografice este atribuita

demografului englez A.M. Carr-Saunders (1866-1960) in lucrarea sa Problema
populatiei: un studiu al evolutiei (Londra, 1922), ca o reactie impotriva incercarilor
de interpretare biologica extrema a fenomenelor demografice.

In interpretarea sistemica populatia poate fi vazuta fie ca sistem demografic,

fie ca sistem social. In primul caz, studiul se reduce la variabilele demografice; in
al doilea caz, problema este aceea a variabilelor demosociale, rezultate din
intersectarea sistemului demografic cu cel social.

Curentele sau scolile care au in vedere numai sistemul demografic restrang

demografia numai la studiul variabilelor demografice; este conceptia care
corespunde acestei ramuri a demografiei si care este numita demografia
formala, demografia pura sau analiza demografica; cealalta conceptie este
reprezentata de demografia in sens larg, de studiul populatiei (in literatura
americana, population studies) sau chiar de sociologia populatiei.

Raporturile dintre demografie si sociologie

Demografia si sociologia au o istorie comuna, deoarece dintotdeauna

ganditorii si politicienii au reflectat asupra conditiilor de viata in societate si asupra
fenomenelor demografice. Numarul si cresterea populatiei au constitutit fenomene
sociale majore, in legatura directa cu puterea si bogatia statelor. Conceptele
de sociologie (Auguste Comte, 1830-1842) si demografie (Guillard, 1885) au
aparut si au intrat in uz abia in secolul al XIX-lea. deoarece pentru aparitia si
dezvoltarea ca stiinte a sociologiei si a demografiei erau necesare doua conditii: o
organizare administrativa destul de avansata pentru elaborarea unor statistici
serioase si pozitivismul ca orientare sociala si curent filosofic.

Analizand specia umana, de la nastere pana la moarte, 'din punct de vedere

al numarului' (Halbwachs, 1936), adica analizand natalitatea, sporul natural si
mortalitatea, demografia, foloseste metode proprii. Aplicand analiza matematica la
studiul cantitativ al indivizilor si al comportamentelor lor, demografia pune la
punct instrumente de masura a caror complexitate sporeste o data cu importanta
factorilor analizati. Plecand de la date mai vechi si de la cele prezente, in limitele
13
unor ipoteze riguroase, demografia stabileste perspectivele asupra evolutiei
populatiei si schimbarile de structura la care trebuie sa ne asteptam. Demografia
studiaza cadrul social, in ansamblul sau si pe parti, morfologia si viitorul acestuia.
Asa cum nu exista un eveniment pur, in afara circumstantelor de timp si de spatiu,
nu exista nici o problema demografica pura. Rata natalitatii, procentul tinerilor sau
al batranilor din societate nu au nici o semnificatie de sine statatoare, datele
demografice in general capata importanta doar coordonate, comparate si plasate in
contextul global in care se produc.

Alfred Sauvy (1952) a subliniat in lucrarile sale ca populatia nu putea fi

studiata decat ca realitate sociala vie. Miscarea 'naturala' a poupulatiei este si o
miscare 'socio-culturala'. Problemele demografice sunt de natura sociala,
determinate si explicate, intr-o mare masura, de factori de origine sociologica.
Factorii demografici actioneaza asupra evolutiei sociale. Asa cum scria
Alain Girard, un mare demograf si sociolog francez, pentru Emile Durkheim, care
dezvolta o observatie a lui Auguste Comte, cresterea volumului si a densitatii
populatiei are ca efect diviziunea muncii, ea insasi generatoare a progresului
civilizatiei, E. Dupréel crezuse in 1928 ca a descoperit in cresterea demografica
cauza esentiala a progresului, iar D. Riesman a stabilit in 1955 o legatura de cauza-
efect intre caracterul social si regimul demografic al unor epoci succesive. Chiar
daca fenomenele demografice, legate intim de alte fenomene, nu sunt singurele
aflate in actiune, in mod sigur numarul si formele vietii sociale au raporturi
stranse. Intre demografie si sociologie exista relatii de reciprocitate. Ca stiinte
umaniste sau stiinte sociale, ele se disting prin metodele lor specifice, formand
impreuna cu celelalte stiinte sociale un ansamblu cu acelasi obiectiv final.

In aceasta conceptie, specialistii definesc demografia ca stiinta sociala care

studiaza populatii umane, marimea si repartizarea spatiala a acestora, structurile
acestora dupa caracteristici demografice si socio-economice, evolutia lor, factorii
care le determina – fertilitatea, mortalitatea, migratia, – factorii social-economici
care determina evolutia populatiei, pentru a pune in lumina regularitatile dupa care
se produc fenomenele demografice. In acest scop demografia foloseste cu
precadere metode cantitative (statistice, matematice, modele).

Demografia este inteleasa in sens larg ingloband atat analiza demografica,

cat si analiza relatiilor dintre variabilele demografice si cele social economice.

Studiul populatiei sau al unui fenomen demografic oarecare se realizeaza in

etape. Exemplul fertilitatii este elocvent. In primul rand, este necesara informatia
care sa prezinte descrierea populatiei feminine de varsta fertila, numarul nascutilor

14
vii dupa diferitele caracteristici ale femeii etc. Aceste date se asigura prin
recensamantul populatiei, statistica actelor de stare civila (statistica nascutilor vii)
si prin anchete speciale. Materialul obtinut se prelucreaza, pe baza de programe,
este supus unor operatii statistice, de clasificare, de calcul al unor repartitii etc., cu
ajutorul statisticii descriptive. Folosind aceste date, analiza demografica
investigheaza diferitele relatii dintre variabilele demografice ca structura populatiei
feminine, distributia nascutilor vii dupa rangul nascutului, corelatia dintre fertilitate
si nuptialitate, si elaboreaza modele matematice ca tabela de fertilitate dupa rangul
nascutului viu, sub forma de probabilitati de nastere, tabela de fertilitate a
casatoriilor. Analiza se continua cu introducerea unor variabile social-economice,
psihologice, culturale care sa puna in evidenta influenta nivelului de instruire al
femeilor, a gradului lor de participare la forta de munca, a profesiunii, etc. asupra
fertilitatii. In aceasta faza, este indispensabil sa se recurga la teorii asupra
fertilitatii, la modele mai generale in care sunt incorporate variabile demografice si
socioeconomice. Cu fiecare etapa, se aprofundeaza cunoasterea fenomenului. Este
posibila determinarea unor relatii cauzale, a unor regularitati cu caracter de lege,
avand valabilitate generala sau partiala, in timp si spatiu. Ca urmare a desfasurarii
acestui proces de cunoastere se fac estimari privind comportarea fenomenuluiviitor,
se efectueaza operatii de prognoza sau proiectare demografica. Generalizarea
rezultatelor obtinute se face sub forma unor teorii referitoare la fertilitate sau, mai
larg, a unor teorii despre populatii (teorii demografice). Cercetarea stiintifica, prin
constatarile si concluziile sale, serveste practicii si actiunii sociale, rezultatele
demografiei folosesc politicii demografice, fundamentarii deciziilor de politica
menite sa influenteze variabilele populatiei.

PRINCIPALELE ETAPE ALE DEMERSULUI GNOSEOLOGIC SI

METODOLOGIC :

· asigurarea informatiei prin sistemul informational al demografiei,

reprezentat in principal de mijloacele clasice ale statisticii oficiale si de cele
moderne (anchete si registre ale populatiei), inclusiv prelucrarea informatiei.

· prezentarea si descrierea rezultatelor cu ajutorul metodelor statisticii

descriptive;

· analiza variabilelor demografice, cu ajutorul analizei demografice;

· formularea unor legitati si prognoza fenomenelor demografice, cu ajutorul

unor modele de populatie si al proiectarilor demografice;

15
· investigarea relatiilor dintre variabilele demografice si cele socio-economice,
in vederea punerii in lumina a raporturilor cauzale, cu ajutorul analizei
demosociale, in sens larg;

· formularea de teorii despre populatie si despre fenomenele demografice;

· formularea de politici demografice;

In viziune integratoare sistemica, demografia foloseste statistica si metodele ei,

apeleaza la diferite stiinte, sociologie si economie, in primul rand, pentru a realiza
o cunoastere unitara. Cu privire la formularea de teorii despre populatie, aceasta
etapa se realizeaza de catre fiecare stiinta, pornind de la specificul obiectului ei. Se
disting teorii economice, teorii sociologice, teorii biologice, teorii istorice despre
populatie, avand ca baza raportul dintre populatie ca sistem si celelalte sisteme.

Pornind de la faptul ca populatia este un sistem demografic relativ autonom,

aflat in interdependenta cu celelalte sisteme, demografia isi formeaza propria sa
teorie si isi elaboreaza metodele sale.

Demografia este o stiinta de-sine-statatoare, cu un corp de concepte si

metode riguros elaborate si care constituie specificitatea ei si in orice studiu al
populatiei, indiferent din ce unghi s-ar face sau indiferent de stiinta care
intreprinde un asemenea studiu, trebuie sa se inceapa cu analiza variabillelor
demografice. De aceea este indispensabil ca orice stiinta care se ocupa de populatie
– sociologia, economia, geografia etc. – sa cunoasca si sa aplice corect conceptele
si metodele demografiei, mai precis ale analizei demografice; la randul ei,
demografia este nu numai indreptatita, ci si datoare sa preia de la celelalte stiinte
reorii, dar si metode pentru investigarea obiectului sau. Aceasta ar insemna o
autentica cooperare intre stiintele care se ocupa de unul si acelasi obiect.

In aceasta conceptie demografia poate fi definita ca stiinta sociala care

studiaza populatii umane, marimea si repartizarea spatiala a
acestora, structurile acestora dupa caracteristici demografice si socioeconomice,
evolutia lor, factorii care le determina – fertilitatea, mortalitatea, migratia –
factorii social-economici care determina evolutia populatiei, pentru a pune in
lumina regularitatile dupa care se produc fenomenele demografice. In acest scop
demografia foloseste cu precadere metodele cantitative (statistice, matematice,
modele).

Cu alte cuvinte, demografia este inteleasa in sens larg ingloband atat analiza
demografica ca atare, cat si analiza relatiilor dintre variabilele demografice si cele
16
social economice, fara sa aiba pretentia de a anexa teorii care, prin definitie, apartin
altor stiinte sau de a se substitui acestora.

Domeniul ei specific il constituie populatia si variabilele demografice;

zonele rezultate din intersectarea populatiei cu alte sisteme – economic, social etc. –
sunt administrate in comun de demografie si stiintele respective, in spiritul unei
conlucrari eficiente.

Studiul populatiei sau al unui fenomen demografic oarecare se realizeaza in

etape. Sa luam exemplul fertilitatii. Este necesara, in primul rand, informatia care
sa prezinte descrierea populatiei feminine de varsta fertila, numarul nascutilor vii
dupa diferitele caracteristici ale femeii etc. O asemenea informare se asigura prin
recensamantul populatiei, statistica actelor de stare civila (statistica nascutilor vii)
si prin anchete speciale. Materialul obtinut se prelucreaza, pe baza de programe, cu
ajutorul calculatoarelor, dupa care urmeaza sa fie supuse unor operatii
statistice, de clasificare, de ordonare, de calcul al unor repartitii etc., adica ceea
ce obisnuit se realizeaza cu ajutorul statisticii descriptive. In posesia acestui
“semifabricat”, analiza demografica investigheaza diferitele relatii dintre
variabilele demografice ca structura populatiei feminine, distributia nascutilor vii
dupa rangul nascutului, corelatia dintre fertilitate si nuptialitate, ajungand sa
elaboreze si modele matematice cum ar fi tabela de fertilitate dupa rangul
nascutului viu, sub forma de probabilitati de nastere, tabela de fertilitate a
casatoriilor, de formare a familiei. Analiza se continua cu introducerea unor
variabile social-economice, psihologice, culturale care sa puna in evidenta
influenta nivelului de instruire al femeilor, a gradului lor de participare la forta de
munca, a profesiunii etc. asupra fertilitatii. In aceasta faza, este indispensabil sa se
recurga la teorii asupra fertilitatii, la modele mai generale in care sunt incorporate
variabile demografice si socioeconomice. Cu fiecare etapa, cunoasterea
fenomenului sporeste. Este posibila determinarea unor relatii cauzale, deci a unor
regularitati cu caracter de lege, avand valabilitate generala sau partiala, in timp si
spatiu. Ca urmare a desfasurarii acestui proces de cunoastere se fac estimari
privind comportarea fenomenului viitor, adica se efectueaza operatii de prognoza sau
proiectare demografica. Generalizarea rezultatelor obtinute se face sub forma unor
teorii referitoare la fertilitate sau, mai larg, a unor teorii despre populatii (teorii
demografice). Cum cercetarea stiintifica, prin constatarile si concluziile sale,
serveste practicii si actiunii sociale, rezultatele demografiei folosesc politicii
demografice, fundamentarii deciziilor de politica menite sa influenteze variabilele
populatiei.

17
 Rezumand, toate aceste etape ale demersului gnoseologic si metodic pot fi
reprezentate astfel:

1. asigurarea informatiei prin sistemul informational al

demografiei, reprezentat in principal de mijloacele clasice ale statisticii
oficiale si de cele moderne (anchete si registre ale populatiei), inclusiv
prelucrarea informatiei.
2. prezentarea si descrierea rezultatelor cu ajutorul metodelor statisticii
descriptive;
3. analiza variabilelor demografice, cu ajutorul analizei demografice;
4. formularea unor legitati si prognoza fenomenelor demografice, cu ajutorul
unor modele de populatie si al proiectarilor demografice;
5. investigarea relatiilor dintre variabilele demografice si cele socio-
economice, in vederea punerii in lumina a raporturilor cauzale, cu
ajutorul analizei demosociale, in sens larg;
6. formularea de teorii despre populatie si despre fenomenele demografice;
7. formularea de politici demografice;

In aceasta viziune integratoare sistemica, demografia foloseste statistica si

metodele acesteia, apeleaza la diferite stiinte inrudite – sociologie si economie, in
primul rand – pentru a realiza o cunoastere unitara. Cat priveste formularea de
teorii despre populatie, aceasta etapa se realizeaza de catre fiecare stiinta, pornind
de la specificul obiectului ei. Vom distinge teorii economice, teorii sociologice,
teorii biologice, teorii istorice despre populatie, avand ca baza raportul dintre
populatie ca sistem si economie ca sistem.

Optica prezentata este “dinlauntrul” demografiei spre celelalte stiinte. Cum

raportul este dialectic, fiecare stiinta isi are optica sa proprie. Sociologia, de pilda,
operand cu macrosisteme sociale, priveste populatia ca un subsistem afalat in
interrelatii cu alte subsisteme. Dar, in aceasta situatie, analiza primara a populatiei
trebuie facuta cu metodele specifice ale analizei demografice. Ajungem astfel la un
punct foarte important, acela al cooperarii interdisciplinare. Daca sociologia – ca
sa ne referim la exemplul evocat – nu are nevoie ca sa elaboreze, pe cont propriu,
metode de analiza a variabilelor demografice, “imprumutandu-le” de la
demografie, tot asa demografia “imprumuta” o serie de concepte, teorii, metode de
la celelalte stiinte. Ar fi gresit sa se traga de aici concluzia ca demografia este doar
o disciplina metodologica si ar fi lipsita de teorie, fiind tributara altor stiinte in ceea
ce priveste teoria. Pornind de la faptul ca populatia este un sistem demografic
relativ autonom, aflat in interdependenta cu celelalte sisteme, demografia isi
formeaza propria sa teorie si isi elaboreaza metodele sale.

18
Intr-o asemenea interpretare, care este sistemica si interdisciplinara, se poate opera
si o mai justa delimitare intre diferitele stiinte ce se ocupa cu populatia. Dintre
“intersectarile” succesive se vor constitui: demografia sociala, demografia
economica, demografia istorica, demografia geografica sau demografia populatiei,
antropologia demografica sau paleodemografia, demografia urbana etc.

CONCLUZII

1. Demografia este o stiinta de-sine-statatoare, cu un corp de concepte si

metode riguros elaborate, care constituie specificitatea ei.
2. In orice studiu al populatiei, trebuie sa se inceapa cu analiza variabilelor
demografice.
De aceea este indispensabil ca orice stiinta care se ocupa de populatie,
sociologia, economia, geografia etc., sa cunoasca si sa aplice corect conceptele
si metodele demografiei, ale analizei demografice.
3. La randul ei, demografia preia de la celelalte stiinte teorii si metode pentru
investigarea obiectului sau.

Numarul, repartizarea teritoriala si structura demografica a populatiei.

In cadrul acestei teme veti invata:
1. Stocuri si fluxuri ale populatiei. Cercetarea longitudinala si cercetarea
transversala.
· cohorta
· generatia
· promotia de casatorii si promotia de persoane casatorite (casatoria
ca eveniment demografic).
· Observarea longitudinala continua si observarea longitudinala
retrospectiva.
• Observarea transversala, de moment sau sincronica.
• Ratele
· cu caracter de probabilitate :

FORMULA GENERALA :

19
 r = rata generala
E = numarul (masa de evenimente)
P = populatia expusa riscului (efectivul initial)

· Formula ratelor cu caracter de indici uzuali statistici :

P este populatia la mijlocul intervalului
· Ratele generale si ratele specifice.
2. Problema numarului sau marimii populatiei.
· Numarul total al populatiei ca agregat macrodemografic.
· Numarul inregistrat al populatiei.
· Numarul calculat al populatiei.
· Numarul estimat al populatiei.
· Numarul proiectat al populatiei.
· Numarul mediu al populatiei.
3. Repartizarea teritoriala a populatiei.

· Densitatea populatiei.
d densitatea (locuitori / km2)
P numarul populatiei la o anumita data.
S suprafata teritoriului in km2
· Populatia pe unitati administrative ale teritoriului (provincii istorice,
judete,.orase, comune, sate)
· Populatia pe medii : urban, rural.
4. Structura demografica sau compozitia populatiei.
• Caracteristicile demografice fundamentale ale orcarei populatii : varsta si
sexul.
• Structura populatiei dupa sex.

proportia populatiei masculine

proportia populatiei feminine

20

raportul de masculinitate.
• Structura populatiei dupa varsta.

varsta exacta la un moment precis

varsta la ultima aniversare
• Piramida varstelor.

Problema subpopulatiilor (tanara 0-14, adulta 15-59, batrana 60
si peste)

Raportul de dependenta de varsta.
• Structura populatiei dupa starea civila sau statutul matrimonial.

Statutul matrimonial : necasatorit, casatorit, divortat, vaduv.
• Familia si gospodaria.
• Tipuri de gospodarii :

gospodarii familiale (cu un nucleu familial, cu 2 nuclee
familiale, cu 3 si mai multe nuclee familiale)

gospodarii nefamiliale.
• Tipuri de familii si evolutii : Familia extinsa si familia nucleara.
• Niveluri de analiza in demografie :

nivelul macroanalitic sau macrodemografic (nivelul pop. totale)

nivelul microanalitic sau microdemografic (al familiei)
Cadrul cel mai general de descriere si analiza a populatiei ca treceri de la o
stare la alta, sub influenta fluxurilor generate de evenimentele demografice, este
graficul lui Lexis, numit si reteaua demografica.
Sa definim in prealabil cateva notiuni fundamentale de analiza demografica.
Cohorta (demografica) reprezinta totalitatea persoanelor care, intr-un interval de
timp, au suferit unul si acelasi eveniment demografic. In mod conventional, ca
interval de timp este adoptat anul calendaristic. O asemenea cohorta poate fi, in
primul rand, generatia.
Generatia reprezinta totalitatea persoanelor care s-au nascut in acelasi an
calendaristic. Evenimentul demografic pe baza caruia se constituie aceasta cohorta
este “nasterea vie”. In acest sens, vorbim, de pilda, despre generatia anului
1966, avand un efectiv de 273 678 nascuti vii, sau de generatia anului 1976, cu un
efectiv de 417 353 nascuti vii. Vom distinge, in continuare, generatii masculine si

21
generatii feminine. (Intr-un secol avem 100 de generatii. Se va vedea mai departe
si o alta semnificatie demografica a generatiei)
O alta cohorta fundamentala in demografie este promotia de casatorii si promotia
de persoane casatorite. Evenimentul demografic este casatoria. Promotia
casatoriilor din anul 1976 are un efectiv de 195 874; promotia femeilor casatorite
va fi de 195 874, promotia barbatilor casatoriti in anul 1976 va fi, de asemenea, de
195 874. Prin urmare in anul 1976, un numar de 391 748 persoane si-au schimbat
statutul matrimonial sau starea civila, sau aproximativ 1, 8% din populatia
Romaniei. Trecerea in acest caz, este de la necasatorit, vaduv, divorta la starea de
casatorit.

