Funcțiile așezărilor umane

Se referă la principalele activități economice desfășurate în aria unei localități. Se stabilesc în funcție de
procentul de populație ocupată într-un anumit domeniu de activitate și de ponderea veniturilor aduse la
bugetul acelei localități.
Funcțiile așezărilor rurale. În așezările rurale principalul sector de activitate este cel secundar și de
aceea va predomina funcția agricolă. Aceasta însă este diferențiată în funcție de caracteristicile cadrului
natural și de favorabilitatea sa pentru practicarea variatelor ramuri ale agriculturii. Astfel, se deosebesc
funcția cerealieră pentru satele de câmpie, cea pomi-viticolă pentru satele din dealurile și podișurile
joase, respectiv funcția zootehnică pentru satele din regiunile deluroase înalte și montane.
În unele așezări rurale mai dezvoltate au apărut și mici unități de prelucrare a produselor agricole
obținute (de ex. în domeniul industrei alimentare - fabrici de produse lactate, de zahăr, de ulei, de
preparate din carne, de morărit și panificație, de conserve de fructe etc.) și atunci așezarea are funcție
agro-industrială.
În funcție de resursele naturale existente în unele regiuni, așezările rurale pot avea și funcții:
- forestiere; Cum pădurile, resursele de subsol (minereuri, cărbuni, roci de construcție) sunt mai
- miniere; abundente în zonele montane, iar peisajele sunt mai pitorești, cele mai multe sate cu
- turistice; astfel de funcții se găsesc la munte.
- piscicole (satele din delte, pe litoral, pe văile marilor fluvii).
În destule situații, în așezările rurale se practică mai multe activități umane (de exemplu la munte –
prelucrarea lemnului, turismul, păstoritul) și atunci vorbim despre o funcție mixtă.
Funcțiile așezărilor urbane. Cele mai frecvente funcții urbane sunt: comercială, industrială, politico-
administrativă, de transport, turistică, culturală și financiară.
- funcția comercială. Este legată de apariția primelor orașe, situate în regiuni favorabile schimburilor de
produse (la limita unor regiuni cu resurse naturale diferite, in lungul văilor, pe litoral). A fost amplificată
de explozia demografică (ce a impus o cerere tot mai mare de produse din partea populației) și de
industrializare (când au apărut noi și noi produse destinate comerțului). Ex. Londra, New York, Tokyo
(orașe în care se află și marile burse de mărfuri ale lumii), Amsterdam, Hong Kong, Hamburg, Leipzig
(Germania) etc. În România sunt unele orașe care în numele lor conțin apelativul târg, fapt ce
demonstrează funcția lor comercială inițială (Tg. Jiu, Tg. Secuiesc, Tg. Ocna etc.). Primele orașe din
România au fost coloniile grecești Histria, Tomis și Callatis, construite de coloniștii greci pentru a face
schimburi de produse cu populația locală.
- funcția industrială, apărută în sec. XVIII- XIX, o dată cu revoluția industrială. Sunt fie orașe care s-au
dezvoltat industrial pornind de la vechile tradiții meșteșugărești specifice Evului Mediu, fie orașe noi
apărute prin valorificarea resurselor de subsol care au susținut diverse activități industriale. Astfel, pot fi
orașe miniere dezvoltate pe baza extragerii resurselor de subsol (fier – Kiruna, în Suedia, petrol – Dallas
sau Ploiești, diamante – Johannesburg, Rep. Africa de Sud, cărbuni – Donețk, în Ucraina, Birmingham,
Bochum în Germania, Petroșani) etc. Unele orașe sunt specializate într-un anumi domeniu industrial:
construcții de mașini (Detroit – Ford, în SUA, Torino – FIAT, Götteborg – Volvo, în Suedia, Plzen –
Skoda, în Cehia, unele orașe germane, precum München, Bochum, în România Mioveni unde este uzina
Dacia etc.), metalurgie (Pittsburg – SUA, Donețk – Ucraina, Galați, Hunedoara etc), industria textilă
(Barcelona, Leeds – UK, Gent – Belgia, Lille - Franța).
- funcția politico-administrativă, deținută de capitalele naționale sau regionale sau de reședințele de
județ din România.
- funcția de transport, specifică orașelor situate în locuri favorizate de accesibilitate, la intersecția căilor
de transport (rutier, feroviar, naval, chiar aerian). Acestă funcție a contribuit mult la dezvoltarea
respectivelor orașe, generând o mobilitate ușoară a oamenilor și a mărfurilor (atât pentru aprovizionarea
cu materii prime a unităților industriale, cât și pentru comercializarea produse finite obținute). Se
deosebesc orașe cu:
  funcție portuară: mari porturi sunt Singapore, Shanghai, Hong Kong, Kobe și Yokohama în
Japonia, iar în Europa cele mai mari sunt la Rotterdam, Anvers/Antwerpen în Belgia, Hamburg,
Marsilia, dar și Odessa în Ucraina, Constanța și Galați);
 funcție de noduri de comunicație, de obicei orașe foate mari către care converg o multitudine de
căi de transport (ex. Chicago, Atlanta, New York, Moscova, Madrid, Paris, Berlin, Tokyo, Beijing
etc.);
 funcție aeroportuară, cu mari aeroporturi: ex. Atlanta, Chicago, Tokyo, Instanbul. In Europa
cele mai mari aeroporturi sunt în Londra (Heatrow), Paris (Charles de Gaulle), Frankfurt și
Amsterdam.
- funcția turistică. Derivă fie din trecutul istoric al așezărilor (cu monumente de arhitectură păstrate din
antichitate ori evul mediu), fie din așezarea geografică favorabilă (în zone montane, pe malul mării, în
regiuni cu climă blândă sau cu ape minerale sau termale, pe baza cărora s-au dezvoltat stațiuni balneo-
climaterice). Aici se includ marile orașe ale lumii cu vocație turistică (de ex. Paris, Barcelona, Bangkok
etc), așezări medievale (gen Sighișoara, Sibiu, Râșnov, München, Viena, Budapesta, Praga – supranumit
pentru frumusețea sa și „orașul de aur”, Bruxelles, Veneția, Florența, Pisa etc.), stațiuni pe malul mării
(cum sunt în celebrele localtăți franceze de pe Coasta de Azur – Nisa, Cannes, St. Tropez, ori Cancun în
Mexic și Miami în SUA), apoi stațiuni montane (în Alpi: Chamonix – Franța, Val d’Aosta – Italia,
Innsbruck – Austria, în Carpaţi: Zakopane în Polonia etc.), stațiuni ce folosesc apele minerașe sau termale
(Vichy în Franța, Karloy-Vary în Cehia, Baden-Baden în Germania, Băile Herculane, Vatra Dornei,
Tușnad etc.).
- funcția culturală, generată de existența bibliotecilor, marilor muzee, teatrelor și operelor, instituțiilor de
învățământ superior, sau de desfășurarea unor festivaluri de muzică sau film. Aici se includ, din nou,
marile orașe ale lumii (gen Paris pentru Universitatea Sorbona, ori Boston pentru MIT, Viena pentru
opera și muzeele sale, Londra, Cairo etc.), dar și orașe mai mici cu funcție universitară (Salamanca în
Spania, Bologna în Italia, Heidelberg în Germania, Uppsala în Suedia, Oxford și Cambridge în UK), iar
pentru festivaluri sunt renumite Cannes, Rio de Janeiro, Veneția, Salzburg (orașul natal al lui Mozart). În
România: Sibiu, Iași, București, Cluj-Napoca, Sighișoara etc.
- funcția financiară, unde sunt situate sediile marilor bănci, companii de asigurări, burse de valori.
Renumite sunt orașele elvețiene (Zürich, Geneva, Berna), dar și marile orașe (New York, Londra, Paris,
Frankfurt – cel mai mare centru financiar german, Tokyo, Seul, ong Kong etc.).
Alte funcții urbane:
- funcția religioasă, tipică marilor centre de pelerinaj: Mecca, Medina (ambele în Arabia Saudită),
Vatican, Lhasa (în Tibet), Varanasi (India), Kyoto (Japonia), Ierusalim (oraș sfânt pentru trei religii) etc.
- funcția militară: pentru orașe situate strategic, la granițele dintre state, sau pentru orașele care în o
antichitate sau în evul mediu au avut un rol important în apărarea unor teritorii. Ex. orașul german Köln,
care în antichitate a fost o colonie romană pe Rin, numele dat de romani fiind chiar Colonia.
- funcția de oraș dormitor, specifică micilor orașe (orașe-satelit) situate în sfera de influență a marilor
orașe, cu rol de domiciliu pentru forța de muncă ce lucrează în marile orașe și care face naveta către
acestea (de ex. orașele mici din jurul Bucureștiului, cum ar fi Otopeni, Buftea, Voluntari, Popești-
Leordeni, Chitila, Pantelimon, Bragadiru, Măgurele).
- funcția agro-industrială, specifică orașelor mici, recent apărute din evoluția unor așezări rurale mai
dezvoltate, și unde principala activitate economică o constituie, ca și în cazul localităților rurale,
agricultura și prelucrarea indusitrală a produselor agricole.
- funcții complexe, când într-un oraș se întâlnesc variate funcții urbane, tipică marilor orașe.

