AȘEZĂRILE RURALE

CONCEPT
Satul – cea mai veche, continuă şi ră spâ ndită componentă a peisajului
geografic carpato – danubiano –pontic. Prin însuşirile şi activită ţile lui
variate, din antichitate şi pâ nă în prezent, SATUL ROMÂNESC -
aşezarea umană dominantă , care a contribuit din plin la transformarea
mediului geografic. Din îmbinarea condiţiilor afectate de mediul
geografic cu structurile specifice ruralului, a rezultat modul de viaţ ă
rural ce constituie elementul esenţial în definirea satului.

Componentele satului – vatră (intravilan), moşie (extravilan),

populatie

Satul se deosebește de oraș prin :

- formele mai puțin evoluate de organizare a peisajului geografic

- densitate mai mică a populației ș i construcțiilor

- predominarea funcției agricole (cultura plantelor ș i creș terea

animalelor).

CARACTERE GENERALE ALE SATULUI ROMÂNESAC

Conform Anuarului statistic 2014 (INS 2016), în Româ nia erau 2.861
comune cu 12.957 de sate. Mă rimea medie a comunelor este de 3.238
loc, iar a satelor de 715 loc.,

Densitatea satelor: 5,4/100 km2..

Populaţia Româ niei are un nivel de ruralitate mult mai pronunţat.

Comparativ cu alte state membre UE, spațiul rural româ nesc deține
cca. 59,8% din teritoriul ță rii ș i 46% din totalul populației (INS
2011). În raport cu datele Eurostat din anul 2016, 46% din populaţie
locuieș te în zona rurală , 43,9% în regiuni intermediare şi 10,6% în
zona urbană .

La nivel regional, cele mai multe sate sunt in Reg. de NE - 2414, Reg
de SV Oltenia - 2070 ș i Reg de S Muntenia - 2019, celelalte regiuni
avand sub 2000 de sate.
Procesul de îmbă trâ nire demografică este mai accentuat în mediul
rural decâ t în urban. La începutul anului 1990, ponderea populaţiei de
65 ani şi peste în rural a fost de 13,5% din populaţia totală şi a
crescut în anul 2012 la18,3%.

Din punct de vedere demografic, structura pe sexe se p ă strează la

nivelul populaţiei rurale se pastreaza in limite.

Din perspectiva genului, ponderea femeilor tinere în total populație

este mai redusă . În condiţiile în care vâ rsta medie populaţiei rurale
este de 40,2 ani, mai mare cu 1,7 ani decâ t cea urbană (38,5 ani),
vâ rsta medie a femeilor din rural este mai mare cu 3,3 ani comparativ
cu cea a populaţiei masculine.

În 2012 în spaţiul rural se înregistrează o rată de ocupare de 60,7%,

cu o pondere mai ridicată a populației ocupate în agricultură ,
comparativ cu cea din sectoarele nonagricole (industrie şi servicii).

Rata ș omajului în rural este de 5,1% comparativ cu 8,6% în urban.

Categoriile cele mai expuse riscului de a nu avea un loc de munc ă sunt
tinerii cuprinşi în grupele de vâ rstă 15-24 ani.

Diminuarea populaţiei rurale, în funcţie de particularită ţile

regionale. Există :

- „enclave rurale", în care populaţia rurală are o pondere

semnificativă în totalul populaţiei (Regiunea Nord-Est şi Regiunea Sud
Muntenia)

- zone medii - în care populaţia rurală atinge valori de maxim 46,7%

(Regiunea Nord- Vest)

- zone cu ruralitate scăzută - Regiunea Bucureşti-Ilfov.

Zonele rurale cu densitate ridicată a populaţiei tind să se concentreze

în jurul unui centru urban

Regiunile identificate ca avâ nd potenţial mare de urbanizare includ

23:

- suburbiile polilor de creştere existenţi (de exemplu, Cluj-Napoca,

Timiș oara, Iaşi etc.);

- conurbaţia Bucureşti-Ploieşti-Târgovişte;

- centrele de urbanizare emergente din partea de Nord-Est a

Româ niei.
Zone rurale slab populate. Se poate observa o grupare a zonelor slab
populate în Delta Dună rii (excepție face Sulina), în Dobrogea centrală ,
în Munții Mă cin, în interiorul arcului carpatic dar ș i în județul Bră ila.

