Profesor Constantin Teodor

AŞEZĂRILE OMENEŞTI

A. Evoluţia şi vechimea aşezărilor umane:

 Cele mai vechi urme de locuire pe teritoriul ţării noastre datează încă din Paleolitic.(1 milion
de ani în urmă).
 În neolitic prezenţa populaţiilor, este atestată de culturi, cum ar fi: Cucuteni, Hamangia .
 În epoca bronzului începe procesul de indo-europenizare. În epoca fierului în spaţiul
carpato-danubiano-pontic se aşează tracii.
 Prezenţa triburilor geto-dace la nordul Dunării (ca ramură nordică a tracilor) este
menţionată de către Herodot.
 În secolele VII-VI î.Hr., grecii întemeiază pe ţărmul Mării Negre colonii: Histria (Istria),
Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia).
 Secolele I î.Hr. – I d.Hr., în statul dac predomină aşezări rurale, dar şi centre urbane, cum
ar fi: davele (cetăţi întărite) – Petrodava (Piatra Neamţ), Argedava, Ziridava, Sarmizegetusa
Regia (în Munţii Orăştiei).
 După cucerirea romană, se dezvoltă oraşele, printre care: Drobeta (Drobeta-Turnu
Severin), Apullum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj Napoca), Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, Porolissum (lângă Zalău), Aegissus (Tulcea), ş.a.
 În perioada medievală se întemeiază aşezări fortificate (cu caracter rural, dar şi urban),
cum ar fi: Biharea (lângă Oradea), Morisena, Mănăştur (Cluj), Carsium (Hârşova);
Timişoara, Arad, Oradea, Braşov, Sibiu, Mediaş, Sighişoara, Târgu Mureş, Bistriţa,
Bucureşti, Curtea de Argeş, Târgovişte, Iaşi, Suceava, Siret, Roman, Bacău, Craiova,
Câmpulung, ş.a. Unele oraşe au devenit aşezări rurale: Baia (capitală a Moldovei), Cotnari,
Crasna, etc.
 În perioada modernă şi contemporană, oraşele au apărut datorită unor activităţi economice:
- mineritul: Petroşani, Petrila, Vâlcan, Lupeni – (în Depresiunea Petroşani);
- servicii de cură şi tratament: Vatra Dornei, Predeal, Buşteni, Sinaia, Eforie;
- transport feroviar: Paşcani, Adjud, Orşova;
- producţii agricole: Săveni, Sânnicolau Mare, Lipova;
- industria prelucrătoare: Victoria, Zărneşti, Codlea, Agnita, Topliţa;
- oraşe balneoclimaterice: Borsec, Băile Herculane, Covasna, etc.

B. Aşezările rurale: Satul este cea mai veche formă de aşezare umană.
Componentele satelor: Vatra satului – perimetrul în care sunt concentrate locuinţele; moşia
satului – zona de desfăşurare a activităţilor economice; populaţia; la care se adaugă: forma şi
structura localităţii, funcţiile economice.
Criterii de clasificare a aşezărilor rurale:
 După numărul de locuitori:
- sate mici (sub 500 locuitori): în zonele montane, unde pot ajunge până la altitudinea
de 1600 m (în Munţii Apuseni);
- sate mijlocii (500 – 1500 locuitori), caracteristice zonelor de depresiuni, dealuri şi
podiş;
- sate mari (1500 – 4000) – caracteristice zonelor de câmpie, deal şi podiş;
- sate foarte mari (peste 4000 locuitori) – întâlnite în zonele de câmpie.
 După structură (după modul de distribuire a locuinţelor):
- sate risipite – caracteristice zonelor de munte, unde locuinţele sunt dispersate între
ele la distanţe foarte mari (uneori 4-5 km), gospodăriile sunt legate între ele prin
cărări, vatra satului şi moşia se suprapun. În munţii Apuseni poartă numele de
cătune sau crânguri;

1
Profesor Constantin Teodor

-
sate răsfirate – specifice zonelor colinare (de deal şi podiş) desfăşurate de-a lungul
văilor sau drumurilor (în Pod. Sucevei, Subcarpaţi, Culoarul Timiş-Cerna, Subcarpaţii
Transilvaniei, munţii vulcanici din Grupa nordică a Carpaţilor Orientali);
- sate adunate – caracteristice zonelor de câmpie şi depresiuni (în Pod. Bârladului, C.
Moldovei, Pod. Transilvaniei, Dealurile şi C. de Vest, Pod. Getic, C. Română,
Podişul Dobrogei, Delta Dunării, M-ţii Harghita, Depr. Braşov). Satele adunate pot fi:
liniare (Pod. Getic, Pod. Bârladului), compacte (satele săseşti din sudul
Transilvaniei), geometrizate: dreptunghiulare (C. Română, C. de Vest), poligonale,
etc.
 După formă:
- sate neregulate: sate de tip răsfirat şi risipit;
- sate liniare – gospodăriile sunt dispuse în lungul unor văi, drumuri sau grinduri (sate
răsfirate, sate liniare din categoria satelor adunate);
- sate cu formă geometrică regulată – satele de tip compact.
 După activităţile economice (funcţiile economice):
- sate cu caracter predominant agricol: cerealiere (în C. Română); de pomicultori
(Bistriţa Năsăud, Subcarpaţii Getici – în zona Argeşului); de viticultori (Subcarpaţii
Vrancei); de legumicultori (C. Siretului Inferior: Matca; în luncile râurilor: Jiu, Olt,
Argeş);
- sate cu structură mixtă: pot fi mai multe activităţi economice: agricultură, servicii,
industrie;
- sate cu alte activităţi economice: exploatări miniere, act. Balneoclimaterice,
activităţi industriale, de transport, servicii, turism, piscicultură, exploatarea lemnului,
ş.a.