MORTALITATEA POPULATIEI

Starile populatiei de tip inchis sunt modificate de intrari si de iesiri, care sunt
date de nasteri si de decese; ele se mai numesc componentele miscarii naturale a
populatiei. Pentru o populatie de tip deschis, actioneaza in plus imigrarile si
emigrarile constituind miscarea migratorie a unei populatii. Miscarea naturala si
cea migratorie formeaza miscarea totala sau generala a populatiei.

Spre deosebire de efectivele de populatie la fiecare moment de timp care

sunt stocuri, miscarea populatiei este determinata de fluxuri, ca mase de
evenimente in fiecare interval de timp: nasteri, decese, imigrari si emigrari.

Cu mortalitatea incepe studiul evenimentelor demografice si, mai general, al

miscarii populatiei. Ceea ce s-a spus despre evenimente, rate, probabilitati,
observare transversala si longitudinala este valabil pentru mortalitate.

Sub raport statistic, studiul unor mase de evenimente beneficiaza de

avantajul legii numerelor mari si al altor legitati statistice. Cazul izolat – un
eveniment de deces – nu reprezinta semnificatie pentru demografie; numarul mare
al acestor evenimente ofera posibilitatea determinarii de regularitati si legitati.

Demograful francez Gérard Calot[1] a definit plastic aceasta situatie: “Un

om care moare este o nenorocire, o suta de oameni care mor reprezinta o
catastrofa, o mie de oameni care mor inseamna statistica”.

22
 Caracteristic pentru deces ca si pentru nastere sau alte evenimente
demografice este faptul ca el este un fapt biologic si, in acelasi timp, social. Astfel,
se poate vedea ca mortalitatea in tarile in curs de dezvoltare este mai ridicata ca in
tarile dezvoltate, mortalitatea infantila este mai redusa la categoriile sociale cu un
nivel de venit si de instruire mai inalt decat la categoriile sociale
defavorizate, mortalitatea in aceeasi tara prezinta niveluri diferite de-a lungul
timpului, sub influenta complexa a factorilor social-economici. De aceea, decesele
si mortalitatea se studiaza in raport cu diferite caracteristici care sa puna in lumina
conditionarea lor sociala.

Decesul notat cu M (lat. mortuus), este un eveniment demografic definit

astfel:[2]”disparitia definitiva a oricarei evidente a vietii, in orice moment de timp,
dupa ce a avut loc nasterea vie (incetarea postnatala a functiilor vitale fara
posibilitate de resuscitare)”.

I. Ajungem astfel la un principiu fundamental in demografie: un eveniment

demografic nu se poate produce fara ca sa fi avut loc inainte un alt eveniment
demografic. De pilda, decesul intervine dupa ce a avut loc evenimentul nastere,
evenimentul divort poate sa se produca dupa ce a avut loc evenimentul de
casatorie, evenimentul de nastere legitima se produce dupa ce a avut loc
evenimentul de casatorie etc. Primul eveniment se numeste eveniment-origine, iar
distanta in timp intre cele doua evenimente este o seventa masurata in unitati de
timp. In cazul decesului, evenimentul-origine este nasterea vie, iar pe axa timpului
are valoarea 0; decesul s-a produs la momentul t (t >0), iar secventa este 0 –
t, varsta exacta in momentul decesului.

II. Evenimentul demografic presupune o populatie specifica care poate avea

evenimentul respectiv, numita populatie expusa riscului de producere a
evenimentului dat. Frecventa producerii evenimentelor demografice poarta
denumirea specifica de natalitate, mortalitate, nuptialitate.

In cazul evenimentului de deces, populatia expusa riscului este intreaga

populatie, iar frecventa deceselor se numeste mortalitatea populatiei.

Schema generala este:

Populatia Masura
Evenimentul
Simbol expusa Simbol Frecventa Probabi
demografic Rata
riscului - litatea

23
 Deces sau Populatia Mortali -
M P m Q
moarte totala tatea

Intrucat o populatie este structurata, adica repartizata dupa anumite

caracteristici si, in primul rand, dupa sex si varsta, atat evenimentele, cat si
subpopulatiile vor fi diferentiate. De pilda, o desmembrare a masei de evenimente
si a populatiei dupa caracteristica “varsta” (x) duce la Mx si Px , in care x = 0,
1, … 100 ani, respectiv mx si qx . In limbajul continuu, vom avea M(x) ;
m(x) si q(x) .

Fiind vorba de evenimentul nastere (N) caruia ii urmeaza evenimentul de

deces (M), acesta din urma este functie de varsta si de timp:

Distanta N – M este linia vietii, iar evenimentul deces este punctul de deces
sau punctul mortuar.

Sursa statistica principala pentru decese este “Buletinul statistic de deces”,

care face parte din statistica starii civile (statistica demografica curenta). In acest
formular, completat de oficiile se stare civila si prelucrat in cadrul Comisiei
Centrale de Statistica, figureaza drept caracteristici:

- data decesului;

- comuna, orasul, judetul;

- data nasterii decedatului;

- starea civila;

- nationalitatea;

- ocupatia;

- locul de munca;

- cauza decesului (cauza directa, cauzele antecedente, starea morbida

initiala);

- alte stari morbide importante;

24
 - domiciliul stabil pe care l-a avut decedatul.

In decursul anilor acest buletin – principala sursa informationala asupra

mortalitatii – a fost imbogatit pentru a servi mai bine nevoile demografiei. El se
prelucreaza lunar, principalele rezultate publicandu-se in Anarul statistic, in anuare
demografice si alte publicatii oficiale ale Comisiei Nationale de Statistica si ale
Ministerului Sanatatii.

Se poate observa ca prelucrarea datelor din buletin poate oferi variate

modalitati:

· mortalitatea la nivel national, ca si pe unitatile teritorial-administrative;

· mortalitatea in mediile urban si rural;

· mortalitatea pe sexe si varsta, ca si dupa starea civila;

· mortalitatea pe luni (caracterul sezonier al mortalitatii);

· mortalitatea pe generatii (ani de nastere);

· mortalitatea pe nationalitati;

· mortalitatea pe ocupatii (mortalitatea ocupationala);

· mortalitatea pe cauze de deces (dupa clasificarea Organizatiei Mondiale a

Sanatatii);

In felul acesta, se pun in evidenta regularitati si legitati dupa care se produc

decesele in populatia nationala si diferitele subpopulatii.

Anchetele speciale, organizate de Ministerul Sanatatii si unitatile sale,

completeaza si diversifica informatia privind decesele.

Cat priveste populatia luata in considerare, pentru calculul diferitelor rate si

probabilitati, aceasta este populatia stabila (sau rezidentiala) din care fac parte
decedatii, si nu populatia localitatii in care a decedat persoana respectiva;
considerente de comparabilitate impun aceasta conditie.

De obicei populatia este populatia medie sau estimata la mijlocul anului (1

iulie), asa cum apare in publicatiile statistice. Pentru calcule, se foloseste populatia
la 1 ianuarie al fiecarui an.
25
 Demografia a pus de multa vreme in lumina variatia mortalitatii in functie de
anumite caracteristici: sex, varsta, stare civila, nivel de trai, grad de instruire,
categorie sociala etc. Se obisnuieste, pe aceasta baza, sa se faca distinctia intre
diferite tipuri de mortalitate.

Mortalitatea specifica este mortalitatea diferita, in raport cu caracteristicile

demografice: mortalitatea specifica dupa varsta, mortalitatea specifica dupa
sex, mortalitatea dupa starea civila.

Mortalitatea diferentiala este mortalitatea diferita, in diverse subpopulatii,

ca urmare a influentei exercitate de caracteristicile socioeconomice: mortalitatea in
mediile urban si rural, mortalitatea in functie de ocupatii, mortalitatea pe categorii
sociale si,mai pe larg, mortalitatea in tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare.
In felul acesta, apare cu toata evidenta caracterul social al mortalitatii.

Din punct de vedere al cauzelor de deces, mortalitatea poate fi endogena si

exogena.

Mortalitatea endogena este determinata de caracteristicile interne ale

individului: pentru un nou nascut acestea sunt caracteristici care tin de mediul
matern; pentru adulti, ele sunt determinate de caracteristici genetice, de gradul de
uzura si deteriorare a organismului etc. (boli degenerative).

Mortalitatea exogena este cea provocata de cauze externe: decesul prin

accident sau cel datorat unei epidemii ofera un exemplu clasic de mortalitate
exogena.

O gama larga de indici sta la dispozitia caracterizarii frecventei deceselor, a

populatiilor acestora, avand forma unor masuri statistice clasice. Cea mai obisnuita
masura a frecventei deceselor in raport cu populatia este rata de mortalitate, care
se calculeaza dupa formula generala:

in care m reprezinta rata de mortalitate;

M – numarul absolut al deceselor in decursul unei perioade calendaristice

(de obicei un an);

26
 P – numarul populatiei expuse riscului de deces luat de obicei ca numar al
populatiei medii anuale (numarul la 1 iulie al anului calendaristic
respectiv);

K – constanta, egala cu 1000 sau 100000, aratand proportia deceselor la

1000 sau 100000 persoane.

Atunci cand este vorba de mortalitate pe cauze, formula devine:

in care i reprezinta cauze de deces.

Acest indice statistic este rata de mortalitate (RMB) sau rata generala de
mortalitate si ne arata frecventa deceselor in populatia totala (nationala, pe unitati
teritorial-administrative, pe municipii, orase etc.). Se remarca, ca indicele are o
valoare globala, fiind determinat pentru o populatie nediferentiata dupa anumite
caracteristici (sex, varsta). In al doilea rand numitorul formului nu reprezinta
populatia initiala, expusa riscului, ci populatia medie (la mijlocul anului). Cu toate
acestea, rata bruta de mortalitate este indicele cel mai folosit: o intalnim in Anuarul
demografic al O.N.U., in anuare nationale.

Judecatile obisnuitese fac pe baza acestui indice, in ciuda faptului ca

valoarea sa de cunoastere este aproximativa.

Calculul ratei brute de mortalitate se face obisnuit in fiecare an calendaristic;

el se poate efectua si pe luni si trimestre. In unele cazuri, este foarte important
pentru analiza sa se determine fie perioadele cincinale, fie pe alte perioade,
semnificative insa din punct de vedere al istoriei demografice.

Frecventa deceselor variaza in functie de sex si varsta. Pe de alta parte, rata

bruta de mortalitate este o medie generala care este influentata suplimentar de
structura pe varste a populatiei.

De aceea, recurgem la calculul ratelor de mortalitate dupa varsta si sex,

numite si rate specifice de mortalitate.

Formula generala pentru ratele pe varste este:

27
in care x reprezinta varsta

n – numarul de ani ai grupei de varsta

De pilda, cand calculul se face pe ani de varsta, formula devine:

iar atunci cand este pe grupe cincinale (0 – 4, 5 – 9, …) formula este:

Ratele de mortalitate variaza in functie de varsta: la primele varste,

mortalitatea este foarte ridicata, dupa care urmeaza brusc o scadere; de la 15-19 ani
mortalitatea incepe sa creasca lent, apoi mai rapid, pentru ca la varsta de 50-54 ani
sa se accentueze cresterea. Nivelul foarte ridicat in primii ani de varsta este de fapt
la varsta de 0 ani, corespunzand mortalitatii infantile.

Moartea pe cele doua sexe este diferita, atat pentru populatia totala
masculina si feminina, cat si pe varste.

Excedentul mortalitatii masculine fata de mortalitatea feminina poarta

denumirea de supramortalitate masculina; masura statistica a acestui fenomen este
indicele de supramortalitate masculina a carui formula este:

Mortalitatea masculina este cu aproape 9% mai inalta ca cea feminina; la

unele varste, ea este mai mult decat dubla. Exista numeroase cauze care determina
acest fenomen: de ordin genetic, care diferentiaza rezistenta celor doua sexe la

28
riscurile de imbolnavire, de ordin social-economic (solicitare mai intensa din
partea mediului de munca si de viata, efectele nocive ale fumatului si
alcoolismului in randul barbatilor), dar si efectele unor evenimente exceptionale
cum ar fi razboaiele.

Tipul predominant in descrierea demografica este transversal. Datele asupra

deceselor se refera la fiecare an calendaristic; ele sunt sistematizate pe ani sau
grupe de ani de varsta, iar populatia luata in calculul ratelor de mortalitate este
populatia medie sau la mijlocul anului (1 iulie).

Populatia la fiecare varsta este cea de la mijlocul anului; nu avem nici o

indicatie cu privire la generatiile carora le apartin masele de decese, dar se vede
limpede ca fiecare masa de decese apartine unui numar de doua generatii. Faptul ca
populatia este la mijlocul anului, si nu la inceputul anului calendaristic ne duce la
ideea ca o asemenea populatie nu poate fi considerata ca fiind cea expusa riscului
in sens riguros. In prelucrarea datelor statistice demografice la Comisia Nationala
de Statistica se realizeaza sistematizarea lor pe ani de varsta si pe generatii, adica
dubla clasificare a evenimentelor demografice.

Mortalitatea poate fi urmarita transversal si longitudinal (pe generatie).

Indicii obtinuti in optica transversala exprima efecteleconjuncturii
demografice; cei calculati pe o generatie redau istoria complexa a acesteia.

Dintre mortalitatile specifice dupa varsta, cea mai importanta este

mortalitatea nou-nascutilor pana la implinirea varstei de un an, numita mortalitatea
infantila.

In curba ratelor de mortalitate dupa varsta care este bimodala, mortalitatea

infantila reprezinta primul varf, al doilea revenind varstei de 65-75 ani.

In tarile in curs de dezvoltare, mortalitatea infantila este foarte ridicata; sunt

tari in care tot al cincilea nou-nascut moare inainte de a implini varsta de 1 an. In
tarile dezvoltate, mortalitatea infantila este scazuta, totusi, in totalul deceselor, cele
infantile mai detin o pondere importanta.

Dat fiind faptul ca mortalitatea infantila este influentata de un numar de

factori, nivelul ei exprima, intr-o forma sintetizata, un ansamblu de conditii
sociale, economice, culturale, sanitare, fiind, in ultima analiza, un indice al
bunastarii, civilizatiei si nivelului cultural al unui popor sau al unei subpopulatii
oarecare. De aceea, rata de mortalitate infantila se foloseste in comparatiile
internationale ca una din variabilele semnificative pentru caracterizarea tipologiei
29
tarilor, in cadru national, pentru caracterizarea decalajelor dintre diferite regiuni,
judete, ca si pentru masurarea progreselor de la o perioada la alta. In mod
particular, mortalitatea infantila este un indice ce caracterizeaza eficienta
sistemului sanitar. Toate acestea subliniaza importanta masurii corecte a
mortalitatii infantile si analizei acesteia.

Formula de calcul al ratei de mortalitate infantila este:

in care m0 este rata de mortalitate infantila, la 1000 nascuti vii in anul

calendaristic dat;

M0 – decesele sub un an, in anul calendaristic dat;

N – numarul nascutilor vii, in anul calendaristic dat.

Calculul ratei de mortalitate infantila este doar primul pas; variatia puternica
a deceselor infantile ca functie de varsta face necesara determinarea unor indici
detaliati, cum sunt: mortalitatea in prima zi de viata, mortalitatea precoce,
mortalitatea neonatala si mortalitatea postneonatala.

Principalii indici specifici ai mortalitatii infantile sunt mortalitatea neonatala

si mortalitatea postneonatala.

a) Rata de mortalitate neonatala:

b) Rata de mortalitate postneonatala:

Mortalitatea neonatala se subimparte:

- mortalitate neonatala precoce:

30
 -

mortalitate neonatala tardiva:

Intrucat decesele infantile sunt provocate de diferite cauze, este importanta

clasificarea lor in decese endogene si decese exogene si calcularea ratelor de
mortalitate endogena si mortalitate exogena.

Decesele endogene sunt provocate de constitutia interna a noului nascut si

imprejurarile in care s-a produs nasterea: factori genetici, malformatii congenitale,
noxe ale graviditatii si nasterilor, leziuni obstreticale la nastere. Decesele exogene
se explica prin cauze exterioare: accidente, intoxicatii etc.

Termenul de mortalitate proportionala exprima un indice statistic simplu, dar

avand o importanta semnificatie: proportia deceselor datorate anumitor cauze si
proportia deceselor de la o anumita varsta in total.

In ceea ce priveste mortalitatea proportionala dupa varsta, initial se

determina proportia sau ponderea deceselor persoanelor in varsta de 50 ani si peste
in numarul total al deceselor.

Mortalitatea proportionala dupa cauze se determina astfel:

in care i reprezinta cauza de deces respectiva.

Ea ne arata ponderea deceselor de o anumita cauza in numarul total al

deceselor si este cu totul diferita de rata de mortalitate dupa cauze care se
calculeaza:

31
sau cand se iau in consideratie varstele,

Mortalitatea unei populatii variaza considerabil in functie de o serie de

caracteristici. Intrucat scaderea morbiditatii, impreuna cu asigurarea sanatatii
populatiei, constituie obiective majore ale politicii demografice, ale strategiei
sanitare, analiza mortalitatii urmeaza sa se faca foarte detaliat.

Prima modalitate este analiza mortalitatii dupa sex si varsta, care este
fundamentala. Ea trebuie sa se faca nu numai la nivel national, ci si la nivelul
unitatilor teritorial-administrative. De asemenea, mortalitatea este diferentiala
pentru populatia urbana si cea rurala.

Pe acelasi plan de importanta se situeaza analiza mortalitatii pe cauze de

decese.

Utila este analiza mortalitatii dupa starea civila, deoarece si aici mortalitatea
este diferentiala: pentru populatia masculina ea este mai scazuta la persoanele
casatorite decat la cele necasatorite, vaduve si divortate. Statistica romaneasca
asigura datele cu privire la decesele dupa starea civila; este insa necesara estimarea
populatiei dupa starea civila, sex si varsta pentru fiecare an.

Prezinta mult interes studiul mortalitatii din punct de vedere sezonier atat
pentru populatia totala, cat si pentru mortalitatea infantila.

Variatia lunara este evidenta; iarna, in general, este “nefasta” din punct de
vedere al mortalitatii. Metode cunoscute din statistica pot fi puse in aplicare in
vederea evidentierii caracterului sezonier al mortalitatii.

De asemenea este cat se poate de semnificativa analiza mortalitatii pe

categorii sociale, socioprofesionale, analiza mortalitatii ocupationale si
profesionale. Studii longitudinale sunt de mare utilitate in acest scop.

32
 In sfarsit, problemele poluarii si, in general, ale mediului ambiant trebuiesc
luate in considerare tinand seama de impactul acestor factori asupra sanatatii si
mortalitatii, mai ales in mediul urban.