Zone profund rurale (zone depă rtate) sunt Delta Dună rii ș i zonele
lipsite de oraşe pe o rază de cel puţin 25-30 km.

Delta Dună rii se confruntă cu cea mai mare problemă privind

accesibilitatea, transportul desfă ș â rundu-se pe apă .

A doua zonă profund rurală este reprezentată de discontinuită ţile sau

golurile din sistemul urban. Este vorba despre zonele lipsite de oraşe
pe o rază de cel puţin 25-30 km . Sunt 17 areale cu suprafeţe cuprinse
între cca. 900 ș i 4200 de km2 , avâ nd populaţii cuprinse între 31.500
ș i 215.000 locuitori,

Trăsăturile definitorii ale satului românesc sunt:

• tendinţa de depopulare a localită ţilor: în peste 75% din comune,

populaţia a fost în scă dere în ultimii 25 de ani;

• procesul de îmbă trâ nire demografică mult mai accentuat decâ t în

urban: ponderea persoanelor de 60 de ani şi peste dep ă şeşte, în
medie, 22%, faţă de numai 11,6% în urban;

• îmbă trâ nirea resurselor de muncă - peste 50% din resursele de

muncă au depă şit vâ rsta de 40 de ani, faţă de numai 40% în urban;

• lipsa locurilor de muncă diversificate şi predominanţa absolută a

ctivită ţilor agricole – în peste 75% din comune;

• gradul redus de servire şi echipare edilitară a localită ţilor şi

locuinţelor;

• lipsa infrastructurilor - drumurilor modernizate, a reţelei de ap ă ,

canalizare, de telefonie, etc.

• calitatea necorespunză toare a serviciilor social-culturale - sub

aspectul dotă rii materiale şi a asigură rii cu personal calificat.

După gradul de atractivitate a spațiului rural, sunt două tipuri

de regiuni rurale:

a. repulsive, cu pierderi semnificative

b. regiunile atractive
 a. medii rurale repulsive - regiunile de NE, Sud- Muntenia şi SV
Oltenia

Principalele zone repulsive în care reţeaua de localită ţi rurale este în

dificultate sunt Podişul Bâ rladului, Delta Dună rii, Câ mpia Bă ră ganului
şi Subcarpaţii Buză ului; zona Teleorman - Vlaşca, Platforma Olteţ -
Cotmeana, Oltenia de sud-vest, Banatul de sud, Mureşul inferior,
Câ mpia Criș urilor, Munţii Apuseni, Podişul Someşului şi Mureşul
Mijlociu şi Tâ rnavele, Oltul mijlociu.

b. medii rurale atractive - Banatul şi Transilvania de Sud, zonele

metropolitane din mari centre urbane (Bucuresti, Constan ța, Braşov,
Cluj, Iasi, etc).

Peste 71% din populaţia să racă din Româ nia tră ieşte localită ţi rurale.
Aria de să ră cie rurală este plasată în sudul ță rii, în zonă de câ mpie, ș i
se desfă ș oară fă ră întrerupere de la Bră ila pâ nă la Mehedinți. În 2002,
satele din Botoș ani-Iaș i-Vaslui erau mult mai să race decâ t cele din
județele sudice ale ță rii.

Ulterior, polul să ră ciei s-a mutat din estul Moldovei în sudul

Munteniei ș i al Olteniei.

