POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE

Regiunile de dealuri şi podişuri concentrează multă populaţie ceea ce asigură valori ale
densităţii cu mult peste media pe ţară (95,1 loc./km 2). Se ajunge în unele areale din Subcarpaţi, în
culoarele de vale şi depresiuni, la 150 – 180 loc./km 2, iar în oraşe şi în vecinătate acestora la
peste 200 loc./km2. Opus acestora sunt suprafeţele interfluviale folosite agricol (Dobrogea,
Podişul Getic) sau dealurile înalte şi intens fragmentate unde ea oscilează între 25 şi 50 loc./km2.
Urmele de culturi materiale identificate pe teritoriul ţării noastre evidenţiază vechimea,
continuitatea de locuire şi numărul mare de aşezări din spaţiul deluros. Indiferent de etapa
istorică, condiţiile de locuire extrem de favorabile au determinat existenţa în aceste regiuni a
peste 50% din totalul aşezărilor din ţara noastră. Dacă până în a doua parte a secolului trecut
majoritatea caselor din regiunea de deal erau mici (sub 200 locuitori), ulterior modificările
social-economice au dus la dezvoltarea aşezărilor mijlocii şi mari şi la mutaţii în structura
acestora. Astăzi, cele mai mari se află pe terasele din culoarele văilor principale, în lungul
vechilor artere de comunicaţie, în depresiuni şi la contactul cu câmpia. Ele au o economie
diversificată, posibilităţi de dezvoltare şi o bună organizare a spaţiului. Opus acestora sunt satele
mici aflate pe dealuri sau în bazinetele de obârşie al unor văi secundare (Podişul Hârtibaciului,
Podişul Mehedinţi); au un număr mic de locuitori, spor natural redus şi posibilităţi limitate de
dezvoltare şi organizare a teritoriului. De altfel, multe din acestea se află într-un proces lent de
descreştere a populaţiei.

Câmpia Română
Populaţia
- progres numeric mai ales în secolele XIX şi XX.
- spor natural negativ -1.4%o datorat morbidităţii ridicate, condiţiilor socio-economice tot
mai rele şi gradului ridicat de îmbătrânire a populaţiei (mai ales în mediul rural).
- densitatea populaţiei – valori f. mari (peste 200 loc/kmp) în jurul oraşului Bucureşti şi
pe axa ce-l leagă de oraşul Ploieşti
- valori ridicate în judeţele cu o economie mai dinamică (axată pe
industria extractivă şi prelucrătoare, cu un număr mai mare de
oraşe): Prahova, Dâmboviţa, Galaţi, Ilfov (130 – 185 loc./kmp)
- val. mai reduse în jud. Olt şi Argeş (90 – 100 loc./kmp).
- valori reduse în bazinele Vedea şi Teleorman (60 -80 loc./kmp)
şi spre est (60 loc./kmp) în Câmpia Bărăganului.
- structura etnică a populaţiei este dominată de români la care se adaugă în procente
scăzute populaţia bulgară (în lungul Dunării), evrei în oraşele mai mari (Bucureşti, Craiova,
Brăila, Galaţi), greci (Bucureşti, Brăila, Galaţi), polonezi, italieni (Bucureşti), rromi (Câmpia
Olteniei, Bucureşti, Olteniţa).
- structura populaţiei după religii este ocupată în proporţie foarte ridicată de ortodocşi,
catolici, romano-catolici şi protestanţi (penticostali, creştini evanghelici şi adventişi) în judeţele
Argeş, Dâmboviţa, Giurgiu, Prahova şi Municipiul Bucureşti.

Aşezările
După mărimea demografică, așezările rurale variază între sate mijlocii (500 – 1000 loc)
şi sate foarte mari (peste 4000 de loc.).
 Tipurile morfostructurale de aşezări caracteristice câmpiei sunt cele adunate cu
subtipurile concentrat şi aglomerat.