FERTILITATEA

Fertilitatea este problema centrala a demografiei asa cum atitudinea fata de

natalitate ramane criteriul fundamental de definire a politicii demografice a oricarei
tari, de incurajare a natalitatii (pronatalista) sau de limitare a ei (antinatalista). In
aparenta, un eveniment biologic elementar, nasterea, sta sub semnul unui numar
mare de factori sociali, economici, culturali, frecventa nasterilor intr-o populatie
nationala reflectand, in ultima analiza, modelele culturale complexe in care sunt
implicate institutii sociale, atitudini si valori, societatea in intregul ei.

Imediat ce trecem de la nasterea ca fenomen biologic la considerarea

nasterilor ca masa de evenimente in diferite populatii sau subpopulatii sau in
diferite perioade de timp, constatam variatii considerabile ca urmare a
conditionarii social-economice a acestor evenimente. Ca atare, nasterea exprima in
modul cel mai expresiv caracterul dual al fenomenelor demografice: biologic si
social. In mod corespunzator, analiza demografica trebuie sa recurga la scheme
complexe, la modele si la teorii sociologice si economice care s-o ajute la
explicarea tipologiei fertilitatii, a relatiilor complexe ce se formeaza intre
variabilele demografice si cele sociale, in intelesul cel mai larg. Altminteri, va fi
greu de inteles de ce fertilitatea este foarte ridicata in tarile in curs de dezvoltare si
de ce ea se afla intr-un proces de scadere in tarile dezvoltate, de ce fertilitatea – in
cadrul unei populatii nationale – este diferita in mediul urban si rural, de ce variaza
pe categorii sociale sau din punct de vedere teritorial.

33
 In studiul fertilitatii intalnim un numar mare de notiuni, concepte si indici
din care cauza este indispensabila o succinta precizare a acestora.

Dupa definitia data de O.N.U. (1953), “nasterea vie este expulzarea

completa sau extragerea din corpul mamei a produsului de conceptie, indiferent de
durata gestatiei care, dupa aceasta separare, respira sau manifesta orice simptom
de viata, cum ar fi bataile inimii, pulsatiile cordonului ombilical sau contractia
musculara dependenta de vointa, indiferent daca cordonul ombilical a fost taiat sau
placenta este atasata; fiecare produs al unei asemenea nasteri este nascut viu”. In
mod obisnuit se specifica o limita a perioadei de gestatie, anume minimum 28
saptamani. Definitia este importanta pentru a face distinctia dintre nascutul viu si
nascutul mort; acesta din urma nu este inclus nici in nasteri vii si nici in decese.

Din punct de vedere demografic, nasterile si fertilitatea se refera cu

precadere la femei, de aceea, in continuare, vor fi prezentate notiunile respective
pentru populatia feminina.

Varsta de reproducere, sinonima cu varsta fertila, este intervalul de timp

inauntrul caruia fiinta umana este capabila sa procreeze; pentru femeie acest
interval este cuprins intre 15 si 49 ani. In mod corespunzator, in calculele

demografice se ia populatia feminina in varsta de 15-49 ani ( ) cuprinzand 35

de clase de varsta sau 35 de cohorte.

In demografie vorbim de “fertilitate” si nu de “natalitate”. In limbajul comun

se acorda preferinta termenului de natalitate, desi acesta este in oarecare masura
vag.

Natalitatea reprezinta frecventa sau intensitatea nasterilor intr-o populatie

oarecare (a unei tari, a unei unitati teritorial-administrative etc.), fiind masurata pe
baza raportului dintre numarul total al nasterilor (nascutilor vii) si numarul
populatiei totale (numarul mediu).

Fertilitatea este “productivitatea” acelei parti din populatie care este

implicata direct in “productia de vieti”, termenul fiind retinut pentru populatia
feminina de varsta fertila (15-49 ani), pentru promotiile de casatorii, pentru
populatia casatorita. Vom distinge o fertilitate generala a populatiei de varsta
fertila si o fertilitate conjugala (matrimoniala sau legitima) care se refera la
casatorii fiind numita si “productivitate” a casatoriilor.

34
 Notiunea cea mai adecvata este “fertilitate”, masurata ca numar de nascuti
vii ce revin de la o femeie sau de o casatorie, deoarece notiunile implicate in
formula indicatorilor fertilitatii sunt “productia” (nascutii vii) si cohortele
“productive” (cohorte feminine de varsta fertila sau casatoriile), cu alte cuvinte,
masa de evenimente demografice se raporteaza la populatia expusa riscului de
nastere.

Evenimentul de care ne ocupam este nasterea vie; avand ca “produs”

nascutul viu, asa cum la mortalitate evenimentul este dcesul avand ca rezultat
decedatul.

Informatia necesara pentru cunoasterea masei de nasteri vii se asigura prin

statistica starii civile, cu ajutorul unui formular special “Buletin statistic de
nastere” in care figureaza o suma de caracteristici esentiale: data nasterii, sexul,
rangul nasterii si rangul nascutilor vii, numarul de copii in viata pe care ii are
mama respectiva, nascutii gemeni, asistenta la nastere, greutatea copilului la
nastere, informatii despre ambii parinti (data nasterii, nationalitatea, ocupatia, locul
de munca, data casatoriei actuale, domiciliul stabil al mamei).

Rata bruta de natalitate (RBN sau n) este un indice care masoara frecventa
nasterilor in sanul unei populatii totale (ambele sexe, toate varstele), fiind calculat
dupa formula:

Rata bruta de natalitate are un caracter aproximativ – ea depinde de structura

populatiei, de ponderea populatiei feminine, a populatiei de varsta fertila – ea este
utila in descrierea generala a natalitatii.

Un important spor de precizie aduc indicatorii fertilitatii populatiei feminine

in varsta fertila. Ceea ce se schimba este numitorul formului – populatia luata in
calcul: de la populatia totala se trece la populatia feminina in varsta fertila.

Rata generala de fertilitate (RGF) este expresia raportului dintre numarul de

nascuti vii si numarul populatiei feminine in varsta fertila – ca medie anuala – dupa
formula:

35
 Valoarea acestui indice este influentata nu numai de fertilitatile specifice
dupa varsta, ci si de structura populatiei feminine dupa varsta.

Calculul unor indici mai detaliati.

Rata specifica de fertilitate (RSF) este expresia raportului dintre numarul

nascutilor vii adusi pe lume de femeile de o anumita varsta si numarul femeilor
respective:

In cazul grupelor anuale (n = 1), formula devine:

iar atunci cand operam cu intervale cincinale vom avea:

Fertilitatea generala este functie de fertilitatile specifice, dar si de structura

populatiei fertile dupa varsta. Aceasta constatare are o importanta deosebita: in
populatia feminina fertila grupele tinere sunt mult mai fertile decat cele in varsta si
de aceea scchimbarea ponderii grupelor de varsta determina o modificare a
fertilitatii generale.

Fertilitatea populatiei Romaniei este de tip precoce, concentrata pe rangurile

unu si doi, deci cu o dimensiune relativ redusa.

Ratele pe care le-am calculat sunt de moment sau ale perioadei, fiind
determinate in optica transversala.

36
 Cel mai important indicator al intensitatii fertilitatii de moment
(transversale) este rata totala de fertilitate (RTF), a carui formula este:

Acest indicator mai poarta si alte denumiri: suma fertilitatilor specifice, suma
nasterilor reduse (SNR) – expresie folosita in demografia franceza – sau si indice
sintetic al fertilitatii, indiferent daca el se exprima in numar de nascuti vii la 1000
femei in varsta fertila sau la o singura femeie in varsta fertila. Sensul indicatorului
este ca si la nuptialitate: fiecare clasa de varsta, corespunzand unei cohorte de
femei, este echivalenta cu 1000 si deci numarul de nascuti vii devine comparabil.
Evident, o asemenea populatie este considerata stationara.

Daca folosim expresia de “suma nasterilor reduse”, atunci exprimarea este

“numar de nascuti vii la o femeie in varsta fertila”.

Cumularea ratelor specifice de fertilitate (fx) ne duce la o noua idee, anume

ideea descendentei atinse la fiecare varsta. Atunci cand cumularea ajunge la 49
ani, inseamna ca avem descendenta atinsa la varsta de 50 ani, deci descendenta
finala a cohortei ipotetice pe care am considerat-o.

RTF este un indicator de moment (transversal); valorile sale, pentru fiecare

an calendaristic, exprima deci conjunctura demografica, si nu o tendinta de lunga
durata. Judecatile pe baza ratei totale de fertilitate trebuie deci sa se faca cu toata
prudenta.

NUPTIALITATEA SI DIVORTIALITATEA

Casatoria si divortul sunt evenimente prin excelenta sociale. Actul de vointa

al subiectilor, conditionarea sociala, cea determinata de legislatie si cutuma sunt
hotaratoare in acest caz.

37
 Influenta factorilor sociali – in sensul lar ingloband pe cei economici,
culturali, juridici, psihologici etc. – este incontestabila.

Pentru studiul conjuncturii economice s-a folosit – cel putin in trecut –

printre variabilele “barometrului economic” indicele nuptialitatii: scaderea
activitatii economice, crizele, influenteaza nemijlocit nuptialitatea, incat pot fi
puse fata in fata curbele activitatii economice cu cele ale nuptialitatii. Acelasi lucru
se poate spune despre divortialitate. Se remarca, pe fondul unei deteriorari
economice, o scadere a nuptialitatii si o crestere fara precedent a divortialitatii.

Analiza strict demografica a nuptialitatii si divortialitatii este insuficienta.

Sunt necesare consideratii si interpretari sociologice[4] si juridice, pentru a pune in
evidenta anumite caracteristici conditionari si implicatii.

Din punct de vedere informational si metodologic este foarte importanta

informatia cu privire la populatia expusa riscului evenimentelor de casatorie,
recasatorire si divort. Evident – spre deosebire de deces unde riscul acestui
eveniment il are intreaga populatie –, riscurile de casatorie si de divort sunt
specifice unor subpopulatii care trebuie riguros delimitate. Riscul primei casatorii
nu-l au decat persoanele care nu au fost niciodata casatorite si care au capacitatea
de a contracta o casatorie, in conditiile legislatiei sau cutumei care guverneaza
acest act in tara respectiva. Riscul de divort nu-l afecteaza pe cel de casatorit; in
schimb riscul de recasatorire il au persoanele vaduve si cele divortate.

Toate subpopulatiile amintite sunt supuse riscului de deces. Pe de alta parte,

fiind parti componente ale populatiei totale, aceste subpopulatii se alimenteaza din
fluxurile nasterilor, ca intrari in sistemul demografic. Ajungem, astfel, la relatii
complexe intre stocuri ale populatiei si fluxurile demografice, intr-o viziune
dinamica. Daca ne-am rezuma numai la primele casatorii si la populatia expusa
acestor riscuri (populatia necasatorita avand varsta legala de casatorie) procesul
poate fi reprezentat – sub raport dinamic – relativ simplu: stocul de populatie
necasatorita se modifica prin efectul casatoriei si al deceselor; completarea
piramidei acestei subpopulatii se face prin adaugarea sistematica a cohortelor ce
intra in varsta nuptiala, ele alimentandu-se din fluxul nasterilor.

Pentru celelalte situatii, lucrurile nu mai sunt atat de simple. De aceea,

problema este, in final, aceea a estimarii repartitiei populatiei dupa stare civila,
pentru fiecare an, tinand seama de stocurile populatiei si fluxurile demografice.

Informatia fundamentala cu privire la starile civile se obtine cu

prilejul recensamantului.
38
Se obtine astfel repartitia populatiei dupa sex, varsta si stare civila. Pentru calculul
diferitelor rate si probabilitati de nuptialitate si divortialitate avem nevoie insa de
informatia respectiva nu numai la recensamant, ci si in perioada dintre doua
recensaminte, mai precis, pentru fiecare an. Ca sa rezolvam aceasta problema, a
estimatiei populatiei dupa stare civila intre doua recensaminte, trebuie sa
dispunem de informatii privind:

a) numarul si repartitia populatiei dupa sex, varsta si stare civila la ultimul

recensamant (Pt);

b) casatorii, divorturi, decese si nasteri, in perioada urmatoare

recensamantului (t, t+1), clasificate dupa anumite caracteristici: casatoriile se
reprezinta, in primul rand, in prime casatorii, dupa sex si varsta; divorturile se
clasifica dupa sex si varsta, dar si dupa durata casatoriei; decesele – dupa sex,
varsta si stare civila; nascutii vii se repartizeaza dupa sex.

Repartitia populatiei dupa starea civila, la un moment de timp dat (la

recensamant sau la o data estimata) este statica; casatoriile sunt cele ce imprima
caracterul dinamic, modificand in permanenta repartitia respectiva.

Importanta casatoriei, sub raport demografic, rezida in faptul ca frecventa

acestora ca si varsta la care se incheie casatoria – calendarul nuptialitatii si
intensitatea ei, dupa R. Pressat – influenteaza nemijlocit fertilitatea. De asemenea,
ea marcheaza intemeierea familiei.

Casatoria si familia sunt institutii sociale, de aceea ele sunt reglementate de

legislatia fiecarei tari. In Romania, dupa Codul familiei – care din 1956
reglementeaza materia casatoriei in locul Codului civil –,casatoria este “uniunea
liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor
legale, in scopul intemeierii unei familii”. Primul element il constituie actul juridic,
adica acordul de vointa al celor ce vor sa se casatoreasca; dupa acest acord,
casatoria devine independenta de acordul de vointa din care a izvorat, pentru a fi
guvernata de statutul stabilit de lege. Potrivit art.1, al.2 din Codul familiei:
“Familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti”. Sa mai amintim ca
legislatia din Romania nu recunoaste decat casatoria incheiata in fata delegatului
de stare civila.

De cea mai mare importanta este varsta legala de casatorie: ea este de 18 ani
impliniti pentru barbati si de 16 ani impliniti pentru femei. Pentru motive bine
intemeiate se poate autoriza ca femeia sa se casatoreasca la varsta de 15 ani
impliniti. Intrucat fertilitatea femeii este functie de varsta, are o insemnatate
39
deosebita varsta legala de casatorie. De aceea, in toate doctrinele despre populatie
ca si in politicile demografice, varsta la casatorie este un important obiectiv. Tarile
in care natalitatea este foarte ridicata si sunt interesate in reducerea ei cauta sa o
influenteze si prin marirea varstei la casatorie. Sunt insa tari in care varsta la
casatorie, pentru femei, este de 12 sau 14 ani, ceea ce influenteaza puternic
natalitatea. De asemenea are importanta proportia populatiei necasatorite si asa-
numita frecventa a celibatului definitiv.

Notiunile fundamentale in demografia nuptialitatii sunt: casatoria si,

respectiv, recasatorirea, precum si populatia nuptiabila. Casatoria, mai corect,
prima casatorie sau casatoria de rangul unu, este casatoria incheiata de o persoana,
de varsta legala de casatorie, care nu a fost casatorita.

Recasatorirea este casatoria persoanei care este vaduva sau divortata.

Populatia nuptiabila cuprinde toate persoanele in varsta legala de casatorie (18 ani
pentru barbati si 16 (15) ani pentru femei) care nu sunt casatorite, sunt vaduve sau
divortate. Cel mai adesea, prin populatie nuptiabila se intelege numai populatia de
varsta legala de casatorie, care nu a fost casatorita niciodata.

Informatia statistica pentru casatorii este furnizata de statistica starii civile

(statistica demografica curenta). Exista un buletin special, “Buletin statistic de
casatorie”, care cuprinde date importante: a cata casatorie contracteaza (sotul,
sotia), starea civila, data nasterii, nationalitatea, ocupatia, locul de munca,
domiciliul stabil al sotului.

Cealalta sursa informationala este recensamantul populatiei care ne

furnizeaza date cu privire la populatia dupa starea civila – numitorul diferitelor rate
si probabilitati de casatorie si recasatorire.

Masura statistica cea mai generala a intensitatii sau frecventei nuptialitatii

este:

Rata bruta de nuptialitate (RBC)

in care: c reprezinta rata bruta de nuptialitate;

C – numarul casatoriilor (de toate rangurile) incheiate in decursul unei

perioade (unui an, de obicei);

40
 P – populatia la mijlocul anului (populatia medie).

Rata generala de nuptialitate (RGC) se determina astfel:

Ratele specifica de nuptialitate dupa sex si varsta se calculeaza dupa

formula:

Intrucat varsta este exprimata in ani si in grupe cincinale, formula devine:

si

Unul dintre indicatorii cei mai importanti este rata totala de nuptialitate
(RTC), care arata numarul total de casatorii ce revin de o persoana intr-o cohorta
ipotetica, ale carei persoane au trait impreuna intervalul de varsta de la 15 ani pana
la varsta limita a cohortei. In acest scop se determina ratele specifice de nuptialitate
dupa varsta pentru toate casatoriile si separat numai pentru primele casatorii; in
ambele cazuri, insa, populatia (numitorul ratei) este populatia de toate starile civile
(casatorita, necasatorita, vaduva si divortata).

Ca si la mortalitate, este important sa se determine valorile tendintei

centrale: varsta medie, varsta mediana si cea modala la casatorie. Ele se determina
pentru toate casatoriile si separat pentru primele casatorii; de asemenea, separat
pentru populatia masculina si feminina[5].

Frecventa celibatului definitiv – dupa terminologia folosita in demografia

franceza – reprezinta proportia, in procente, a persoanelor ramase necasatorite la
varsta de 50 de ani, de obicei in raport cu numarul de persoanelor necasatorite la
inceputul perioadei nuptiale, dupa formula:

41
 Corect, acest indice ar trebui sa se calculeze pentru fiecare generatie
concreta; se determina insa pentru o cohorta ipotetica, asa cum apare aceasta intr-o
tabela de nuptialitate, construita in optica transversala.

Pentru punerea in evidenta a homogramei de varsta este utila determinarea

corelatiei intre varsta sotului si sotiei la casatorie. De asemenea, se poate urmari
caracterul sezonal al casatoriilor, mai ales al casatoriilor in mediul rural.

Divortul este un eveniment demografic care afecteaza direct un alt

eveniment demografic – casatoria – si, prin scurtarea secventei casatoriei, din
ciclul de viata familiala, exercita o influenta asupra fertilitatii legitime sau
matrimoniale. Semnificatia divortului este insa mult mai larga; el este obiect de
studiu al dreptului, ca si al sociologiei, al psihologiei etc. atat prin conditionari, cat
si prin implicatii.

Sursa informationala principala pentru demografia divorturilor este statistica

starii civile, anume “Buletinul statistic de divort”. In acest formular figureaza: data
nasterii (barbatului si femeii), nationalitatea, ocupatia, locul de munca, data
incheierii casatoriei care se desface, al catelea divort, numarul copiilor minori
ramasi din casatoria ce se desface, ultimul domiciliu comun al sotilor inaintea
divortului.

O alta sursa sunt anchetele asupra divorturilor si care aduc o serie de

caracteristici detaliate asupra persoanelor divortate si informatii cu privire la
cauzele de divort.

Statistica oficiala asigura informatii pe baza carora se poate analiza

divortialitatea pe mediile urban si rural, pe judete, dupa ocupatie, dupa numarul
copiilor minori ramasi si – ceea ce este foarte important – dupa durata casatoriei si
dupa varsta persoanelor divortate.

Cat priveste populatia supusa riscului de divort, anume populatia

casatorita, informatia se obtine cu prilejul recensamintelor populatiei; promotiile
de casatorii, expuse riscului de divort, figureaza in anuarele statistice si cele
demografice.

42
 Statistic vorbind, divortul poate fi privit fie din punctul de vedere al
populatiei casatorite, fie din cel al promotiilor de casatorii. Inseamna ca atat
divorturile, cat si populatia expusa riscului de divort pot fi prezentate in aceste
doua modalitati

Populatia
Frecventa
expusa
Eveniment Simbol Simbol sau Simbol
riscului de
intensitate
divort
Populatia
casatorita Divortialitate
Divort D
dupa sex si dupa varsta
varsta
Divortialitate
Promotia de
Divort D dupa durata
casatorii
casatoriei

In primul rand se urmareste frecventa divorturilor ca functie a populatiei

casatorite dupa varsta; in al doilea rand, frecventa divorturilor ca functie de durata
casatoriei.