Tipologia utilizează 10 indicatori legați de agricultură , silvicultură ,

turism, industrie ș i forță de muncă ș i identifică existența a 3 tipuri de
zone rurale în România:

1. Zone rurale cu resurse predominant agricole ș i o situație

economică slabă sau medie - amplasate în principal în zonele joase de
câ mpie (25% din zona rurală ș i 26% din populația rurală );

2. Zone rurale cu resurse provenite dintr-o economie mediu

diversificată o situație economică medie - fă ră o amplasare specifică
(40% din zona rurală ș i 43% din populaț ia rurală );

3. Zone rurale cu resurse provenite dintr-o economie

diversificată ș i o situațieeconomică medie - amplasate în zona Munț
ilor Carpați ș i a litoralului Mă rii Negre (35% din zona rurală ș i 31%
din populaț ia rurală )

CRITERII DE CLASIFICARE A SATELOR ROMĂNEȘTI

- După originea aș eză rilor

- Poziția în cadrul marilor unită ți fizico-geografice

- Poziția sitului

- Altitudine

- Densitate ș i dispersie

- Potenţialul demografic

- Morfostructură

- Funcții

TIPOLOGIA SATELOR

1. După originea satelor

2. După poziția în cadrul marilor unități fizico-geografice se

pot identificaurmă toarele tipuri majore de aș eză ri rurale:

1. tipul carpatic

2. tipul subcarpatic ș i de podiș

3. tipul de câ mpie

4. tipul deltaic

5. tipul litoral

6. tipul coridor dună rean

1. Tipul carpatic - la peste 800 m, reprezinta doar 1,9% din

numarul total al satelor si concentreaza 1,2% din populatie.

• sunt in general sate mici si foarte mici sub aspect demografic, cu un

grad de risipire accentuată a gospodă riilor

• evidenta tendință de parasire a satelor mici, cu accesibilitate redusa

de pe platforma de eroziune inferioara sau din domeniul versantilor,
si aglomerarea populatiei rurale in zonele depresionare intra- sau
submontane, sau in zonele de contact marginal.

• cel mai intens locuite, cu toate ca densitatea satelor inregistreaza

aici valorile cele mai scazute (3,9 sate/100km).
• subtipuri: sate de culoar de vale ș i bazinete depresionare ș i sate de
versant ( cel mai înalt - Petreasa, 1600m,M. Apuseni – plafonul maxim
al aș eză rilor umane din Carpații Romîneș ti; dincolo de aceasta
altitudine – sate temporare)

2. Tipul subcarpatic si de podis – treapta deluroasă

pericarpatică , Subcarpații ș i Dealurile de Vest

• intre 200-1200 m

• concentreaza circa 20% din numarul total al asezarilor rurale, cu o

populație de peste 2,49 mil. Loc., care prezintă o anumita
superioritate economica si demografica fata de cele din zona montan ă ,
datorită gradului de habitabilitate mai ridicat, varietatii resurselor
solului si subsolului. Aici se inregistreaza, de altfel, cea mai mare
densitate a satelor cu valori intre 8,1- 12,0/sate 100 kmp, cu mult
peste media pe tara (5,4 sate/100 km). Valorile maxime: Sb Prahovei
si Buză ului( ex. bazinul Slă nicului 31 sate/100 kmp), valorile minime
– SB. Moldovei, sectorul N al Sb Vrancei – 1 sat/100kmp

3. Tipul de câmpie – josa , sub 200 m, şi celor piemontane

inalte, precum si unită tilor deluroase si de podis joase, intre 200-400
m altitudine :

- le revin 78, 1 % din numarul satelor, constituind ariile cele mai

intens locuite, cu toate ca densitatea satelor inregistreaza aici valorile
cele mai scazute (2-6,8 sate/100 kmp).

- Marimea medie: satele de câ mpie joasă -1150 loc, satele de câ mpie

piemontană – 5467 loc.

- Vetrele sunt concentrate în lungul vă ilor, pe terasa joasă , ori

grindurile neinundabile.

4. Tipul litoral – elemente de diferențiere: funcții specifice ș i

modul de organizare a spațiului. În această categorie intră satele din
zona lacului Razim pâ nă la Vama Veche. Sunt sate cerealiere ș i
piscicole, ale că ror vetre sunt compacte.

