Sunteți pe pagina 1din 23

ELEMENTE DE FIZICA CONSTRUCTIILOR SI REABILITAREA

HIGROTERMICA A CLADIRILOR

AUDITORI ENERGETICI PENTRU CONSTRUCTII

GRADELE I SI II

ELEMENTE DE FIZICA CONSTRUCTIILOR SI REABILITAREA


HIGROTERMICA A CLADIRILOR

PRELEGEREA a II-a

2. VERIFICAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII LA


TRANSFERUL VAPORILOR DE APA SI LA CONDENS SUPERFICIAL

(Conform STAS 6472/4-92 si C107/6)

2.1 Surse de umiditate in constructii

2.2 Umiditatea aerului

2.3 Umiditatea materialelor de constructii

2.4 Caracteristici de permeabilitate la vapori

2.5 Condensul pe suprafata (fenomenul de roua)

2.6 Fenomenul de condens in structura elementelor

2.1 Surse de umiditate in constructii

Studiul umiditatii in exploatarea constructiilor prezinta o importanta deosebita in legatura cu


asigurarea conditiilor de igiena si confort in incaperi, a calitatilor de rezistenta si de izolare
ale materialelor, precum si a durabilitatii elementelor de constructii.

In cadrul relatiei dintre cladiri si mediul inconjurator are loc in permanenta un schimb de
masa si energie, concretizat in transfer de caldura, de aer si de vapori de apa, dinspre incapere
spre mediul inconjurator sau invers, functie de gradientul de potential.care determina tendinta
acestui schimb.

Circulatia aerului incarcat cu vapori de apa intre cele doua medii prezinta importanta in
ambele sensuri, respectiv:

 din incaperi spre exterior, prin structura elementelor, in perioadele reci, in legatura cu riscul
de aparitie a fenomenului de condens si a acumularii apei,
 din interiorul elementelor spre ambele medii pe care le separa, circulatie care insoteste
procesul de uscare din perioada calda.

Fenomenele fizice produse de umiditate pot fi insotite si de anumite fenomene biologice: pe suprafetele umede se dezvolta in
anumite conditii bacterii, mucegai, ciuperci si insecte, care contribuie la reducerea conditiilor sanitar-igienice din incaperi si
la degradarea elementelor, iar la uscare apar pete inestetice de saruri depuse pe suprafata de apa care se evapora din solutiile
transportate din structura (eflorescente).

Apa, sub diferite forme (vapori, lichida sau gheata), este prezenta in constructii inca de la
formarea structurii materialelor si de la executia elementelor si in continuare pe toata durata
de exploatare a cladirii, influentand permanent proprietatile fizico-mecanice ale materialelor
si elementelor, precum si conditiile de igiena si confort din incaperi.

Cunoasterea conditiilor de umiditate din cursul exploatarii constructiilor este necesara atat
din punct de vedere termotehnic, cat si sanitar-igienic si constructiv, datorita unor efecte
negative pe care prezenta apei le poate determina in aceste directii, respectiv:

 Sub influenta umiditatii are loc cresterea conductivitatii termice, a caldurii specifice si a
masei specifice a materialelor si scade gradul de izolare termica a elementelor.

 Variatia umiditatii materialelor determina, de asemenea, micsorarea rezistentelor mecanice si


provoaca variatii dimensionale (dilatari si contractii).

 Sub efectul ciclurilor repetate de inghet – dezghet, in zona exterioara a elementelor de


inchidere umede pot sa apara degradari si deformatii, care reduc in mare masura durabilitatea
constructiilor, ajungand pana la dizlocarea materialelor.

 Umiditatea ridicata a aerului interior si a elementelor de constructii creeaza conditii


favorabile pentru dezvoltarea florei microbiene si instalarea unor afectiuni cronice ale
organismului uman (reumatism etc.).

 Umiditatea peste anumite limite a aerului interior creaza conditii favorabile pentru
dezvoltarea mucegaiului si ciupercilor, iar in urma uscarii - a eflorescentelor.

Apa existenta in constructii poate avea diverse proveniente:

 apa initiala de constructie, introdusa prin procesele de executie;

 apa din teren, care patrunde prin ascensiune capilara;

 apa meteorologica, din precipitatii (ploaie, zapada);

 apa de exploatare, rezultata din procese umede;

 apa de natura biologica, provenita de la oameni;.

 apa higroscopica, absorbita de unele materiale direct din aer;

 apa de condens, provenita din condensarea vaporilor de apa.

Indiferent de provenienta, prezenta apei este insotita de cele mai multe ori de efecte negative, a caror combatere necesita
masuri tehnice adecvate.
2.2 Umiditatea aerului

Aerul atmosferic contine totdeauna o anumita cantitate de apa, intr-una sau mai multe
faze: gazoasa (vapori), lichida(picaturi de apa) si uneori solida (gheata).

La suprafata apei aflata in stare solida sau lichida sunt expulzate incontinuu in aer molecule
de apa, datorita agitatiei moleculare, luand astfel nastere un strat de vapori. Daca stratul de
vapori format nu este antrenat si evacuat prin miscarea aerului, rezulta o stare de saturatie, in
care faza gazoasa a apei se afla in echilibru cu faza lichida sau solida.

