Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
69
Transferul de masă apare la fluide, atât în faza gazoasă cât şi în faza
lichidă, în sistemele gaz – lichid, vapori – lichid, lichid – lichid, cu sau fără
transfer de căldură. Aplicaţiile tehnice mai importante ale transferului de
masă sunt absorbţia de gaz, adsorbţia unui lichid într-un solid adsorbant,
distilarea, extracţia de lichide, umidificarea etc.
70
∂ ∂ pv ∂ ∂ pv ∂ ∂ pv
δ + δ
+ δ = A (3.1)
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
unde: pv – presiunea parţială a vaporilor de apă din aer (daN/m2 sau Pa);
A – cantitatea de apă depusă prin condens (g);
δ – coeficient de conductivitate a vaporilor (g/m.h.Pa):
D
δ= (3.2)
CvT R D
Prezenţa apei sub formă gazoasă (vapori), lichidă (picături) şi uneori solidă
poate avea efecte defavorabile asupra construcţiilor. Aceste efecte se
răsfrâng fie asupra microclimatului încăperilor, determinând condiţii sanitar
igienice improprii, fie asupra materialelor din elementele construcţiilor,
conducând la efecte negative cum ar fi: scăderea capacităţii de izolare
termică, apariţia condensului, diminuarea rezistenţelor mecanice etc.
71
Principalele surse de umiditate pentru construcţii sunt:
• apa din teren, ce poate afecta fundaţiile şi subsolurile;
• apa meteorologică, ce acţionează asupra elementelor exterioare
sub formă de ploaie sau zăpadă;
• apa iniţială datorată tehnologiei de execuţie (apa din betoane,
mortare etc.);
• apa de exploatare, datorită proceselor umede din anumite încăperi:
spălătorii, băi, bucătării etc.;
• apa degajată datorită prezenţei oamenilor (respiraţie, transpiraţie);
• apa higroscopică, prezentă în porii materialelor datorită proprietăţii
acestora de a reţine umiditatea din atmosferă;
• apa de condens, datorită condensării vaporilor de apă pe
suprafeţele sau în interiorul elementelor.
Dacă protecţia la acţiunea apei provenite din exterior este asigurată prin
măsuri de hidroizolare adecvate, prevăzute prin proiectare şi urmărite
îndeaproape în timpul execuţiei, umiditatea excesivă din aerul interior este
72
mai dificil de controlat şi, asociată cu anumiţi factori de ordin constructiv şi
de exploatare (degajări de vapori, ventilarea insuficientă, suprafeţe cu
capacitate redusă de absorbţie a vaporilor din aer etc.), determină
fenomene de condens şi apariţia mucegaiului. Consecinţele defavorabile
ale acestor fenomene se manifestă prin modificarea caracteristicilor fizico
– mecanice ale materialelor, aspectul dezagreabil şi deteriorarea finisajelor
dar mai ales prin efectele negative asupra sănătăţii ocupanţilor, fiind
cunoscut faptul că sporii de mucegai provoacă alergii şi afecţiuni ale căilor
respiratorii, în special la copii şi persoane în vârstă.
φ a = mv (g/m3) (3.3)
V
73
φa
φr = 100 (%) (3.4)
φs
pv
φr = 100 (%) (3.5)
ps
ps φ r
pv = (3.6)
100
74
structurii cristaline a unor materiale;
• apa higroscopică, reţinută de materiale prin absorbţie sau
adsorbţie, direct din faza gazoasă;
• apa liberă, reţinută mecanic, fără adeziune, prin contactul direct al
materialelor cu faza lichidă (infiltraţii din ploi sau din procesele
funcţionale) sau ca urmare a condensării vaporilor pe suprafaţa şi
în masa elementului.
75
o staţionare corespunzătoare în mediul respectiv.
76
Tabel 3.1. Cantităţi de vapori datorită activităţilor casnice (litri/săpt.)