5. Tipul deltaic – detreminat de întinderea mare a suprafețelor

acvatice - 25 de sate

Alinemente de așezări rurale:

a. pe axul deltei – adevă rata coloană vertebrală a acesteia

b. așezările de pe celelalte brațe

c. așezările de pe marile grinduri Funcții: agro – piscicole, agro –

turistice

d. așezări de pe axa Sulina – apă rute odata cu construcția canalului:

Maliuc, Vulturu, Gorgova, Criș an, Sulina

e. așezări pe de pe rama dobrogeană a Deltei (Nufă ru, Mahmudia,

Murighiol, Dunavațu de Sus, Bă lteni)

- se remarcă restrâ ngerea unor sate: Letea, C.A.Rosetti, Pardina,

Peripreva ș i dispariția altora: Duna, Uzlina, Ivancea, Ierenciuc

6. Tipul coridor dunărean – în lungul Dună rii, din defileu pâ nă

în balțile Ialomiței ș i Bră ilei.

3. Tipuri de sate după poziția sitului

1. Satele de vale - favorizate de fertilitatea luncilor. Tipuri :

a. Satul de fund de vale şi versant- Satele de fund de vale şi versant

sunt în general aglomeră ri mici, afectate puternic de inundaţii şi
alunecă ri, ridicâ nd probleme dificile în gruparea populaţiei

b. Satele de culoar de vale –în areale în care reţeaua hidrografică a

sculptat vă i cu potenţial habigen specific.

c. Satul de agestru - vetrele de sat au forme şi poziţii variate. Unele

se întind pe întreaga suprafaţă a agestrului uneori depă şindu-l spre
amonte pe firul vă ii şi transversal de-a lungul că ilor de comunicaţie.
Altele se dezvoltă la baza agestrului la contactul cu lunca.

d. Satul de contact (între luncă şi terasă , între luncă şi versantul

deluros) suprapus cel mai adesea peste formele de relief acumulativ
care parazitează lunca. Aceste sate se află sub ameninţarea torenţilor
de pantă , uneori şi alunecă rilor de teren, fă ră ca amploarea lor să
afecteze organizarea vetrelor de sat.

2. Satul de terasă - specific vă ilor cu un cadru geomorfologic

evoluat. Concentrează un numă r mai mare de locuitori, are texturi
bine conturate, suportă moderniză ri. - Satul de terasă este localizat în
lungul râ urilor importante însoţite de terase bine dezvoltate.
 3. Satul de interfluviu. Satele de interfluviu sunt mai rare.

4. Tipuri de sate după altitudine

Pe zone de altitudine :

- 0 - 40 m – 5,2% din sate

- 40 - 200 m - 35,0%

- 400 - 600 m – 14,5%

- 600 - 800 m - 5,5%

- Peste 800 m – 1,9%

Pâ nă la 400m sunt concentrate aprox. 78% din numă rul gospodă riilor.
Plafoanele maxime ale aşeză rilor rurale: Petreasa (M. Apuseni) –
1600,. Fundata (C. Meridioanali) - 1400m, Coverca ( C. Orientali) -
1400m. Prof. I. Şandru (1978): Poiana Ciungilor 1470- C. Orientali,
Piatra Arsă 1560 -1580m în C. Meridionali, Pietroasa1250 – 1660 M.
Apuseni). Prin construcţia staţiunii montane Moroieni (1600m) - cea
mai înaltă aşezare rurală permanentă din C. Meridionali si din
Româ nia

5. Tipologia morfostructurală

1.Tipuri morfostructurale dispersate

Aș eză rile de tip dispersat le regă sim în formele risipite ș i ră sfirat.

Aș ezarea risipită se caracterizează prin lipsa unei regularită ți în
dispoziția gospodă riilor ș i o rețea de poteci în cea mai mare parte
influențată de condițiile de relief, cu vegetație inferioară bogată . Satul
ră sfirat este caracterizat prin gospodă rii distanțate una de alta, prin
terenuri cultivate (pomi fructiferi, vița de vie) ș i pă ș uni ș i fâ nețe.

2. Tipuri morfostructurale adunate

Aș eză rile de tip adunat au totdeauna un contur al vetrei bine

delimitat. Le gă sim în mod obiș nuit în câ mpie, fă ră ca aceasta să fie o
regulă rigidă . Aș eză rile de tip concentrat sunt adeseori lipsite de
vegetație interioară , dispoziția caselor fiind felurită .
Tipurile de aș eză ri concentrate sunt caracteristice marilor regiuni
agricole, în primul râ nd celor de cultură cerealieră .

