Intrebarea 1.

Obiectul de studiu al compoziei

urbane; Moduri de abordare a compoziiei urbane;
Conceptul de compozitie urbana se refera la modul in
care aceste creatii sunt alcatuite din forme, culori, miscari.
Compozitia poate fi descrisa si ca structurare a unor imagini
intr-un ansamblu omogen echilibrat si indestrcuctibil care sa
transmita privitorului, consumatorului, idea si emotia
creatorului. Se creeaza ca o clasificare functionala, gradual a
spatiilor si volumelor pe un teritoriu vast in functie de
topografia teritoriului, dar si amenajarea volumelor de
arhitectura pe fragmente de teritoriu cunoscute ca strazi sau
bulevarde, piete, ansambluri arhitecturale. Spatiile cele mai
cunoscute si uzuale ca fiind generatoare ale compozitiei
urbane sunt centrele civice si alte centre de interes care
produc cele mai intense revelatii functionale intre origini si
destinatii, ce pot produce atiti atractii sociale, cit si vizuale,
asemanatoare agorei si forumului, a pietelor italiene sau
germane, dar uneori si perturbari ale ordinului ( circulatiei
motorizate), in cazul in care compozitia nu armonizeaza
toate componentele. Compozitia are prioritar caracter
estetic, iar estetica in arhitectura si urbanism este inteleasa
de cele mai multe ori ca organizare ordonata, echilebrata si
unitara a componentelor ambientale. Se caracterizeaza in
dependent de caracterul plastic, contemporan,urbanistic,
volumetric, compozitia detaliilor si ambientala.
In general,compozitia urbana este obiectul de studiu al
imaginei urbane. Imaginea urbana este caracterizata prin
abordarea dinamica a compozitiei urbane. Termenul de
dynamic nu este legat in mod obligatoriu de miscarea in
spatiu. Prin contradictie putem spune ca abordarea static
este un mod de abordare clasica si este o inregistrare ce nu
corespunde cu ceea ce inregistreaza mintea.

Intrebarea 2. Elemente geometrice primare;
Elementele de baza care definesc un spatiu sunt
considerate: punctiforme, linia ca element unidimensional,
planul ca element bidimensional, volumul ca element
tridimensional si poate fi observant in toate mediile spatial.
Punctual, linia, planul si volumul ca elemente
conceptual nu sunt vizibile, exceptind imaginatia, dar le
putem simti prezenta datorita faptului ca: punctele
marcheaza pozitii in spatiu, liniile definesc limitele planurilor,
planele definesc granitele volumelor, volumele dau forma
spatiului.
PUNCTELE-marcheaza pozitii in spatiu care sunt relative
pentru mediul mostru inconjurator. Un punct serveste p/u a
marca: 2 capete ale unei linii, centrul unei suprafete.
LINIA-DESCRIE CALEA PARCURSA DE UN PUNCT IN
MISCARE, SI POATE SA EXPRIME VISUAL O DIRECTIE,
MISCARE SI/SAU O CRESTERE. ORIENTAREA LINIEI
AFECTEAZA ROLUL ACESTEIA IN ORICE CONSTRUCTIE
VIZUALA ( linia vertical poate sa exprime o stare de echilibru
si o forta de gravitate, linia orizontala reprezinta o stare de
stabilitate sau o stare de repaos, linia oblica este o deviere
de la orizontal sau vertical.)
PLANUL- ESTE CONSIDERAT A FI CA O MEMBRANA
TRANSPARENTA CE SE INCADREAZA INTRE 2 LINII PARALELE.
Intr-o constructive vizuala, planele pot servi la definirea
limitelor sau granitele unui volum. In proiectare de
arhitectura, noi putem opera 5 tipuri de plane: planuri de
deasupra (acoperis), planuri ce divizeaza un alt plan si
formeaza o inchidere a suprafetei unei incaperi, planurile
verticale(pereti), planuri ce are rol de baza poate fi suprafata
unui teren ce serveste ca fundatii pentru formele construite,
planul dedesupt (planseu) este element orizontal care
suporta forta gravitatiei in timpul miscarii sau in momentul
situarii obiectelor pe el.
VOLUMUL-pot fi analizate si percepute ca alcatuite din:
puncte sau locuri unde mai multe plane se intilnesc, linii sau
limite unde 2 plane se intilnesc, planuri ori suprafete ce
definesc limitele si granitele unui volum.