Evident, intrucat divortul afecteaza doua persoane casatorite, repartitia

divorturilor dupa varsta este diferita pentru cele doua sexe; aici avem de a face cu
“persoane divortate”. Cand insa problema se pune in raport cu casatoriile, avem de
a face cu “divorturi”, fara specificarea persoanelor de sex masculin si feminin.

Indicii divortialitatii, firesc, trebuie calculati ca rate in care intervin

divorturile si populatia expusa riscului de divort. Exista, totusi, si indici statistici
mai generali rezultati din raportarea divorturilor la intreaga populatie sau la unele
subpopulatii.

Rata bruta a divorturilor sau de divortialitate este raportul dintre numarul

total al divorturilor si populatia la mijlocul anului:

Acest indice este folosit pe scara larga in comparatiile dinamice si

internationale. Fireste, semnificatia sa este destul de generala de vreme ce la

43
numitor se afla nu populatia expusa riscului de divort, ci populatia totala, de la 0
ani la 100 ani.

Un plus de precizie se obtine calculandu-se: rata generala de divortialitate

in care numitorul este reprezentat de numarul populatiei de varsta nuptiala:

Se calculeaza separat pentru populatia masculina si feminina.

Un alt indice cu caracter general este raportul divorturilor dintr-un an

calendaristic la numarul casatoriilor din acelasi an, exprimat in procente:

Ratele specifice de divortialitate se pot calcula fie pentru intreaga populatie

de varsta nuptiabila, fie numai pentru populatia casatorita, dupa formula:

si

in care reprezinta numarul populatiei casatorite de varsta x .

MOBILITATEA SPATIALA A POPULATIEI

Miscarea naturala si miscarea migratorie a populatiei.

Cresterea naturala si cresterea migratorie a populatiei.

44
N – M = spor natural, crestere naturala

I – E = spor migratoriu, crestere migratorie

evenimente cu caracter dual, biologic si social (nasterea si decesul)

evenimente sociale (migratia)

Abordarea demografica a migratiei ca :

1.- factor al miscarii generale a populatiei, fluxuri de populatie care modifica

numarul, structura si caracteristicile populatiei in localitatea de origine si in
localitatea de destinatie.

2.- studiul fenomenelor demografice (natalitate, mortalitate, comportament

reproductiv) al populatiei migrante.

3.- ca factor al redistribuirii populatiei in teritoriu, ca factor al cresterii urbane si al

depopularii rurale.

MOBILITATEA POPULATIEI.

Definitie.

Mobilitatea spatiala

Migratia populatiei

Problema definirii corecte a unitatilor geografice sau teritorial administrative.

TIPURI DE MIGRATIE.

in raport cu granitele oficiale ale unei tari :

1.interna

2.internationala.

in raport cu perioada, intervalul de migratie :

45
 1. perioada sau interval fix

2. migratie pe durata vietii.

MIGRATIE SI MIGRANT (eveniment si persoana).

LOCALITATE DE ORIGINE SI LOCALITATE DE DESTINATIE.

PLECARI SI SOSIRI, EMIGRARI SI IMIGRARI.

Migratie neta

Imigratie neta

Emigratie neta

Migratia bruta

Migratia de intoarcere

SURSE STATISTICE

-recensaminte

-statistica curenta (buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului)

-anchete asupra migratiei

INDICI SI RATE ALE MIGRATIEI

1. rata de migrare

2. rata de emigrare

3. rata de imigrare

4. rata migratiei nete

Curente migratorii in raport cu localitatea de destinatie.

Caracterul selectiv al migratiei (pe sex, varsta, categorie socio-profesionala, stare

civila, nivel de instruire, mediu de origine, mediu de locuire, distanta).

46
Factorii migratiei (factori de atractie si factori de respingere)

Nasterea si decesul, casatoria si divortul sunt evenimente demografice

propriu-zise cu un termen clasic, ele intra in notiunea generala de miscare
naturala a populatiei. Populatia de tip inchis, este un ansamblu sau o colectivitate
ce se reinnoieste mereu, sub efectul nasterilor si deceselor, iar aceste procese isi
gasesc expresia completa in modelul populatiei stabile.

Populatia este insa si sistem deschis: numarul si structura sa, la scara

national sau a unei unitati teritorial-administrative, pot fi influentate de migratia
externa si cea interna; aceasta parte a miscarii generale a unei populatii
constituie miscarea migratorie a populatiei. Asadar, miscarea generala a
populatiei, deci dinamica ei, se compune din doua miscari, naturala si migratorie, a
caror ecuatie de balanta este urmatoarea:

in care I reprezinta intrari(imigrari) ;

E – iesiri(emigrari).

Daca N - M este excedentul (sporul) natural, atunci I - E este excedentul sau sporul
migratoriu. Intr-un sens mai general, primul reprezinta cresterea naturala, cel de-
aldoilea, cresterea migratorie.

Migratia, ca eveniment constand in schimbarea statului rezidential al unei

persoane, nu mai are caracter dual, biologic-social, pe care l-au avut nasterea si
decesul; ea este in intregime un eveniment social. Aceasta inseamna ca migratia
are o conditionare sociala - in sensul cel mai larg al cuvantului si genereaza
consecinte sociale, printre care, si demografice. De aceea studiul migratiei este prin
excelenta interdisciplinar: sociologia, geografia, economia politica se numara
printre stiintele cele mai interesate in cunoasterea migratiei.

Demografia se intereseaza in acest eveniment, in primul rand ca factor

al miscarii generale a populatiei, ca fluxuri de populatie care modifica numarul si
structura populatiei in localitatea de origine si in localitatea de destinatie,
caracteristicile demografice ale celor doua populatii. Ea insa studiaza si
fenomenele demografice: natalitatea, mortalitatea, nuptialitatea - ale populatiei
migrante, schimbarea comportamentului reproductiv al acesteia.

47
 Migratia este studiata apoi ca factor al redistribuirii populatiei in teritoriu,
ca factor al cresterii urbane, al omogenizarii sociale.

Mobilitatea populatiei este procesul prin care persoanele isi schimba statutul
rezidential, profesional sau social prin trecerea la alt statut. In mod corespunzator,
schematic se pot distinge: mobilitatea spatiala (teritoriala sau geografica),
mobilitatea profesionala si mobilitatea sociala. Prin extindere, se poate aplica si la
schimbarea statutului matrimonial – trecerea de la o stare civila la alta -, la
schimbarea statutului educational etc. Pentru mobilitatea profesionala si sociala,
trecerile – in sociologia clasica – sunt cele care se refera la doua generatii
succesive: categoria socioprofesionala a parintilor si a copiilor lor, categoria
sociala a parintilor si cea a copiilor, deci privite in optica “ intergeneratii”.

Mobilitatea spatiala a populatiei este procesul care cuprinde suma

deplasarilor populatiei in spatiu, determinate de cauze variate, pe distante mai mari
sau mai mici insotite sau nu de schimbarea definitiva (permanenta) a domiciliului
legal sau obisnuit. In aceasta notiune intra deplasarile turistilor, ale lucratorilor
sezonieri, ale navetistilor, ale persoanelor dintr-o localitate in alta, inclusiv a celor
insotite de schimbarea definitiva a domiciliului.

Migratia populatiei este o forma a mobilitatii spatiale sau geografice a

populatiei, insotita de schimbarea domiciliului obisnuit, intre doua unitati
administrativ-teritoriale bine definite. Se mai numeste migratie rezidentiala,
intrucat persoana implicata intr-o asemenea miscare isi schimba statutul
rezidential. Prin urmare, in notiunea de migratie a populatiei sau migratie
rezidentiala nu intra nomadismul, excursiile, turismul, deplasarile sezoniere
(migratia sezoniera), diferitele forme ale navetismului sau migratiei pendulatorii.

De aceea este important sa se defineasca corect unitatile geografice sau

teritorial-administartive intre care se produc schimbarile rezidentiale. Pentru
Romania, aceste unitati sunt cele definite de impartirea administrativa a
teritoriului.

Schimbarile de domiciliu in cadrul aceleiasi comune sau aceluiasi oras

(municipiu) nu intra in notiunea de migratie, desi ele pot avea o amploare mare sau
genera anumite consecinte economice etc.

In raport cu granitele oficiale ale unei tari, migratia poate fi:

- migratia interna – totalitatea deplasarilor, insotite de schimbarea definitiva

48
(permanenta)a domiciliului obisnuit in cadrul unei tari, intre unitatile teritorial -
administrative ;

- migratia internationala (externa) - totalitate deplasarilor, insotite de

schimbare definitiva (permanenta) a domiciliului, intre doua tari.

Perioada (interval) de migratie – perioada la care se refera migratia,

determinata cu prilejul inregistrarii si care poate fi :

- perioada sau interval fix, definit prin inceputul perioadei sau prin lungimea
perioadei ;

- migratie in decursul vietii – migratie inregistrata de obicei la recensaminte,

reprezentand intervalul dintre data nasterii (in localitatea de origine) si data
inregistrarii in localitatea de destinatie), facand abstractie de numarul de deplasari.

Pentru o corecta descriere si analiza statistica se urmareste separat:

- migratia sau deplasarea dintr-o localitate in alta, aceasta fiind

“evenimentul “ demografic, prin analogie cu evenimentul de nastere si de deces;

- migrant (persoana migranta) – persoana care a savarsit una sau mai mult
migratii.

Pentru interpretarea probabilista si intocmirea unor tabele probabiliste de

migratie, este important sa se faca distinctie intre persoanele care au facut o
singura migratie, doua migratii etc., intre persoanele migrante si populatia “expusa
riscului de migratie”.

In raport cu participarea la migratie, fiecare persoana are o anumita situatie.

Statutul migrational sau de mobilitate este definit pe baza clasificarii

datelor recensamantului populatiei, in urmatoarele categorii :

A. Populatia neimigranta.

B. Populatia imigranta in interiorul tarii.

1. comune (inclusiv comune suburbane)

2. oras (inclusiv municipii)

49
 3. judete.

C. Populatia imigranta din afara tarii (prin imigratie externa).

Aceasta clasificare are o analogie cu clasificarea dupa statutul profesional

(pe categorii socioprofesionale) si dupa statutul social (pe categorii sociale).

Localitatea de origine (plecare) – localitatea din care pleaca persoana

migranta, deci din care incepe deplasarea. Se noteaza de obicei cu indice i .

Localitatea de destinatie (sosire) – localitatea in care ia sfarsit deplasarea

persoanei migrante; se noteaza cu indice j .

Tinand sema de cele doua tipuri fundamentale ale migratiei, este

recomandabil sa se foloseasca urmatoarele expresii :

- plecari si sosiri, ca evenimente, in cadrul migratiei interne; in mod

corespunzator, persoanele respctive sunt plecate (din localitatea de origine)
si sosite (in localitatea de destinatie) ;

- imigrari si emigrari, ca evenimente in cadrul migratiei internationale; in

mod corespunzator, persoanele respective suntemigrate (dintr-o tara)
si imigrate (intr-o tara).

Notand cu I numarul persoanelor sosite (imigrate) si cu E numarul

persoanelor plecate (emigrate), ajungem la notiunile urmatoare :

Migratie neta sau sporul migratoriu este balanta dintre numarul persoanelor
sosite (imigrate) si persoanele plecate (emigrate):

Imigratie neta – migratie in care numarul persoanelor sosite (imigrate)

depaseste pe cel al persoanelor plecate :

Emigratie neta – migratie in care numarul persoanelor plecate (emigrate)

depaseste pe cel al persoanelor sosite :

50
 Uzual este numit spor, excedent sau sold migrator, atasandu-se, dupa caz,
semnul plus sau semnul minus.

Migratia neta este cea de a doua componenta a miscarii totale a unei

populatii, sau a cresterii demografice,

Cresterea totala a populatiei este :

si se compune din :cresterea naturala ( N – M ) si cresterea migratorie ( I – E ).

La nivelul comunelor, oraselor si municipiilor, judetelor, vom distinge deci

populatii cu spor natural pozitiv, negativ si nul. Dispunand de numarul populatiei
la doua recensaminte ale populatiei si de cresterea naturala in perioda intercensitara
sa determina cresterea migratorie.

Migratia bruta – suma sositilor (imigratilor) si a plecatilor (emigratilor) I +

E.

Acest indicator este necesar pentru a cunoaste amploarea sau intensitatea

deplasarilor dintre localitatea i si j si, de asemenea, pentru calculul ratei brute de
redistributie a populatiei in teritoriu.

O forma speciala a migratiei este :

- migratia de intoarcere – migratie cuprinzand persoanele migrante care,

dupa o perioada de sedere in localitatea de destinatie, se intorc in localitatea de
origine.

Curent (flux) migrator sau de migratie – migratie care cuprinde un grup de

persoane migrante avand o localitate de origine (plecare) comuna si o localitate de
destinatie (sosire) comuna, intr-o perioada de timp data. Se poate vorbi de pilda, de
fluxurile sau curentele migratorii ale populatiei din judetul Botosani catre judetele
Constanta si Ilfov, in perioada dintre recensamintele din 1966 si 1977, fluxuri de o
mare intensitate.

Descrierea si analiza migratiei depind de sursele de informatii privind

persoanele migrante, de volumul caracteristicilor inregistrate si, desigur, de
calitatea datelor respective. In general, sursele de date asupra migratiei sunt :

51
 - recensamintele populatiei,

- anchetele asupra gospodariilor,

- registrele permanente de populatie,

- alte surse.

Sursa cea mai completa este recensamantul populatiei. Cu

exceptia recensamantului din 1956, care nu a inclus caracteristici pe baza carora sa
se poata determina migratia, recensamintele din 1966 si 1977 au prevazut
asemenea caracteristici.

Recensamantul populatiei si al locuintelor din 15 martie 1966 a inclus

urmatoarele caracteristici :

1. locul nasterii (judetul, municipiul, orasul, comuna),

2. anul stabilirii in localitate,

3. domiciliul actual (sat, comuna, oras, judet)

Pe baza prelucrarii acestor caracteristici, combinate cu altele, s-au

determinat pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala numarul persoanelor din
localitatea respectiva, numarul persoanelor nascute in alte localitati si recenzate la
recensamant in localitatea domiciliului actual, perioada stabilirii in localitatea
recenzata. In felul acesta, s-au identificat miscarea interjudeteana, miscarea
dintre urban si rural. Migratia determinata cu acst prilej este de tipul “duratei
vietii”, deoarece nu se cunosc persoanele care au migrat din localitatea de origine
si apoi s-au reintors, nu se cunoaste numarul migratiilor pentru fiecare persoana,
persoanele migrante, dar care intre timp au decedat etc.

Recensamantul populatiei si al locuintelor din 5 ianuarie 1977 a largit

programul de observare, incluzand (Formularul LP.Cladire, locuinta, persoane):

1. locul nasterii (judetul, municipiul, orasul, comuna, inclusiv comuna

suburbana),

2. anul stabilirii in localitate,

52
 3. ultima resedinta avuta (judetul, municipiul, orasul, comuna, inclusiv
comuna suburbana),

4. domiciliul actual.

Prin prelucrare se obtin informatii mai detaliate asupra migratiei (ultima

resedinta avuta de persoana recenzata). Migratia se cunoaste, ca si baza
recensamantului din 1966, prin determinarea persoanelor recenzate in localitatea
actuala, dar nascute in alta localitate. Se poate, printre altele, urmari si caracteriza
migratia in cadrul diferitelor cohorte, prin racordarea datelor din 1966 cu cele din
1977, prin crearea posibilitatii unor reconstituiri longitudinale.

Statistica curenta a migratiei se bazeaza pe “Buletinul statistic pentru

schimbarea domiciliului”.

“Buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului” cuprinde un mare numar

de caracteristici pentru persoanele migrante cu schimbarea definitiva a
domiciliului: sexul, data nasterii, starea civila, nivelul de instruire (ultima scoala
absolvita), sursa principala de existenta, ocupatia, unitatea social-economica,
numarul copiilor sub 14 ani care schimba domiciliul.

Pentru descrierea si analiza migratiei interne se folosesc rate statistice uzuale

si probabilitati.

Cei mai generali indici sunt :

Rata de migrare :

in care m este rata de migrare ;

P – populatia medie ;

k – constanta (de obicei 1000).

Acest indice masoara intensitatea migratiei de 1000 locuitori.

Rata de imigrare :

53
in care I reprezinta numarul sosirilor sau intrarilor (imigrarilor).

Rata de emigrare :

in care E reprezinta numarul plecarilor sau iesirilor (emigrarilor)

Rata migratiei nete :

in care I – E este migratia neta (soldul, excedentul sau sporul migratoriu).

Trecerea de la acesti indici uzuali la indici cu caracter de probabilitati

presupune rezolvarea a doua probleme: alegerea unei populatii care sa reprezinte
populatia “expusa riscului de migrare”, iar numarul migrantilor sa fie clasificat
dupa numarul de migratii, ceea ce ar presupune notiunea de “primele migratii”.

De o deosebita importanta este descrierea si analiza curentelor (fluxurilor)

migratorii. Evident, populatia expusa riscului de emigrare este cea din localitatea
de origine (plecare). Daca retinem notatia de i pentru localitatea de plecare
si j pentru cea de sosire (destinatie), vom avea:

O asemenea rata are un caracter de probabilitate si masoara “riscul“ de

deplasare de la localitatea i la localitatea j, fiind in acelasi timp o masura a gradului
de atractie exercitat de localitatea j .

Felul in care se alege populatia Pi este determinata de caracteristicile

migratiei Mij: daca datele asupra migratiei s-au obtinul prin referire la locul de
resedinta la o data anterioara determinata, populatia expusa riscului de migratie
este acea parte de populatie icare a supravietuit de la data de referinta pana la data
recensamantului. In acest caz, rata mij masoara probabilitatea pe care o au
persoanele ce locuiau la data de referinta in localitatea i (momentul t) si care au
supravietuit pana la data recensamantului (momentul t+n) de a avea domiciliul in
localitatea j la data recensamantului.

O asemenea rata se scrie :

54
in care M.i reprezinta numarul total de sositi in localitatea i ( )

Mi. reprezinta numarul total de plecati din localitatea i ( )

Se poate calcula curentul migratoriu in raport cu localitatea de destinatie :

Aceasta rata exprima raportul dintre numarul migrantilor si efectivul populatiei

din localitatea j la momentul t+n.

Calculul curentului (fluxului) migrator net (Mij-Mji) si cel al mobilitatii brute

(migratiei brute) se face dupa formula :

Aceasta rata exprima raportul dintre migratia neta si efectivul populatiilor

afectate de migratie sau media populatiei localitatii de plecare (i) si localitatii de
sosire (j).

Important este sa se determine ratele de migratie pe sexe si varste, tinand seama de

faptul ca migratia este prin excelenta “selectiva”

In cazul ca se dispune de date, metoda este aproximativ aceeasi, iar ratele

diferentiale sau specifice.

55
 Formula generala va fi :

in care M(x) reprezinta persoanele migrante de varsta x la momentul t’ care devin

de varsta x + n la momentul t + n.

Persoanele migrante se deosebesc de persoanele nemigrante; de aceea,

populatia migranta nu poate fi considerata un esantion al populatiei nationale.
Ajungem la notiunea de migratie selectiva.

Migratia selectiva sau selectia migratorie este procesul de autoselectie a

persoanelor migrante in conformitate cu diferite caracteristici sociale.

Principalele sunt: sex, varsta, stare civila (statutul familial), nivelul de instruire,
ocupatia, factorii psihologici si factorii politici (incurajarea migratiei sau dirijarea
fluxurilor migratorii).