Ca rezultat, aerul va contine la un moment dat o anumita cantitate de vapori de apa (aer umed),
care determina umiditateasa. Umiditatea aerului se exprima in diverse moduri:

 Continutul efectiv de vapori de apa din aer la un anumit moment (masa vaporilor de apa -
mv), raportat la volumul total de aer umed (Va) reprezinta umiditatea absoluta a aerului (Ua),
exprimata in g/m3 sau Kg/m3:

(2.1)
 Continutul maxim de vapori de apa ce poate fi absorbit de aer la temperatura T (masa
vaporilor de apa la saturatia aerului - mv,max), raportat la volumul total (V)
defineste umiditatea absoluta de saturatie a aerului (Us sau Ua, max):

(2.2)
 Cantitatea de vapori de apa dintr-un volum de aer umed (mv), raportata la masa aerului uscat din volumul respectiv (ma)
defineste concentratia de vapori a aerului (c, Kg vap/Kg aer uscat), iar corespunzator saturatiei rezulta concentratia de
saturatie (cs):

(2.3)

Aerul umed este un amestec de aer si vapori de apa, si - conform legii lui Dalton – presiunea sa atmosferica este data de suma
presiunilor componentelor: p = paer + pvap.

Corespunzator continutului de vapori de apa al aerului la o anumita temperatura T se


defineste concentratia (c) si presiunea partiala a vaporilor (pv), iar in momentul saturatiei -
concentratia de saturatie (cs) si presiunea de saturatie(ps) ale vaporilor de apa.

Umiditatea de saturatie a aerului creste cu temperatura sa. Ca urmare, aerul cald are o capacitate de absorbtie a vaporilor de
apa mai mare decat aerul rece, aspect important in legatura cu conditiile de confort, igiena si exploatare din incaperile
cladirilor.
De exemplu, la temperatura T = 20 C, presiunea de saturatie a vaporilor de apa ps = 2339 Pa,
la 0 ˚C ® ps = 611 Pa, iar la T = - 20 ˚C, ps = 103 Pa (1 Pa = 1 N/m2).
 Umiditatea relativa a aerului () exprima cota parte a continutului real de vapori de apa din
aer la temperatura T, fata de continutul maxim de vapori la acea temperatura, si se defineste
prin raportul dintre presiunea partiala (pv) si presiunea de saturatie (ps):

(2.4)

Cunoscand umiditatea relativa a aerului (care se masoara cu ajutorul unor aparate speciale:
higrometre, higrografe, psihrometre), se poate calcula presiunea partiala a vaporilor pv,
functie de presiunea de saturatie a vaporilor de apa (ps) corespunzatoare temperaturii
respective T, data in tabelele psihrometrice din literatura: pv = ( /100) ps.

Umiditatea relativa a aerului variaza intre 30…100 % la exterior si intre 30…70 % in incaperi.
In calcule se considera la exterior valori medii: iarna e = 85%; vara e = 70%.

2.3 - Umiditatea materialelor de constructii

Materialele de constructie pot retine apa in structura lor sub urmatoarele forme:

 apa de constructie, sau legata chimic, prin reactiile de formare a structurii interne; apa legata chimic nu este afectata de
procesele de umezire-uscare;

 apa de structura, sau de hidratare, retinuta in urma participarii la formarea structurii


cristaline a unor materiale;

 apa higroscopica, retinuta in structura unor materiale direct din faza gazoasa (vapori),
prin fenomenele de absorbtie sau adsorbtie, pe peretii porilor si ale capilarelor;

 apa libera, retinuta mecanic, datorita contactului direct al materialelor cu faza lichida
(infiltratii din ploi, procese functionale), sau ca urmare a fenomenului de condens.

In cursul proceselor de umezire-uscare variaza numai apa libera si apa legata fizic (apa de
structura si apa higroscopica); apa atasata prin celelalte forme nu este afectata.

Umiditatea materialelor se poate exprima in doua moduri:

 pe baza gravimetrica, prin raportarea greutatii apei continute in material (Ga) la


greutatea materialului uscat (Go):

(%) (2.5)

 pe baza volumetrica, prin raportarea volumului de apa existent in material (Va), la


volumul materialului uscat (Vo):
(%) (2.6)

Determinarea umiditatii, respectiv a continutului de apa al unui material, se poate face


prin metode gravimetrice, bazate pe uscare si cantarire, prin metode electrice (pe baza
variatiei unui parametru electric cu umiditatea) sau electronice, radioactive etc.

Exigentele legate de umiditatea elementelor de constructii difera in raport cu functiile elementelor si cu natura materialelor.
Elementele care se afla in contact cu apa trebuie sa fie impermeabile (pardoselile si peretii din bai si bucatarii, peretii de
subsol si fundatiile in teren umed etc.), iar elementele exterioare de inchidere (cu exceptia ferestrelor) la care exista riscul de
aparitie a fenomenului de condens pe suprafata sau in structura trebuie tratate corespunzator (cu bariere contra vaporilor,
straturi de aerare etc.).
2.4 Caracteristicile de permeabilitate la vapori a materialelor

Datorita structurii interne capilaro-poroase sau fibroase, majoritatea materialelor de


constructii care alcatuiesc elementele de inchidere permit trecerea vaporilor de apa sub
efectul diferentei de presiune partiala, fiind prin urmare permeabile la vaporii de apa.

Permeabilitatea la vapori a materialelor se poate exprima printr-o caracteristica fizica


specifica, similara coeficientului de conductivitate termica, denumita coeficient de
permeabilitate la vapori,  sau factorul rezistentei la permeabilitate la vapori a materialului
unui strat Dj (g/m∙h∙torr sau g/m∙h∙mmH2O sau g/m∙h∙Pa).