Intrebarea 3. Spaiu urban i sit;
Spaiu este forma obiectiv i universal a existenei
materiei, inseparabil de materie, care are aspectul unui
ntreg nentrerupt cu trei dimensiuni i exprim ordinea
coexistenei obiectelor lumii reale, poziia, distana,
mrimea, forma, ntinderea lor.
Spatial urban este format nu doar din elemente fizice-
cladiri,strazi,parcuri,scuaruri,etc.-ci si din oameni aflati in
miscare sau in interactiune cu acestea. Configuratia spatial a
unui oras, distributia atractiilor si mediul social au un rol
foarte important in miscarea indivizilor in spatial urban..
Un sit este de obicei un anumit loc sau spaiu geografic,
o locaie sau un teritoriu (mai mic). Exist un set mare de
tipuri spaiale,putem spune situri ale spaiului urban, precum
cele: acoperite, labirintice, erpuitoare, sinuoase, luminoase,
n vale, pe creast, pe vrf, de tip belvedere, etc. La nivel
abstract exist: squarul englez, piazza italiana, place - ul
francez, parcul, bulevardul, arcadele, promenada pe mal, dar
i o serie de noi tipuri precum, staia de metrou, pietonalul
comercial de tip mall, gara, etc.
Intrebarea 4. Percepia senzorial a spaiului
Din punct de vedere al perceperii, spaiul, desemneaya
forma complexa, situarea sau localizarea obiectelor unelor n
raport cu altele n funcie de distana, marime, forma, pe
care le ntrein.
Spatiu fizic este constituit din nsuirile fizice,
materiale, obiective din realitatea nconjurtoare, material.
Spaiul comportamental este partea n mediul
nconjurtor din care se deruleaz percepiile si aciunile
umane. Spaiul comportamental este locul coordonarii ntre
percepie i aciune.
La rindul sau spaiul fizic i cel comportamental se
mpart n:
Spaiu vizual
Spaiu auditiv
Spaiu tactilo-chinestezic (se refera la pipait, gust,
miros)
Perceptia vizual
Perceptia formei obiectelor presupune proiectarea pe
retina a fiecarui punct al obiectului i deplasarea receptorilor
pe conturul obiectelor si urmrirea liniei care delimiteaz
obiectul de fond sau ambian.
Perceptia marimii obiectelor implic fenomene de
acomodare a cristalului din ochi. Convergenta globilor oculari
si compararea cu alte obiecte din ambian.
Perceptia distanei la care se afl amplasat obiectul
depinde de prezena sau lipsa detaliilor de structur ale
obiectelor, de prezena sau absena reperelor vizuale si de
particularitile nsuirilor cromatice ale obiectelor.
Percepia spatiului vizual este data de mbuntirea
nsuirilor a obiectelor fizice i de interaciunea lor cu
sistemele senzoriale.
Perceptia sincretic este spontan, primitiv, confuz,
nedeterminat, cmpul perceptiv este perceput in
globalitate, fr a fi ns suficient analizat. Un astfel de tip de
percepie este prezent de regul la copii, la care nu s-a
definitivat formarea mecanismelor perceptive.
Percepia analitic cmpul perceptiv nu este perceput
global, structurat analizat. n acest fel indivizii se
concentreaz pe detalii, pe amnunte, neputnd percepe
ansamblul.
Percepia sinectic presupune stabilirea de raporturi
inter-relaionale ntre elementele unui ansamblu, contient
prin gndirea ansamblului.

Intrebarea 5. Determinarea n fizic a imaginii urbane
- elemente determinante
Determinarea fizica a imaginii urbane este procesul
fizic care se refera la perceptie si se realizeaza prin privire.
Sunt trei factori de determinarea a imaginii in fizic: obiectiv
in sit, observator, punct de observatie.
Din punct de vedere al obiectivului in sit avem de
afacere cu mediul in care conteaza dimensiunile sale, forma
sa, culoarea sa, pozitia elementelor, prelucrarea sa (modul in
care este prelucrat ca volum sau material, silueta sa, terenul
sau topografia acestuia. Obiectivul in sit poate devein
element de prestanta si se constituie intr-o stare de contrast
dintre elemente si mediu. Prestanta este generate de
intensitatea in care elemental se impune.

Din punct de vedere al observatorului avem de afacere
cu claritatea vizual n raport cu calitile fizice ale acestuia.
Definirea imaginii urbane din perspective observatorului se
poate face prin relaia de micare a observatorului n raport
cu obiectivul n sit.
Vorbind despre punctul de observare am putea spune
c face referire la poziie, adic la caracteristicile locului de
observare.






Intrebarea 6. Privire si perceptia definitii.
Aciunea de a (se) privi i rezultatul ei. 1. Funcia
organic a ochilor, vz; mod de a privi, cuttur, uittur.
(Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere,
considerare (fugar, de ansamblu)
PERCPIE, percepii, s.f. 1. Proces psihic prin care
obiectele i fenomenele din lumea obiectiv care acioneaz
nemijlocit asupra organelor de sim sunt reflectate n
totalitatea nsuirilor lor, ca un ntreg unitar; imagine
rezultat n urma acestei reflectri. Form de reflectare
nemijlocit n contiina omului a realitii obiective care
acioneaz asupra organelor de sim; imagine care rezult
din aceast reflectare.
Perceperea include in sine momentul de cunoastere si
rezultatul.
Tipuri de privire si perceptie
Pozitia topografica impune un anumit tip de privire

Imaginea urbana rezulta din coroborarea sau
compunerea celor 3 componente (obiectiv in sit, observator,
punct de observatie ale aranjamentului, compozitia,
urbanistica si al intimplarii). Comentind o imagine urbana
vorbim despre procesul constituirii imaginii urbane si se iau
in consideratie: sistemul imaginii ca tablou, sistemul
procesului de desfasurare, sistemul de asezare al
componentului. Astfel vom discuta 3 tipuri de perceptie al
spatiului: perceptia statica, dinamica, mnemotehnica.
Perceptia statica din care rezulta un tablou ca imagine
spatial.