Tipurile fucţionale cele mai răspândite sunt: aşezările cu funcţii predominant agricole,
industriale şi mixte. Dintre cele agricole se remarcă subtipurile cu funcţii agricole-cerealiere
(răspândite în aproape toată câmpia) şi cele cu funcţii agricol-legumicol (în apropierea marilor
oraşe). Aşezări cu funcţii agro-industriale sunt destul de des întâlnite în spaţiul Câmpiei Române
(Baloteşti, Floreşti, Ianca, Plopu etc.).
În spaţiul Câmpiei Române există oraşe (actuale sau din cele care şi-au pierdut acest
statut) încă din perioada antică (Giurgiu, Hârşova). Aici au apărut oraşe legate de prezenţa
Dunării ca axă importantă de circulaţie sau în lungul râurilor (Jiu – Craiova, Olt, Buzău,
Prahova-Ploieşti.
În perioada medievală s-au individualizat oraşele târguri (Târgovişte, Craiova, Roşiori de
Vede, Caracal) sau fostele raiale turceşti (Giurgiu, Brăila, Turnu Măgurele).
Până în perioada modernă toate aceste aşezări au avut o „viaţă” foarte agitată, cu perioade
de progres şi de declin economic.
Se observă o depopulare a majorităţii oraşelor (indiferent de mărimea lor) ca urmare a
polarizării pe care o constituie oraşele dinamice pentru populaţia tânără sau pentru segmentul de
populaţie activă, dar şi o migrare spre mediul rural al segmentului de populaţiei îmbătrânită sau a
familiilor defavorizate economic. O dinamică mai accentuată o au oraşele de la limita cu unităţile
nordice: Drobeta Turnu Severin – Craiova – Balş – Slatina – Piteşti – Ploieşti – Buzău –
Râmnicu Sărat – Focşani – Tecuci.
Oraşele în Câmpia Română: Alexandria, Balş, Băileşti, Bolintin Vale, Bucureşti, Brăila,
Budeşti, Buftea, Buzău, Calafat, Caracal, Călăraşi, Corabia, Craiova, Drobeta Turnu – Severin,
Faurei, Feteşti, Focşani, Galaţi, Găeşti, Giurgiu, Ianca, Însurăţei, Lehliu Gară, Mihăileşti, Mizil,
Olteniţa, Otopeni, Piteşti, Ploieşti, Pogoanele, Râmnicu Sărat, Roşiori de Vede, Segarcea,
Slatina, Slobozia, Tâgovişte, Tecuci, Titu, Turnu Măgurele, Ţăndărei, Vânju Mare, Videle,
Zimnicea.

Dealurile de Vest
Populația
- locuire foarte veche şi continuă (condiţiile naturale favorabile) - paleolitic (Silvania),
neolitic
- epoca fierului - cetăţi de tipul davelor
- valuri de populaţii ce migrau din estul Europei şi Asiei au gasit reţele de aşezări
dense, cu populaţie românească organizate în voeievodate
- suzeranitatea maghiară.
evoluţia numerică a populaţiei - faze de creştere, de stagnare sau chiar regres.
- ritm lent - datorită sporului natural, colonizărilor şi fluctuaţii regionale, cele două
războaie mondiale, migrarea populaţiei tinere (după 1960), tradiţia creşterii unui singur copil
(în S)
-efecte: creştere uşoară (1948-1960)
stagnarea pentru perioade lungi de timp
regresul în dealurile depărtate (Dealurile Banatului)
creşteri locale, mari, (migratoriu) în Baia Mare, Zalău
-bilanţul demografic este pozitiv în N (Dealurile Silvaniei, Baia Mare), negativ în localităţilor
rurale din dealurile bănăţene
- densitatea populaţiei - valori =< mediei pe ţară
50 loc/km2 – valoarea medie
25 loc/km2 - unităţi deluroase mai înalte şi mai fragmentate
peste 100 loc/km2 în depresiuni, oraşe
500 loc/km2 (Baia Mare, Zalău)
Așezările
- peste 700 de sate
- 12 oraşe
- pe terase şi la contactul principalelor forme de relief
- profil agricol
Aşezările rurale
- la altitudini mai mici de 250 m
sate mijl. în bazinul Someşului - de 500-1000 locuitori chiar 1500 locuitori
satele mici cu 500 locuitori cu fragmentare accentuată
sate mari = cu condiţii naturale favorabile act agr, ind (exploatări de petrol, cărbune,
materiale de construcţii etc.) sau în apropierea oraşelor, pe căi de comunicaţie pt. „navetă”
(în depresiunile Baia Mare, Şimleu, Crasna)
-structură: sate risipite - pe culmile înalte (Preluca)
sate răsfirate cu frecvenţă mare în toate unităţile de relief
sate mixte (îmbinate între răsfirat şi adunat – în Banat)
sate adunate (depresiunile Baia Mare, Şimleu, Zalău, Zarand etc.).