Fizic, coeficientul de permeabilitate la vapori reprezinta cantitatea de vapori de apa (in


grame) care trece printr-o proba de material cu grosimea de 1 m, timp de 1 ora, cand intre
fetele opuse, normale pe directia fluxului, avand suprafetele de 1 m2, exista o diferenta de
presiune partiala a vaporilor de apa egala cu unitatea.

Pentru elementele plane monostrat omogene se definesc


urmatoarele caracteristici: permeabilitatea la vapori de apa (Pv) si inversul acesteia, rezistenta
la permeabilitate la vapori (Rv), date de rapoartele:

Pv = /d respectiv: Rv = d/. (2.7)

iar pentru elementele alcatuite din mai multe straturi paralele, normale pe directia fluxului de
vapori, aceleasi caracteristici rezulta pe baza rezistentelor straturilor:

(2.8)

Conform STAS 6472/4, rezistenta la permeabilitate la vapori de apa a unui element cu structura compusa, avand straturile
perpendiculare pe directia fluxului de vapori, se calculeaza ca suma a rezistentelor straturilor, exprimate functie de grosimi
(dj), de factorul rezistentei la permeabilitate la vapori a materialului stratului considerat (μDj) si de coeficientul de
difuzie Mj prin care se tine seama de temperatura medie a stratului.

Condensarea vaporilor de apa din aer pe suprafata sau in structura constituie o sursa importanta de umezire a acestora,
insotita de cele mai multe ori de fenomene negative. Ca urmare, este necesara cunoasterea riscului de producere a acestui
fenomen si a efectelor sale, pentru adoptarea unor masuri eficiente de combatere sau de limitare.
Declansarea fenomenului de condens, in general, poate avea loc ca urmare a urmatoarelor situatii favorizante:

 in cazul unui volum inchis, aflat la temperatura constanta - prin aport de vapori pana la atingerea concentratiei de
saturatie;

 in cazul unui volum cu continut neschimbat de vapori – prin scaderea temperaturii pana cand presiunea partiala coincide
cu presiunea de saturatie;

 prin scaderea temperaturii, simultan cu un aport de vapori.

Principalele date privind producerea fenomenului de condens, precum si cu eliminarea apei rezultate se pot obtine si pe baza
analitica, prin calculul la condens.

Calculul la condens are ca scop stabilirea riscului de aparitie a acestui fenomen pe suprafata
sau in masa elementelor, precum si a posibilitatii de eliminare a apei formate.

2.5 Condensul pe suprafata (fenomenul de roua)

Condensarea vaporilor de apa din aerul interior pe suprafata elementelor de constructii cu rol de inchidere poate avea loc in
urmatoarele conditii:
 ca urmare a cresterii concentratiei vaporilor de apa din aerul incaperilor, la temperatura
interioara constanta, prin aport de vapori datorita surselor existente in interior, pana la valoarea
concentratiei de saturatie (c = cs), dupa care surplusul de vapori se depune sub forma de
picaturi de apa pe suprafata unor elemente, incepand cu cele mai reci;

 prin scaderea temperaturii aerului interior, chiar in conditiile in care umiditatea absoluta
(continutul de vapori) ramane constanta, pana se ajunge la valoarea pentru care presiunea
partiala a vaporilor corespunde presiunii de saturatie, respectiv pv = pvs;

 prin scaderea temperaturii suprafetei interioare a elementelor, datorita scaderii temperaturii


aerului exterior sau interior, pentru un continut constant de vapori, pana la atingerea valorii
pentru care concentratia de vapori de apa din aer corespunde saturatiei.

Temperatura pentru care presiunea partiala a vaporilor de apa atinge valoarea de saturatie,
reprezinta temperatura punctului de roua (θr).

In constructii, fenomenul de roua apare ca urmare a debitului excesiv de vapori, a incalzirii reduse in perioadele cu
temperaturi scazute, sau a unor elemente cu grad de izolare termica redus, fiind localizat pe suprafetele mai reci sau in zona
puntilor termice.

Conditia evitarii condensului pe suprafetele elementelor este ca temperatura (Tsi) sa nu


coboare pana la valoarea temperaturii punctului de roua, adica:

Tsi > θr (2.9)

Temperatura de roua (θr) se poate determina functie de umiditatea relativa () si de


temperatura aerului din incaperi (Ti), din tabelele existente in prescriptiile tehnice.

Pentru evitarea declansarii fenomenului de condens pe suprafata interioara a elementelor de


inchidere exterioare, se pot adopta urmatoarele masuri generale:
 cresterea temperaturii suprafetelor interioare Tsi, prin sporirea capacitatii de izolare termica
a elementelor de inchidere, sau prin majorarea (in limitele permise de criteriile economice) a
temperaturii aerului interior, prin furnizare de energie suplimentara;

 micsorarea continutului de vapori din incaperi, prin eliminare in exterior, prin schimb de aer eficient, sau prin reducerea
numarului si a debitului surselor de vapori.

Daca riscul de producere a condensului se mentine si in aceste conditii, se impun masuri


constructive adecvate pentru evitarea umezirii in profunzime a elementelor.

2.6 Fenomenul de condens in structura elementelor

Datorita diferentei dintre presiunea partiala a vaporilor de apa din incaperi si din aerul
exterior, in perioadele reci exista tendinta de migrare a vaporilor din aerul mai cald spre aerul
rece, prin elementele de inchidere permeabile. Intensitatea migratiei a vaporilor depinde de
diferenta de presiune partiala si de permeabilitatea la vapori a materialelor.