Perceptia dinamica are la baza deplasarea
observatorului, iar directia miscarii se constituie dintr-o
diversitate de tablouri. Perceptia in cazul dinamicii liniare se
caracterizeaza prin faptul ca imaginea isi pastreaza
elementele dar se din punct de vedere al valorii.

Perceptia Mnemotehnica are la baza acumulare de
imagini in procesul de parcurgere a spatiului. Perceptia
mnemotehnica este realizata prin tehnica mentala in
momentul in care peste perceptia panoramica se constituie o
imagine mentala ce cuprinde o suprapunere de imagini
succesive. Imagine mentala este o imagine definita pe un
segment de spatiu dar de cele mei multe ori este o imagine
definita global. Cu alte cuvinte imaginea mentala este o
imagine sprejinita pe impresii. Daca nu exista un reper este
imposobila discutia despre imagine mentala.















Intrebarea 7. Mecanismul constituirii imaginii
urbane (teoria cmpului structural configurativ).
Situl este totalitatea elementelor de mediu natural sau
artificial care se impun percepiei referitor la un anumit loc,
ceea ce nsemn c nu se poate stabili o delimitare precis n
teritoriu.
Situl subsumeaz peisajul i poate caracteriza printr-o
dominant de funcionalitate, istoricete sau configurativ: sit
arheologic, situri industriale, situri rezideniale, etc.
Cmpul structural config. este definit n spaiu care, prin
impunerea unei reguli, i constituie structural. Cmpul struct.
are o ntindere n teritoriu n care regula se aplic cu
intensitate maxim sau minim. Pentru a putea lucra n
cmpul structural trebuie s definim o limit de interes a
regulii (un cmp struct. evideniind o regul).



Pentru a rezolva starea de incomodare i contrast dintre
2 cmpuri strucurale configurative diferite, se organizeaz al
3-lea cmp vizual care presupune implantarea elementelor de
configuraie spaial dintr-un cmp structural n altul.
Adiacena unor cmpuri structurale creaz anumite
probleme (bariere, limite). Astfel de situaii nu sunt
favorabile p-u zonele urbane. Sunt cazuri n care avem
cmpuri structurale organizate diferit din punct de vedere al
configuraiei.
n aceste cazuri se poate organiza un al 3-lea cmp structural
care s fie un cmp de trecere sau de interferen al acestor 2
cmpuri. Astfel, prin PUZ sau PUD se pot impune anumite
reguli.
La nivel de operaiuni urbanistice- modernizarea urban
genereaz problema de ncadrare n mediul construit. Astfel
apare nevoia de amestec ce se refer i la funcionalitate.















8. Repere, dominante, accente definitii.
Reper - Corp sau sistem de corpuri la care se raporteaz
poziia unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care
uureaz orientarea. Semn trasat pe un obiect, pentru a
permite recunoaterea poziiei pe care trebuie sa o ocupe
acel obiect ntr-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese
care trebuie s fie asamblate. Punct de reper = semn care
servete la recunoaterea unui loc, la orientare. (Top.)
Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea
altitudinii unui punct de pe teren. Reperul are misiunea de a
servi prin memorizarea spatiului si se exprima printr-o mare
diversitate de varietati.
Dominanta - care domin; preponderent. specific,
caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trstur
caracteristic, fundamental. nuan coloristic sau culoare
n exces ntr-o imagine cinematografic, un diapozitiv sau o
fotografie n culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game
diatomice; acord pe aceast treapt. 3. focar de excitaie
puternic, precumpnitor la un moment dat, n activitatea
nervoas superioar. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai
mare numr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoz.
Dominanta este un component ierarhic superior ale
interiorului dat care se deosebesc contrastant fata de
imprejurime prin parametri, dimensiuni, forma, culoare.
Dominanta detine sarcina principala in mediul interior.
Accent parti ale compozitiei sau element care se
evidentiaza dintre celelalte detalii pe contul unei solutionari
deosebite a unelor caracteristice functionale, artistice,
conceptuale. Puterea accentelor in comparatie cu
dominantele este de ajuns doar pentru o formare unei parti
ale spatiului, iar dispozitia lor poate ajunge la degradarea
interiorului(orientirilor). Sunt forme volumetrice precum
sunt cladiri inalte, siluete de cartier, inaltimi naturale,
formele mai deosebite ale acoperisurilor si tot ce este tratat
pe verticala si este mai deosebit fata de media volumelor din
imaginea perceputa, fiind elemente de orientare de spatiu
urban.
Repere, dominante, accente tipologii.
Repere sunt: (scara locala, de cartier, de oras) / repere pot fi:
(legate de functiuni, simbolice, adiative)
Dominante / Accente pot fi : ( inaltime, volum, culoare).

