UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI ADMINISTRAȚIE

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

REFERAT LA
DEMOGAFIE

SPECIFICUL POLITICII DEMOGRAFICE

A ROMANIEI IN PERIOADA ACTUALA

Laura FILIP
Anul I, ZI , grupa 1.1.01

1
 Daca prin politica, in general, intelegem un set de principii de urmat, un set de
obiective stabilite conform acestor principii si un set de metode si mijloace posibil de
utilizat pentru atingerea acestor obiective, atunci politica demografica nu este altceva
decat un set de principii, obiective si metode in domeniul populatiei si un set de actiuni
clare menite a influenta in sensul dorit cursul de evolutie demografica (in special
accelerarea sau reducerea ritmului de crestere demografica).

Printre numeroasele probleme cu care se confrunta Romania in prezent,un loc

important il ocupa criza demografica. Numerosi specialisti s au preocupat de a lungul
timpului de aceasta problema si s au luat masuri necesare la acea vreme, considerate
corecte, Una dintre acestea a fost decretul din 1966,de interzicere a avorturilor,care a
dus la o creste semnificativa a natalitatii.Dupa 1989 insa,o data ce s a anulat decretul,
s a produs o reducere drastica a natalitatii,care a produs instalarea unei crize
demografice .

Metode si mijloace de promovare a unei politici demografice

Indiferent de natura politicii demografice adoptate, mijloacele posibil de utilizat sunt:

a) mijloace economic-financiare sau fiscale

b) mijloace juridico-administrative

c) mijloace medico-sanitare

d) mijloace culturale, educationale sau propagandistice

Tranzitia demograficã pe care o traverseazã România de 17 ani încoace apropie

evolutiile demografice din România de cele din tãrile occidentale ale Europei.
Un prim aspect ce stã la baza acestui proces îl constituie întârzierea economicã,
politicã si socialã a tãrii noastre fatã de tãrile vest-europene.
Combinatia dintre declinul economic, prezent în primii 10 ani consecutivi cãderii
regimului comunist, alterarea continuã a nivelului de trai al majoritãtii populatiei
României, deschiderea granitelor, desfiintarea prevederilor legislative restrictive si
punitive referitoare la avort au dat libertate indivizilor de a hotãrî când sã-si întemeieze
o familie, care sã fie dimensiunea acesteia, unde sã-si stabileascã domiciliul si unde sã-
si caute de lucru.
Anul 2006 a fost al 17-lea an de scãdere a numãrului populatiei României, prin
componenta naturalã si prin migratie. Pentru întreaga perioadã 1990-2006 pierderea
estimatã se apropie de 1,5 milioane de locuitori. Este însã foarte probabil ca ea sã fie
mai mare, având în vedere veritabila explozie a migratiei pentru muncã dupã anul 2001
si tendinta unora dintre migranti de a se stabili definitiv în tãrile în care se aflã.

2
 Numai viitorul recensãmânt ne va oferi o imagine corectã a dimensiunii scãderii
populatiei tãrii. Într-o societate aflatã în profundã transformare economicã si socialã, cu
resurse foarte limitate pentru acoperirea nevoilor esentiale ale populatiei (învãtãmânt,
sãnãtate, asigurãri sociale publice, asistentã socialã), o populaþie în scãdere numericã
diminueazã presiunea asupra acestor resurse si faciliteazã o eficientã mai mare sau
orientarea unora dintre aceste resurse spre alte nevoi ale societãtii. Avantajele
economice ale declinului demografic sunt însã temporare atunci când acest declin
provine, în mod esential, din scãderea natalitãtii si mentinerea acesteia la valori
scãzute. Proiectarea populatiei României în ipoteza mentinerii fertilitãtii actuale (1,3
copii la o femeie) prefigureazã un inevitabil derapaj demografic instalat dupã anii 2025-
2030, odatã cu atingerea vârstelor de 20-40 de ani de generatiile mici nãscute dupã
1989.