Analiza migratiei dupa aceste caracteristici duce la formularea unor “legi”

ale migratiei.

a) Sexul este o prima caracteristica selectiva; femeile predomina in migratia

pe distante mai mici, in timp ce in migratia internationala predomina barbatii.

b) Varsta este foarte importanta in migratie: atat in migratia interna, cat si in

cea internationala predomina persoanele tinere. Aceasta constatare are caracterul
unei adevarate legitati sociologice.

c) Starea civila este de asemenea o caracteristica selectiva.

d) Nivelul de instruire si ocupatia reprezinta caraceristici selective, deoarece

in cea mai mare masura motivatia migratiei actuale este economica.

II. RESURSE UMANE

56
 POPULATIA DUPA CARACTERISTICI SOCIAL-ECONOMICE

POPULATIA DUPA NIVEL DE INSTRUIRE

1. Studiul demografic al populatiei dupa caracteristici educationale.

2. Analiza populatiei scolare.

Populatia ca sitem existent in societate , se “intersecteaza” cu alte sisteme; in

felul acesta se creeaza – statistic vorbind - noi repartitii ale populatiei, anume dupa
caracteristici sociale, economice , culturale etc. De importanta prioritara este
studiul acelor repartitii care rezulta din intersectarea populatiei, ca sistem
demografic, cu sistemul educational, cu sistemul economic si cu sistemul
habitatului sau al asezarilor umane . Acesta duce la identificarea urmatoarelor
tipuri noi: populatia dupa nivelul de instruire, populatia activa si inactiva, populatia
urbana si rurala. In fiecare caz, populatia , ca sistem demografic, ofera un numar, o
structura dupa sex, varsta si stare civila, iar sistemele respective “ofera” stoc de
invatamant, locuri de munca, asezari umane. Noile populatii rezultate din aceasta
combinare demografia le examineaza cu precadere prin prisma caracteristicilor
demografice; aceste noi populatii sunt administrate in comun cu disciplinele de
specialitate: sociologia si economia educatiei, economia politica, sociologia si
geografia asezarilor umane.

Prima si cea mai importanta caracteristica calitativa a unei populatii este

nivelul ei de instruire sau, mai general, stocul de invatamant de care dispune.

Studiul demografic al populatiei dupa caracteristici educationale are in

vedere doua aspecte :

a) populatia totala si populatia activa dupa nivelul de instruire ;

b) populatia de varsta scolara, aflata in procesul de invatamant.

Rata nivelului (gradul) de instruire a populatiei se calculeaza ca rata

generala si rate specifice dupa sex si varsta.

Rata generala a nivelului de instruire :

57
 Rata specifica a nivelului de instruire :

in care Pp, Pm, Ps reprezinta numarul persoanelor avand nivelul (gradul) de

instruire primar, mediu (secundar) si superior. Se poate modifica numitorul, in
sensul adoptarii populatiei de varsta corespunzatoare, adica a populatiei care poate
avea “riscul” respectiv. De pilda, rata nivelului de instruire superior ar trebui
calculata numai in raport cu populatia in varsta de 24 ani si peste, considerand ca
invatamantul superior se incheie la varsta de 24 ani.

Curba feminina a nivelului de instruire, asociata celei a ratelor de

scolarizare, se poate dovedi foarte utila in analiza fertilitatii cunoscand efectul pe
care-l exercita nivelul de instruire asupra fertilitatii.

Considerarea invatamantului ca factor al cresterii economice, sub forma de

capital uman sau intelectual, a dus la crearea notiunii de stoc de invatamant, prin
analogie cu stocul de capital, definit astfel : “se numeste stoc de invatamant al unei
tari la un anumit moment suma anilor de studii care au fost efectuati de intreaga
populatie”. Se poate determina stocul brut de invatamant al unei populatii, prin
insumarea numarului de ani de scoala al fiecarei persoane si un stoc ponderat, in
care anii de invatamant de grad mai inalt se pondereaza pentru a se tine seama de
diferenta de calitate. Pe baza stocului de invatamant se determina durata medie de
scolarizare a populatiei , impartind stocul de invatamant la numarul populatiei.

Cea de a doua optica in studiul demografic al invatamantului este

analiza populatiei scolare, adica a populatiei care est cuprinsa in sistemul
educational, in procesul de invatamnant. O parte din informatii se obtin cu prilejul
recensamantului, cea mai mare parte este insa furnizata de statistica scolara.

Notiunea demografica fundamentala este populatia de varsta scolara – o

subpopulatie analoaga cu populatia de varsa fertila sau cu populatia in varsta de
munca. Limitele de varsta variaza de la o tara la alta, in functie de legislatia
invatamantului privind in special invatamantul general si obligatoriu.

Analiza populatiei scolare cu metode demografice are cateva

aspecte interesante. Notiuni precum cohorte, analiza longitudinala , probabilitati
de trecere isi gasesc o aplicare curenta in demografia scolara.

58
 Orice efectiv de elevi sau studenti, avand drept caracteristica anul de
invatamant si gradul de invatamant si care cunoaste “riscul” unor evenimente in
cursul unui an scolar este o cohorta. Cea mai generala masura este rata de
promovare (fr. taux de progression), dintr-un an in altul, dintr-un grad de
invatamant in altul, dupa formula :

in care : N este efectivul elevilor(studentilor) ;

k – clasa ;

t – anul.

Un asemenea indice masoara frecventa trecerilor dintr-un an in altul,

concomitent cu a trecerilor de la o clasa la alta. Similitudinea cu probabilitatea de
supravietuire din tabela de mortalitate este evidenta. Desigur, exista si o rata de
ramanere sau de pierdere, asemanatoare cu probabilitatea de deces. Putem sa
extindem la situatii importante de genul celor pe care le ridica intrebarea: care este
sansa ca cineva care a absolvit invatamantul mediu sa fie admis intr-o institutie de
invatamant superior ? Trecerile de la o clasa la alta sunt afectate si de o anumita
probabilitate de deces – foarte redusa la aceste varste.

POPULATIA DUPA MEDIILE DE VIATA URBAN SI RURAL

1. Urbanul si rural ca medii de viata aparute de-a lungul istoriei si

conditionate in spatiu si timp.

2. Clasificari nationale si internationale. Surse de date in demografia urbana

si rurala.

3. Concentrarea urbana si depopularea rurala.

Populatia urbana cuprinde, in general persoanele care isi au domiciliul stabil in

localitatile de tip urban; populatia rurala este totalitatea persoanelor care au

59
 domiciliul stabil in localitatile de tip rural. Aceste doua populatii sunt, in primul
rand, categorii sociologice, definite pe baza de caracteristici demografice,
economice, urbanistice etc.

Habitatul urban sau orasul este un sistem economico-geografic avand :

a) componente teritoriale (vatra sau perimetrul: intravilanul – suprafata afectata

constructiilor de orice fel; extravilanul – restul teritoriului administrativ al orasului
si b) componenta social-economica: orasele se caracterizeaza printr-un
anumit grad de dezvoltare in teritoriu a activitatii de productie, dezvoltarea
multilaterala a serviciilor, dezvoltarea circulatiei si transporturilor.

Mediul urban cuprinde orasele si populatia lor si este mediul social care are
ca factori : a) concentrarea populatiei ; b) concentrarea si densitatea ridicata a
fondului construit ; c) deservirea, echiparea diferentiata si complexa; d) o anumita
structura si zonificare functionala a localitatii urbane ; e) populatia este angajata
intr-o activitate productiva, preponderent neagricola.

Habitatul rural sau satul este un sistem economico-geografic in care

ocupatia populatiei este preponderent agricola, avand anumite caracteristici in ce
priveste dimensiunea, numarul populatiei, inzestrarea edilitara.

Mediul rural, cuprinde satele (comunele) si populatia lor si este mediul

social in care activitatea populatiei este cu precadere agricola.

In fiecare tara, orasele si satele exprima o forma de diviziune sociala a

muncii, au o anumita conditionare istorica specifica. Definitia orasului si satului
difera de la o tara la alta, de la o epoca la alta. De aceea, in demografia urbana si
rurala se folosesc: clasificarea nationala si clasificarea internationala.

Clasificarea nationala este cea determinata de actele normative in vigoare

care definesc orasul si satul; cea internationala, adoptata in special in lucrarile
O.N.U., se bazeaza pe un criteri cantitativ conventional. Localitatile avand peste
20000 de locuitori constituie – in sistemul O.N.U. – populatia urbana.

In Romania doua grupari fundamentale se folosesc. Prima cuprinde:

a) municipiile si orasele; b) comunele suburbane; c) comunele. A doua: mediul

urban, in care se include populatia municipiilor si oraselor plus populatia
comunelor suburbane, si mediul rural, care cuprinde populatia comunelor (fara
aceea a comunelor suburbane).

60
 Sursele de date statistice privind populatia urbana si rurala sunt
recensamintele populatiei. In Romania in cele 11 recensaminte efectuate intre 1838
si 1992, problema populatiei urbane si rurale a figurat expres.

Pe baza prelucrarii rezultatelor recensamintelor, obtinem populatia repartizata pe

municipii si orase, pe comune, clasificate dupa anumite caracteristici. Cunoasterea
fenomenelor demografice – natalitatea, mortalitatea, nuptialitatea, divortialitatea –
se asigura prin statistica starii civile. Migratia – factor decisiv in redistribuirea
teritoriala a populatiei, in schimbarea proportiei dintre urban si rural – se cunoaste
atat prin recensamintele populatiei, cat si prin statistica curenta a migratiei

Demografia urbana si rurala se ocupa de populatia celor doua medii, de

tipologia localitatilor dupa anumite caracteristici, de migratia intrna ca factor de
redistribuire a populatiei in teritoriu, de fenomenele demografice diferentiale,
colaborand cu disciplinele specifice, precum geografia asezarilor umane,
sociologia urbana sau rurala, urbanistica si altele.

Descrierea si analiza mediului urban si rural se fac cu ajutorul unei serii de

indici. Intrucat tendinta cea mai caracteristica din ultimele decenii este urbanizarea,
cu fenomene ca “explozia urbana” si concentrarea urbana, studiul cel mai
dezvoltat este cel al populatiei urbane.

Gradul (nivelul) de urbanizare este procentul populatiei urbane in

populatia totala a unei tari sau a unei unitati teritorial-administrative:

in care u% reprezinta procentul populatiei urbane ;

U – repezinta numarul populatiei urbane ;

P – reprezinta numarul populatiei totale.

I se mai spune rata de urbanizare, fara insa sa aiba semnificatie demografica de

rata.

POPULATIA IN RAPORT CU SISTEMUL ECONOMIC

POPULATIA ACTIVA SI POPULATIA INACTIVA

61
 1. Populatia activa si populatia inactiva. Conceptele de oferta demografica si
cerere demografica.

2. Ratele de activitate (a) ca indici ai populatiei active.

3. Raportul de inactivitate si raportul de dependenta de varsta.

In raport cu societatea sau, mai concret, cu sistemul economic, populatia

apare intr-o dubla ipostaza; populatia totala este consumatoare a bunurilor

produse in economie, iar o parte a acesteia este producatoare. Numim aceasta

parte a populatiei populatie activa.

Populatia activa este o subpopulatie rezultata din intersectarea populatiei

totale cu sistemul economic; prin urmare, populatia activa este un subsistem creat
deopotriva de sistemul demografic si de cel economic; ea este un sistem
demoeconomic. Conditionarile acestuia sunt, in primul rand, demografice, prin
caracteristici fundamentale cum sunt: numar (P), structura dupa sex si varsta (
si ), care, si ele, sunt determinate de nasteri (N) si decese (M). Conditionarile
economice sunt cele ale locurilor de munca: numarul acestora, inzestrarea lor
tehnica etc. Legatura dintre conditionarea demografica si cea economica este data
de gradul de ocupare sau de participare a populatiei la activitatea economica,
masurata statistic prin rata de ocupare sau, mai general, rata de activitate (a) : P
a E.

Populatia totala pune la dispozitia economiei nationale o parte care sa

indeplineasca anumite conditii in vederea ocuparii locurilor de munca; aceste
conditii sunt: o anumita varsta, sanatate, nivel de instruire. La randul sau,
economia nationala formuleaza cereri precise de populatie, adica de forta de munca
pentru locurile de munca respective.

Se observa ca populatia activa (Pa), impreuna cu fondurile fixe

productive (Fp), reprezinta cei doi factori de productie. Combinarea lor in procesul
de productie – ele sunt intrari pentru sistemul economic – are ca rezultat produsul
final sau venitul national (V), care se imparte in fond de consum (C) si fond de
62
acumulare (A). Fondul de consum revine – prin procese de repartitie si redistributie
– intregii populatii, iar fondul de acumulare serveste reluarii productiei.

Se creeaza astfel un dialog: populatia prezinta o oferta demografica, adica o

subpopulatie care, potential, ar putea ocupa locuri de munca; economia nationala
prezinta o cerere demografica – cerere de forta de munca.

Deci, prima categorie este populatia in varsta de munca. Aceasta

subpopulatie reprezinta, teoretic, oferta de forta de munca; limitele de varsta sunt
determinate de legislatia muncii. In Romania, limita inferioara de intrare in
populatia activa este de 16 ani pentru ambele sexe, de pensionare este de 62 ani
pentru barbati si 57 ani pentru femei (in sens demografic, ca varsta exacta), cu
diferite exceptii statuate prin lege si reglementari.

Cei mai obisnuiti indici ai populatiei active sunt ratele de activitate (a), care
exprima proportia populatiei active in populatia totala. Distingem:

a) rata generala de activitate reprezinta proportia populatiei active in

populatia totala :

b) rata de activitate a populatiei in varsta de munca :

c) ratele specifice de activitate dupa sex si varsta :

si

Reprezentarea grafica a ratelor specifice de activitate dupa sex si varsta este curba
de activitate (totala, masculina si feminina).

63
 Pe baza populatiei active si inactive se detrmina raportul de inactivitate,
care reprezinta numarul de persoane inactive ce revin la 1000 persoane active.

Analiza demografica trebuie sa puna ia lumina aspectele caracteristice ale

populatiei in varsta de munca pentru a putea examina aprofundat populatia activa
si ocupata.

Procesul de imbatranire afecteaza si potentialul de munca. Varsta medie si

mediana a populatiei masculine creste.

Constatarea cea mai importanta o constituie schimbarile de structura,

modificarile repartitiei populatiei pe varste.

Populatia in varsta de munca este o oferta demografica pura pe care o

prezinta populatia totala in fata economiei; ea este in acelasi timp maxima.

Daca capacitatea economiei nationale este mai mare, in sensul ca are un numar mai
mare de locuri de munca si, in felul acesta, exercita o “atractie” mai puternica, este
posibil ca si clase sub si peste varsta de munca sa fie solicitate.

Trecerea de la o “populatie in varsta de munca”, ca oferta demografica, la

“populatia ocupata”, ca cerere de forta de munca satisfacuta de locurile de munca
existente, se realizeaza printr-o serie de categorii: resurse potentiale disponibile de
munca, populatia activa disponibila, populatia activa efectiva

Potrivit metodologiei din tara noastra, populatia activa se determina numai

cu prilejul recensamintelor populatiei, in timp ce populatia ocupata este o categorie
ce se calculeaza pentru fiecare an. Diferentele au in vedere atat unele categorii de
populatie, care se include sau nu se include in populatia activa respectiv ocupata,
cat si durata timpului de activitate sau de munca care sa permita unei persoane de a
fi inclusa in populatia activa sau ocupata. Trasatura de unire intre populatie si
economie, prin intermediul populatiei active, se descrie cu ratele de activitate ,
prin intermediul populatiei ocupate, se exprima ca rate de ocupare.

Definitiile acestor doua categorii, acceptate pe plan international, sun cele

date de Biroul International al Muncii.

In general, populatia activa disponibila egala cu oferta de mana de lucru sau

cu populatia care cauta un loc de munca cuprine totalul persoanelor care doresc sa
aiba un loc de munca, indiferent daca dorinta lor este satisfacuta sau nu. Populatia
activaeste populatia care are un loc de munca.

64
In statistica O.E.C.D., categoriile sunt definite astfel :

populatia activa totala reprezinta totalul fortei de munca civile si al fortelor

armate ;

populatia activa civila: toate persoanele civile care indeplinesc conditiile pentru a
fi cuprinse in randul persoanelor asigurate cu un loc de munca (emploi) sau al
persoanelor aflate in somaj ;

somerii: persoanele care au depasit o anumita varsta si care, o zi sau o saptamana

specificata in cadrul inregistrarii, nu lucreaza ;

populatia activa civila ocupata: toate persoanele care, depasind o varsta

specificata, intra in una din categoriile urmatoare: persoane aflate la lucru,
persoane care au un loc de munca dar nu sunt la lucru, persoane care
angajeaza (employers) si cele care lucreaza pe cont propriu, lucratori familiali
neretribuiti.

Raportul de dependenta de varsta are un caracter potential si

exprima “presiunea” populatiei de 0-14 ani si 60 ani si peste asupra populatiei de
15-59 ani.

Populatia activa si cea ocupata se analizeaza detaliat in combinatie cu alte

caracteristici, in primul rand, cu nivelul de instruire, pe ramurile economiei
nationale, pe sectoare, pe ramurile industriei. Dupa cum exista ramuri “tinere” si
”batrane”, “masculine” si ”feminine”, tot asa exista si ramuri “culte” si mai putin
“culte”, in functie de stocul de invatamant al populatiei active respective.

De cea mai mre importanta este repartizarea populatiei active (ocupate) pe cele trei
sectoare: primar, secundar si tertiar. In mod conventional, sectorul primar cuprinde
agricultura si silvicultura, sectorul secundar include industria si constructiile, iar
cel tertiar - comertul, transporturile, invatamantul, serviciile etc. Progresul unei
economii nationale inseamna scaderea populatiei ocupate in sectorul primar si
cresterea celei ocupate in secundar, iar mai tarziu cresterea populatiei ocupate in
tertiar.

IMBATRANIREA POPULATIEI

Daca examinam valorile sperantei de viata la nastere in anul 2000 (valori

reale) si cele proiectate de Divizia de Populatie a ONU pentru anii 2025 si 2050 in

65
tarile aflate in tranzitie, vom observa incoerente in ceea ce priveste dinamica
cresterii sperantei de viata la nastere si pozitia Romaniei in ansamblul tarilor din
Europa de Est. Conform datelor furnizate de catre Council of Europe, 2002,
valoarea proiectata a sperantei de viata la nastere in perioada 2000 – 2005 in
prognozele ONU ar trebui sa fie mai mare decat valoarea reala din anul 2000, in
toate tarile din Europa de Est, mortalitatea pe varste fiind in recul sensibil in ultimii
ani.

„Viziunea prospectiva nu se poate plasa decat pe linia acestor evolutii. O

astfel de situatie este remarcata pentru opt din cele zece tari ale regiunii,
exceptiile fiind Romania si Bulgaria unde valorile ONU pentru perioada
2000 – 2005 sunt mai mici decat cele reale din anul 2000… Inconsistenta
ansamblului este evidenta si ne este greu sa-i gasim o explicatie
logica…Plecandu-se de la valori depasite de evolutiile reale, nu mai poate
surprinde dezvoltarea comparativa in timp a indicatorului si schimbarile care
se produc in ierarhia tarilor dupa valoarea sperantei de viata la nastere.
Romania ar urma sa-si inrautateasca pozitia in ansamblul tarilor est –
europene atat pana in anul 2025, cat si, mai ales, pana in anul 2050, ceea ce
este lipsit de argumentare solida. Daca trecerea statelor baltice in fata
Romaniei (alaturi de Cehia, Polonia, Slovacia si Ungaria) ar putea fi
motivata si acceptata, nu vedem cum poate fi sustinuta cu argumente
credibile, plasarea Romaniei in urma Ucrainei si Moldovei dupa anul 2025.
Sunt omise atat diferentele actuale, considerabile, in favoarea Romaniei
(aproape patru ani si la barbati si la femei fata de Moldova si aproape 5 ani
la barbati si un an la femei fata de Ucraina – Council of Europe, 2002), cat si
perspectivele economice si sociale ale Romaniei (cu cert impact asupra
mortalitatii) in contextul integrarii in Uniunea Europeana[7]”.