- poziţia în lungul văilor (în bazinetele de obârşie), cele de la contact
pe terase şi lunci înalte –(Crişul Alb, Crişul Repede, Lăpuş)
pe prispele acumulative de la contactul cu câmpia cu dealurile
pe poduri interfluviale (D.Tăşnadului, D.Silvaniei, Podişul Lipovei
-textura neregulată la majoritatea aşezărilor
liniară
-profil agricol ( culturi cerealiere şi creşterea animalelor - din vecinătatea câmpiei sau
de pe întinsele poduri ale teraselor Lăpuşului, Crişului Repede, Crasnei, Crişul
Alb etc
creşterea animalelor şi unele culturi pe dealurile înalte;
pomicltura (în nord) viticultura (în Dealurile Banatului) şi creşterea animalelor.
activităţi agricole şi exploatări miniere, materiale de construcţii la N de Crişul
Repede
Aşezările urbane
-puţine, disparate = centre de polarizare demografică şi economică.
- 2 reşedinţe de judeţ, ce concentrează peste 50% din populaţia urbană şi care au funcţii
complexe, oraşe mici (sub 25.000 locuitori) cu profil economic mixt realizat din activităţi
Baia Mare (1327) municipiu şi reşedinţa jud Maramureş
- este cel mai mare oraş din Dealurile de Vest (150.201 de locuitori în 1996)
Baia Sprie (1327), cu o populaţie de 15.714 de locuitori în 1996
- exploatările miniere din munţii limitrofi
Zalău, municipiu şi reşedinţă a judeţului Sălaj, cu 70.932 de locuitori în 1996, reprezintă un
însemnat centru industrial (construcţii de maşini, lemn, anvelope etc.).
Şimleul Silvaniei (17.279 locuitori în 1996), aşezare veche cu cetate din sec. XVI, are funcţie
agro-industrială
 Jibou, oraş din 1968, 12.476 de locuitori în 1996, important nod feroviar pe magistrala patru
Cehu Silvaniei – oraş din 1968, peste 8.000locîn cu funcţie agro-industrială.
Marghita, - 1352, are 18.915 locutori în nul 1996
Aleşd, - 1291, oraş din 1968,
Sebeş, - 1552, oraş din 1968,
Ineu, - 1214,
Lipova cu 11.769 locuitori în 1996.
Oraviţa are funcţii economice diverse, de schimb, industrială (bazată pe prelucrarea
produselor agricole, lemn, materiale de construcţii etc.).

Podișul Moldovei
Populația
- 1,5 milioane la începutul secolului XX,
- peste ,6 milioane, în 1966
- peste 3 milioane în prezent.
Ritmul de creştere a fost mai mare în Podişul Sucevei, Culoarul Moldova – Siret, sudul Câmpiei
Moldovei şi mai lent în celelalte unităţi. Cea mai intensă creştere s-a realizat în oraşele mari
(spor migratoriu, spor natural ridicat) ca urmare, în principal, a construirii de unităţi industriale
cu capacitate de atracţiei forţei de muncă.
