DECLINUL DEMOGRAFIC

Declinul demografic este rezultatul cumulat al scă derii natalită ţi,

recrudescenţei mortalită ţii generale şi migraţiei externe negative. Rezultatul
cumulat al celor trei evoluţii în intervalul 1990-2011a fost o pierdere de
peste2,6milioane locuitori(-12,1%)

Mecanismul declinului demograficl-a reprezentat scă derea natalită ţii,

creşterea mortalită ţii generale şimigraţia externă negativă . Aceste trei
componente sunt produsul direct al tranziţiei economice şi sociale

Pot fi distinse însă două tipuri de cauze:

a. cauze obiective –respectiv natalitatea dar nu şi mortalitateaşi

migraţiaexterne. Abrogarea reglementă rilor restrictive asupra contracepţiei şi
întreruperii sarcinii, în decembrie 1989, au facilitat acţiunea factorilor socio-
economici şi culturali favorabili scă derii natalită ţii, evoluţie care s-ar fi produs
indiferent de contextul economic ce ar fi urmat că derii vechiului regim. Factorii
de scă dere existau şi nu pot fi diferiţi de cei care au dus la reculul general al
natalită ţii în ţă rile europene (incluşi în teoria celei de-a doua tranziţii
demografice).

b. criza economică şi socială-dominantă după 1989, care a

determinatdeteriorarea nivelului de trai, apariţia şomajului, inflaţie, colapsul
sistemului de să nă tate publică , deteriorarea calită ţii educaţiei, violenţă , stres,
incertitudine.

În 2050,cu siguranță , tabloul demografic va ară ta complet diferit: pensionarii

vor reprezenta mai mult de jumă tate din populaţie, vor fi puţini adulţi şi copii.
Pentru a putea face faţă acestor schimbă ri, Româ nia trebuie să reformeze
sistemul medical, sistemul de educaţie şi pe cel de asigură ri sociale.

Prognozele estimează că migraţia va continua să fie negativă atâ t timp câ t un

decalaj important de standard de viaţă se va menţine între Româ nia şi ţă rile
dezvoltate. În plus, într-un context în care scă derea naturală a populaţiei s-a
instalat deja în în unele ţă ri dezvoltate, iar altele vor cunoaşte o astfel de
evoluţie în viitorul apropiat, nu este exclus ca aceste ţă ri să încurajeze
imigraţia din Europa centrală şi de est şi din raţiuni de echilibru demografic, nu
numai economice.
 Declinul demografic şi întreaga suită de consecinţe economice şi sociale care
se profilează pentru deceniile urmă toare provin din evoluţii conjugate ale
natalită ţii (fertilită ţii), mortalită ţii şi migraţiei externe. Dacă menţinerea
actualelor caracteristici ale celor trei variabile duce la un iminent derapaj
demografic şi depopulare masivă a ţă rii, apare o întrebare firească : ce
schimbă ri ar trebui să se producă la nivelul celor trei componente pentru a
diminua, dacă nu sopa, acest derapaj? Asadar, care sunt modalită țile de
redresare?Ră spunsul estesimplu: redresarea natalită ţii, reducerea mortalită ţii
generale şi a migraţiei externe.

1.Poate fi luată în considerare o viitoare inversare a fluxurilor de migraţie

externă ?Evoluţiile viitoare ale migraţiei externe nu pot fi prevă zute.Avem o
certitudine: menţinerea unei migraţii externe negative, determinată –în primul
râ nd –de realită ţile economice şi sociale din ţară .

Studiile cu privire la migraţia economică a Româ nilorne arată că 11% dintre

româ nii de 18-59 ani ar dori să plece în stră ină tate la lucru, ceea ce înseamnă
aproape 1,5 milioane de persoane. Proporţia este îngrijoră tor de mare, iar dacă
o ală tură m celor aflaţi deja la muncă în stră ină tate,avem în faţă un veritabil
exod.Există semne clare, puse în evidenţă de unele cercetă ri efectuate în ţă rile
de destinaţie a migranţilor şi de media româ nească , că o parte dintre cei plecaţi
nu doresc să se mai întoarcă acasă şi fac tot ce este posibil pentru a-şi
regulariza şederea şi obţinerea documentelor de şedere nelimitată (dacă nu şi
pentru că să torii mixte). Concluzie:stoparea migrației externe este imposibilă și
in consecința, ea nu poate contrubui la diminuarea declinului demografic.Dacă
migraţia nu poate fi luată în considerare ca variabilă ce ar putea fi dirijată şi
modelată din perspectiva reducerii dimensiunii declinului demografic, ră mâ n
celelalte două componente ale mişcă rii naturale a populaţiei -mortalitatea şi
natalitatea (fertilitatea)