Gătit (3 mese zilnic) 6,30
Spălatul vaselor (de 3 ori zilnic) 3,20
Îmbăiat 2,40
Spălatul rufelor 1,80
Uscatul rufelor la interior 10,0
2
Spălatul unei podele (cca. 30 m ) 1,30
Respiraţie normală şi evaporare la nivelul pielii 38,0
Total 63.0
a b b a c d
a b c d
77
perete acoperiş
78
migraţiei vaporilor de apă de la interior spre exterior, prin aceste elemente.
Astfel, vaporii pot ajunge într-o zonă cu temperatură scăzută, care
favorizează condensarea (presiunea parţială a vaporilor atinge valoarea
presiunii de saturaţie). În această zonă surplusul de vapori se depune sub
formă lichidă, provocând umezirea.
79
δ 1 d dj
Pv = ; Rv = = ; s a u Rv = ∑ (structuri în straturi)
d Pv δ j δj
(3.8)
n n
R v = R v1 + R v 2 + ... + R vn = ∑R v , j = ∑d j . μ Dj . M (3.9)
j=1 j=1
80
De exemplu, pentru o încăpere cu temperatura aerului interior Ti = 20 ºC şi
umiditatea relativă de 65% (ce corespunde unei concentraţii de cca.
10 g vapori / kg aer), temperatura punctului de rouă este θr = 12,5 ºC. Prin
urmare, pe suprafeţele cu temperaturi egale sau mai mici de 12,5 ºC vor
apărea picături de rouă.
81
O exploatare corectă sub aspectul evitării riscului de condens presupune:
82
valoarea presiunii parţiale (pvx) într-un strat paralel cu suprafeţele
elementului, situat la distanţa „x” de suprafaţa interioară, se determină cu
relaţia:
R vx ( −
pvx = pvi − pvi pve ) (3.11)
Rv
83
suprafaţa
Psi
Pssi exterioară
P
vi
zonă
Ps 1 teoretică
suprafaţa de condens
interioară
A Ps
B Psse
Ps 2
Pve e
R R R
v1 v2 v3
84
c. Se calculează rezistenţele la trecerea vaporilor pentru fiecare strat „j” al
elementului, utilizându-se relaţia (3.9).
2
k R j −1, j
p sk cor = p sk, m +z∑ (3.13)
j =1 R
85
Deoarece curba presiunii de saturaţie are o variaţie neliniară, sub forma
unor arce de parabolă aplatizate, este indicat ca valorile acesteia să fie
calculate şi în puncte intermediare pe grosimea fiecărui strat (cel mai
simplu într-un singur punct, în centrul stratului).
86
(presiunea parţială nu poate depăşi presiunea de saturaţie). Pentru
determinarea grafică a zonei reale de condens se duc tangente la curba
presiunilor de saturaţie (Fig. 3.5, segmentele M’M şi N’N), zona reală de
condens rezultând mai restrânsă, conform metodologiei propuse de
Glaser.
A
M B
tangente
B
N
B
N’
zonă teoretică
de condens
Fig. 3.5. Determinarea grafică a zonei reale de condens
87
Cu ajutorul valorilor astfel determinate, conform normativelor în vigoare,
trebuie efectuate următoarele verificări:
pv − i ps M ps N− pv e
mw = 3 6 0 ' 0 − " Nw (3.15)
Rv Rv
unde: mw – cantitatea de apă condensată (Kg/m2);
' "
Rv, Rv – rezistenţele la permeabilitatea vaporilor ale zonelor
88
de condensare (h).
pv − i ps M ps N− pv e
mv = 3 6 0 ' 0 − " Nv (3.16)
Rv Rv
unde: mv – cantitatea de apă evaporată (Kg/m2);
Nv – numărul de ore al perioadei în care are loc fenomenul
de evaporare (h).
mw < mv (3.17)
89
mecanice.
100 m w
∆W = ≤ ∆Wadm (3.18)
ρ dw
90