Raportul dintre populaþia adultã si cea vârstnicã ar urma sã aibã valori dramatice. O
a doua proiectare, cea a populatiei active economic, aduce argumente suplimentare
pentru dimensiunea derapajului demografic si consecintele sale economice. Din orice
perspectivã ai privi viitorul populatiei României în acest secol, singura schimbare care
ar putea diminua dimensiunea deteriorãrii întregii constructii demografice este
redresarea fertilitãtii.
Nevoia interventiei bine fundamentate este discutatã si motivatã iar efectele
mãsurilor de stimulare a natalitãtii la femeile salariate sunt prilej de reflectie asupra
sensibilitãtii natalitãtii la stimulente economice.

Ca şi în alte domenii ale statisticii, în statistica populației s‐au produs modificări

şi transformări, atât în ceea ce priveşte sistemul, cât şi conținutul indicatorilor utilizați în
practică.

Astăzi, demografia şi statistica demografică sunt bazate pe metode științifice

moderne și sunt utile pentru a explica fenomene socio‐economice complexe atât la
nivel macro cât şi la nivel micro social. Înregistrarea nașterilor, a deceselor, a
căsătoriilor și divorțurilor, a emigrației și imigrației ne furnizează informații care stau la
baza fundamentării multor politici publice.
Piramida vârstelor reprezintă o cronică a generațiilor, evidențiind disproporțiile care
pot apărea în structura populației. Efectele evoluțiilor demografice se fac resimțite în
perioade lungi de timp şi atrag schimbări în structura populației. Piramida este o
„radiografie” a populației şi evidențiază tendințele pe termen lung ale fertilității şi
mortalității, precum şi efectele pe termen scurt şi mediu ale migrațiilor, în care fiecare
vârstă se regăseşte în propria sa istorie. Astfel piramida vârstelor la nivelului anului
2014 are o bază îngustă caracteristică populațiilor îmbătrânite. Îmbătrânirea populației
conduce la îmbătrânirea forței de muncă, cu efecte importante asupra economiei şi a
pieței muncii. Diferența între cele două tipuri de populații se poate explica prin
fenomenul migrației internaționale.

Rata de fertilitate pe grupe de vârstă a înregistrat schimbări majore după 1989: a

scăzut nivelul ratei de fertilitate şi a crescut vârsta medie la care se înregistrează cele
mai mari valori ale ratei de fertilitate.

3
 Dintre fenomenele mişcării naturale, mortalitatea este influențată semnificativ de
schimbarea condițiilor de viață şi, în general, evoluția favorabilă a speranței de
viață este asimilată cu creşterea nivelului de trai material şi cultural al populației.
Speranța de viață la naştere reprezintă unul dintre indicatorii prin prisma căruia se
analizează gradul de dezvoltare la care a ajuns o societate. Evoluția speranței de viață
este condiționată de modul de viață, starea de sănătate, alimentație, nivelul educației
sanitare

Schimbările survenite nu se referă doar la dinamica numărului de născuți de la

aceste femei, ci și la structura după nivelul de instruire a mamei, printr-o ascensiune
mai pronunțată a născuților proveniți de la femei cu studii postliceale și superioare și,
deopotrivă la structura născuților după rang, printr-o ascensiune comparativ mai
importantă a celui de-al doilea copil al mamei

În actualul context economic și social, cu dezvoltări viitoare imprevizibile, nu se

poate întrevedea felul în care va evolua natalitatea. O redresare nu are de unde
proveni, în raport cu nivelul scăzut și relativ constant încă de la mijlocul anilor
1990. Măsura de care ne ocupăm a avut până acum efecte benefice incontestabile, dar
limitate la doar un segment din populație iar efectele pozitive nu au făcut altceva, la
nivelul întregii populații, decât să compenseze regresul continuu al natalității în mediul
rural. Adoptarea altor măsuri, mai consistente, presupune resurse financiare pe care nu
le avem.

