Demografia – ştiinţă socială

Diana Cheianu-Andrei, dr., conf.univ.

Universitatea de Stat de Moldovă
 Demografia – ştiinţă socială
1. Obiectul de studiu al demografiei.
2. Demersul metodologic.
3. Rolul populaţiei în strategia dezvoltării
sociale-economice.
4. Apariţia şi dezvoltarea demografiei ca ştiinţă.
5. Locul demografiei în contextul ştiinţelor
sociale (independent).
 Bibliografia
• Bujor E., Introducere în sociologia populaţiei şi
bazele demografiei. – Bucureşti, 1986.
• Mureşan C., Introducere în demografie. –
Presa Universitară Clujană, 2005.
• Rotariu T., Demografia şi Sociologia Populaţiei.
– Polirom, 2003.
• Sora V. şi alţii, Demografie şi statistică socială.
– Bucureşti, 1996.
• Trebici V., Demografie. – Bucureşti, 1979.
 Abordări conceptuale (i)
Demografia este o ştiinţă care are ca obiect
studiul populaţiilor umane şi se ocupă cu
mărimea, structura, evoluţia şi caracteristicile lor
generale, văzute din punct de vedere cantitativ
(Definiţia demografiei din dicţionarul multilingv ONU)
Aspecte:
- mărimea
- structura
- evoluţia
 Abordări conceptuale (ii)
Demografia este ştiinţă socială care studiază
populaţiile umane delimitate spaţial şi încărcate de
semnificaţie socială, mărimea şi repartizarea spaţială a
acestora, structura acestora după caracteristicile
demografice şi socio-economice, evoluţia lor, factorii
direcţi care determină evoluţia populaţiei – fertilitatea,
mortalitatea, migraţia, - precum şi factorii socio-
economici care influenţează fenomenele demografice
cu scopul de a pune în lumină regularităţile cu care se
produc.
V. Trebici, Demografia, 1979 – părintele demografiei româneşti
Noţiunile principale în demografie (i)
Eveniment demografic – unitatea statistică
simplă, cazul individual a cărui producere
modifică componenţa populaţiei din punct de
vedere al efectivului şi structurii acesteia
(naştere, deces, căsătorie etc.). Evenimentele
demografice constituie obiect de înregistrare
în actele de stare civilă sau în alte sisteme de
evidenţă, fiind supuse observării curente.
 Noţiunile principale în demografie (ii)
• Fenomenul demografic – masa evenimentelor
demografice înregistrate într-o anumită
perioadă de timp. Fenomenele demografice
au caracterul de masă, sunt guvernate de
legităţi statistice. Fenomenele demografice
beneficiază de o exprimare cantitativă
absolută (100 de născuţi vii, 50 decedaţi etc.)
şi de o exprimare relativă (rata natalităţii etc.).
exprimarea relativă oferă posibilitate de a
compara două sau mai multe colectivităţi.
Noţiunile principale în demografie (iii)
• Proces demografic – modificarea în timp a
fenomenelor demografice sub influenţa unui
ansamblu de factori de natură social-
economică, demografică, socială etc. procesul
demografic indică caracterul dinamic al
fenomenelor demografice.
 Relaţia
eveniment-fenomen demografic
• Deces – mortalitate
• Naştere – natalitate
• Imigrare – imigraţie
• Emigrare - emigraţie
• Căsătorie – nupţialitate
• Divorţ – divorţialitate
• Îmbolnăvire – morbiditate
Tipologia fenomenelor demografice
Fenomene demografice directe:
natalitate, mortalitate, migraţie

Fenomene demografice indirecte:

nupţialitatea, divorţialitatea
 Variabilele demografice
Instrumentul principal în demografie – cel
statistic.
• Variabilele principale: vârsta, sexul
• Variabila secundară: starea civilă
• Variabile sociale: mediul de reşedinţă,
ocupaţia, instruirea etc.
 Evenimentele ce influenţează
dimensiunea unei populaţii
4 tipuri de evenimente influenţează
nemijlocit dimensiunea demografică a unei
populaţii:
• naşterile şi decesele - mişcarea naturală
• imigrările şi emigrările – mişcarea migratorie

P 2012=P2011+(N2012-M2012)+(I2012-E2012)
Demersul metodologic al demografiei
Demografia – ştiinţă empirică care
porneşte de la o mulţime de fapte, date
obiective, pe care le ordonează, le descrie, le
măsoară, le analizează, în scopul desprinderii
unor regularităţi sau legităţi care le
guvernează, scopul final fiind explicaţia şi
predicţia.
Etapele demersului metodologic (i)
1. Culegerea informaţiei (statistica demografică
sau statistica populaţiei). Metodele de
colectare: recensămintele, statistica stării
civile, registre de populaţie etc.