In cursul migratiei, vaporii de apa pot ajunge in zone a caror temperatura sa fie favorabila condensarii. In aceste zone
surplusul de vapori se depune sub forma lichida si provoaca umezirea, avand ca efecte: scaderea calitatilor de izolare
termica, degradari ca urmare a fenomenului de inghet-dezghet si pete de saruri pe fata exterioara dupa uscare.

Conditia evitarii producerii fenomenului de condens in structura elementelor de inchidere


este ca in orice sectiune a acestora valoarea presiunii partiale a vaporilor de apa (pvk) sa nu
atinga valoarea presiunii de saturatie (psk), respectiv:

pvk < psk (2.10)

Variatia presiunii partiale a vaporilor de apa in elementele de inchidere

In ipoteza regimului stationar de migratie a vaporilor, variatia presiunii partiale pe grosimea


unui strat este liniara, iar in cazul unui element alcatuit din mai multe straturi de materiale
diferite diagrama presiunii partiale a vaporilor este o linie franta, alcatuita din segmente
liniare, cu pante functie de permeabilitatea la vapori a materialului.
Valorile presiunii de saturatie a vaporilor de apa depind numai de temperatura si sunt precizate in literatura tehnica.
Diagrama de variatie a presiunii de saturatie urmareste ca alura generala diagrama temperaturii pe grosimea elementului.

Calculul la condens in structura elementelor are ca scop:

 stabilirea riscului de condensare a vaporilor de apa in element;

 localizarea zonei de condens in structura elementului;

 evaluarea cantitatii de apa formata in masa elementului in perioada rece;

 gradul de umezire a materialelor, in special a materialelor termoizolante;

 posibilitatea de eliminare a apei prin evaporare in perioada calda;

 acumularea progresiva a apei de la an la an, datorita evaporarii incomplete.

Calculul la condens se efectueaza printr-o metoda grafo-analitica, prevazuta si in STAS 6472/4 si normativul C107/6, avand
la baza o serie de etape succesive:

1 Corespunzator conditiilor conventionale de temperatura ale aerului din incaperi si din


exterior se calculeaza valorile temperaturilor pe suprafetele straturilor (Tk):

in care: (2.11)

2 Se stabileste presiunea de saturatie a vaporilor pe suprafetele fiecarui strat, cu ajutorul


tabelelor existente in norme, functie de valorile temperaturilor: psk = f(Tk);

3 Se calculeaza presiunile partiale ale vaporilor de apa (pvk) la limita straturilor:

in care: (2.12)

4 Se traseaza diagramele pvk si psk pe schema elementului reprezentata la scara rezistentelor


la vapori, in care in loc de grosimi apar rezistentele la vapori ale straturilor. Aceasta
reprezentare grafica a structurii elementului are avantajul ca diagrama presiunilor partiale ale
vaporilor de apa variaza liniar, fiind deci mai usor de trasat, numai pe baza valorilor pe cele
doua fete pvi si pve, care se determina functie de presiunile de saturatie corespunzatoare si
umiditatile relative de calcul ale aerului interior si exterior:

respectiv:
- Daca cele doua diagrame de presiuni (pvk si psk) au cel putin un punct comun se considera ca
este posibila aparitiafenomenului de condens in structura elementului.
Variatia presiunilor vaporilor de apa intr-un element de constructii. Aparitia condensului.

5 In continuare calculul cuprinde verificarea acumularii progresive a apei din


condens de la an la an in structura elementelor de constructie, printr-un calcul dupa aceleasi
principii, considerandu-se insa pentru temperatura exterioara o valoare medie anuala (Tme),
prevazuta in STAS 6472/4, diferita functie de zona climatica a tarii, precum si evaluarea
cantitatii de apa (mw) care condenseaza in masa elementului.

6 Efectul umezirii elementului datorita apei acumulate, se apreciaza prin compararea cresterii umiditatii masice la sfarsitul
perioadei de condensare a vaporilor de apa (W) cu valoarea maxima admisa a cresterii umiditatii relative masice (Wadm),
care este indicata in standard, fiind cuprinsa intre 1,5% si 6% pentru materialele curente:

cu semnificatiile precizate in STAS 6472/4,

in care mw – debitul de apa acumulat se determina functie de caracteristicile elementului, de datele climatice si de
microclimat, respectiv de durata Nwfavorabila condensarii.

7 Un calcul similar, efectuat pentru perioada calda, considerand numarul de ore favorabile procesului de uscare
Nv precizat anterior, permite determinarea debitului de apa care se evacueza din zona de condens a elementului si care prin
comparatie cu debitul acumulat ofera indicii privind starea in care elementul reia procesul de umezire-uscare intr-un nou
ciclu, respectiv uscat, sau cu apa remanenta, necesitand interventii adecvate.

