SUBIECTE NR:2

1. Asemănări și diferențe între compoziția urbană și compoziția de arhitectură

Asemanari Pentru oras, compozitia urbana reprezinta ceea ce compozitia de
arhitectura reprezinta pentru o cladire .Compozitia conduce la o forma care va avea
relatii cu alte forme, o forma care, alaturanduse celor existente, mai vechi sau mai
noi, va accepta deasemenea si alte forme in viitor, mai mult sau mai putin previzibile.
Aceasta conceptie privind compozitia este comuna atat arhitecturii cat si orasului.
Este dealtfel remarcabil ca in compozitia de arhitectura exista componente urbane.
Deosebiri Dincolo de similaritatile dintre compozitia de arhitectura si cea
urbana exista o diferenta fundamentala datorita faptului ca arhitectura si orasul nu au
acelasi ritm temporal. Daca arhitectura se reinoieste destul de repede, cea
contemporana chiar mai repede decat cea veche, structurile urbane dureaza
perioade mult mai mari de timp. Astfel, daca proiectul arhitectural poate avea ca
finalitate pastrarea imaginii unei cladiri condamnate la disparitie si inlocuirea ei cu o
alta fara o modificare totala a contextului, proiectul urban trebuie sa aiba ca finalitate
un proces care sa poata primi o serie de imagini succesive, cele ale diferitelor forme
arhitecturale. Orasul trebuie sa fie capabil sa primeasca aceste imagini printrun mod
deosebit de proiectare a formelor urbane, forme care vor dura mai mult decat
edificiile din care sunt compuse.
Compozitia urbana se ocupa cu interventia suprafetelor mari de teren, arhitectura se
ocupa cu spatii mici.

2.Elemente compoziționale urbane (trasee, decupaje, limite de

ocupare/aliniamente) și modurile concrete de ocupare a terenului (rețea
stradală, parcelar, mase construite)

Traseele, decupajele si alinimanetele sunt elemente fundamentale in compozitita

urbana, fiecare cu un rol indispensabil la toate nivelele de interventie.
Traseele, instrumente majore ale compozititei, sunt linii care undesc sau despart
diverse spatii urbane, asigurand coerenta si regularitate compozitiei. Traseele
deseneaza un ansamblu de linii care ofera o schema a compozitiei. In
sistemul traseeleor concrete, liniile sunt materializate prin elemente urbane, in
pricipal cai de circulatie, in timp ce in sistemul traseelor virtuale, aceste linii
sunt supuse unor procese de transformare, decalaje, disparitii, abateri etc.
Decupajele reprezinta diviziuni ale spatiului urban dupa modul de folosinta,
diviziuni materializate prin linii de separare. La inceput au fost evidentiate prin
 parcelarul funciar dupa care au fost inlocuite de zonarea functionala. La fel de
mult ca si traseele, decupajele determina efectele compozitiei, asigurant
coeziunea dintre trasee si limitele spatiilor construite.
Aliniamentele reprezinta proiectia pe sol a modurilor spatiale de ocupare a
terenului, materializanduse prin linii de o cu totul alta natura decat liniile
traseelor sau decupajelor. Ocuparea terenului, redusa la aliniamente, joaca un
rol deosebit in special in compozitiile de detaliu, in cazul anumitor proiecte
fiind aproape singurele einstrumente de constructie a formelor compozitiei.

Traseele, decupajele si limitele de ocupare a terenului servesc la determinarea

modurilor concrete ale ocuparii terenurilor prin reteaua stradala, parcelar si
mase construite. Exista un fel de corespondenta privilegiata intre moduri,
instrumente si folosinte: traseele construiec reteaua de strazi, decupajele
parcelarul iar limitele de ocupare masele construite.
Reteau de strazi. Reprezinta nivelul de interventie urbanistica ce materializeaza
traseele intro maniera privilegiata. Structureaza compozitia si nu se limiteaza
la asigurarea circulatiilor propriuzise, participand deasemenea la stabilirea
decupajelor si a limitelor de ocupare.
Parcelarul reprezinta un mod de ocupare al terenului ce a fost aproape in
totalitate neglijat de urmanismul modern.Neintelegerea importantei
parcelarului in istoria urbana si a sistemului limitelor de ocupare ce conserva
memoria formelor urbane a condus la considerarea lui fie ca o trasatura
insignifianta si neglijabila, fie ca o constrangere, o limita a planificarii urbane.
Disparitia acestuia a avut consecintele de disociere dintre tipologia
arhitecturala si morfologia urbana datorita lipsei acelei verigi intermediare
dintre limitele construite si traseele de circulatie, dintre masele construite si
forma urbana.
Masele construite nu au reprezentat niciodata o simpla ocupare a spatiilor
libere dintre caile de circulatie sau a tramelor parcelare.Desi sunt legate de
acestea, poseda un grad de autonomie care transpare din orice forma
traditionala de compozitie.

3.Instrumente compozitionale: topologie, geometrie, dimensionare.