2.Reducerea mortalită ţii: este ea posibilă ?Felul cum vor evolua numă rul de
decese şi rata mortalită ţii generale este rezultatul raporturilor reciproce dintre
trei variabile: mortalitatea pe vâ rste, numă rul şi ponderea populaţiei vâ rstnice
(de 60 de şi peste, de pildă ), numă rul total al populaţiei.

a. Mortalitatea pe vârste, ar urma să scadă considerabil prin ipoteza

adoptată asupra evoluţiei speranţei de viaţă la naştere (creştere de la 68 de ani
la 76 de ani –la bă rbaţi şi de la 76 la 82 de ani –la femei ), ceea ce ar trebui să
ducă la o diminuare a numă rului total de decese. Intervine însă , cu efecte
opuse, cea de-a doua variabilă .
 b. În proporţie de 80 %, decesele dintr-un an calendaristic provin astă zi
în ţara noastră de la populaţia de 60 de ani şi peste, pondere care era de numai
50 % la mijlocul anilor 1950și de 71 %un deceniu mai tâ rziu.

Trendul ascendent al acestei ponderi provine din reducerea mortalită ţii pe

vâ rste, la cele tinere şi adulte în particular, ceea ce a ―împins― la vâ rste
avansate efective din ce în ce mai mari, dar şi dintr-o mortalitate în recul la
aceste din urmă vâ rste, ceea ce a prelungit speranţa de viaţă a populaţiei
vâ rstnice şi, implicit, a mă rit dimensiunea acestei populaţii. Concluzii: a.
Creşterea numă rului şi ponderii populaţiei vârstnice duce la o majorare
automată atâ t a numă rului de decese, câ t şi a ratei mortalită ţii generale.

b. Marile variaţii ale natalităţii în secolul XXşi menţinerea ei la

nivelulscă zut de după anul 2000,au modelat şi vor modela în continuare
structura pe vâ rste, deformâ nd-o masiv.c. Vom asista în deceniile urmă toare la
o creştere dramatică a numă rului de decese şi a ratei mortalită ţii generale, ca şi
la o restructurare spectaculoasă a distribuţiei deceselor pe vârste.

Ponderea deceselor la vâ rstele mai mari de 80 de ani este astă zi de 29 la sută

în Româ niad. Cu alte cuvinte, reducerea spectaculoasă a mortalită ţii pe vâ rste,
şi în mod deosebit la cele tinere şi adulte, aflată la baza creşterii duratei medii a
vieţii, a majorat în mod constant proporţia deceselor de la vâ rstele avansate, şi
în interiorul acestor vâ rste, la cele şi mai avansate. Practic, întreaga mortalitate
va depinde de variaţiile pe care le va cunoaşte în timp mă rimea populaţiei de
peste 80 de ani iar cazul Româ niei este, din această perspectivă , unic,prin
marile variaţii ale natalită ţii în trecut . Orice prognoză arată că vom asista în
deceniile urmă toare la o expansiune rapidă şi masivă a populaţiei vâ rstnice.
Populaţia de 60 de ani şi peste va în anul 2050 de la 4,2 la 6,5 milioane. 3.
Redresarea natalită ţii: este posibilă ?În redresarea natalită ţii se află singura
schimbare care ar putea reduce dimensiunile declinului demografic. O stopare
a acestuianu se poate întrevedea decâ t în a doua jumă tate a secolului, daca
natalitatea s-ar înscrie ferm şi rapid pe o curbă ascendentă .Este însă posibilă o
astfel de schimbare?Nimeni nu ar putea aduce argumente pentru un ră spuns
afirmativ, suntprea multe necunoscutele. Criza economică şi socială este doar
unul din factorii responsabili de reculul natalită ţii şi ea ar putea explica numai
magnitudinea acestuia. Faptul că natalitatea se află la valori similare cu cea din
Româ nia şi în ţă ri dezvoltate, evidenţiază o cauzalitate mult mai complexă , cu
origini în schimbă rile pe care le-au cunoscut populaţiile europene în
mentalită ţi, comportamente şi atitudini faţă de că să torie, familie, copii,
emanciparea femeii, consumism, individualism. Aceşti factori sunt prezenţi şi
în Româ nia.