9. Forma- ipostaze complementare formei
arhitecturale volum i spaiu.
Ipostaze ale formei: forma (+) -volum; forma (-) spaiu.
Cnd vorbim de corp spaial, vorbim despre un spaiu
delimitat de masele (faadele) cldirilor.
Forma este definit n filosofie ca principiul de
organizare a materiei, ca matrice ideal a lucrurilor i este
perceput n arhitectur i urbanism n 2 moduri:
1). Forma n + este forma care mbrac din exterior o
mas, o cantitate sau un fragment de materie (coloan).
Forma mai poate fi considerat a fi nveliul solid al unui
spaiu pentru care ea constituie suprafaa exterioar i
este numit extrados, caracterizat prin sculpturalitate.
2). Forma n este acea form care sap, scobete n
materia solid, pentru care constituie suprafaa interioar,
care mai este numit intrados.
Forma (+) poate fi simpl i complex. Simple pot fi
considerate elem. arh.: coloane, ziduri, arce, grinzi, cupole;
complexe: volumele construite.
Forme (-) simple: goluri, ui, ferestre; complexe n
urbanism sunt considerate grupuri de spaii i legturile
dintre ele.
Grecii modeleaz modeleaz volumul n spaiu (sculptura
izolat n spaiul liber, o astfel de abordare este numit
tectonic).
Romanii modeleaz spaiul n volumul construit (ca
incint i sunt numii sptori ai spaiului). Romanii au
tendina s nchid spaiul, chiar i cel exterior. Spre ex.
Forumul este delimitat de portice.





















11. Elemente de configuratie spatiala: privelishte,
perspectiva, axialitate;

Priveliste o stare naturala a teritoriului incare avem
de a face cu un lok din care se face observatia; Cea mai
simpla valoare a spatiului este privelishtea.
Spatiul amenajat se defineste prin valori de vizualizare.
PRIVELESTEA-este o stare naturala intr-un teritoriu care este
raportata la locul din care il privim. Privelestea este ceea ce
integreaza ambientul unui spatiu. Astfel se pune problema
concordantei dintre priveliste si punct de observatie. Din
punct de vedere urbanistic trebuie sa avem un spatiu
amenajat de unde putem privi. Un astfel de spatiu poate fi
locul de observatie fie si la nivelul sitului care este implicat:
rolul logiilor este de a pune in evident o priveleste dintr-un
spatiu interior.
DEZVALUIREA PRIVELESTII-din acest punct de vedere
putem avea de afacere cu o priveleste care se dezvaluie
treptat sau care se dezvaluie brusc. Dezvaluirea inseamna o
cuprindere a privelestii din ce in ce mai larga sau avem de
afacere cu anumite momente. Spre exemplu un parcurs ce
cuprinde anumite privelesti. Dezvaluirea privelestii inseamna
de fapt o dinamica, o dezvaluire progresiva a spatiului. O
categorie specifica de privelesti este perspective, in fond
efectul de perspective este nu altceva decit efectul generat
in contextual unei privelisti limitate si directionate. Vorbind
despre perspective, vorbim despre o imagine construita, de
un element care este numit capat de perspective. Luam o
clasificare a tipurilor de perspective.

Perspectiva directa este perspectiva care se constituie
intr-un prim plan si in acest caz conteaza mai putin distanta.

Perspectiva indirecta nu se situiaza in axul miscarii.

Perspectiva laterala indirecta









Perspectiva directa laterala

Perspectiva discontinua

Perspectiva continua


Axialitate
In ARH si in URB axa este I element de compozitie.
Axele reprezinta punctuatia compozitiei arh-urb, ele
fixeaza perioadele spatiale. In fiecare sau in orice compozitie
exista un ax principal, chiar si atuncicind compozitia nu este
simetrika in sensul redus geometrik. In jurul unui ax care este
in acelasi timp si orientator se organizeaza si orienteaza
suprafete generatoare de volum.intr-o compozitie exista
intotdeauna una sau mai multe axe transversale, care prin
intretaierea lor cu axul pricipal fixeaza punctele compozitiei.
Axa este un mijlok de plastika urbana, un ax poate aparea
intre 2 constructii dar mai are si functii colaterale in sensul ca
directioneaza si realizeaza o ordine. Un ax introduce un
anumit ritm in fronturile caldirilor. Un ritm este o succesiune
de cimpuri structurale in care pasul genereaza imaginea de
cimp structural. Axul are proprietatea de a crea unitatea. In
astfel de situatii se genereaza ceea ce numim sistem de axe.
Termenul de axialitate se refera la multitudinea de axe.
Problema tratarii axialitati se refera atit la spatii mari cit si la
spatii mici.
Axul structureaza o anumita regula si este legat
intotdeauna de starea de echilibru.












12 Tipologii ale: formei, fatadei, gruparii caldirilor;
Tipologii ale formei si gruparii cladirilor
Locuintele pot fi grupate in functie de numarul familiilor
cazate; astfel obtinem urmatoarea forma de grupare a
locuintei: locuinta individuala, locuinta colectiva, forme
intermediare (semi-colective). Locuinte individuale permit :
izolare de vecini, permit eventuale extinderi, contacte directe
cu natura, densitate mica a ocuparii terenului. Locuinta
colectiva: condetioneaza relatiile intre vecini, apartamentul
nu permite extindere, reflecta o construire mai intensa a
terenului, permit investitii reduse, necesita dotari cu cladiri
social-culturale. Locuinte semi-colective intrunesc avantaje
si dezavantaje locuintei individuale si colectiv, locuintele
semi-colective intrunesc spatii exterioare private, accese
separate, inaltime maxima P+4E, forma volumului:

Modul de asezare a locuintelor: izolate si
grupate(alaturate, grupate, insiruite) Gruparea locuintelor:
dispozitii liniare, alveolare, compacte. Dispozitia liniara se
refera la asezarea cladirilor in lungul strazilor, aleelor sau
altor trasee prestabilite. Dispozitia liniara trebuie sa fie
folosita pentru ansmabluri mici situate pe terenuri inguste.
Dispozitia liniara ingreuneaza amplasarea dotarii social-
culturale. Dispozitia alveolara se refera la asezarea cladirilor
in jurul unui spatiu liber cu suprafata cuprinsa intre 0,1-0,3
ha. Ea creaza o alternare armonioasa intre spatiile construite
si cele libere. Alveolele rezulta din gruparea rectangulara sau
libera a cladirilor si pot avea deschidere catre strada sau
catre spatiul interior al ansamblului. Dispozitia compacta
este utilizata in organizarea ansamblurilor cu grad inalt de
integrare functionala. Dispozitia compacta genereaza
densitati mari fara a recurge la regimul de inaltime exagerat.
Tipologii de fatade

Registre: forma, culoare, materiale, goluri.
Tipologa este o ramura a matematicii care studiaza
proprietatile multimilor de puncte neschimbatoare fata de
unele transformari (structura matematica definita pe un
spatiu cu ajutorul unor parti ale acestui spatiu)

Clasificare dupa modul de grupare:

Grupuri de cladiri (lama, bara, turn)

Mod de grupare a cladirii alveolara



















































13 Relatia Constructie-Lot; Constructie-
Strada;Constructie-Constructie
Relatia Cladire (Constructie- Lot)

Relatia (Cladire- Strada)

1 Fatada la strada
Acces la strada
Spatiu public la strada
2 Calcan la strada
Acces lateral( creaza confuzie )
3 Orientare libera in raport cu strada
O situatie neclara p-u orientarea accesului
































14. Solutii de circulatie p-u ansambluri de cladiri


































15. Unitatea semnificativa de spatiu
Definitie: Stare caracteristica in sit si se refera la modul in
care sunt intretsesute elementele de spatialitate . Tot aici
pot fi incluse si mijloace de expresie plastic
Elemente de spatialitate:
Centre (noduri): Locuri in care datorita unor activitati sau
unui interes al omului se manifesta o anumita
semnificatie(piata urbana, edificiu public, spatiu urban al
umui edificiu)
Parcursuri( traseie): Din 3 directii posibile, numai cele 2
orizontale formeaza campul actiunii concrete a omului,
planul in care acesta se poate deplasa cu mijloace proprii.
Verticala in mod curent e interzisa. Pot fi mai multe feluri:
liniare, labirintice)
Domenii: Teritorii (lacuri, mari, deserturi, paduri, regiuni,
ashezari) definite de limite
Limite: a) naturale( ape, rauri, paduri, munti)
b)artificiale( parcursuri, imprejmuiri, fortificatii)
Repere: Elemente care pot apartine domeniilor centrelor
sau parcursurilor (obiecte singular; monumente, fantani,
piarete, intersectii sau schimbari de directia strazii)
Toate acestea alcatuiesc harti mentale( cognitive) care
ordoneaza perceptia spatiului
Reperul are misiunea de a servi prin memorizarea spatiului si
se exprima printr-o mare varietate
Reperul creaza o stare de personalizare a unui anumit loc. Nu
putem vorbi de semnificatia unui spatiu daca nu
semnalizam in cadrul ei macar un reper
Dominanta poate fi un reper, dar nu intotdeauna un reper
poate fi o dominant. Exista repere care nu intotdeauna a
functia de dominant
Clasificare reperelor :
o Orientative( caracter de orientare)
o Agreative( caracter de agreement)
o Tsinta( merg pana acolo)
Clasificarea in raport cu modul sau de exprimare
o Prin functionalitate
o Simbolice
Semnificatia reperelor
o Locale
o La nivel de zone( la nivel de cartier)
o La nivel de oras( orasanesti)
Mijloace de expresie plastic
Gabaritele( caracteristici, dimensiuni)
Scara( raporturile dintre volume, volum si spatiu adiacent,
dintre spatiu reconstruit)
Culoarea
Simetric/ Asimetric
Mod de distributie a elementelor consistente










