Populaţia urbană a crescut cu peste 50% în Podişul Sucevei (îndeosebi în oraşul Suceava), cu
peste 80% în Câmpia Moldovei (mai ales în Iaşi, Botoşani) şi Podişul Bârladului (Vaslui,
Bârlad). După 1990 creşterea a fost lentă, în oraşele mici (Săveni, Solca, Tg.Bujor); în 1996, s-a
înregistrat o populaţie urbană de 1 326 650 locuitori.
- 500 loc./km2 în marile oraşe să depăşească
- în jur de 150 loc./km2 în Podişul Sucevei, culoarele văilor Moldova, Siret şi la contactul
Câmpiei Moldovei cu unităţile limitrofe
- 50 – 100 loc./km2 pe cea mai mare a spaţiului dintre Siret şi Prut
- sub 50 loc./km2 numai insular (Colinele Tutovei, Podişul Covurlui, Dl. Fălciului etc.)
Natalitate - valori din cele mai mari din ţara noastră. (16 şi 20%o);
Mortalitate - peste 10%o
Sporul natural cu valori între 5 şi 14%o
Așezările
În Podişul Moldovei sunt 22 de oraşe. Numărul de locuitori la marea majoritate a crescut
mult atât pe seama sporului migratoriu, cât şi a celui natural. Sunt şi situaţii (Săveni, Negreşti,
Solca, Darabani) în care se constată o stagnare sau chiar un recul determinat de plecările
definitive, însemnate, spre alte centre (D.Chirtiac, Al.Ungureanu).
După funcţiile economice principale, aşezările umane se pot grupa în: oraşe cu funcţii
complexe (Iaşi, Suceava, Bacău, Botoşani, Vaslui) la care se pot diferenţia sectoare cu
concentrare mai mare a unităţilor industriale au un rol esenţial (Bârlad, Roman), oraşe în care
serviciile, activităţile agricole se îmbină cu cele industriale (Siret, Bereşti, Paşcani) etc.
După numărul de locuitori (fig. 12) sunt, în 1996, două oraşe mari (Iaşi, 343 350
locuitori; Bacău, 208 519 locuitori), cinci mijlocii cu o populaţie între 50 000 şi 150 000 locuitori
(Suceava, 117 609 loc.; Botoşani, 129 099 loc; Bârlad 79 517; Roman, 82 556 loc.; Vaslui, 80
665 loc.); nouă oraşe mici cu o populaţie între 10 000 şi 50 000 locuitori (Darabani, 12 049 loc.;
Dorohoi; 35 187 loc.; Hârlău, 12 201 loc.; Adjud, 20 989 loc.; Paşcani, 45 939 loc.; Tg. Frumos,
14 111 loc.; Fălticeni, 33 429 loc.; Rădăuţi, 32 174 loc.; Huşi, 33 603 loc.) şi şase oraşe foarte
mici, sub 10 000 locuitori (Săveni 8 738 loc.; Bereşti, 3 972 loc.; Tg.Bujor, 8 148 loc.; Siret, 9
893 loc.; Solca, 4 699 loc.; Negreşti 10 226 loc.). Există 15 municipii.
Satele (concentrează 54% din populaţie) se desfăşoară pe toate formele de relief, dar
frecvent sunt: pe terasele şi luncile înalte din lungul văilor principale (cele mai extinse), la
obârşia multor văi torenţiale (în interiorul dealurilor sau podişurilor), pe versanţi (Coasta Iaşilor,
Dealurile Botoşaniului, versanţii Prutului, Bârladului etc.) sau pe podurile inter-fluviale cu
caracter structural (Podişul Central Moldovenesc, Podişul Sucevei).