Statele Unite ale Americii, Canada, tarile Vestice ale Uniunii Europene si,

de curand, Romania se confrunta cu o realitate demografica noua: imbatranirea

prin varful piramidei. Ce vom face cu cohortele din ce in ce mai numeroase de

batrani? Cum ii vom privi si cum ne vom privi pe sine intr-o viitoare societate in

care noi insine vom plati pretul stereotipurilor, al prejudecatilor si

66
comportamentelor discriminatorii? Ce rol vor juca persoanele de varsta a treia in

armonizarea relatiilor interetnice?

Procesul de imbatranire demografica genereaza diferite consecinte

economice, sociale, demografice si psihologice. Crestepresiunea populatiei
varstnice asupra populatiei adulte, a populatiei inactive asupra celei active din
punct de vedere economic, creste numarul si ponderea pensionarilor in raport cu
populatia activa. In campul analizei structurii populatiei dupa varsta, una din cele
mai importante probleme este imbatranirea demografica. Acest proces,
caracteristic tarilor dezvoltate, inseamna cresterea ponderii populatiei varstnice si
scaderea ponderii populatiei tinere. Conceptul de imbatranire demografica
(engl. ageing of population, fr.vieillissement de la population) desemneaza acel
proces demografic care consta in cresterea ponderii populatiei varstnice, respectiv
in scaderea proportiei populatiei tinere; de obicei, proportia populatiei adulte
ramane vreme indelungata neschimbata. Este un proces caracteristic tuturor
populatiilor din tarile dezvoltate, asociat unei anumite faze a tranzitiei
demografice. In mare, acest proces se datoreaza scaderii fecunditatii si cresterii
sperantei de viata, efecte directe ale cresterii bunastarii sociale in special dupa cel
de-al Doilea Razboi Mondial: cresterea calitatii vietii, diversificarea si cresterea
calitatii serviciilor medicale, imbunatatirea serviciilor sociale adresate varstnicilor,
schimbarea semnificatiei copilului dintr-un bun individual intr-un bun social etc.

Doua cauze stau la baza acestui proces de lunga durata:

· scaderea natalitatii;

· cresterea duratei medii de viata.

Ponderea cea mai mare revine primului factor.

Ne simtim datori sa facem observatia ca exista si un complementar al imbatranirii

demografice. Aceasta este reintinerirea demografica a
populatiei (engl. rejuvenation of population, fr. rajeunissement de la population)
care desemneaza un proces demografic care consta in cresterea proportiei
populatiei tinere, ca urmare a ridicarii si mentinerii fertilitatii la un nivel relativ
ridicat.

Se poate vorbi de reintinerirea demografica a populatiei numai dupa un

proces de imbatranire demografica.
67
 Un caz de reintinerire demografica ofera Franta, ca urmare a unei tendinte de
crestere a fertilitatii, pe baza unui complex de masuri de politica pronatalista sau
populationista[8].

Pana in 1976 populatia batrana (de 60 ani si peste) a crescut cu un ritm mediu
anual de circa 3,1%, in timp ce populatia totala a avut o rata medie anuala de
aproximativ 1%. Se considera ca populatia care are o pondere a grupei de 65 ani si
peste sub 5% este tanara. In 1976, ponderea populatiei de 65 ani si peste in
Romania a fost de 9, 8%.

O consecinta directa a procesului de imbatranire demografica este deteriorarea

raportului dintre populatia activa si cea inactiva, avand un impact deosebit asupra
sustenabilitatii anumitor tipuri de politici sociale, in special in domeniul
asigurarilor sociale. Acest raport se masoara prin raportul de dependenta (engl.
dependency ratio, fr. rapport de dependance), indice care exprima numarul de
tineri si batrani din populatie sub si peste limita varstei apte de munca, care revine
la 100 sau 1000 persoane in varsta de munca.

TRANZITIA DEMOGRAFICA IN ROMANIA

In cadrul tranzitiei demografice, fertilitatea[9] populatiei feminine a scazut

sistematic. In 1989, rata totala de fertilitate era de 2,19 copii, superioara nivelului
de inlocuire a generatiilor. Din 1990, rata este in scadere, situandu-se mult sub
pragul de inlocuire. Astfel, incepand cu 1995 rata totala de fertilitate este de 1,3. In
ciuda restrictiilor impuse, avortul a fost larg practicat fiind singurul mijloc de
planificare familiala. Efectul negativ l-a constituit nivelul ridicat al mortalitatii
materne si al mortalitatii infantile (A.R.Staiculescu, 2002, 75).

Numarul populatiei si structura sa demografica sunt determinate de evolutia

natalitatii si a mortalitatii. Contributie are si migratia internationala. Diferenta
dintre numarul nasterilor si cel al deceselor determina excedentul sau sporul
natural. Cand el este pozitiv, populatia creste, iar un spor negativ inseamna
scaderea numarului populatiei. In Romania, incepand cu 1992, sporul natural este
negativ, pentru 1999 fiind de –1,4.

Modelul descriptiv al acestei evolutii este asa-numita tranzitie demografica.

Procesul, intins pe o perioada mare de timp, inseamna trecerea de la nivelurile
inalte ale mortalitatii si natalitatii la niveluri joase. Prima care incepe sa scada este
68
mortalitatea, iar dupa un decalaj oarecare si natalitatea se inscrie intr-o tendinta de
scadere. Reechilibrarea natalitatii si a mortalitatii are ca rezultat aproape acelasi
excedent sau spor natural, realizat la un nivel mai scazut.

Tranzitia demografica are loc in cadrul unui proces amplu social-economic de

modernizare a societatii. El cuprinde industrializarea tarii, cresterea economica,
urbanizarea, progresele medicini, emanciparea femeii si participarea ei tot mai
activa la viata social-economica. In acest cadru au loc modificari profunde ale
modelelor culturale ale mentalitatilor.

Tranzitia demografica are durate in timp si viteze diferite. In unele tari ea a

durat 100-150 de ani, in altele durata a fost mai scurta. In numeroase tari
dezvoltate, tranzitia s-a incheiat in deceniul 1931-1940. Romania a intrat mai tarziu
in tranzitia demografica. Se apreciaza ca mortalitatea generala a populatiei a
inceput sa scada la inceputul secolului XX iar natalitatea a inceput sa scada dupa
primul razboi mondial. Faza cea mai dinamica a fost in anii 1945-1965,
caracterizata de scaderea rapida a mortalitatii si a natalitatii. S-ar putea afirma ca
tranzitia demografica s-ar fi incheiat grosso modo in aceasta perioada. Mortalitatea
si natalitatea au ajuns la niveluri scazute, cu un spor natural relativ ridicat. Astfel,
in anii 1960-1965, rata bruta de natalitate a fost de 16,4 nascuti vii la 1000 de
locuitori; rata bruta de mortalitate a fost de 8,6 decese la 1000 de locuitori, de unde
a rezultat un spor natural de 7,8 persoane la 1000 de locuitori. Si mortalitatea
infantila a fost intr-un evident regres. Politica pronatalista comunista draconica,
initiata la sfarsitul anului 1966, a modificat tendintele natalitatii, provocand
oscilatii la nivelul ei. Mortalitatea a cunoscut si ea o evolutie contradictorie.

Tranzitia demografica nu inseamna doar trecerea mortalitatii si natalitatii de la

niveluri ridicate la niveluri joase. Ea inseamna si schimbarea structurii pe varste, in
sensul imbatranirii demografice, fiind legata de schimbarea structurii economice si
sociale, un amplu proces social, economic, fara de care tendintele demografice nu
pot fi explicate.

Casatoria si divortul sunt evenimente prin excelenta sociale, actul de vointa al

subiectilor, conditionarea sociala, legislatia si cutuma stau la baza casatoriei si
divortului, cu influente masurabile ale factorilor sociali, economici, culturali,
juridici, psihologici, etc.

Importanta casatoriei, sub raport demografic, rezida in faptul ca frecventa

acestora ca si varsta la care se incheie casatoria,calendarul
nuptialitatii si intensitatea nuptialitatii, cum le numea marele demograf francez

69
Roland Pressat, influenteaza nemijlocit fertilitatea si marcheaza intemeierea
familiei.

►Divortul[10] este un eveniment demografic care afecteaza direct evenimentul

demografic, casatoria, astfel ca prin scurtarea secventei casatoriei, din ciclul de
viata familiala, exercita o influenta asupra fertilitatii legitime sau matrimoniale.
Semnificatia divortului este insa mult mai larga. Divortul este, prin conditionari si
prin implicatii, obiect de studiu al dreptului, al sociologiei, al psihologiei, etc.

►Ciclul de viata familiala este intrerupt de divorturi si de evenimentul de

deces. Rata de vaduvie a crescut, in ultimii ani, in randul femeilor casatorite. La
aceasta contribuie si fenomenul de supramortalitate masculina. In anii 1992-1994,
durata medie de viata a femeilor era cu 7,4 ani mai mare decat cea a barbatilor, iar
la 100 de barbati in varsta de 65 de ani si peste reveneau 140 de femei de aceeasi
varsta.

►Studiul fertilitatii si al descendentei finale conduce la ideea de reproducere,

respectiv problema unei generatii care, de-a lungul vietii sale, isi creeaza urmasii
care ii vor lua locul in succesiunea temporala. Reproducerea apare astfel ca o
succesiune neintrerupta de la o generatie la alta. In cazul concret al unui cuplu
casatorit, acesta in cursul vietii sale fertile da nastere copiilor, care vor continua
cuplul respectiv. Un numar de doi copii reproduce sau inlocuieste exact cuplul
casatorit, trei copii asigura inlocuirea pe o scara mai mare, iar un singur copil nu
asigura inlocuirea cuplului respectiv. In aceste aprecieri nu am avut in vedere daca
copii care reprezinta descendenta finala vor supravietui pana la varsta la care ei au
fost procreati de parintii lor.

Ceea ce este valabil pentru un cuplu casatorit poate fi extins asupra unei
generatii. De exemplu, o generatie de femei care a atins varsta limita fertila (50 de
ani) lasa in urma ei un numar de copii, adica este inlocuita de generatia urmatoare.
In mod asemanator, un grup de populatie sau populatia nationala se
reproduce prin urmasii pe care i-a adus pe lume. Optica fireasca este asuccesiunii
generatiilor, a mersului de la generatia parentala la generatia filiala. Expresia
folosita de demografi este cea de putere sau capacitate de reproducere,
de intensitate a reproducerii[11]. Intensitatea reproducerii se masoara cu indici
corespunzatori.

In functie de dimensiunea descendentei exista trei tipuri de reproducere:

· reproducere simpla sau inlocuire exacta a unei generatii de catre urmatoarea

generatie
70
· reproducere largita

· reproducere ingustata.

Durata medie care separa nasterea mamelor de cea a copiilor lor (si masurata
prin varsta medie a mamelor la nasterea copiilor lor) este intervalul dintre generatii
succesive, numit si distanta dintre doua generatii succesive.

→ Scaderea natalitatii. Scaderea rapida a numarului de nascuti dupä 1989 nu

poate fi considerata o evolutie surprinzatoare. Ea se inscrie in logica
raporturilor dintre socio-economic si demografic.

Natalitatea s-a mentinut in Romania, inainte de 1990, la un nivel relativ

ridicat, peste cel mediu european, printr-o politica pronatalista coercitiva si brutala.
Scaderea era inevitabila odata cu abrogarea legislatiei restrictive asupra intreruperii
cursului sarcinii si accesul la contraceptie moderna. Noul context socio-economic
ar fi urmat doar sä amplifice sau sa diminueze ritmul si dimensiunea scaderii.

Numarul de nascuti a scazut in anii 1990-1995 cu 133 de mii (36%) fata de anul
1989 (tabelul nr.l) si la 14% in 2002. Faptul ca aproape trei sferturi din aceastä
scadere este plasata in anii 1990 si 1991, cand degradarea nivelului de trai nu luase
dimensiunile alarmante din anii urmatori, arata cat de puternica era decizia cu-
plurilor de a controla fertilitatea si de a avea un numar mic de copii, mai precis -
mai mic decat cel pe care il aratä datele dinainte de 1990. Iar continuarea scaderii
in anii urmatori nu reflectä decat impactul negativ al contextului socio-economic.

Cum era de asteptat, scaderea a afectat net diferentiat nascutii in functie de

rangul acestora: cu aproape doua treimi la cei de rangul 3 si peste, cu mai mult de o
treime la cei de rangul 2 si cu doar 11% la nascutii de rangul 1 (in intreaga
perioada 1989 - 2005). Aceasta din urma valoare a scaderii, comparata cu celelalte
doua, evidentiaza un lucru nu lipsit de interes: ceea ce cuplurile au urmarit (si
urmaresc) nu este - in primul rand - renutarea Ia copii (sau amanarea acestora),
ci reducerea numarului de copii in familie, deci o descendentei. O astfel de in-
formctie poate fi extrem de utila nu numai pentru conceperea si implementarea
programelor de p/anificare familiala, ci si pentru o viitoare politica demografica
vizand redresarea natalitatii, daca acceptam ideea ca nu cu aceleasi mijloace
(financiare, in primul rand) va fi stimu/at un cup/u fara copii sa aiba un copil, iar
un cup/u avand unul sau doi copii sa-l aiba pe al doilea ori al treilea..

71
 Cresterea ponderii nascutilor de rangul 1 (de la 39% in 1989 la aproape 55%
in 2004) are un corespondent direct in reducerea varstei medii a femeilor la
nasterea copilului, in aceeasi perioada, de la 25,3 la 24,6 ani.

Dimensiunea reala a scaderii numarului de nascuti, dupa 1989, o gasim, insa,

in evolutia ratei totale a fertilitatii, adica a numarului de copii pe care i-ar naste o
femeie (care vrea sa insemne un cuplu) pe parcursul intregii perioade fertile a vietii
acesteia (15-49 ani) in conditiile fertilitatii pe varste (numarul de nascuti la 1000 de
femei de la o anumita varsta) dintr-un an calendaristic: 2,19 copii la o femeie in
1989 si numai 1,34 in 1995 si 1,02 in 2004. Precizam ca, pentru simpla inlocuire
a generatiilor, nivelul indicatorului este astazi de 2,13 copii la o femeie.

Scaderea natalitatii este, in opinia noastra, cea mai importanta dintre

consecintele demografice ale schimbarilor politice, economice si sociale pe care le-
a cunoscut si le cunoaste societatea romaneasca dupa 1989. Nu putem sti cat din
aceasta scadere este determinata de factorii cauzali, comuni anilor dinainte si de
dupa 1989, si cat revine factorilor noi, specifici realitatii socio-economice de dupa
1989. Din punctul de vedere al determinarii socio-economice a demograficului,
actualul context este - fundamental - la fel de potrivnic natalitatii, ca si cel anterior
(mult mai dur insä - daca ne referim la degradarea nivelului de trai la cote
inimaginabile in 1989, la somaj, la teribila criza a locuintelor si la insecuritate). Pe
de alta parte, este cert ca au intervenit factori noi. Asistam, indubitabil, la crearea
unui nou model familial (si reproductiv), in care ierarhia valorilor si a optiunilor
cuplului, inclusiv locul, rolul si costul copilului, sunt diferite de cele din trecut si
orientate spre cele specifice tipului de societate (capitalista) spre care ne indreptam.

Ce implicatii are scaderea natalitatii? La nivelul economicului, nu putem

vorbi, pe termen scurt si mediu, de efecte negative. Exista chiar unele avantaje,
rezultate din reducerea unor costuri pe care cuplu si societatea le suporta pentru
nasterea si cresterea copilului.
Pe plan demografic, scaderea natalitatii si evolutia ascendenta a mortalitatii
au condus la o situatie pe care Romania nu a cunoscut-o in timp de pace in acest
secol: scaderea numarului populatiei tarii. Credem insa ca lucrurile trebuie privite
pe termen lung si, din aceasta perspectiva, efectele negative ale evolutiei
natalitatii dupa 1989 sunt incontestabile. Ne referim la impactul deteriorarii
structurii pe varste a populatiei asupra natalitatii si mortalitatii, asupra
structurii pe varste a populatiei active economic si, mai tarziu,
asupra raportului dintre populatia in varsta de munca (activa economic in cea
mai mare masura) si populatia varstnica (inactiva economic in cea mai mare
parte). Cu cat se va prelungi aceasta perioada de natalitate foarte scazuta, cu atat
72
vor fi mai mari efectele negative si, pe de alta parte, costurile unei eventuale re-
dresari a fenomenului.

→ Speranta de viata la nastere (Durata medie a vietii). Intr-o generatie reala,

speranta de viata Ia nastere (sau durata medie a vietii)se determina dupa disparitia
generatiei, pornind de la distributia pe varste a deceselor (a caror suma este egala
cu efectivul initial al generatiei) Si elaborand o tabela de mortalitate pe generatie,
pentru aceasta generatie, speranta de viata Ia nastere, numita si durata medie a
vietii, indica numarul mediu (real) de ani pe care i-a trait un nascut din aceasta
generatie.

O speranta de viata la nastere se poate determina si pornind de la ratele de

mortalitate pe varste dintr-un an calendaristic (sau cativa ani calendaristici) si
admitand ipoteza ca o generatie ipotetica de 10.000 sau 100.000 nascuti-vii ar avea
pe parcursul intregii vieti (intre 0 si 100 ani) mortalitatea pe varste din anul (anii)
respectiv(i).

Numarul mediu de ani pe care i-ar trai un nascut din aceasta generatie ipotetica
reprezinta speranta de viata Ia nastere in tabela de mortalitate a anuIui (anilor)
respectiv(i) (tabela de mortalitate de moment) si reflecta, sintetic, intensitatea
mortalitatii pe varste din anul (anii) de referinta al(ai) tabelei.

→Natalitate si fertilitate[12]. Sumei ratelor de fertilitate pe varste dintr-un an

calendaristic i se poate conferi o semnificatie extrem de importanta pentru
masurarea impactului nivelului fertilitatii din anul respectiv asupra evolutiei
populatiei in viitor: numarul mediu de copii pe care i-ar naste o femeie in intreaga
perioada fertila a vietii, in ipoteza ca generatia feminina din care face parte ar
avea la toate varstele (intre 15 si 49 ani) ratele de fertilitate pe varste din anul
calendaristic respectiv. Rata astfel determinata poarta denumirea de rata totala a
fertilitatii (RTF), masura fundamentala a fenomenului.

73
 → Deteriorarea mortalitatii. Daca natalitatea este un fenomen extrem de
sensibil la schimbari de mare amplitudine ale factorilor socio-economici si
legislativi, mortalitatea populatiei are mecanisme cauzale mai complexe,
raporturile cauza-efect find mai rigide, ceea ce face ca impactul schimbarilor
socio-economice asupra fenomenului sa fie mai moderat ca intensitate si sa
apara cu un anumit decalaj in timp. Evolutia fenomenului dupa 1989
ilustreaza aceste particularitati.

Orice referinta la schimbarile pe care le-a cunoscut mortalitatea dupa 1989

impune o precizare: Romania avea, inainte de 1990, o mortalitate considerabil mai
mare decat in tarile occidentale, chiar daca rata bruta a mortalitatii (decese la 1000
locuitori) nu arata acest lucru. Gradul mai redus de imbatranire demografica
explica valoarea relativ scazuta a mortalitatii generale. In schimb, nivelul sperantei
de viata la nastere - printre cele mai mici din Europa - reflecta fidel adevarata
intensitate a fenomenului si, mai ales, starea de sanatate a populatiei.