2. Analiza cantitativă a datelor (analiza

demografică).
 Etapele demersului metodologic (ii)
3. Explicaţia cauzală. Colaborarea dintre demografie şi
alte ştiinţe în scopul identificării factorilor socio-
economici, consecinţelor socio-economice asupra
populaţiei, evidenţierea tendinţelor şi regularităţilor,
formularea unor prognoze.
4. Utilizarea:
• efectuarea unor proiectări de populaţie pentru
responsabilii politici,
• oferirea unor sugestii argumentate privind necesitatea
schimbării comportamentelor demografice,
• utilizarea datelor demografiei în alte ştiinţe (analiza
mortalităţii în medicină, politici educaţionale etc.)
 Poziţia demografiei
În majoritatea ţărilor europene, demografia
are poziţii instituţionale mai puternice decât
sociologia, fiind implicată în producţia de date
sociale prin instituţiile statistice de profil, ce-i
oferă un statut privilegiat.
În SUA, însă, întregul câmp al demografiei
aparţine sociologiei şi denumirea acceptată este
study of population sau population study.
 Zonele demografiei
• Retrospectivul – trecutul trebuie reconstituit
şi explicat
• Prezentul – influenţat de situaţia din trecut,
dar care va influenţa viitorul
• Prospectivul – viitorul trebuie construit în
diferite variante, sub diferite ipoteze şi
analizat prin prisma consecinţelor sale
posibile.
 Demografia – ştiinţă nomotetică care
propune predicţii cu un grad ridicat de
realizare pe termen scurt şi mediu.
Rolul populaţiei în strategia dezvoltării
sociale-economice (i)
Populaţia – colectivitate umană identificată printr-
un ansamblu de caracteristici specifice şi legităţi proprii
de dezvoltare.
Populaţia unul din principalele subsisteme ale
economiei naţionale.
Este de neconceput desfăşurarea oricărei activităţi
economice sau sociale, existenţa societăţii în general,
făcând abstracţie de colectivitatea umană.
Acest fapt explică şi necesitatea cunoaşterii
populaţiei, manifestată o dată cu apariţia primelor
forme de organizare statală.
Rolul populaţiei în strategia dezvoltării
sociale-economice (ii)
Corelaţia dintre:
- producţie şi consum
- consum şi acumulare

Producţia Populaţia Consumul

Rolul populaţiei în strategia dezvoltării
sociale-economice (iii)
Relaţiile dintre aceste subsisteme sunt extrem de complexe.
Populaţia influenţează subsistemul „producţie” prin
intermediul acelei părţi cunoscute sub denumirea de
populaţie activă, asigurând resursele de forţă de muncă de
care depinde în măsură hotărâtoare progresul economic.
Populaţia prin dimensiunea şi structura sa determină într-o
măsură apreciabilă volumul şi structura consumului.
Nivelul producţiei şi calitatea activităţii productive, volumul şi
calitatea serviciilor influenţează pozitiv sau negativ, direct sau
indirect, fenomenele şi procesele demografice, deci evoluţia
populaţiei în ansamblul său prin intermediul nivelului de trai şi
al calităţii vieţii, domenii în care consumul de bunuri şi servicii
este definitoriu.
Necesitatea cunoaşterii populaţiei
Cunoaşterea aprofundată a populaţiei, sub
cele mai diverse aspecte, este o cerinţă de
prim ordin.
Nu pot fi concepute măsuri viabile, economice
şi administrative, fără informaţii despre
efectivul şi structura populaţiei după sex,
vârstă, nivel de instruire, ocupaţii etc.
 Etapele apariţiei şi dezvoltării
demografiei ca ştiinţă (i)

1. Etapa preistorică – din cele mai vechi timpuri

până în 1662
- rolul bisericii
 Etapele apariţiei şi dezvoltării
demografiei ca ştiinţă (ii)
2. Etapa de constituire a demografiei – 1662-1883
- J. Graunt, Studiul despre mortalitatea în oraşul
Londra, 1662
- J. P. Sussmilch, Ordinea divină, 1741
- T. R. Malthus, Eseu asupra principiului populaţiei,
1798
- Dezvoltarea şi perfecţionarea instrumentelor
demografice – Halley, Leibniz, Bernoulli, Laplace
1853 – este propus termenul demografie de A. Guillard
1883 – termenul demografie este acceptat la reuniunea
internaţională
 Etapele apariţiei şi dezvoltării
demografiei ca ştiinţă (iii)
3. Etapa contemporană – 1883- prezent
- preluarea practicii recensământului
- dezvoltarea practicilor de înregistrare a
evenimentelor curente
- organizarea unor institute naţionale
responsabile de colectarea şi prelucrarea
datelor demografice
- organizarea unor institute internaţionale
 Etapele apariţiei şi dezvoltării
demografiei ca ştiinţă (iv)
Rolul important al ONU în a doua jumătate
a secolului 20 în dezvoltarea demografiei:
- Asistenţă teoretico-metodologică
(terminologie unitară, metode standardizate
etc.)
- Asistenţă practică-materială pentru realizarea
recensămintelor, dezvoltarea sistemelor
naţionale de înregistrare a datelor
demografice