În cadrul aș eză rilor de tip adunat pot fi distinse o serie de subtipuri,

ce se deosebesc după dispunerea clă dirilor în vatră . Se întâ lnesc astfel
subtipurile:

a) compacte – în cazul în care clă dirile sunt aș ezate la stradă , calcan

lâ ngă calcan, sate care în trecut au îndeplint funcții de tâ rg sau centre
de apă rare;

b) concentrate – sate cu clă diri despă rțite între ele prin curți destul
de înguste, stră zi sau drumuri strict delimitate;

c) aglomerate – sate în care clă dirile sunt despă rțite prin curți largi
ș i chiar prin terenuri închise pentru culturi de câ mp sau livadă .

După unele particularită ți ale cadrului natural ș i social, regă sim forme
specifice cu elemente caracteristice atâ t aș eză rilor dispersate, câ t ș i
adunate cum sunt:

- Așezările liniare dezvoltate în lungul drumurilor sau apelor,

monoliniare sau pluriliniare sunt amplasate de regulă în Subcarpați
(îndeosebi Subcarpații Olteniei), în regiunile de deal ș i de munte (le
întâ lnim uneori ș i la ș es, fiind generate în special de frecvența
drumurilor, de condițiile economice). Dimensiunile unui asemenea sat
merg pâ nă la 10-15 km lungime.

- Așezările areolare sau pluricelulare, prezente în toate zonele

geografice ale ță rii, capă tă forme diverse, oarecum bine conturate
(poligonal, rotund, neregulat);

- Așezările mixte sau complexe constituie rezultatul îmbină rii

diferitelor tipuri de sate. Această îmbinare a tipurilor de bază poate
genera forme tentaculare, areolare – liniare sau polinucleare
combinate – dezvoltate spontan îndeosebi în zonele depresionare, în
câ mpiile

6. Tipuri de sate după potenţialul demografic

Caracteristici:

• scadere a numarului de sate

• cresterea ponderii satelor mici si foarte mici care, in anul 1966,
reprezentau 38% din totalul asezarilor rurale, pentru ca in anul 1977
sa ajunga la 41 %, iar in prezent la circa 43%, cu o frecven ță mare in
Podiș ul Mehedinti, Podisul Barladului si in Carpati;

• redistribuirea populatiei rurale la nivelul mediului satesc, cu o

concentrare a locuitorilor in sate mari si foarte mari, cu o pozitie
geografica favorabila si cu un potential economic, social si cultural
mult mai ridicat.

Tipologia demografică:

1.Tipuri de aşeză ri după mă rimea demografică

2.Tipuri de aşeză ri după evoluţia demografică

3.Tipuri de aşeză ri după perspectiva potenţialului demografic

1.Tipuri de aşezări după mărimea demografică

În anul 2011, aș eză rile rurale dețineau peste 9,6 mil loc. Mă rimea
medie a unei comune este de 3.355 loc. iar aunui sat de 740 loc.

Tipuri:

a. aşezări mici şi foarte mici (<500 loc.) - aprox. 43%

b. aşezări mijlocii (500-2000 loc.) - aprox. 49%, cu două subtipuri:

- mijlocii inferioare (500-1000 loc.)

- mijlocii superioare (1000-2000 loc.)

c. aşezări mari (>2000 loc.) – aprox. 8%

a. Satele mici şi foarte mici (<500 loc.) - mai frecvente în M. Apuseni,

Colinele Tutovei, Piemontul Cotmenei, Oltețului, Jiului, Pod.
Mehedinți, Pod. Dobrogei.

b. Satele mijlocii (500-2000 loc.) - predomină o structură ră sfirată ,

frecvență mai mare în Depres. Transilvaniei, Pod. Moldovei, Sb.
Munteniei, Podiș ul Dobrogei, Deaș lurile de Vest.
c. Satele mari și foarte mari (>2000 loc.) – în majiritate au o
structură adunată , cu frecvență mai mare în C. Româ nă ( C. Olteniei, C.
Burnasului, C. Mostiș tei, Bă ragan, Pod. Sucevei, Culoarul Siretului, C.
Jijiei, C. Tecuciului, C. De Vest, Depresiunile intramontane ( B ă rsei,
Ciuc, Hațeg), Subcarpați. Satele foarte mari sunt frecvente în C.
Româ na ș i C. De Vest, cu o populație de peste 6.000 loc.