Pentru eliminarea (sau limitarea la un nivel acceptabil) a riscului de condens in structura elementelor de constructii, si odata
cu aceasta a efectelor negative pe care le provoaca, se pot adopta o serie de masuri tehnice bazate pe urmatoarele principii
generale:

 sporirea gradului de izolare termica a elementelor de inchidere, avand ca efect distributia


mai favorabila a temperaturii in structura si implicit a presiunilor de saturatie a vaporilor de
apa, astfel incat cele doua diagrame de presiuni ale vaporilor se distanteaza;

 micsorarea debitului vaporilor de apa care strabat elementul de constructie, prin reducerea
numarului si debitului surselor de vapori de apa din incaperi, precum si prin eliminarea unei
cantitati de vapori din aerul interior printr-o ventilare eficienta;
 limitarea procesului de difuzie a vaporilor de apa prin elementele de inchidere exterioare si
mai ales a accesului vaporilor de apa in zonele reci, favorabile condensarii, prin prevederea
de bariere de vapori plasate pe fata calda a elementului sau a izolatiei.

 asigurarea eliminarii active a vaporilor de apa din structura elementelor, prin ventilare
naturala, prin intermediul unor straturi de material cu porozitate mare, spatii de aer ventilat,
retele de canale de aerare etc., plasate inaintea zonei de condens si puse in legatura cu
exteriorul prin orificii sau dispozitive speciale.

Concretizarea acestor masuri generale prin solutii tehnice adecvate constituie, alaturi de
aspectul termic, care se considera prioritar, unul din obiectivele majore ale proiectarii
higrotermice a cladirilor noi, precum si ale reabilitarii termofizice a cladirilor existente, avand
in vedere ca o serie intreaga de neajunsuri caracteristice constructiilor aflate in exploatare,
mai ales a celor executate cu pereti exteriori din beton armat si miez termoizolant, prevazute
cu acoperis-terasa compact, provin datorita fenomenului de condens, respectiv a acumularii
apei in structura elementelor.

In scopul adoptarii unor masuri tehnice eficiente pentru asigurarea conditiilor optime
de confort din cladirile noi, precum si de reabilitare in acelasi scop a cladirilor aflate in
exploatare, trebuie avuta in vedere relatia stransa existenta intre transferul de caldura si
migratia vaporilor de apa prin elementele de inchidere, cat si interdependenta dintre efectele
pe care le genereaza cele doua fenomene in spatiile cladirilor si in structura elementelor de
constructii de inchidere sau de separare intre spatii cu temperaturi diferite.
Notiuni generale legate de umiditate si difuzia vaporilor de apa

Notiuni generale legate de umiditate si difuzia vaprilor de apa

1. Umiditatea materialelor

Umiditatea unui material este compusa din apa legata higroscopic si din apa libera.

- apa higroscopica este cea retinuta direct din faza gazoasa (din aer), prin absortie pana la
realizarea umiditatii de echilibru;

- apa libera, este cea retinuta mecanic, fara adeziune, prin contactul direct al
materialelor cu faza lichida (infiltratii de apa, apa din procesele functionale).

Umiditatea materialelor se poate exprima sub urmatoarele forme:

- Prin raportare la masa, umiditatea relativa se exprima cu relatia :

, (10.1)

in care :

- masa materialului in stare umeda, in grame;

- masa materialului in stare uscata, in grame;

- Prin raportare la volum , umiditatea relativa se exprima cu relatia :

[ % ], (10.2)

in care:

- volumul de apa din material, in m3;

- volumul materialului, in m3

2. Umiditatea aerului
Aerul contine intotdeauna o anumita cantitate de umiditate sub forma de vapori, care
determina gradul sau de umiditate.

Aceasta se poate exprima in mai multe moduri :

a. Umiditatea absoluta a aerului, la o temperatura data, in g / m3 - care se exprima

prin raportul : [g / m3 ] (10.3)

in care :

- masa vaporilor de apa, in grame;

V – volumul aerului, in m3

De fapt umiditatea absoluta reprezinta cantitatea de vapori de apa care se gaseste intr-
un m3 de aer la o temperatura data.

b.Umiditatea absoluta de saturatie ( ): exprimata in g / m3,


reprezinta cantitatea maxima de vapori de apa pe care o poate retine un m3 de aer la o
temperatura data.

Deci [g / m3 ] (10.4)

Valorile umiditatii absolute de saturatie cresc odata cu temparatura aerului.

c. Umiditatea relativa a aerului: [ (%)], la o temperatura data se exprima in


procente si indica gradul de incarcare a aerului cu vapori de apa in raport cu situatia limita
(de saturatie).

Se calculeaza cu relatia : . 100 [ % ] (10.5) Pentru aerul


interior umiditatea relativa se noteaza cu [ % ], iar pentru cel exterior [ % ].

3. Presiunea vaporilor de apa din aer

Presiunea aerului, la o temperatura data se compune din presiunea aerului uscat si


presiunea vaporilor de apa continuta in aer.

Pentru definirea presiunii vaporilor de apa din aer se utilizeaza notiunea de:

a. Presiune partiala ( P ), masurata in pascali (Pa): este presiunea pe care ar avea-o


vaporii de apa continuti intr-un metru cub de aer, la o temperatura data, care corespunde unei
umiditati absolute si are urmatoarea expresie :
[ Pa ] in care T este temperatura aerului. (10.6)

b. Presiunea de saturatie a vaporilor de apa ( ) si se masoara in Pa.

Este presiunea pe care ar avea-o vaporii de apa continuti intr-un metru cub de aer care si-a
atins concentratia de saturatie. La fel ca umiditatea de saturatie, presiunea de saturatie
depinde de temperatura volumului de aer.

Presiunea de saturatie a vaporilor de apa ( ) corespunde unei umiditati absolute de


saturatie si are urmatoarea expresie:

[ Pa ] (10.7)

Valorile presiunilor de saturatie , sunt date in Normativ C 107/ 6 – 2002 , la valori de


temperature date (Tabelul B.1).