Studiul nupțialității prezintă o importanță deosebită în demografie deoarece

reprezintă o premisă importantă pentru fenomenul de natalitate. Căsătoria este un act
firesc în cadrul evoluției societății şi, în mod normal, se soldează cu urmaşi, ceea ce
duce la o creştere a populației. Căsătoria este atât o instituție socială, cât şi o instituție
de natură juridică; ea se află sub influența unui mare număr de factori: sociali,
economici, culturali, psihologici etc.

Divorțialitatea este un fenomen demografic, apărut în ciclul de viață familială, care

întrerupe o căsătorie, având implicații importante asupra familiei şi fertilității conjugale,
modificând statutul matrimonial al persoanelor implicate. În cadrul fenomenelor
demografice, ea caracterizează mulțimea divorțurilor care s‐au produs într‐o populație
în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an calendaristic.
Migrația populației este determinată în primul rând de factori economici şi în al doilea
rând de factori sociali, culturali, politici. Migrația nu are un caracter întâmplător, ci este
cauzată de factori care pot determina anumite grupuri de oameni să ia inițiativa de a‐şi
schimba definitiv domiciliul, condiția de muncă sau chiar profesia, viața. Există o serie
de condiții socio‐economice care influențează decisiv migrația internă: investiții în
anumite zone geografice, crize economice, schimbări de natură tehnică sau
organizatorică în întreprinderi, modificarea condițiilor de viață, existența unor asigurări
sociale mai bune etc

4
 Migrația internă cunoaşte un maxim pronunțat în anul 1990 când s‐a înregistrat un
număr de 786471 de schimbări de domiciliu. Dacă în 1970 ponderea cea mai mare o
dețineau schimbările de domiciliu din mediul rural în mediul urban (37,5%), în 2014
ponderea cea mai mare o dețin schimbările de domiciliu din mediul urban tot în mediul
urban (30,0%), urmate de cele din mediul urban în cel rural.

Migrația internațională este un fenomen demografic cu cauze şi efecte socio‐

economice multiple şi complexe. Fenomenul are un caracter dinamic, cu modificări
frecvente în dimensiune şi în structură. Cunoaşterea numărului de emigranți, imigranți
şi a structurii migrației internaționale este utilă pentru calculul populației rezidente,
indicator relevant pentru fundamentarea deciziilor guvernamentale şi în realizarea de
comparații internaționale. Extinderea Uniunii Europene a adăugat o nouă dimensiune
geografică amplorii fenomenului de migrație. Ea a dat, de asemenea, un nou impuls
cererii de informații statistice corecte, disponibile la timp şi armonizate.

Fenomenul de emigrare a atins un punct de maxim în anul 2007, anul aderării

României la UE. Ulterior fenomenul a scăzut în intensitate, scădere reprezentată şi prin
modificarea condițiilor economico‐sociale din statele membre UE dezvoltate ca efect al
crizei financiare mondiale declanşate în 2008. Numărul imigranților care şi‐au schimbat
reşedința obişnuită a înregistrat valori aproximativ constante în perioada 2003‐2007,
după care se înregistrează o uşoară creştere a acestora.

Analizând emigrația anului 2003 comparativ cu anul 2014 constatăm că numărul

emigranților de sex masculin era mai mare decât al celor de sex feminin în 2003, raport
care s‐a inversat în 2014 când au emigrat mai multe femei decât bărbați. Majoritatea
emigranților sunt cei în vârstă de muncă, dar se observă şi o creştere a numărului de
copii care au emigrat în 2014 față de 2003, probabil datorită faptului că aceştia îşi
urmează familia.

Bibliografie
Ghetaru, Vasile – Tranzitia si impactul sau demografic, in „Cercetari sociale” nr.1/1994

Sandu, Dumitru – Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei, 1979

Ghetau, V., Declinul demografic al României: Sociologie romaneasca, 2(2), 2004,5 - 41