2. Tipuri de aşezări după evoluţia demografică

a. Sate cu evoluţie multiseculară pozitivă , al că ror numă r de

locuitori a crescut treptat, în ritmuri diferite. Unele dintre acestea îşi
datorează creşterea mai ales structurii etnice particulare

b. Satele cu evoluţie demografică multiseculară negativă - Cele mai

multe îşi datorează acest statut poziţiei relativ izolate, a
infrastructurilor rutiere precare şi potenţialului economic redus. A

Pentru sec. al XIX-lea fenomenul caracteristic este cel de creştere

demografică , uneori în proporţie de pâ nă la 100%, evoluţiile
ascendente înregistrate fiind uneori neaşteptat de mari.

Resorturile acestei creşteri au fost:

- polarizarea populaţiei în lungul principalelor axe de comunicaţie, tot

mai atractive pe mă sură ce acestea sunt mai bine dotate
infrastructural (drumuri modernizate) şi permit accesul facil la noile
areale şi obiective de interes economic sau la resursele din orizontul
local, devenite astfel mai uşor de valorificat;

- perpetuarea modelului de familie numeroasă

În sec. al XX-lea tendinţa de evoluţie demografic ă este în general

pozitivă pâ nă la recensă mâ ntul din 1977, după care se constată un
declin demografic aproape cvasigeneral.

Factorii cu rolul cel mai important în generalizarea declinului

demografic al satelor au fost exodul rural, planificarea familial ă şi
îmbă trâ nirea populaţiei.

Analizînd ratele migrației, se desprind urmă toarele concluzii:

1. Exiată regiuni cu o populaţie foarte mobilă precum Moldova şi

Dobrogea, comunită ţi din judeţe precum Timis, Brasov, Cluj, Dolj si
judete din estul Munteniei. La polul opus - regiunile montane, precum
şi mai multe localită ţi rurale din Sud, Centru şi Nord-Vest.

2. S-au individualizat două tipuri de regiuni:

• regiunile repulsive, cu pierderi semnificative - regiunile de NE, Sud-

Muntenia şi Oltenia, raman spații repulsive Acestea sunt, evident,
comunită ţile rurale mai puţin dezvoltate. Pierderi semnificative de
populație rurală se înregistrează inclusiv în unele judeţe care sunt
foarte dezvoltate (Cluj, Prahova, Argeș ).

3. Medii rurale atractive - în Banat şi Transilvania de Sud, dar, de

asemenea, zonele metropolitane din mari centre urbane (Bucuresti,
Constanța, Braşov, Cluj, Iasi, etc).

7. Tipologia funcţională a aşezărilor rurale

Au fost elaborate mai multe clasifică ri

Pe baza acestora, au fost delimitate patru mari tipuri func ționale de

aș eză ri rurale:

1. aș eză ri rurale cu funcții predominant agricole;

2. aș eză ri rurale cu funcții predominant industriale;

3. aș eză ri rurale cu funcții mixte;

4. aș eză ri rurale cu funcții speciale.

1. Așezările rurale cu funcții predominant agricole au o populație

agricolă de peste 65% din populația activă , iar valoarea producției
agricole este de peste 70% din totalul produc ției globale a aș eză rii
respective. Se disting mai multe subtipuri:

a) agricol;

b) agricol cu industrie mică și meșteșugărească ;

c) agricol cu rol de cazare a forței de muncă.

a) Așezările agricole. Întâ lnim astfel:

- așezări cu profil cerealier și de creștere a animalelor care se

suprapun teritorial marilor unită ți de câ mpie ș i de podiș , unde
culturile cerealiere, respectiv creș terea animalelor dețin ponderea cea
mai mare;