Stiind : . 100 , dar stim ca

Atunci vom avea :

Deci daca se cunosc umiditatea relativa [ % ] si temperatura aerului T, in functie de


care se extrage din tabele din Normativul C 107 /6 – 2002, presiunea de saturatie , se
poate calcula presiunea partiala reala a vaporilor de apa astfel :

[ Pa

] (10.8) [ Pa
] (10.9)

, - presiunea partiala a vaporilor de apa din aerul exterior, respectiv din aerul interior;
- umiditatea relativa a aerului exterior, respectiv a aerului interior;

- presiunea de saturatie a vaporilor de apa din aerul exterior, respectiv din aerul
interior;

4. Difuzia vaporilor de apa prin elementele de constructie – Rezistenta la


permeabilitate la vapori

Difuzia vaporilor de apa prin elementele de constructie este generata de gradientul de


presiune existent intre fetele acestora .

Gradientul de presiune a vaporilor de apa este generat de continutul diferit de vapori din
aerul atmosferic, care cu cat este mai cald cu atat poate retine o cantitate mai mare de apa
sub forma de vapori.

Fluxul de vapori urmeaza intotdeauna fluxul termic.

Conform Normativ C 107/6 –2002 si STAS 6472/4–89, rezistenta la permeabilitate la


vapori ( ), a elementelor de constructie realizate dintr-un material omogen, se determina

cu relatia : [m/s] (10.10)

in care :

- grosimea stratului (grosimea materialului) [ m ] ;

-factorul rezistentei la permeabilitate la vapori a materialului (este adimensional), este


prezentat in tabelul A.1 din ANEXA A a Normativului C107/6-2002, respectiv tabelul A.2
din ANEXA A, pentru bariere contra vaporilor (folii stratificate, pelicule);

M – coeficient de difuzie a vaporilor de apa in aer avand valoarea

de: 54 x 10 8 [s – 1 ];

Rezistenta la permeabilitate la vapori a stratului de aer din elementele de constructie se


considera egala cu zero .

De asemenea valorile , care reprezinta rezistentele la trecerea vaporilor


la suprafata si de la suprafata elementelor de constructie sunt nesemnificative fata de
rezistenta prin material si de aceea se neglijeaza .

De aceea in proiectarea higrotermica se admite ca rezistenta totala la permeabilitatea


vaporilor , pentru un elemente de constructie realizat dintr-un material
omogen Pentru elementele de constructie cu structura stratificata se
calculeaza cu relatia :
[m/s] (10.11)

in care :

- sunt rezistentele la permeabilitate la vapori ale straturilor


componente ale elementului de constructie.

5. Condensul vaporilor de apa in cladiri

Condensarea vaporilor de apa reprezinta fenomenul fizic de transformare a acestora din


stare gazoasa in stare lichida, condensul fiind apa lichida rezultata.

Condensul apare atunci cand umiditatea relativa devine 100 % .

Stiind ca umiditatea relativa , are urmatoarea relatie :

, inseamna ca φ = 100 % cand Ua = Uas sau P = Ps

Depunerea umiditatii sub forma de roua pe suprafata interioara a elementelor de


constructie ale anvelopei ca si acumularea de apa din condens in masa acestora, determina
atingerea unei stari limita temporara de exploatare normala a cladirilor.

Spre deosebire de alte stari limita temporare, exploatarea cladirii nu este practic
intrerupta, dar este afectata negativ, pe termene destul de lungi.

In constructii principala sursa de vapori o reprezinta activitatile specifice din incaperi.

Acestia se elimina prin diverse cai (aerisire,ventilare, prin rosturile ferestrelor, prin
elementele de constructie) astfel ca in conditii normale de exploatare, umiditatea relativa se
stabileste in anumite limite. De exemplu la locuinte

avem .Condensul poate sa apara la suprafata


interioara sau in interiorul elementelor de inchidere, ca efecte negative asupra confortului si
actiune distructiva asupra elementelor de constructie.

5.1. Condensul pe suprafata interioara a elementelor de inchidere a cladirilor

Daca temperatura de pe suprafata interioara a elementelor de inchidere a cladirii scade in


asemenea masura fata de cea a aerului interior, incat coincide cu temperatura pentru care
concentratia reala a vaporilor din aerul interior se transforma in concentratie de saturatie,
incepe fenomenul de condens.
Temperatura respectiva se numeste temperatura de roua „ ”. Aceasta temperatura de
roua este data in Normativ C 107/3 –2005 – Anexa B, in functie de temperatura
interioara si de umiditatea relativa a aerului interior .

Deci pentru a nu exista condens trebuie ca temperatura minima in orice punct


de pe aceasta suprafata sa fie mai mare decat temperatura de roua, respectiv :

(10.12)

La elementele de constructie adiacente spatiilor neincalzite in locul valorii

Ti – Te, se va introduce diferenta de temperatura: Ti - Tu

in care :

- temperatura interioara;

- temperature exterioara;

Tu – temperatura spatiilor neincalzite.

R – rezistenta termica efectiva a elementului de constructie si care din capitolele

anterioare stim ca are relatia:

- rezistenta termica superficiala pe suprafata interioara a elementului de


constructie.

- coeficientul de transfer superficial pe suprafata interioara a elementului.

In zona coltului, unde defectul de colt este mai mare vom avea :

(10.13)

In Normativ C 107/3-2005 se poate extrage din tabele valoarea lui .