C. Aşezările urbane: - concentrări umane cu număr mare de locuitori în care predomină

activităţile neagricole, există o ambianţă urbană, având de regulă zone urbane funcţionale:
rezidenţială, industrială, comercială, cultural – administrativă, de agrement şi de transport.
Localizarea unui oraş se poate face cu ajutorul coordonatelor geografice [(latitudine şi
longitudine), de exemplu oraşul Piatra Neamţ este străbătut de coordonatele: 47 0 lat. N şi 260 long.
E] şi în raport de unele elemente geografice fixe (alte oraşe, ape, unităţi de relief).
Elemente componente: poziţie şi localizare; teritoriu construit (locuinţe, întreprinderi, instituţii,
căi de comunicaţie) – denumit intravilan; populaţie; activităţi economice şi urbane; spaţiu
înconjurător.
Clasificarea oraşelor:
 După vechime:
- antice: colonii greceşti (Histria, Tomis - Constanţa, Callatis - Mangalia); oraşe
daco-romane (Apullum – Alba Iulia, Napoca – Cluj Napoca, Drobeta – Drobeta
Turnu Severin, Potaissa – Turda, etc);
- feudale: capitale – Suceava, Iaşi, Câmpulung, Curtea de Argeş, Târgovişte,
Bucureşti; cetăţi – Braşov, Sibiu, Sighişoara, Timişoara; târguri – Târgu Mureş,
Târgu Neamţ, Târgu Jiu; ş. a.
- capitaliste: miniere – Petroşani, Băicoi, Anina; industriale – Reşiţa, Hunedoara,
Câmpina; turistice – Predeal, Eforie, Vatra Dornei, Buşteni, Techirghiol, Băile
Herculane; noduri feroviare – Paşcani, Mărăşeşti; cu activităţi agricole –
Alexandria, Călăraşi, Calafat, Slobozia;
- socialiste: agricole – Bereşti, Săveni, Cehu Silvaniei, Fieni; miniere – Bălan,
Ţicleni, Rovinari, Petrila, Vulcan; industriale – Victoria, Buhuşi, Oneşti, Vlăhiţa;
turistice – Băile Olăneşti; feroviare – Simeria, Făurei, etc.
 După mărime:
- oraşe foarte mari (metropolă): - Bucureşti (2 mil. locuitori);
2
Profesor Constantin Teodor

-
oraşe mari: (100.000-400.000 locuitori): peste 300.000 loc. – Iaşi, Constanţa,
Timişoara, Cluj – Napoca, Galaţi, Braşov, Craiova; 200.000 – 300.000 loc.: - Ploieşti,
Brăila, Oradea, Bacău; 100.000 – 200.000 loc.: - Piteşti, Arad, Sibiu, Târgu Mureş,
Baia Mare, Buzău, Satu Mare, Botoşani, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea, Suceava,
Drobeta-Turnu Severin, Focşani;
- oraşe mijlocii (50.000-100.000 loc.) ;
- oraşe mici (20.000-50.000 loc.),
- oraşe foarte mici (sub 20.000 loc.). Cel mai mic oraş din ţară este Băile Tuşnad
(1850 loc.).
 După funcţiile economice:
- oraşe cu funcţii complexe: oraşe mari şi foarte mari;
- oraşe specializate (preponderentă o anumită activitate): oraşe porturi - Sulina;
miniere – Petroşani, Petrila, Vulcan; noduri feroviare - Paşcani, Simeria, Făurei;
turistice – Predeal, Covasna, Borsec, Topliţa; agricole; industriale.
 După rangul ocupat în sistemul de aşezări:
- de importanţă naţională – capitala: Bucureşti;
- de importanţă regională – Iaşi, Galaţi, Constanţa, Braşov, Craiova, Timişoara, Cluj-
Napoca, Ploieşti;
- cu importanţă semnificativă la nivel regional – Oradea, Arad, Bacău, Târgu
Mureş, Sibiu; ş.a.
- cu influenţă locală.
 După poziţia geografică:
- în raport cu diferitele părţi ale ţării: Iaşi – în nord-estul ţării; Craiova – în sudul
ţării; Timişoara – în vestul ţării; Târgu Mureş –în centrul ţării; Baia Mare – în nord-
vestul ţării,etc.;
- în raport cu alte oraşe: Paşcani – în vestul oraşului Iaşi; Piteşti – în nord-vestul
oraşului Bucureşti; Sibiu – la sud de Târgu Mureş; Babadag – la nord de
Constanţa,etc.;
- în raport cu unităţile de relief: Drobeta-Turnu Severin – în Pod. Mehedinţi;
Petrşani – în Depr. Petroşani; etc.
- în raport cu reţeaua hidrografică: Iaşi – pe Bahlui; Târgovişte – pe Ialomiţa;
Bucureşti – pe Dâmboviţa, etc.