Intrebarea 16. DEFINIREA SPATIULUI URBAN-
CALITATI ALE SPATIULUI URBAN
Sunt calitati care se definesc in plan fizic si abstract.
Calitatile abstracte se nasc din calitati fizice. Calitatile
abstracte sunt rezultate din actiunea spatiului respectiv si
sunt dependente de starea individului care ajunge spre
aceasta constatare. Cu alte cuvinte determinarea abstracta a
spatiului este un proces cu mintea individului, astfel putem
crea 7 caltati ale spatiului: 3 caltati elementare, 3 calitati
constituitive sintetice si o calitate selectiva:
1. Cea mai simpla calitate a spatiului este Dimensiunea
si implica efectiv starea comensurabila a spatiului respectiv si
care genereaza scara. Aici pot fi incluse proportia, scara,
tipuri de scara.
2. Deschiderea spatiului vorbim implicit despre o
inchidere. Aceste calitati rezulta din existenta sau inexistenta
planurilor verticale in limita spatiilor, dar si dintr-o abordare
dimensionala a acestor spatii
3. Umplerea spatiului este raportul intre ceva ce se afla
in cadrul spatiului si spatiu propriu-zis. Cu alte cuvinte este
vorba despre un raport intre obiect si spatiu liber. Umplerea
defineste de fapt o atractie vizuala.(constituitive)
4. Orientarea este calitatea constituitiva, cumulativa, ia
in consideratie dimensionalitatea, deschiderea, umplerea.
Orientarea este un raport intre deschidere si umplere.
Deschiderea realizeaza raportul de orientare. Deschidere
este opusa elementului de umplere. Un alt aspect important
al orientarii este axialitatea. Axialitatea se defineste prin
orientare. Orientarea pune in evidenta importanta unui loc la
nivel de compozitie.
5. Forma calitatea constituitiva, cumulativa. Forma este
acea calitate care concretizeaza raportul dintre configuratie
si scop. Forma este o racordare la scop.
6. Culoare calitate constituitiva, cumulativa. (selectiva)-
7. Stilistica ( calitatea constituitiva, calitativa, selectiva a
spatiului) este o calitate ce defineste unitatea unui spatiu si
contribuie la asocierea diferitor elemente materiale si unitati
de timp diferite.










































Intrebarea 17. Configuratia spatiului urban.
Vorbind despre elementele de configuratie a spatiului
urban, vorbim implicit despre un sistem de relatii spatiale
dintre spatiul formei si forma-spatiului, cit si despre
metodele prin care putem obtine configuratii ale spatiului.
Realizarea unei configuratii spatiale poate avea la baza forme
aditive, ce inseamna alipire de volume si se poate constitui
pe forme unidirectionat, directionat, radial. Formele aditive
se constituie prin alipirea unui volum la alt volum.

Contrar formelor aditive ar putea fi pozitionate formele
substractive ce se refera la extragerea unui volum din alt
volum.
Rezultatul aplicarii acestor 2 principii ne da posibilitatea
sa vorbim despre relatii intre volume si relatii intre spatii si
contribuie la definire a astfel de configuratii ca: spatii in
spatii, spatii interpatrunse, spatii adiacente, spatii unite
printr-un spatiu comun. Spatii adiacente se compun intr-un
sistem spatial prin alaturare de spatii. Spatii in spatii este des
intilnita in perioada moderna. Spatii de interpatrundere un
alt tip de configuratie spatial poate fi definit de spatiu de
interpatrundere. Spatiu unit printr-un spatiu comun este
determinat prin traversarea unui spatiu in alt spatiu si are la
baza principiu intertaierii spatiilor. Principiu traversarii
spatiului este un procedeu utilizat frecvent in
dezconstructivism.





































Intrebarea 18. Deschiderea/Inchiderea spatiului.
Vorbim despre deschiderea spatiului, implicit si despre
inchiderea lui. Aceasta calitate rezulta din existenta sau
neexistenta planurilor verticale...
Tipuri de spatiu inchis:
a) Transanta, completa;
b) Inchidere separanta;
c) Inchidere partiala;
d) Inchidere sugerata.

Spatiu inchis


a) Inchidere transanta este inchiderea completa a spatiului
si nu permite accesul vizual dintr-un spatiu in altul.
b) Inchiderea separanta are rol de inchidere a spatiului
creaza situatia vad, dar nu pot sa trec (folosite des la
gradini italiene.
c) Inchidere partiala este atunci cind se poate trece, dar
inchiderea se realizeaza prin elemente de inchidere.
d) Inchiderea sugerata nu e impusa prin vedere, ea este
sugerata prin functionalitate(gradinile japoneze-pietris,
gazon)
Umplerea spatiului raportul intre ceva ce se afla in spatiu si
sacel spatiu.De fapt merge vorba dintre spatiu si obiect. Cu
alte cuvinte umplerea spatiului defineste raportul dintre
obiect si spatiu pina la limitele verticale ale acestuia.
Orientarea spatiului este o calitate consecutiva
/cumulativa.Aici se ia in consideratie dimensionalitatea,
deschiderea, umplerea. Orientare spatiului poate fi
inteleasa ca un raport intre deschidere si umplere.

Deschiderea realizeaza raportul de
orientare.Deschiderea e opusa elementelor de umplere. Un
alt element important al orientarii e axialitatea. Axialitatea
se defineste prin orientarea spatiului cu calitati abstracte
(impozant, vesel, trist).
Spatiu deschis


19. Complexitate, contradictie si haos.
Complexitatea.Ideea generala de complexitate e
definita in arh. si urb. in opozitie cu simplitatea. Abaterea de
la regula este un instrument prin care se asigura
complexitatea. Ex: Poate rezulta prin introducerea
divergentelor intr-o simetrie stabilita, sau prin introducerea
unei deformari asupra unei forme regulate.
Contradictia. Poate fi explicata a fi confruntarea a doua
sau mai multe sisteme formale in care una dintre ele
diminuiaza intelesul celeilalte. Contradictia poate fi intilnita
in doua forme: 1) accidentala (intimplatoare). 2) realizata
intentionat.
Haosul. In haos nici un factor al coerentei nu este
prezent, sau daca exista se anuleaza reciproc. Pentru ca nici o
structura formala sau semantic nu se costituie ca dominanta,
nici la nivelul partilor si nici cel al nivelului intregului. Avem
de afacere cu un conflict sau cu o absenta a regulilor, cu o
dezordine a ordinii spatiale.