5.2. Condensul vaporilor de apa in structura elementelor de constructie


Condensul in structura interna a elementelor de inchidere se produce atunci cand temperatura
din interiorul peretelui devine egala cu cea de roua ( ) sau mai mica, respectiv daca
presiunea partiala P este egala sau mai mare decat presiunea de saturatie .

Mecanismul de producere a condensului structural

Diferenta de temperatura intre interiorul si exteriorul cladirilor conduce la o


inegalitate permanenta intre presiunile partiale ale vaporilor de apa din cele doua medii
separate de un element de anvelopa. Ca urmare, exista o tendinta cvasipermanenta de migrare
a vaporilor de apa din zona mai calda, cu concentratie mai mare de vapori de apa, spre zona
mai rece, cu concentratie mai mica de vapori de apa.

In mod real, elementele anvelopei cladirilor au o alcatuire respiranta, porii lor permitand
difuzia unei cantitati de vapori de apa.

In perioada rece a anului, vaporii de apa care difuzeaza spre exteriorul elementelor anvelopei
intalnesc zone cu temperaturi mai scazute, in care concentratia de vapori din porii
materialelor atinge valoarea de saturatie si apa se depune sub forma de picaturi fine (roua).

In perioada calda a anului se petrece uscarea elementelor anvelopei, vaporii de apa


difuzand de la interiorul acestora spre cele doua medii (interior si exterior) in care
concentratia de vapori este mai mica, datorita capacitatii aerului cald de a retine mai multa
umiditate sub forma de vapori.

Fenomenul fizic este discontinuu si se petrece numai in anumite conditii de temperatura si


umiditate a aerului si a materialelor care alcatuiesc elementele anvelopei. Modelarea
matematica a fenomenului difuziei vaporilor de apa prin elementele de anvelopa este mult
mai dificila decat modelarea matematica a fenomenelor de transfer de caldura.

Dificultatile sunt cauzate de faptul ca materialele de constructie sunt in general


higroscopice, adica absorb si fixeaza o anumita umiditate din mediile adiacente, in functie de
porozitate si de starea de temperatura a carei variabilitate in timp modifica substantial
umiditatea mediilor adiacente.

Ca urmare, modelul matematic operational de investigare are la baza regimul stationar si


este aplicabil domeniilor de tip element plan monostrat sau stratificat.

In stadiul actual, in Normativul C107/6-2002 sunt acceptate pentru calculul la difuzia


vaporilor de apa urmatoarele prevederi si ipoteze simplificatoare:

a. calculul se efectueaza pentru elementele de constructie exterioare si pentru cele interioare


care separa spatii inchise cu temperaturi care difera intre ele cu mai mult de 5 sC si/sau cu
diferente de umiditate relativa mai mari de 15%;

b. transferul termic are loc in regim termic stationar si este unidirectional;


c. toate caracteristicile termofizice ale materialelor sunt independente de temperatura si
umiditate;

d. circulatia aerului prin / sau in interiorul elementelor de constructie nu este luata in


considerare;

e. straturile de aer din alcatuirea elementelor de anvelopa au rezistenta la permeabilitate la


vapori neglijabila (zero).

5.2.1. Calculul difuziei de vapori de apa prin elementele de constructie

Verificarea comportarii elementelor de constructie la difuzia de vapori de apa , cuprinde


urmatoarele etape:

a. verificarea neacumularii progresive de apa, de la an la an, ca urmare a condensarii


vaporilor de apa in interiorul elementului de constructie ;

b. stabilirea temperaturii aerului exterior de la care apare condensul si determinarea


localizarii zonei de condens;

c. calculul cantitatilor de apa provenite din condensarea vaporilor in masa elementului de


constructie, in perioada rece a anului ;

d. calculul cantitatilor de apa ce se evapora din masa elementului de constructie in perioada


calda a anului ;

e. calculul cresterii umiditatii relative masice a materialului in care se produce acumularea de


apa ;

Dintre etapele prezentate mai sus se va prezenta doar cea precizata la punctul ,, a “

Verificarea neacumularii progresive de apa, de la an la an, ca urmare a condensarii


vaporilor de apa in interiorul elementului de constructie.

Aceasta verificare se face pe cale grafo-analitica astfel:

1. Stabilirea parametrilor climatului interior si exterior, functie de zona climatica unde este
amplasata cladirea si de destinatie: Ti (temperatura interioara conform destinatiei
cladirii), Te (temperatura exterioara conform zonei climatice in care este amplasata
cladirea, φi (umiditatea relativa interioara), φe (umiditatea realtiva
exterioara),Tem (temperatura exterioara medie conform zona climatica), Rsi si Rse;

2. Se stabilesc rezistentele termice unidirectionale Rs ale tuturor straturilor componente ale


elementului de constructie: Rs1 ; Rs2 ; Rs3 ……Rsn ; [m2K/W]

3. Se determina rezistenta termica unidirectionala pentru elementul de constructie: R = Rsi


+ ΣRs + Rse ; [m2K/W]
4. Se stabileste variatia temperaturilor Tk, in interiorul elementului de constructie prin
determinarea temperaturilor pe suprafata fiecarui strat K, considerandu-se temperatura
exterioara egala cu temperatura exterioara medie anuala Tem; Relatia de calcul este
urmatoarea:

Tsi = Ti – Rsi [sC] (10.14)

Tk = Ti – ( Rsi + ) (sC) (10.15)

Tse = Ti – ( Rsi + ) (sC) (10.16)

5. Se determina pentru fiecare din temperaturile aferente acestor suprafete din normativ
C107/6-2002, table B, presiunile de saturatie Ps; Pentru Tem, se determina Psem aferent.