Structura funcțională a așezărilor urbane

Din localizarea în teritoriu a unităților socio-economice în care se desfășoară activitățile specifice unui
oraș se conturează mai multe zone funcționale:
- zona centrală (numită în orașele occidentale CBD – Central Bussines District) – cu activități în
domeniul serviciilor, în special financiar-bancar, universitar, religios, comercial, cultural, turistic etc;
- zone de transporturi, în care se includ gările, autogările, porturile, aeroporturile, garajele, depourile,
infrastructura de căi de transport, marile intersecții, parcări etc.;
- zone rezidențiale, cu locuințele populației (blocuri, vile, case);
- zone de recreere (spații verzi, situate atât în intravilan, cât și în extravilan);
- zone comerciale moderne, situate în marginea orașelor, unde aprovizionarea cu produse se poate face
mai ușor;
- zone industriale. În raport cu poziția lor față de oraș, pot fi zone industriale:
 în prelungire (în lungul unei artere rutiere în prelungirea orașului pe o anumită direcție);
 în paralel (față de oraș, cum este construit la vest de Galați Combinatul Siderurgic pe un deal
paralel cu orașul, separat de oraș prin Valea Cătușa, accesul peste vale făcându-se pe un viaduct);
 în balanță (de-o parte și alta a orașului);
 în bandă (de jur-împrejurul orașului, riscând să împiedice extinderea teritorială a așezării);
 în alternanță (alternează zonele industriale cu cele rezidențiale, o dispunere dezavantajoasă pentru
locuitori deoarece vecinătatea cu întreprinderile este o sursă importantă de poluare);
 în pană (când dinspre marginea orașului pătrunde către interiorul orașului un spațiu cu unități
industriale în lungul unei artere rutiere. Este cazul zonei industriale gălățene din lungul
Bulevardului G. Coșbuc, pe care încă se mai păstrează o serie de întreprinderi ale industriei
alimentare; în comunism erau mult mai multe întreprinderi, unele fiind dispărute – de exmplu în
locul Fabricii de sârmă, cuie și lanțuri este acum mall-ul, altele în ruină – vechea Întreprindere de
Mecanică Hidraulică - MEHID.