20. Repetitiea si similaritate,aliniere si seriere,
ordine
Repetitiea si similaritate. Ochiul tinde sa grupeze
elementele de acelasi tip, iar repetitia care genereaza ritmul
(ca si in muzica) este un principiu de compozitie care da
coerenta ansamblului. Toate formele de repetitive pot fi
rezultatul ansamblarii, fie rezultatul diviziunii intregului.
Caracteristica pentru acest principiu este scara comuna a
elementelor.
Alinierea si serierea. Conditia de baza in alcatuirea
seriilor sunt proximitatea si similaritatea. Baza unui
asemenea tip de structura o constituie liniaritatea si ritmul.
Putem constata ca o serie nu trebuie sa se bazeze in mod
obligatoriu pe ritm identic,cipoate sa grupeze ritmuri diferite
in unitati mai mari cu conditia ca aceste grupari sa nu fie
arbitrare.
Ordinea In arh.si urb. are un inteles foarte amplu si
capata inteles numai in relatie directa cu haosul. Ordinea
perfecta cit si dezordinea haosul sunt situatii dificil de
suportat pentru o perioada lunga de timp.Arhitectii si
urbanitii utilizeaza principiile geometrice pentru a crea
ordine spatial. In vederea economisirii efectului folosim
repetarea elementelor ce pot fi asamblate. Repetitia aliniere
si justapunerea elementelor identice impun o ordine in
construire. Cu cit mediul este mai complex cu atit tindem sa
simplificam pentru a intelege.

21. Omogenitate si textura,proximitate
Omogenitate si textura. Textura poate fi perceputa
atunci cind parti ale suprafetei se afla suficient de aproape,
sunt similar si numeroase. Prin analogie putem discuta
despre structuri omogene atunci cind acelasi principiu este
aplicat obiectelor sau constructiilor in spatiu. Cea mai
elimentara structura este cea create simplu prin proximitate,
repetitie similitudine si citeodata prin orientarea
elementelor. Texturile pot fi: 1) aliatorii 2) de tip pinza de
paiangen. Structura urbana pare a fi aliatorie in zona in care
topografia dicteaza forma asezarii.
Proximitate. Avem tendinta de a grupa vizual
elementele care se afla aproape unele de altele si astfel sa le
deosebim pe cele care se gasesc in plan indepartat acest
principiu de grupare este foarte puternic si ne ajuta sa
grupam elemente diferite (eterogene) prin alaturare si sa
cream articulatii intre acestea.

22. Cmp comun, orientare paralelism i
convergen
Cmp comun- O incint, un teren, char i un simplu
covor definesc un cmp i ceea ce e nclus n acest cmp este
distins n afar chiar dac elementele sunt eterogene.
Aceasta este o metoda eficace de unificare, iar elementele ce
definesc incinta formeaza de obicei un subgrup.
Orientare paralelism i convergen- Ochiul tinde s
grupeze elementele care au aceeasi poziie (Verticala sau
orizontal- figuri, elemente paralele).
Acest element este folosit pentru a crea unitatea i este
utilizat pentru alctuirea unei faade ct i n proiectarea unei
strzi sau cartier.Realitatea imbrac formule complexe i
rareori este caracterizat de situaii ideale sau pure. Cel mai
potrivit exemplu al coerenei este atunci cn aceasta este
obinut prin aciunea simultan a similitudinii,proximitii,
gruprii i orientrii.


























23. Intervalul si limita
Interval- apare n sec 12 ca noiune i are mai multe
inelesuri:
1. Intervalul este distana de la un punct la altul, de la un
obiect la altul.
2. Aspectul temporal. Intervalul este un rstimp care
separe dou epoci,2 date,2 fapte
Intervalui este ineles ca spaiu al comunicrii,iar n
compoziie este locul n care geometrie inspir i
expir.Intervalul este vazut i ca absen a construciilor n
spaiu urban. i este perceput ca sincop a dezvoltrii.
Interesant este capacitatea intervalului ca gol intersitial de a
ritma, de a puncta un parcurs echivalent sau mai puternic
dect ritmul ocuprii. Astefel neocuparea poate deveni un
instrument operativ, generator de departajri.
Limita.Termenul de limit are mai multe nelesuri
Interesul spaial al limitei:
1.Linie care separ 2 terenuri sau teritorii alturate i are
ca sinonime (margine, hotar, grani, frontier)
2. Parte extrem unde se termin o suprafa o intindere.
Interesul temporar al limitei: e capt extrem, nceput sau
sfirit al unei durate de timp.Sensurile spaiale ale limitei pot
fi intelese n 2 moduri:
Delimitare de tip hotar
Delimitare a formei
Pentru ambele nelesuri sunt valabile sensurile de
separare i unificare. n construcia aezrilor umane,
ntimeierea ncepe prin delimitare, limita are o forma
modelatoare, particip la crearea ordinii unitii i armoniei
i este superioar nelimitat. Se numete limita extremitatea
unui lucru adic primul punct dincolo de care nu mai poate fi
gsit nici o parte a lucrului i primul punct din coace de
care se afl orce parte a lui.Limita se subordoneaz centrului
i se condiioneaz reciproc. Centrul condiioneaz
funcionarea limitei, accentuiaz sfiritul secundarul i
absena materiei.

























