6. Se determina rezistenta la permeabilitate la vapori Rv pentru fiecare strat in parte si pentru


intreg elementul de constructie:

Rvk = dk · μDk · M (m/s)

Rvo = Σ Rvk = Σ ( dk · μDk ) M [m/s]

7. Se calculeaza valorile corectate ale presiunilor de saturatie cu urmatoarea relatie:

Psk,cor = Psk + Δ [Pa] (10.17)

in care factorul de corectie Δ are valorile:

Δ = 172 Pa, pentru zona I-a climatica; Δ = 162 Pa, pentru zona II-a climatica;

Δ = 142 Pa, pentru zona III-a climatica; Δ = 132 Pa, pentru zona IV-a climatica;

Valoarea medie anuala a presiunii de saturatie corectata Pse cor, a vaporilor din aerul
exterior, corespunzatoare temperaturii medii anuale Tem, se calculeaza cu relatia: Pse cor =
Psem + Δ [ Pa] (10.18)

in care valoarea factorului Δ este aceeasi de mai sus.


8. Se calculeaza presiunile partiale ale vaporilor de apa din aerul interior si exterior cu
relatiile:

Pi = [Pa] (10.19)

Pe cor = [Pa] (10.20)

9. Se reprezinta grafic elementul de constructie, amplasandu-se pe orizontala rezistentele la


permeabilitate la vapori ale straturilor componente, iar pe verticala presiunile de vapori.

10. Se construieste curba de variatie a presiunilor de saturatie corectate a vaporilor de apa din
interiorul elementului de constructie si din aerul exterior.

11. Se construieste linia presiunilor partiale P, prin unirea punctului Pi de pe suprafata


interioara a elementului de constructie cu Pe (Pe cor).

Pentru o reprezentare mai usoara se procedeaza astfel:

- se alege o scara geometrica pentru temperaturi (de ex. 1sC = 0,5 cm);

- se alege o scara geometrica pentru presiunile vaporilor de apa (1Pa = 1 cm);

- 17 -

- se alege o scara geometrica pentru rezistenta la permeabilitate la vapori (de ex. 1 m/s = 1
cm).

Pozitia reciproca a curbelor psk,cor si pk poate fi urmatoarea :

a) curba Pk < Psk,cor , pe toata grosimea elementului de anvelopa;

In aceasta situatie nu exista risc de condens.

b) curba pk = psk,cor , intr-un punct de tangenta din structura elementului de anvelopa;

In aceasta situatie exista un plan de condensare pozitionat la abscisa din punctul


de tangenta al curbelor Pk = Psk,cor = Psc;

c) curba pk > psk,cor, intr-un domeniu din structura elementului de anvelopa.

In aceasta situatie pentru conditiile de calcul date exista o zona de condensare cu


grosimea dw care incepe in punctul de tangenta Psc1 si se termina in punctul de
tangenta Psc2. Tangentele la curba psk,cor se duc din punctele de intrare si de iesire ale
dreptei pi , pe.

- 18 -
5.3. Masuri privind micsorarea riscului de condens

Pentru micsorarea riscului de condens in structura elementelor de inchidere sunt


necesare masuri constructive si de exploatare a cladirii .

Dintre masurile constructive se mentioneaza:

- Realizarea rezistentei necesare la transfer termic;

- La elementele de inchidere formate din mai multe straturi (elemente stratificate),


straturile poroase se vor dispune spre exterior pentru a favoriza
propagarea vaporilor in zonele reci si eliminarea lor in atmosfera

- Prevederea de bariere contra vaporilor cu rolul de a opri partial, vaporii de apa


in zonele calde ale peretelui, zone cu risc de condens scazut ; aceste bariere contra
vaporilor se dispun la interior sau pe suprafata calda a termoizolatiei ;

- La constructii cu degajari importante de vapori de apa la interior (bazine de inot


inchise, bucatarii pentru cantine, unele constructii industriale etc ), se recomanda ca
elementul de inchidere sa fie prevazut cu strat de aer ventilat, care colecteaza vaporii de
apa si-i elimina in atmosfera.

Pentru satisfacerea cerintelor de igiena si confort higrotermic precum si pentru


conservarea performantelor elementelor de inchidere si compartimentare este necesar ca
elementele de constructie sa satisfaca urmatoarele conditii tehnice si niveluri de
performanta :

a. Cresterea umiditatii masice ( ) a materialelor componente ale structurii


elementelor de inchidere ca urmare a condenasarii vaporilor de apa trebuie sa satisfaca
nivelul :

se calculeaza astfel :

[%] , in care :

- cantitatea de vapori de apa care poate condensa in elementul de constructie, in


perioada rece a anului, in kg/ m2.

- densitatea aparenta a materialului care s-a umezit prin condensare, in kg/m3

-grosimea stratului de material in care se produce acumularea de apa in m


. Valorile admisibile ale cresterii umiditatii relative masice in perioada de
condensare , sunt date in Normativ C 107/6 – 2002 .
b. evitarea acumularii progresive de apa in interiorul elementelor de inchidere, de la
un an la altul, datorita fenomenului de condens.

- cantitatea de vapori de apa care poate condensa in elementul de constructie, in


perioada rece a anului, in kg/ m2.

- cantitatea de apa care se poate evapora in perioada calda a anului.