Funcţiile urbane

Funcţiile urbane sunt activităţile umane specifice care se desfăşoară într-un oraş, determinând mărimea şi
caracterul dezvoltării urbanistice a acestuia. Funcţiile se referă la totalitatea formelor de activitate umană
din oraş, prin care se creează locuri de muncă pentru populaţia activă.
Funcţiile urbane pot fi: de servire a oraşului, prin care este servită populaţia oraşului, care au importanţă
locală şi funcţii de bază sau funcţii generatoare de oraşe, prin care oraşul se dezvoltă, are relaţii cu zonele
din care se aprovizionează şi în care-şi desface producţia. Funcţiile de bază sunt cele mai importante, prin
care oraşul este cunoscut şi îşi creează personalitatea.
Funcţiile urbane sunt condiţionate de: aşezarea oraşului în teritoriu, de resursele naturale, de condiţiile
climatice, de condiţiile mediului, de evoluţia istorică, de condiţiile social-economice, de politica
economică.
Funcţiile urbane au caracter istoric, se pot modifica, dispar şi apar altele noi, în raport de cerinţele
societăţii omeneşti. Diversitatea funcţiilor urbane, nivelul de dezvoltare influenţează mărimea, importanţa
şi rolul oraşului în cadrul teritoriului şi în sistemul reţelei de localităţi. Principalele funcţii urbane sunt:
funcţii economice, de cazare a populaţiei, social-culturale, comerciale, de circulaţie, de cercetare, balneo-
turistică, administrative ş.a.
Pentru criteriul funcţional de clasificare se are în vedere structura profesională a populaţiei active, pe cele
trei sectoare de activităţi (primar, secundar, terţiar). Se deosebesc – după acest criteriu – următoarele
tipuri de oraşe: oraşe cu funcţii complexe, oraşe industriale, oraşe de servicii, oraşe primare.
Oraşele cu funcţii complexe sunt acelea care au în structura lor toate funcţiile. În această grupă se
încadrează marile capitale ale lumii. Ex.: Paris, Moscova, Tokyo, Londra etc.
Oraşele industriale sunt acelea în care funcţia industrială este caracteristică şi dă personalitatea oraşului.
Se deosebesc mai multe subtipuri: oraşe cu industrie complexă; oraşe monoindustriale.
Oraşele cu industrie complexă, în care sunt localizate mai multe tipuri de industrii, sunt oraşe mari, cu o
poziţie geografică favorabilă, în ele se concentrează fluxuri de materii prime şi mărfuri, în cadrul lor se
realizează o producţie industrială diversificată. Ex.: Paris, Londra, Bucureşti, Braşov, Kiev, Budapesta.
Oraşele monoindustriale sau industriale specializate sunt oraşe mici sau mijlocii, favorizate de existenţa
unor materii prime, resurse şi de specializarea în unele domenii industriale. Ex.: Petroşani (minier),
Victoria (chimie), Hunedoara (siderurgie), Coventy, în Anglia (utilaje), Ludwigshafen, în Germania
(chimie), Roubaix, în Franţa (textile), Buhuşi, Cisnădie, în România (textile).
Oraşele de servicii pot fi specializate în anumite domenii de activitate: oraşe culturale (universitare),
oraşe cu activităţi financiar-bancare (Ex: Lugano, în Elveţia; Hartford, în SUA, din statul Connecticut);
administrative, (Ex.: Canberra), în transporturi (Ex.: noduri feroviare, porturi).
Spre deosebire de aşezările rurale, oraşele au funcţii preponderent neagricole, respectiv din domeniile
secundar (industrie prelucrătoare şi construcţii) şi terţiar (o gamă largă de servicii).
Funcţiile oraşului au caracter istoric, aşadar se pot schimba în timp. De pildă, unele centre urbane care au
astăzi funcţii complexe au avut iniţial doar o singură funcţie:
– minieră (Essen în Germania, Doneţk în Ucraina, Cardiff în Marea Britanie, Petroşani în România)
– metalurgică:Magnitogorsk în Rusia, Derby în Marea Britanie, Wuhan în China, Hunedoara în România
– comercială (Leipzig în Germania, Damasc în Siria, Tomis – astăzi Constanţa – în România)
– comercial-portuară (Rotterdam în Olanda, New York în S.U.A., Rio de Janeiro în Brazilia, Cape Town
în Republica Africa de Sud, Singapore).
Clasificarea oraşelor
În funcţie de activităţile de bază pe care le desfăşoară populaţia, oraşele se pot clasifica în:
Oraşe specializate
(predomină populaţia ocupată într-un anumit sector de activitate)
– oraşe industriale: Kiruna (Suedia), Katowice (Polonia), Eisenhüttenstadt (Germania), Ras Tannurah
(Arabia Saudită), Tubarao (Brazilia), Lupeni (România)
– oraşe de servicii, individualizându-se mai ales:
– – oraşe turistice (Cannes în Franţa, Innsbruck în Elveţia, Mecca în Arabia Saudită, Kairouan în Tunisia,
Miami în S.U.A., Predeal în România)
– – oraşe port (Singapore, Port Suez, Constanţa)
– – oraşe financiar-bancare (Frankfurt am Main, Zürich, Hong Kong)
– – oraşe culturale (oraşele universitare Oxford şi Cambridge în Marea Britanie, Heidelberg în Germania,
Uppsala în Suedia)
– oraşe agricole, foarte numeroase în ţările în dezvoltare, dar încă numeroase şi în ţările foste comuniste;
– oraşe cu funcţii politico-administrative, remarcându-se oraşele construite special pentru a îndeplini
funcţia de capitală: Washington (S.U.A.), Canberra (Australia), Brasilia (Brazilia), Abuja (Nigeria),
Yamoussoukro (Côte d’Ivoire)

Oraşe cu funcţii multiple

(majoritatea oraşelor din ţările dezvoltate)
– oraşe cu funcţii complexe, respectiv toate marile oraşe ale lumii, între care New York, Ciudad de
México, Tokyo, Paris, Londra, Berlin, Moscova, Beijing, Calcutta, Jakarta, Istanbul, Cairo, Rio de
Janeiro, Bucureşti