După numărul de locuitori sunt aşezări mari (peste 1500 loc.) concentrate pe terasele
Sucevei, Siretului, Moldovei, la contactul Câmpiei Moldovei cu regiunile limitrofe; aşezări
mijlocii (800 – 1 500 loc.) situate la obârşiile văilor şi în zone depărtate de căile de comunicaţie
(vestul şi centrul Podişului Bârladului)
După funcţiile economice, marea majoritate sunt cele cu activităţi agricole dominante,
dar cu unele diferenţieri (cerealiere, cerealiere şi viticole, cerealier – pomicole, cerealier şi
creşterea animalelor etc.). La acestea, se adaugă aşezările cu funcţie principală cea agricolă, la
care cu rol complementar sunt: activităţile industriale (Cacica, Bucecea, Sascut, Podu Turcului,
Flămânzi etc.), serviciile (Podul Iloaiei, Suliţa, Strunga etc.), transport şi căi de comunicaţie
(Vereşti, Dolhasca, Leorda, Crasna etc.).

Podișul Getic
Populația
- cca 300.000 locuitori )- începutul sec.XIX
- peste 854.000 locuitori - în 1912
- peste 1,1 milioane locuitori (aproape 5% din populaţia României
Cele mai importante concentrări ale populaţiei sunt în culoarele văilor (Jiu, Olt, Argeş şi pe
principalii lor afluenţi), iar cele mai mici pe câmpurile piemontane (folosinţă agricolă).
- valoare medie de 80 loc/km2, cea mai mare parte a Podişului Getic avea valori cuprinse
între 75 şi 100 loc./km2;
- valorile cele mai ridicate peste 125 loc./km2- în oraşe, 100 – 125 loc./km2 culoarele văilor
Jiu, Olt, Argeş
- cele mai mici valori, 50-75 loc./km2 - în Podişul Bălăciţei, nordul Podişului Olteţ şi
centrul Podişului Cotmenei
Sporul natural - în jurul valorii medii pe ţară (- 1,6%). Valori mai ridicate sunt în aşezările din
culoarele văilor principale de podiş, în bazinele de recepţie ale unor văi, depărtate de reţeaua
principală de căi de comunicaţie.
Cea mai mare parte din forţa de muncă a fost şi este ocupată în agricultură (în unele
comune din Podişul Bălăciţei, nord-vestul Podişului Olteţului, centrul Podişului Cotmeana chiar
peste 80%). În ultimile decenii, prin intrarea în exploatare a zăcămintelor de petrol, gaze şi
cărbuni, prin dezvoltarea unor unităţi din industria alimentară, forestieră etc. s-au produs mutaţii
atât în structura pe ansamblu, cât şi la nivel de ramură economică (în agricultură predomină forţa
de muncă feminină).
Așezările
Aşezările rurale concentrează circa 80% din totalul populaţiei; sunt vechi, cele mai multe fiind
datate de la mijlocul mileniului nostru, dar cu urme de cultură materială încă din antichitate.
Cele mai numeroase se află în culoarele văilor mari, pe terase, glacisuri, conuri de
dejecţie,
- forma liniară sau poligonală a vetrei
majoritatea satelor depăşesc 500 de locuitori
densitatea ridicată a satelor şi un profil economic variat (culturi cerealiere, creşterea animalelor,
pomicultură etc.).
Cele mai puţine sate - pe podurile interfluviale
- suprafeţe mai mici
- răsfirate
- număr mic de locuitori şi un profil economic restrâns
Aşezările urbane sunt puţine (doar trei până în 1967 şi opt în prezent) şi concentrează peste
252.000 de locuitori. Doar municipiul Drobeta-Turnu Severin face parte din oraşele vechi şi mari
din ţara noastră având un profil economic complex. Celelalte au un profil mixt, la trei
impunându-se funcţia industrială (Motru, Colibaşi, Drăgăşani), iar la celelalte cea agricolă

Podișul Mehedinți
Numărul de locuitori a crescut din secolul XVIII (cca 8500) de peste patru ori până în
1957. Ulterior s-a înregistrat o scădere – 31.192 în 1985 datorită plecărilor definitive (îndeosebi
locuitori sub 40 de ani) în centre industriale limitrofe (Târgu jiu, Drobeta-Turnu Severin) sau în
bazinele carbonifere Motru şi Petroşani. Pierderile cele mai însemnate s-au produs în comunele
Podeni, Cireşu, Balta etc. aflate în centrul şi vestul podişului (posibilităţi economice locale
restrânse şi condiţii de navetă reduse).