Tabelul nr.2. Indicatori ai mortalitatii, 1989- 2002

Decese Decese Speranta de viata
Anul Decese – in mii la
infantile la nastere – ani
1000 la 1000
locuitori
Total Din care in nascuti Masculin Feminin
primul an vii
de viata
1989 247,3 9,9 10,7 26,9 66,6 72,7
1990 247,1 8,5 10,6 26,9 66,8 73,3
1991 251,8 6,3 10,9 22,7 67,0 73,6
1992 263,9 6,1 11,6 23,3 66,1 73,3
1993 263,3 5,8 11,6 23,3 65,9 73,3
1994 266,1 5,9 11,7 23,9 65,7 73,3
1995 271,7 5,0 12,0 21,2 65,5 73,4
2002 - 5,4 12,2 - - -

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

74
 Mortalitatea manifesta semne de deteriorare abia dupa anul 1991, pe fondul
accentuarii crizei economice, a degradarii nivelului de trai si a calitatii asistentei
medicale, dupa ce in anii 1990 si 1991 speranta de viata la nastere a cunoscut chiar
o usoara crestere. Rata bruta a mortalitatii in 1991 era de 10,9 la mie, valoare
apropiata de cele din 1989 si 1990 si comparabila cu cea din Germania, Regatul
Unit sau Danemarca. Daca insa recurgem la ratele standardizate de mortalitate,
calculate prin utilizarea unei structuri pe varste unice (cea a populatiei Europei in
1990), vom constata ca valoarea indicatorului astfel determinata este de 14 la mie
in Romania si de numai 8-9 la mie in tarile occidentale mentionate. Influenta
favorabila a structurii pe varste a populatiei Romaniei este evidenta.

Cresterea mortalitatii dupa 1991 este elocvent evidentiata de scaderea

sperantei de viata la nastere la populatia masculina cu mai mult de un an. Este o
scadere determinata de o crestere a mortalitatii indeosebi prin maladii ale
aparatului circulator, cancer, maladii ale aparatului digestiv si - nu poate fi omisa -
a mortalitatii prin maladii infectioase si parazitare. La nivelul varstelor, cresterea
mortalitatii masculine (in perioada 1990-1995) este generala dupa 30 de ani si ea
nu este compensata de scaderea mortalitatii inregistrata la varstele tinere. O astfel
de compensare se inregistreazä insa la populatia feminina, ceea ce explica de ce
speranta de viata feminina este stationara in ultimii ani, la o valoare considerabil
mai mare decat cea a populatiei masculine.

Evolutia pozitiva a mortalitatii prin bolile aparatului respirator nu poate fi

apreciata drept o evolutie surprinzatoare. Aceste maladii sunt responsabile de mai
mult de o treime din decesele infantile si odata cu reducerea numarului de decese
infantile (prin scaderea numarului de nascuti) a scazut si mortalitatea prin aceste
maladii. Este o evolutie oricum pozitiva, dar ea nu are o motivatie socio-
economica ori medicala.

Faptul ca mortalitatea feminina nu a urmat curba celei masculine ridica

semne de intrebare. Sunt femeile mai putin expuse rigorilor crizei prin care trece
societatea romaneasca? Sau explicatia ar trebui cautata mai degraba in efectele
pozitive pe care reducerea natalitatii le-a avut asupra sanatatii femeilor? Credem ca
cea de-a doua ipoteza trebuie luata in considerare.

In fine, mentinerea mortalitatii infantile la valori cvasistationare dupa 1991,

mai mult de 20 decese infantile la 1000 de nascuti vii, nu indica schimbare si
plaseaza Romania intr-o nedorita pozitie in context european, chiar in raport cu
tarile vecine.

75
 Ca si in cazul natalitatii, contextul socio-economic actual nu poate decat sa
deterioreze si mai mult starea de sanatate a populatiei, prin multiple acumulari
negative, provenite din stress, calitatea alimentatiei, consumul de alcool, conditiile
de locuit, violenta, conditii igienice precare, saracie, asistenta medicala deficitara si
alti factori.

→ Sporul natural. Scaderea rapida a numarului de nascuti dupa anul 1989 a

condus, dupa cum era de asteptat, la reducerea dimensiunii sporului natural al
populatiei in anii urmatori si chiar la inregistrarea unui spor negativ. In numai trei
ani (1990 - 1992) populatia Romaniei a trecut de la o situatie in care sporul natural
anual depasea 100 de mii de persoane, la o situatie pe care nu a mai cunoscut-o in
timp de pace in acest secol: un numar al nascutilor mai mic decat cel al decedatilor.
Aceasta scadere naturala este, de fapt, rezultatul evolutiilor conjugate ale natalitatii
si mortalitatii pentru ca, dupa cum am vazut, in timp ce numarul nascutilor se afla
in regres, numarul decedatilor s-a inscris pe o curba ascendenta (incepand cu anul
1991).

Scaderea naturala din anii 1992 - 2004 se ridica la 71 mii persoane. Luata ca
atare, aceasta scadere nu este foarte importanta ca marime. Semnificatiile si
dimensiunile ei trebuie insa vazute intr-un context mai larg: ea provine,
predominant, din scaderea natalitatii si este insotita de o accentuare a procesului de
imbatranire demografica a populatiei; toate analizele arata ca tendinta de scadere
este bine instalata si nu se pot intrevedea semne de diminuare a intensitatii acesteia
(dimpotriva). In plus, dupa cum vom vedea, scaderea naturala de dupa 1991 se
adauga scaderii determinate de migratia externa, al carei sold negativ a fost in 1990
si 1991 mai mare decat sporul natural pozitiv.

→ Previzibila scadere a nuptialitatii si suspecta stabilitate a

divortialitatii. Nuptialitatea s-a mentinut in Romania la valori ridicate in ultimele
decenii, expresie a neerodarii normelor si modelului cultural. Casatoria legal
constituita, la o varsta tanara, a continuat sa reprezinte forma principala,
privilegiata de uniune intre barbat si femeie. Uniunile libere (coabitarea) nu au
gasit, pana acum, un mediu favorabil de formare si expansiune.

Cu o rata anuala a nuptialitatii de 7-9 casatorii la 1000 locuitori in anii ’70 si

’80, Romania se plasa in randul tarilor cu valorile cele mai ridicate ale
fenomenului. Rata primonuptialilatii feminine, care reflecta mai fidel intensitatea
fenomenului, atesta aceasta caracteristica a nuptialitatii romanesti.

76
 Au intervenit modificari dupa 1989? Da, dar nu de dimensiunea celor pe
care le-au cunoscut natalitatea si mortalitatea. Domeniul in sine este de altfel, de o
natura mai particulara in raport cu celelalte doua fenomene demografice.

In anul 1990, si chiar in 1991, nuptialitatea cunoaste o crestere (Anexa). Sa

reprezinte aceasta miscare ascendenta (ca si reculul mortalitatii, de altfel) expresia
influentei imediate a noului context politic, economic si social, mai precis a
sperantelor si promisiunilor de schimbare pe care acest nou context le aducea?
Foarte probabil, da.

Criza economica si sociala, adancirea acesteia dupa 1991, nu puteau ramane

insa fara influenta asupra nuptialitatii. Scaderea nivelului de trai, somajul (care
afecteaza populatia tanara, indeosebi), criza locuintelor si incertitudinea si-au pus
arnprenta pe nuptialitate si fenomenul este in regres in ultimii ani.

Rata nuptialitatii a coborat in anii 1994-1995 la mai putin de 7 casatorii la

1000 locuitori, valoare nemai intalnita in perioada postbelica. Rata totala a pri-
monuptialitatii feminine, care reflecta mai fidel intensitatea fenomenului, a ajuns in
anul 1995 la aproape 700 casatorii la 1000 femei necasatorite, considerabil mai
mica decat in anii anteriori. Acestei reduceri a nuptialitatii i se asociaza o crestere a
varstei medii la prima casatorie, de la 22 ani in 1990 la 22,8 ani in 1995 (si de la 25
la 26 ani, la barbati).

Se cuvine a sublinia faptul ca, dimensiunea si structura populatiei mariabile

(a se vedea datele din Anexa ) nu au avut in ultimii ani o influenta negativa asupra
nuptialitatii.

O schimbare survenita in ultimii ani se remarca la nivelul ponderii casatoriilor in

care ambii soti se afla la prima casatorie. De la 85 la suta in 1991 aceasta pondere a
scazut la 81 la suta in 1995. Compensarea se afla in cresterea numarului si ponderii
casatoriilor dintre persoane divortate, precum si a celor dintre persoane
necasatorite si persoane divortate. Este de admis ca, in aceste din urma cazuri,
factorii restrictivi sunt mai moderati in actiune (in conditiile in care divortialitatea -
dupa cum vom vedea - nu a cunoscut o crestere dupa 1989, pentru a putea fi
responsabila de o crestere a numarului (si ponderii) persoanelor divortate care se
recasatoresc).

→ Rata totala a primonuptialitatii feminine (RTPF). Ca si rata totala a

fertilitatii, RTPF este produsul aceleiasi abordari de exceptie din analiza
demografica - metoda cohortei (generatiei) fictive. Pentru a conferi ratelor de
primonuptialitate pe varste(persoane celibatare casatorite la 1000 persoane
77
celibatare de varsta respectiva) dintr-un an calendaristic o semnificatie
longitudinala, se admite ipoteza ca intr-o generatie feminina ipotetica intensitatea
pe varste a nuptialitatii este cea data de ratele de primonuptialitate din anul
respectiv. Suma acestor rate (in general pana la 50 ani) indica probabilitatea pe
care o au femeile din generatia respectiva de a se casatori. Aceasta probabilitate sc
poate referi la o femeie sau la 1000 femei, sunt situatii in care valoarea RTPF
depaseste 1 (sau 1000), ceea ce nu se poate intampla intr-o generatie reala (o
persoana nu se poate casatori intaia oara decat o singura data). Valorile mai mari
de 1 (sau 1000) indica o conjunctura foarte favorabila a nuptialitatii in anul (anii)
respectiv(i).

→ In fine, vom mentiona schimbarile survenite in sezonalitatea nuptialitatii, ceea

ce semnifica de fapt o revenire la un model si calendar traditionale, sensibil
distorsionate inainte de 1990. Ponderea casatoriilor incheiate in lunile de toamna a
crescut in mod semnificativ. Scaderea nuptialitatii se inscrie in tabloul general al
deteriorarii situatiei demografice din ultimii ani. Demarata cu un anumit decalaj in
timp, fata de celelalte fenomene demografice, deteriorarea nuptialitatii este bine
instalata si este de asteptat sa se accentueze in actualul context socio-economic. Pe
de alta parte, impactul negativ al acestei evolutii asupra fertilitatii este cert.

→ Evolutia divortialitatii dupa 1989 ar putea parea surprinzatoare. Un fenomen

care pana in 1990 se afla sub reglementari legislative (si practici de alta natura) re-
strictive ar fi trebuit sa cunoasca schimbari, sa creasca in frecventa, odata cu
disparitia sau slabirea acestor reglementari. Si totusi, divortialitatea nu a crescut
(Tabelul nr.2). Adoptarea unei legislatii extrem de permisive, in toamna anului
1993, a majorat doar temporar numarul de divorturi, in 1994, pentru a se reveni in
1995 la aproape 35 mii de divorturi (1,5 la 1000 locuitori), nivel tipic pentru
ultimii 15-20 ani. Nici caracteristicile divortialitatii - durata medie a casatoriei
desfacute prin divort, varsta medie la divort a celor doi soti, raportul dintre
numarul (ponderea) divorturilor in care sunt implicati copii minori si al divorturilor
fara copii minori -, nu au cunoscut modificari semnificative dupa 1989.

Suspecta stabilitate a divortialitatii ne determina sa ne intrebam daca nu

cumva familia constituie astazi, mai mult ca altadata, un loc de refugiu in fata unui
mediu agresiv si violent cum este cel care ne inconjoara.

→ Migratia interna si externa. Schimbarile pe care le-a cunoscut migratia

interna dupa 1989 poarta amprenta a trei factori determinanti: abogarea
restrictiilor asupra stabilirii domiciliului in orasele mari (si in general asupra

78
 circulatiei individului), legea fondului funciar si criza economica. Numarul
anual de persoane care si-au schimbat domiciliul in a doua parte a anilor ‘80
era in jur de 200 mii, considerabil mai mic decat in anii anteriori ca urmare a
restrictiilor impuse de autoritati (in anul 1982) asupra stabilirii domiciliului in
marile orase (masura extinsa apoi in aplicarea ei la toate orasele capitala de
judet). Abrogarea acestor prevederi a avut drept urmare o veritabila explozie
a migrantilor in 1990: aproape 800 mii, de patru ori mai mult decat in 1989!
Trei sferturi din aceasta crestere revine fluxului rural-urban. Valorile din anii
urmatori sunt net inferioare (Tabelul nr. 2) dar se mentin peste cele din a
doua parte a anilor ‘80.

O privire asupra evolutiei numarului sositilor si plecatilor pe medii sociale

indica o crestere importanta a sositilor in rural (atat din orase, cat si din alte
localitati rurale) si a plecatilor din urban (fie spre rural, fie spre alte localitati
urbane), paralel cu o tendinta de stabilizare a numarului de sositi in urban
(proveniti atat din rural, cat si din alte localitati urbane) si a numarului de plecati
din rural (spre urban sau alte localitati rurale). Semnificatia acestor tendinte este
mai bine relevata de datele prezentate in Tabelul nr. 3.

Tabelul 3. Indicatori ai migratiei, 1989 – 1995

Numarul persoanelor Sositi – in mii Plecati – in mii
Anul care si-au schimbat
domiciliul
in mii la 1000 loc. in in rural in in rural
urban urban
1989 192,9 8,3 144,0 48,9 49,5 143,4
1990 786,5 33,9 691,8 94,7 170,4 616,1
1991 262,9 11,3 185,5 77,4 79,7 183,2
1992 293,2 12,9 186,2 107,0 111,5 181,7
1993 240,2 10,6 145,0 95,2 96,1 144,1
1994 266,7 11,7 149,7 117,0 117,3 149,4
1995 289,5 12,8 148,3 141,2 135,8 153,7
Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Tabelul nr. 4. Structura fluxurilor migratorii pe medii, 1989 – 2000

79
 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 2000
Directia

Urban> 19,2 18,2 20,2 24,3 25,4 25,6 26,1 4,7

urban
Urban> 6,5 3,5 10,1 13,7 14,6 18,4 20,8 8,1
rural
Rural> 18,9 8,5 19,4 22,8 25,0 25,5 28,0 5,5
rural
Rural> 55,4 69,8 50,3 39,2 35,0 30,5 25,1 3,9
urban
Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Schimbarile structurale la care asistam (si care sunt rezultatul celorlalti doi
factori determinanti pe care i-am mentionat) sunt importante nu numai ca
magnitudine, ci si ca semnificatie. Asistam la o crestere a ponderii celor plecati din
mediul urban (atat spre rural cat si spre alte localitati urbane) si a color plecati din
rural in rural. Aceste cresteri au loc in conditiile scaderii spectaculoase a ponderii
fluxului rural-urban. De altfel, credem ca cea mai importanta dintre miscari este
tocmai cea survenita intre urban si rural: numarul celor plecati din urban in rural ar
urma sa depaseasca - chiar in 1996 - numarul celor plecati din rural in urban,
schimbare in mod cert istorica si care ar depasi granitele demografiei prin
semnificatiile sale. Rämane de vazut cat va dura aceasta noua tendinta a migratiei
interne.

Daca fluxurile migratorii din rural spre urban au insemnat in deceniile

postbelice si o migrare spre un nivel de trai mai ridicat, sa intelegem ca - dupa cum
sustin unii analissi - schimbarile din ultimii ani sunt expresia unui nivel de trai mai
ridicat (mai putin doteriorat?) - astazi - in rural decat in urban? Se pare ca da.
Modificarile survenite in fizionomia migratiei pe medii sociale si indeosebi cea
dintre urban si rural nu pot fi separate de economic. Cresterea somajului urban,
criza locuintelor si costul vietii din acest mediu si, pe de alta parte, reforma
fondului funciar -iata factorii majori ai acestei schimbari.

Ne putem, in mod justificat, intrebarea daca fluxurile migratorii in crestere

aprociabila din urban spre rural reprezinta un proces pozitiv sau negativ. Chiar
daca problema este complexa, existä cel putin doua ratiuni pentru care latura
pozitiva nu poatr fi subestimata. Pe de o parte, este vorba de o populatie cu un
nivel general de instruire superior celei din mediul rural, element care ar trebui sa
favorizeze dezvoltarea satului. Pe de alta parte, lucru putin cunoscut, cei care

80
pleaca in ultimii ani din orase la sate au o structura pe varste incomparabil mai
buna decat cea a populatiei rurale. Iata aceasta structura pentru anul 2000 (in
procente):

Sositi in Sositi in rural Plecati din Plecati din

urban urban rural
0-14 10.147 33.160 21.041 22.266
ani
15- 69.143 98.065 108.785 77.423
59
ani
60 7.324 7.668 10.726 4.266
ani si
peste

Aceasta structura net superioara a migrantilor din urban in rural nu poate

avea decat efecte demografice si economice pozitive, intr-o populatie care, de
multe decenii, a cunoscut un accelerat proces de imbatranire demografica prin
migrarea tineretului spre orase.

Schimbarile care au loc in ultimii ani in migratia interna par a fi bine

instalate (daca ne refenim fie si numai la ritmul in care se produc) si este de admis
ca, cel putin in urmatorii cativa ani, vor continua.

Evolutia migratiei externe dupa 1989 poate fi inclusa in categoria

evolutiilor care puteau fi prevazute, cel putin in dezvoltarile lor majore. Era de
asteptat ca odata cu abrogarea reglementarilor restrictive asupra circulatiei
individului sa asistam la o crestere a emigratiei. Nu se putea insa estima nivelul
fenomenului in anii urmatori, pentru ca depindea si de un (viitor) context economic
si social necunoscut, context de care urma sa depinda si de cealalta componenta a
migratiei internationale - imigratia. Dintr-o alta perspectiva, nu se puteau prevedea,
atunci, politicile din ce in ce mai restrictive in materie de imigrare pe care tarile
dezvoltate le-au adoptat si aplicat in anii urmatori. Cresterea la aproape 100 mii de
emigranti in anul 1990 si scaderea ce i-a urmat, reprezinta epuizarea unui „stoc”,
ccl al cererilor de emigrare neaprobate sub vechiul regim. Este de admis ca valorile
scazute de dupa 1990 sunt rezultatul politicilor restrictive (si pronuntat selective)
ale tarilor occidentale si nu expresia unei propensiuni de emigrare in diminuare.

In privinta tarilor de destinatie, Germania reprezinta si dupa 1989 tara

cea mai importanta, chiar daca fluxurile spre aceasta tara sunt in scadere

81
sensibila, pe masura diminuarii minoritatii germane din Romania (ca si in
cazul celei evreiesti). In crestere dupa 1989, comparativ cu perioada 1975-
1989, se afla fluxurile de emigranti spre Austria, Canada, Franta, Italia.