Intrebarea 24. RESTRUCTURAREA URBANA
Restructurarea urbana este un proces de adaptare a
unor relatii existente intre elementele orasului la necesitati
noi, sau de introducere a unor relatii noi intr-un context
existent.
ADITIONAL- orice aport constitutiv care apare la nivelul
structurii functionale sau configurative, in urma operatiei de
modernizare, mai ales in urma constructiei urbane.
Aditionalul este situat distinct fata de existent in
organismul urban restructurat se concretizeaza cantitativ si
calitativ (in sine sau in raport cu existentul)
Aditionalul este un subsistem; organizarea este
influentata de pozitia in teritoriu astfel:
*CENTRAL-un nou ansamblu central;
*PERIFERIC- zona marginla restructurata;
*ADIACENT-PERIMETRAL-cartier care se realizeaza in
continuarea perimetrului construit;
*EXPERIMENTAL- cartier aparte (platforma industriala in
afara existentului)
Actiunile de (re) structurare sunt actiuni de
(re)ordonare a elementelor intr-un sistem. sprijinindu-se pe
zonificarea multifunctionala, procesul de restructurare
pretinde introducerea integrarii ca mijloc de organizare a
vietii in cadrul urban.

Abordarea complexa, filosofico-analitica a restructurarii
urbane
Abordarea operational-analitica; determina functional
solutia, pornind de la existent si folosind experienta drept
model ; este incompleta, deoarece renovarea (parte a
restructurarii) se sprijina pe obiective care nu sunt definite
rigid, nu sunt determinate clar si aceasta din cauza
imposibilitatii de a cunoaste modul in care se va desfasura
existenta urbana viitoare.
Abordarea filosofica- restruct. trebuie sa realizeza un
echilibru intre valorle materiale si cele spirituale, umaniste;
problema calitatii vietii, in cadrul procesului de modernizare,
o atrage dupa sine pe cea a calit. omului, ceea ce implica
completarea metodologiei analitice opaerationale cu o
metoda filosofica; apare, in plus, problema abordarii etice
Abordarea etica- se refera la atitudinea organelor de
decizie si proiectare care sunt obligate sa ia in considerare
necesiatile reale ale societatii, sa nu impuna o solutie straina
de spiritul locului si al oamenilor; arhitectii au o
responsabilitate deosebita pe linia intelegerii societatii
existente. ; este un aspect al politicii urbane apar mai multe
probleme: echilibrul centru-periferie , utilizarea terenului,
centrul raportat la populatie
-modernizarea este dependenta de nevoile populatiei
studiul de urbanism trebuie sa cuprinda un studiu asupra
populatiei.
-motivatiile restructurarii sunt: reevaluarea istorica,
arhitecturala, arheol., artistica; utilizarea insuficienta a terit.;
necesit. imbunat. cond. de viata
-actiunile de restructurare- sunt actiuni de reordonare a
elem. intr-un sistem, sprijinindu-se pe integrare ca mijloc de
reorg. a vietii in cadrul urban.

Procesul de restructurare a suprafeelor deja edificate
este complementar celui de reducere a urbanizrii de noi
suprafee. n configuraia sa actual, oraul ofer, n
interiorul su, posibiliti multiple de dezvoltare, pentru
toate tipurile de funciuni urbane: locuire, comer i servicii,
industrie sau alte activiti. Satu Mare prezint astzi o
structur urban "aerat". Lrgirea rapid a periferiilor las
n urm goluri: suprafee virane sau terenuri subutilizate, n
general cu funciune industrial. Activarea, densificarea sau
conversia lor funcional sunt alternative mai eficiente pe
termen lung la o urbanizare extensiv a teritoriului. Mai mult
dect att, golurile sunt vzute ca rezerve interne destinate nu
numai densificrii cartierelor dar i dotrii i scoaterii din
izolare a arealelor rezideniale defavorizate (ex. Cubic,
cartierul Soarelui etc). Ansamblurile de locuine de mare
densitate, cea mai mare suprafa aflat n proprietate
public, sufer n urma degradrii spaiilor libere, a lipsei
locurilor de parcare, a lipsei dotrilor specifice. n condiiile
n care marea parte a populaiei oraului locuiete aici,
cartierele reclam o atenie aparte n cadrul operaiunilor de
reabilitare urban. Nu n ultimul rnd, pri importante ale
zonei centrale, destructurate n urma interveniilor din anii
80, odat cu realizarea centrului civic, au rmas nefinalizate
pn astzi. nchiderea acestor bree n esutul urban
tradiional, este o oportunitate pentru completarea setului
de oferte reprezentative: instituii publice, comer, servicii
specializate, locuire cu un standard ridicat de calitate,
cultur.