- așezări cu profil legumicol – sunt relativ recente, apă rute ș i

dezvoltate odată au ascensiunea marilor centre urbane ș i industriale,
ca bază de aprovizionare a acestora cu materii prime agricole.
Producția de legume deține ponderea cea mai mare în totalul
producției vegetale, constituind ș i principala sursă de venituri a
populației (ex.: Gră dinari, Ciocâ rlia, Borș , Lovrin etc.);

- așezări cu profil viticol în care peste 15% din suprafața agricolă

este ocupată cu vii (cele predominant viticole au peste 30% din
suprafața agricolă cultivată cu viță de vie). Sunt întâ lnite în zonele
deluroase (ex. Jariș tea, Urecheș ti – jud. Vrancea; Jidvei, Buciu – jud.
Alba; Ostrov – jud. Constanța etc.);

- așezări cu profil de creștere a animalelor – constituie activitatea

de bază în marea majoritate a aș eză rilor montane bogate în pă ș uni ș i
fâ nețe.

b) Așezări rurale cu activități meșteșugărești sau ale

industriei mici ș i artizanale se bazează pe valorificarea unor resurse
locale de materii prime menite să asigure aprovizionarea populației
din producția proprie cu articole de uz casnic ș i gospodă resc, țesă turi,
confecții, semiconserve, produse lactate etc. (ex. Tismana – jud. Gaorj;
Ș omcuța mare, Seini – jud. Maramureș ; Vereș ti – jud. Suceava, etc.).

c) Așezări agricole cu rol de cazare a forței de muncă se

gă sesc în apropierea unor puternice centre polarizatoare, pe marile
artere de circulație ș i se caracterizează prin pendularea forței de
muncă . Funcția de bază ră mâ ne agricultura (participă cu peste 70% la
realizarea producției)

2. Așezări rurale cu funcții predominant industriale - după

profilul activită ții industriale se diferențiază mai multe subtipuri:

a) aș eză ri rurale cu industrie extractivă ;

b) aș eză ri rurale cu industrie prelucră toare;

c) aș eză ri rurale cu industrie extractivă ș i prelucră toare.

a) Așezări rurale cu industrie extractivă – au o largă

ră spâ ndire în special în zonele montane, subcarpatice ș i de podiș .
Apariția lor a fost favorizată de existența ză că mintelor de că rbuni,
petrol, gaze naturale, sare, roci de construcție (ex. Ocna de Fier – jud.
Caraș -Severin; Roș ia Montană – jud. Alba, etc.).

b) Așezări rurale cu industrie prelucrătoare a materiilor

prime agricole sau minerale –au o largă ră spâ ndire în toate regiunile
geografice în funcție de gradul de specializare a producțieie agricole,
forestiere sau minerale(ex. Bă iculeș ti – jud. Argeș , Bucecea – jud.
Botoș ani, Remetea – jud. Harghita – pentru prelucrarea materiei prime
agricole; Nehoiu – jud. Buză u, Prundu Bâ rgă ului – jud. Bistrița Nasă ud,
Mă neciu – jud. Prahova, Vama – jud. Suceava – pentru prelucrarea
lemnului; Topleț, Dognecea – jud. Caraș -Severin – pentru prelucrarea
materiilor prime minerale, etc.).

3. Așezărilor rurale cu funcții mixte le aparțin aș eză rile

rurale în care activită țile agricole ș i neagricole dețin ponderi egale,
între 35% ș i 65%. Se disting mai multe subtipuri:

- agro-industriale: ex. Baloteș ti – jud. Ilfov, Floreș ti – jud. Prahova,

Fâ ntâ nele – jud. Mureș , Fundu-Moldovei – jud. Suceava;

- agro-forestiere;

- agro-piscicole – în special în Delta Dună rii, dar ș i în regiunile de

câ mpie (Câ mpia Criș urilor, Câ mpia Transilvaniei, Câ mpia Moldovei);

- agricole cu activită ți de transport – legate de existența unor

noduri de cale ferată (Teiuș , Vințu de Jos – jud. Alba; Apahida – jud.
Cluj; Ciceu – jud. Harghita, etc.);

- agro-industrial ș i de servicii – în care peste 15% din populația

activă lucrează în sectorul terțiar. Astfel de aș eză ri rurale, unde
activită țile terțiare cunosc o dezvoltare mai deosebită , sunt: Să cel –
jud. Maramureș , Bă neasa – jud. Constanța, Pă tâ rlagele – jud. Buză u,
Voila – jud. Braș ov, Marginea – jud. Suceava.