Tabelul nr. 5. Emigranti si principalele tari de destinatie, 1989- 2006

- in mii -
Numar Germani Ungari SU Austri Canad Itali Frant Israe
Anul de a a A a a a a l
emigran
ti
1975 74,7 41,5 2,2 9,2 2,1 1,3 1,5 1,3 8,3
-79
1980 126,2 73,6 2,4 17,0 2,6 3,1 1,6 2,4 7,2
-84
1985 161,6 76,0 24,9 16,9 6,7 4,4 1,6 2,2 7,4
-89

1989 41,4 17,4 11,2 3,6 1,5 1,2 0,3 0,4 1,5
1990 96,9 66,1 10,6 4,9 3,5 1,9 1,1 1,6 1,2
1991 44,2 20,0 4,4 5,8 4,6 1,7 1,4 1,5 0,5
1992 31,2 13,8 4,7 2,1 3,3 1,6 0,5 1,2 0,5
1993 18,4 6,9 2,7 1,2 1,3 1,9 0,6 0,9 0,3
1994 17,1 6,9 1,8 1,1 1,3 1,5 1,6 0,8 0,4
1995 25,7 9,0 2,5 2,3 2,3 2,3 2,2 2,2 0,3
1990 233,5 122,7 27,8 17,4 16,2 10,9 7,5 7,5 3,3
-95
Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica
82
 Tabelul nr. 6. Structura emigrantilor dupa nationalitate, 1975-2002 (pentru
perioada 1995 – 2002 a se vedea anexele de la finalul lucrarii).
- in procente-
Total Romani Germani Maghiari Evrei Alte
Anul nationalitati
1975- 100,0 31,1 49,4 7,1 10,4 2,0
79
1980- 100,0 36,9 49,4 7,0 5,1 1,6
84
1985- 100,0 36,4 37,6 20,0 3,4 2,6
89

1989 100,0 35,7 35,3 24,4 2,4 2,2

1990 100,0 24,6 62,0 11,4 0,8 1,2
1991 100,0 43,7 35,2 17,0 1,2 2,9
1992 100,0 58,1 28,4 11,3 0,7 1,5
1993 100,0 47,8 32,2 17,4 1,2 1,4
1994 100,0 59,2 23,7 14,6 1,0 1,4
1995 100,0 72,9 11,3 14,0 0,5 1,3
1990- 100,0 55,0 27,3 14,9 0,9 1,9
95
Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

In ceea ce priveste structura etnica a emigrantilo,. tendinta de dupa anul

1989 este clar conturata (lasand la o parte situatia particulara din anul 990):
cresterea numarului si ponderii romanilor in ansamblul emigrantilor (73 la suta in
1995).

In structura pe sexe a emigrantilor se remarca o usoara crestere a ponderii

femeilor, in anul 1995 acestea reprezentand 55 la suta. Schimbari semnificative s-
au produs si in structura emigrantilor pe varste.

Tabelul nr. 7. Structura emigrantilor pe varste, 1980-2004

- in procente-

83
 Total Romani Germani Maghiari
Grupa de varsta

Total 100,0 100,0 100,0 100,0

Sub 18 ani 23,7 26,1 25,1 20,0
18-25 ani 14,5 14,0 19,5 16,3
26-40 ani 29,7 26,4 31,9 42,4
41-50 ani 11,7 10,1 9,2 10,9
51-60 ani 9,4 11,7 6,7 4,8
61 ani si peste 11,0 11,7 7,6 5,6
Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Emigrantii din „valul” anului 1990 au o structura pe varste similara cu cea a

emigrantilor dinainte de 1990. In anii urmatori insa se constata o crestere
importanta a ponderii emigrantilor in varsta de 26-40 ani, in defavoarea celor
avand mai mult de 50 ani. Daca la aceasta schimbare a structurii pe varste a
emgirantilor o adaugam si pe cea referitoare la nivelul de instruire al acestora —
16 la suta posedand studii superioare in 1995, fata de 10 la suta in 1989 si fata de
putin peste 4 la suta la nivelul intregii populatii a tarii (la recensamantul din 1992),
caracterul din ce in ce mai selectiv al politicilor de imigrare din tarile de destinatie
este evident.

Una dintre caracteristicile inedite ale migratiei externe dupa 1989 este aparitia celei
de-a doua fatete a fenomenului, cvasiinexistenta inainte de 1990: imigratia. Datele
statistice publicate asupra imigratiei sunt, din pacate si in mod inexplicabil,
incomplete si incoerente. Cele care pot fi gasite in Anuarul statistic se refera la
„repatriati”, fara a se preciza exact continutul acestei notiuni (sunt aceste persoane
o componenta a imigratiei fiind, in consecinta inclusa in acest calcul?). Este insa
evident ca nu se poate pune semnul egalitatii intre cifrele publicate asupra
repatriatilor si numarul, necunoscut din surse oficiale, al imigrantilor. Ceea ce se
poate insa face este estimarea indirecta a numarului (anual) de imigranti pe baza
relatiilor existente intre: cresterea/scaderea totala a populatiei, cresterea/scaderea
naturala si numarul de emigranti.

→ Numarul repatriatilor in anii 1990-1995 a fost de 21,7 mii. In proportie de trei

sferturi, repatriatii sunt de nationalitate romana, urmand – in ordine –cei de
nationalitate maghiara, evreiasca si germana.Spre deosebire der fluxurile de
emigrare, cele de retur au o distributie mult mai echilibrata ca marime pe tari de
provenienta, cele mai importante fiind Germania si SUA, urmate de Moldova,
Franta, Austria, Israel si Ungaria. In sfarsit, nu este lipsit de interes a observa ca

84
ponderea celor cu studii superioare este considabil mai marela repatriati decat la
emigranti. Incepand cu 2004, se observa o scadere puternica a numarului
repatriatilor de nationalitate romana.

→ Numarul populatiei. Desi evolutia situatiei demografice a Romaniei este

negativa in ansamblul ei, credem ca nu gresim afirmand ca dintre toate
fatetele acestei evolutii cea care atrage in mod deosebit atentia este scaderea
numarului populatiei tarii. Populatia Romaniei scade incepand cu anul 1990.
In anii 1990 si 1991 aceasta scadere a fost determinata numai de nivelul
migratiei externe, soldul negativ al acesteia – aproape 135 mii persoane – fiind
mai mare decat sporul natural (diferenta dintre nascuti si decedati) pozitiv
din cei doi ani – 91 mii persoane.

Incepand cu anul 1992, pe langa scaderea determinata de emigrare se

inregistreaza si o scadere naturala, numarul deceselor depasind pe cel al
nascutilor.

Cat de mare este scaderea? In anexa este evidentiat modul cum a evoluat
numarul populatiei, scaderea acestuia si contributia celor doua componente
incepand cu anul 1990.

In cei cincisprezece ani, populatia Romaniei a scazut dramatic, contributia

majora avand-o migratia externa - 87 la suta. Aceasta pondere ridicata a migratiei
este determinata de plecarile masive din anul 1990 si, in special de dupa 2003,
pentru ca daca, examinam dinamica contributiei celor doua componente, se poate
remarca o crestere continua a ponderii scaderii naturale, de la numai 11 la suta in
1992 la aproape 80 la suta in 1996, cu perspectiva certa de a deveni si mai
importanta in anii urmatori daca tinem cont de evolutiilee din ultimi ani.

Mai putin cunoscuta este structura pe sexe a scaderii numarului populatiei

dupa 1989. Desi era de asteptat ca scaderea naturala sa fie mai mare la barbati
decat la femei (ca urmare a cresterii supramortalitatii masculine), este de-a dreptul
sunprinzator sa constatam ca - la nivelul intregii pernioade 1990-1996 - populatia
feminina nu a scazut natural ci, dimpotriva, a crescut.

85
Tabelul nr. 8. Structura fluxurilor migratorii pe medii

Populatia la Schimbari in cursul anului:

Anul inceputul
anului Scadere totala Din care:
anuala
Scadere (crestere) Scadere
naturala prin
emigrare

1990 22 854 768 - 26 174 + 67 660 - 93 834

1991 22 828 594 - 17 202 + 23 515 - 40 717

1992 22 811 392 - 32 859 - 3 462 - 29 397

1993 22 778 533 - 30 506 - 13 329 - 17 177

1994 22 748 027 - 35 633 - 19 365 - 16 268

1995 22 712 394 - 56 249 - 35 032 - 21 217

1996 22 656 145 - 71 000 - 55 132 - 15 868

1997 22 585 145 - - -

Sursa: Numarul populatiei: 1990-1991: calcule ale autorului pornind de la

populatia la 1 ian. 1992 si luand in considerare scaderea totala din cei doi ani;
1992-1996: date CNS; 1997: calcule ale autorului pornind de la populatia la 1 ian.
1996 si luand in considerare valorile estimate ale scaderii naturale si migratorii din
anul 1996.
Scaderea totala: 1990-1991: suma cresterii/scaderii naturale si migratorii; 1992-
1995: diferenta dintre populatia la inceputul si sfarsitul anului; 1996: date CNS.
Scaderea/cresterea naturala: 1990-1995: date CNS; 1996: estimatie a autorului.

86
Scaderea prin emigrare: 1990-1991: diferenta dintre emigranti si repatriati; 1992-
1996: diferenta dintre scaderea totala si scaderea naturala.
Daca marimea scaderii prin emigrare nu difera semnificativ la cele doua
sexe, contributia cresterii naturale este diferita. Cresterea numarului de decese
dupa 1989 este localizata in proportie de aproape doua treimi la barbati. Scaderea
naturala s-a instalat inca din 1992 la populatia masculina si cu doi ani mai tarziu la
populatia feminina, ceea ce face ca la nivelul intregii perioade 1990-1996 populatia
feminina sa aiba o crestere naturnala de 33 mii persoane, in timp ce numarul
barbatilor a scazut cu 68 mii. Din aceasta evolutie difenita a cresterii naturale
rezulta si dimensiunea scaderii tolale a populatiei masculine si feminine in anii
1990-1 996: o reducere de aproape 180 mii la barbati si una considerabil mai
mica - de aproximativ 90 mii - la femei.
Schimbarile care au loc in dinamica populatiei la nivel national nu sunt decat
suma schimbarilor care au loc la nivelul nationalitatilor. Or, atat natalitatea si
mortalitatea, cat si migratia externa au avut in anii 1990-1996 particularitati
importante din acest punct de vedere, ceea ce a dus si duce la modificari, in limp,
in structura populatiei pe nationalitati, chiar in conditiile scaderii numarului
populatiei la nivel national. Este vorba de schimbari care prin natura si
mecanismele lor sunt lente dar care lucreaza in timp si isi arata efectele la un
orizont mai indepartat.

Tabelul nr. 9. Populatia Romaniei pe unele nationalitati la recensamantul din

7 ianuarie 1992 si la 1 ianuarie 1996 (estimatiei)
Nationalitatea 7 ianuarie 1992 1 ianuarie 1996 1 ianuarie
numar in % numar in % 2004
Total 22810 100,0 22 656 145 100,0 100
035
Romani 20408 89,5 20 329 589 89,7 89,5
542
Maghiari 1624 7,1 1 571 835 6,9 6,6
959
Romi 401 1,8 411 431 1,8 2,5
087
Germani 119 0,5 92 370 0,4 0,3
462
Ucrainieni 65 764 0,3 66 583 0,3 0,3
Alte 190 0,8 184 337 0,8 0,8
nationalitati 221
87
Sursa: 1992 – date CNS; 1996 – calcule ale autorului pornind de la recensamantul
din 1992 si luand in considerare miscarea naturala si migratorie in anii 1992-1996
si 2004.

Iata - in tabelul nr.9 - structura estimata a populatiei Romaniei pe unele

nationalitati la inceputul anului 1996. comparativ cu structura de la recensamantul
din 7 ianuarie 1992.

Schimbarile care au avut loc in ultimii ani nu sunt decat rezultatul combinat
al nivelului diferit al natalitati,. mortalitatii si migratiei externe, intr-un context in
care populatia Romaniei scade numeric. O scadere naturala (mai multe decese
decat nasteri) s-a inregistrat la romani, maghiari, germani si la grupa „Alte
nationalitati”. Un sold negativ al migratiei externe s-a adaugat acestei scaderi
naturale, marind dimensiunea scaderii numarului populatiei la aceste nationalitati.
La romi si ucrainieni, migratia externa nu a avut influenta semnificativa iar
numarul nascutilor a fost mai mare decat cel al decedatilor, ceea ce a condus la o
crestere moderata a numarului la aceste nationalitati. Doua mentiuni se impun insa.
In cazul romilor, pe langa o subestimare importanta a numarului la recensamantul
din 1992 – provenita din modul in care si-au declarat apartenenta etnica – se
constata o situatie similara si in cazul declararii nationalitatii nascutilor si
decedatilor in anii de dupa recensamant. Este insa vorba de o optine culturala liber
declarata iar datele oficiale nu pot fi contestate cu argumente viabile.

In ceea ce priveste numarul ucrainienilor, cifrele la recensamantul din 1992

(si, implicit, estimatiile noastre pentru 1 ianuarie 1996) sunt indiscutabil exacte. Se
cunoaste foarte bine distributia pe localitati (inclusiv la nivel de stat) si
caracteristicile demografice si socio-economice ale celor 66 de mii de ucrainieni
care traiesc in Romania, iar a vehicula alte date inseamna fie ignoranta, fie
dezinformare constienta.

Cateva concluzii. Scaderea de pana acum a numarului populatiei tarii – sub

300 mii locuitori in sapte ani reprezinta un motiv major de ingrijorare daca
ne referim numai la dimensiunea declinului si daca tinem cont de contextul
socio-economic in care se afla tara.
Exista si schimbari structurale rezultate din acest declin si ele sunt
considerabil mai importante prin prisma implicatiilor. Este suficient sa
examinam piramida varstelor pentru a evalua schimbarile actuale si cele care
se profileaza pentnu viitor in structuna pe varste a populatiei. Efectivele
reduse de la baza piramidei, reprezentand generatiile nascute dupa anul 1989,

88
vor produce - in timp - perturbatii la nivelul subpopulatiilor (populatia
scolara, populatia de varsta fertila, populatia in varsta de munca), cu efecte
demografice su economice care nu se pot contesta. Pe de alta parte, evolutiile
de pana acum trebuie privite in dezvoltarile lor viitoare, care nu pot fi
schimbate pe termen scurt si nici mediu. Evolutia natalitatii si mortalitatii,
indeosebi in anii 1995 si 1996, lasa sa se intrevada atingerea rapida, probabil
chiar din 1997, a unei scaderi anuale de 100 mii persoane, ceea ce impune o
alta perspectiva asupra implicatiilor declinului demografic la care asistam
dupa 1989.

Exista nu numai un cost economic al tranzitiei ci si unul demografic.

Diferente semnificative le particularizeaza insa. Costul economic al tranzitiei il
vedem si il simtim. Generatiile viitoare il vor cunoaste din literatura si lucrari de
istorie. Costul demografic al tranzitiei isi etaleaza efectele in timp, pe termen lung
si foarte lung si va fi cunoscut direct atat de generatiile actuale, cat si de generatiile
viitoare, prin intermediul schimbarilor structurale la care asistam si vom asista in
viitor.

Aruncand o privire spre viitor, nu vedem cum actualul declim demografic ar

putea fi stopat. Situatia demografica este extrem de complexa, in ansamblul sau, si
deteriorarea acesteia are doua fatete: cea care se vede si care poate fi masurata,
si cea care nu se vede. Este vorba - in cel de-al doilea caz - de actuale acumulari
negative cu efecte care nu pot fi eliminate usor in timp. Cresterea alarmanta a
morbiditatii, deteriorarea starii de sanatate in randul populatiei de toate varstele
si alti factori vor influenta in mod cert evolutia viitoare a mortalitatii si reducerea
ei s-ar putea sa fie mult mai dificila atunci cand criza economica va fi depasita. Si
in cazul natalitatii raman multe necunoscute in raportul dintre un context socio-
economic diferit, in bine, de cel actual si decizia cuplurilor in materie de numar de
copii in familie. In acest peisaj demografic aflat in deriva, ceea ce ni se pare a
constitui o certitudine este nevoia studierii si cunoasterii caracteristicilor si
implicatiilor evolutiilor demografice din ultimii ani si a celor care se intrevad
pentru viitorul apropiat, astfel ca redresarea situatiei – atunci cand aceasta va fi
posibil – sa se produca in conditiile unei bune cunoasteri a situatiei demografice si
a raporturilor dintre socio-economic si demografic.

[1] Gérard Calot, Cours de statistique descriptive, Ed. Dunod, Paris, 1965, p.2.
89
[2] O.N.U. Principles and Recommendations for a Vital Statistics System, in
“Statistical Papers”, Series M, No.19, Rev.1, New York, 1973.

[3] E. Grebenik, A. Hill, International demographic terminology: fertility,

planning and nuptiality, I.U.S.S.P. Papers nr.4, Liège, 1974. A se vedea si:
Cristopher Tietze, Fertility Control, in International Encyclopedia of the Social
Sciences (Ed. David Sils), vol.5, 1968, p.382.

[4] Exista ramuri elaborate ale sociologiei precum sociologia casatoriei si

sociologia familiei, absolut indispensabile demografiei casatoriei si familiei. De
asemenea, exista dreptul familiei si alte ramuri care aduc o contributie importanta
la intelegerea nuptialitatii si divortialitatii.

[5] Media (aritmetica) se obtine impartind suma valorilor individuale la efectivul

populatiei sau esantionului;

Mediana Me este valoarea care in cadrul seriei statistice, separa efectivul

populatiei in doua parti egale;

Modul (valoarea modala sau dominanta) M0 se utilizeaza numai cand se lucreaza

cu frecvente si este valoarea care apare cu cea mai mare frecventa.

[6] L. Henry, Réflexions sur les taux de reproduction, in “Population” (INED)

nr.1/1965 (dupa R. Pressat, op.c cit., p.249).

[7]Ghetau, V. (2004). Declinul demografic al Romaniei: ce

perspective?. In Revista de Sociologie Romaneasca, Vol.II, Nr. 2, pp.12 -14

[8] Desi politicile de control sau stimulare a natalitatii nu se incadreaza direct in

ansamblul politicilor sociale, avand conotatii politice mai accentuate, ele au totusi
un impact semnificativ asupra elaborarii politicilor sociale, prin schimbarile
structurale pe care le induc (e.g. familii cu multi copii, somajul in randul tinerilor)

[9] La inceputul secolului al XX-lea ea era de 5 copii de o femeie, in jurul anului

1930 s-a redus la 4 copii. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, rata totala de
fertilitate a scazut continuu de la 2,7 copii in anul 1950 la 1,9 copii in anii 1965-
1966. Se considera ca pentru inlocuirea simpla a unei generatii, un cuplu trebuie sa
aduca pe lume 2,15 copii, pentru ca sa supravietuiasca o fiica care sa asigure
reproducerea. Ca urmare, pentru reproducerea simpla a unei populatii, rata totala
de fertilitate trebuie sa fie de 2,15 copii, iar rata neta de reproducere sa reprezinte o
persoana de sex feminin. In urma masurilor adoptate la sfarsitul anului 1966, care

90
vizau in special restrangerea drastica a avorturilor, fertilitatea s-a redresat. Tendinta
nu s-a mentinut, ceea ce a determinat statul totalitar comunist sa adopte noi masuri
restrictive in privinta avorturilor.

[10] In Romania divortialitatea este relativ redusa. In ultimul deceniu al secolului

trecut divortialitatea a oscilat intre 1,4 si 1,6 divorturi la 1000 de locuitori, cu un
varf de 1,74 in 1994, provocat si de simplificarea procedurii judiciare de divort.

[11]Asa cum la nasteri si decese vorbim de natalitate (fertilitate) si mortalitate, in

cazul reproducerii vorbim de reproductivitate prin care se intelege gradul in care
un grup de populatie este inlocuit in timp, ca urmare a proceselor cresterii naturale
(nasteri si decese).

[12] Vorbim de natalitate atunci cand ne referim la frecventa nascutilor in

ansamblul unei populatii. Indicatorul folosit pentru cuantificarea acestei frecvente
este rata bruta a natalitatii (RBN); numarul de nascuti vii Ia 1000 de Iocuitori intr-
o perioada calendaristica (de obicei, un an calendaristic).

Termenul de fertilitate (feminina) se foloseste atunci cand ne referim la frecventa

nascutilor in populatia feminina de varsta fertila (15-49 ani). Ratele de fertilitate
pe varste indica numarul de nascuti vii la 1000 de femei de o anumita varsta (intr-
un an calendaristic).

91