Densitatea populaţiei are valori mici de la sub 30 loc./km 2, în cele mai multe aşezări la
peste 40 loc./km2 în nord-est, în oraşul Baia de Aramă şi în satele limitrofe, precum şi în cele din
sud-est unde se practică naveta.
Mişcarea naturală a populaţiei - valori reduse, sub media pe ţară (natalitatea 10 - 14‰,
mortalitate peste 10 - 15‰, spor natural negativ, în unele situaţii şi de 1 - 4‰ ca în Baia de
Aramă). Din aceasta, populaţia activă depăşeşte cu puţin 50% (în majoritate feminin).
Așezări
Reţeaua de aşezări s-a definitivat către sfârşitul secolului XIX; ea este formată dintr-un
număr mare de sate mici, sub 500 de locuitori, cca 65%; peste 1000 de locuitori existau în 1985
doar în patru sate; majoritatea au o structură risipită. Doar în bazinetele depresionare se remarcă
o uşoară tendinţă de adunare (Balta, Gornoviţa, Cireşu). În nord-estul podişului există oraşul
Baia de Aramă cu 5752 loc.

Podișul Transilvaniei
- peste 4.200.000 de locuitori reprezentând circa 18,9 % din populaţia ţării (in 1996)
- densitatea populaţiei pe ansamblul regiunii este de cca. 90 loc./km2 (puţin sub valoarea
calculată la nivelul ţării). Cele mai mari, peste 400 loc./km2 sunt legate de oraşele principale
Sibiu, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Târgu Mureş, Odorheiu Secuiesc etc. Între 100 şi 300 loc./km2
sunt densităţile din celelalte oraşe (Bistriţa, Năsăud, Beclean, Dej, Mediaş, Sighişoara etc.),
precum şi din unele aşezări din lungul celorlalte văi (Târnave, Someş). Între 50 şi 100 loc./km2
sunt areale largi în culoarele văilor principale, în depresiunile din sud şi vest, în depresiunile din
est, Dealurile Târnavei Mici, la nord de Mureş. Valorile cele mai reduse (sub 25 loc./km2 ) se
desfăşoară în sectoarele mai fragmentate şi înalte din Subcarpaţii Transilvaniei, Podişul Hârtibaci
- mişcarea naturală
• Natalitatea, pe ansamblul judeţelor din cuprinsul regiunii, înregistra în 2005 între 9,5‰
în judeţul Cluj şi 11,2 ‰ în Mureş (media pe ţară în 2005 era de 10,2 ‰)
 • Mortalitatea era în 2005 între 10,7 ‰ în judeţul Sibiu şi 12,6 ‰ în Mureş (valoarea
medie pe ţară era de 12,1 ‰).
• Sporul natural este în general puţin mai ridicat faţă de cel de la nivelul ţării (- 1,9 ‰ în
2005). În anul 2005 doar în Sibiu şi Bistriţa Năsăud este pozitiv, pe când în celelalte este negativ
variind la nivel de judeţ (minim - 2,9 ‰ în Cluj şi – 3 ‰ în Sălaj).
• Mişcarea migratorie reprezintă un proces complex, care s-a manifestat diferit în timp.
După 1990, în condiţiile recesiunii economice, o parte a populaţie (în număr mic) s-a întors la
sate. În ultimul deceniu devin frecvente plecările pe termene variate în străinătate (Ungaria dar şi
în alte state ale UE) unde prestează diverse servicii. Un aspect nou este legat de naveta din oraşe
sau localităţile de pe căile de comunicaţii principale la unităţile de servicii şi economice realizate
în afara acestora (îndeosebi la Cluj Napoca, Târgu Mureş, Alba Iulia etc.)