4. Așezările rurale cu funcții speciale prezintă două subtipuri:

- aș eză ri rurale cu funcții turistice – în care peste 25% din populația

activă este ocupată în servicii, dar sunt prezente ș i funcțiile agricolă ,
forestieră sau chiar industrială (ex. Bodoc – jud. Maramureș , Homorod
– jud. Braș ov, Să rata Monteoru – jud. Buză u). Deș i majoritatea lor sunt
de importanță regională sau locală , există ș i aș eză ri rurale cu funcții
turistice de nivel internațional: Moneasa – jud. Arad, Bazna – jud.
Sibiu, Agapia – jud. Neamț, Să pâ nța – jud. Maramureș , Amara – jud.
Ialomița.

- aș eză ri rurale cu funcții piscicole ș i turistice – specifice Deltei

Dună rii, cu un fond turistic deosebit, unic în Europa.

Procesul de modernizare a satului româ nesc prezintă două aspecte

importante:

a. o amplificare a activită ţilor agricole (o intensificare a funcţiilor

tradiţionale)

b. prin impactul cu industria şi urbanul satul a dob â ndit o serie de

funcţii nonagricole;

Profesorul Ianoș pleacă de la ideea că facilită ţile din mediul urban

şi accesibilitatea aşeză rilor rurale spre oraşe, au favorizat propagarea
ideii de afacere, stimulată şi de primele rezultate obţinute în ariile
respective.

Astfel, se pot identifica urmă toarele tipuri de arii:

1. arii cu potenţial economic dominant agricol –cel mai

raspandit în teritoriu,

2. arii cu potential dominant agro-forestier şi turistic - aparţin

domeniului muntos

3. arii cu potential agro-turistic şi forestier - mai puţin extins, o

mare discontinuitate. In general - în arii intramontane extinse (Dep.
Maramuresului), în munţii joşi cu un înalt grad de umanizare
(M.Banatului, centrul şi nordul Munţilor Apuseni, Obcinele Bucovinei
si Munţii Stâ nişoarei), în arii de podiş sau deluroase (o parte a Pod.
Sucevei, Subcarpaţii şi contactul acestora cu muntii).

4. arii cu potential pomi-viticol important – se suprapun peste

spaţii deluroase. Singurele produse agricole care dep ă şesc consumul
local - struguri şi fructe, pot constitui o resurs ă importantă de
dezvoltare a unor intreprinderi de dimensiuni mici, care le-ar putea
industrializa şi care ar funcţiona în mare parte sezonier: Pod.
Barladului şi Central Moldovenesc, Pod. Getic, Subcarpa ții de Curbură
si o parte din Subcarpații Getici, Pod. Someşan, Dl. Să lajului şi Crasnei.

5. arii cu potential dominat de resurse minerale si roci de

constructie. Izolat, aceste resurse sunt ră spâ ndite în nenumarate arii
muntoase şi de podiş, dar cea mai mare concentrare se afl ă în partea
central-sudică a Munţilor Apuseni. In afara resurselor de minerale
neferoase, o importanţă deosebită o au şi rocile de constructie,
precum travertinul de la Geoagiu şi Banpotoc, calcarele de la Vaţa de
Jos, granodioritele, bentonita şi alte roci de construcţie valorificate
local.

6. arii cu potential piscicol şi turistic semnificativ. Un

asemenea potential caracterizeaza lunca Dună rii aval de Drobeta
Turnu Severin şi Delta Dunarii, Imrepreuna cu complexul lacustru
Razim-Sinoe.

7. arii cu potential economic complex - poate fi frecvent

întâ lnit, dar pe areale mai mici, in Podişul Tarnavelor şi in Dobrogea
central-sudica, nenumarate tipuri de resurse: agricole, forestiere,
turistice.