Aşezările
44 oraşe; 347 de comune
În 1996 populația urbană era de 1.541.629 locuitori. După 1996 se constată însă o scădere a
numărului de locuitori pentru majoritatea oraşelor (cu variaţii de la un oraş la altul şi de la un an
la altul), în condiţiile creşterii economice slabe la nivelul întregii ţări şi a emigrării forţei de
muncă tinere spre ţări din Europa.
După funcţiile economice
- cinci oraşe au funcţii complexe (Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu Mureş, Târnăveni, Alba Iulia,
Bistriţa),
- 11 oraşe au funcţie industrială predominantă,
- 7 oraşe au funcţie industrială şi de servicii,
- 20 oraşe au funcţii agrară, de servicii (amplificate în prezent).
După numărul de locuitori (în 2002)
- 3 oraşe depăşeau 100.000 locuitori (Cluj – Napoca, 318.027; Sibiu, 155.045; Târgu
Mureş 149.577),
- 4 aveau între 50.000 şi 100.000 locuitori (Bistriţa 81.467; Alba Iulia 66.369; Turda
55.770; Mediaş, 55.203),
- 21 numărau între 10.000 şi 50.000 locuitori (Dej, Odorheiu Secuiesc, Reghin, Făgăraş,
Sighişoara, Aiud, Sebeş, Câmpia Turzii, Târnăveni, Gherla, Blaj, Luduş, Cisnădie, Ocna
Mureş, Avrig, Târgu Lăpuş, Sovata, Beclean, Agnita, Năsăud, Sângeorz – Băi)
- 15 erau cu sub 10.000 (Cristuru Secuiesc 9.672, Huedin 9.480, Iernut 9.440, Victoria
9.046, Tălmăciu 8.828, Dumbrăveni 8.411, Sărmaşu 7.488, Ungheni 6.551, Miercurea
Nirajului 5.802, Sălişte 5.781, Rupea 5.760, Sângeorgiu de Pădure 5.484, Copşa Mică
5.374, Ocna Sibiului 4.116, Miercurea Sibiului 4.066).
Aşezările rurale concentrează o populaţie de peste 800.000 locuitori, ritmul de creştere a fost
lent, dar diferenţiat în funcţie de condiţiile naturale ale locuirii şi de desfăşurare a activităţilor
economice.
După tipuri şi subtipuri morfologice
- numeroase sunt satele desfăşurate pe văi de ordine deosebite
- puţine sate aflate pe culmi sau poduri interfluviale netede, dar şi la obârşia unor torenţi.
După numărul de locuitori
- cele mai multe (peste 80 %) sunt mici (sub 500 loc.) şi mijlocii (până la 1.500 loc.), se
găsesc în regiunile deluroase depărtate de culoarele de vale principale, n-au putere
economică, iar populaţia în vârstă predomină
 - aşezările mari, cu peste 1.500 locuitori se află în vecinătatea oraşelor, pe terasele râurilor
principale, în depresiuni. Ele au o economie complexă, sunt legate printr-o reţea de căi de
comunicaţie în bună măsură modernizată.
După funcţiile economice
- satele în care funcţia agricolă este determinantă (încorporează peste 90% din populaţia
activă): cerealier şi creşterea animalelor (Câmpia Transilvaniei), cerealier, pomicultură
(Dealurile Târnavei Mici), creşterea animalelor, silvicultură şi pomicultură (Dealurile
Bistriţei, Subcarpaţii Trasnsilvaniei etc.), culturi viticole sau pomicole dominant (pe
Târnave, în Culoarul Alba Iulia – Turda etc.), cerealier şi piscicol (Ţaga, Geaca, Zau de
Câmpie).
- satele în care funcţia agricolă se îmbină cu o alta – industrială (exploatările de gaz metan,
sare, piatră de construcţie, industrie textilă şi alimentară etc.), de servicii (staţiunile
balneoclimaterice Cojocna, Ocna Dejului, Sic etc.), noduri de cale ferată (Vinţu de Jos
etc.). Cele mai multe sate sunt de tip adunat. Se adaugă cele compacte (în sud), liniare pe
văi, răsfirate pe unii versanţi din regiunile înalte şi fragmentate.