O compozitie urbana nu este reductibila doar la caracteristicile sale geometrice, desi

geometria sta la baza stabiliri traseelor, a decupajelor funciare si a contuirului
maselor construite. Topologia si dimensionarea joaca si ele roluri importante,
 compozitia urbana rezultand astfel dintro sinteza a unor instrumente de natura
diferita.
Topologia, prin modul de pozitionare si tipul legaturilor dintre elementele
compozitiei, priveste toate instrumentele compozitiei. Modul de pozitionare a
elementelor (departare, apropiere, alaturare, suprapunere, includere) intereseaza in
mod particular realizarea decupajelor, si modul de ocupare a terenului, tipul
legaturilor (directe sau indirecte, arborescente sau radiale, in bucla, in retea sau
trama, in scara) precum si realizarea traseelor.
Geometria, prin forma figurilor:regulate, neregulate, deformate, reziduale,
organice si prin directiile impuse: paralelism, perpendicularitate, convergenta,
subordonare laterala, auxiliara sau totala, priveste atat formele spatiale cat si
traseele si conturul decupajelor. Geometria joaca deasemenea un rol important in
integrarea formelor si directiilor.
Dimensionarea priveste evident dimensiunile absolute si proportiile la toate
nivelele de interventie si este in pricipal un criteriu de ierarhizare. Largimea si/sau
lungima strazii privilegiaza un traseu, marimea unei limite intareste sau micsoreaza
importanta unui anumit decupaj iar diferentele dintre marimea formelor sau figurilor
compozitiei contribuie la integrarea sau separarea lor.

4. Principalele elemente morfologice urbane: strada, insula, piața, piațeta,

squarul, curtea, construcțiile izolate

Strada este sinteza punctuala a unui fragment din reteaua de circulatie, a

laturilor unui sistem parcelar si a unor constructii aliniate. Rolul strazii in compozitie
nu este in mod traditional unul in sine. Rolul fundamental este cel de traseu.Pana la
inceputul sec XX, strada, alaturi de piata, constituie pricipalul nivel de interventie in
compozitia urbana, fie ca aliniaza marginile cladirilor, fie ca prelungeste un traseu
existent sau ca strapunge si traverseaza un tesut deja construit. Se refera atat la
strazile obisnuite cat si la marile artere.
Insula cuprinde fragmente din reteaua de circulatie, decupaje funciare cu
diferite tipuri de parcelar precum si mase construite.Sunt spatii dens construite
delimitate de strazi, fie independente si supunanduse doar partial traseelor tramei
de baza, fie constituite chiar din imobile insula(locuitne colective)

5 Modalități principale de compoziție: adiționare, multiplicare, diviziune, inserție,

substracție.
Comp. prin DIVIZIUNE. Obiectivul urmarit este realizarea unei trame ale carei
spatii sa auba calitati comparabile(topologice,geometrice,dimensionale)sau
chiar egale.Este evident o impartire relativ egala a spatiului, fiind totusi
posibile si variatii dimensionale.Exemplul cel mai clar este o lotizare cu trama
stradala refgulata in care insulele au pozitii similare, sunt supuse acelorasi
reguli geom. si au dimensiuni apropiate. Ca si in compozitia de arhitectura,
 diviziunea este o operatie de baza. Se recurge la aceasta pt a decupa resutul
urban in unitati minimale, fiecare la nivele distince: zone,insule,parcele
Comp prin aditionare.De aceasta data se urmareste asamblarea unor figuri sau
forme diferite ale caror moduri de articulare prezinta o mare variettae. La
limita, aditionarea este un colaj.Un exemplu ar fi propunerea lui J. Stirling
pentru “Roma Interrotta”o serie de unitati diferitestrazi, spatii
inchise,fragmente de tramasunt juxtapuse dupa anumite reguli ce variza de la
o zona la alta.In mod traditional, aditionarea este considerata a fi modalitatea
cea mai raspandita de extindere a oraselor.
Comp. prin multiplicare. Acest mod de compozitie consta in elaborarea unei
forme sau a unei figuri geometriceun fragment de tesut urbancare este apoi
repetata de un numar de ori pe o anumita suprafata. Repetitivitatea pura are
drept consecinta negarea contextului.

6 Criterii de apreciere a calității spațiilor publice urbane

Criteriul integralitatii modurilor de interventie: acest criteriu este unul

fundamental deoarece fiecare mod de interventie joaca un rol specific in cadrul
oricarei compozitii. Astfel, traseele definesc figuri urbane lizibile si interpretabile din
punct de vedere spatial, ocupand pozitii clare in cadrul sitului si stabilind legaturi cu
contextul, decupajele asigura definirea ocuparii si afectarii teritoriului, iar limitele de
ocupare definesc ocuparea reala a solului.
Criteriul coerentei componentelor: este legat in mare masura de
compozitiile conventionale in care nu exista vid topologic. Aceasta coerenta se
regaseste atat la nivelul fiecarei componente cat si la cel al relatiilor dintre ele.
Coerenta geometrica se exprima si prin jocul subordonarilor, al regulilor geometrice
comune unui nivel de interventie (circulatii sau parcelar) sau mai multe nivele
(perpendicularitatea parcelarului fata de caile de circulatie).
Criteriul fazajului: un proiect poate ramane “deschis”, nefiind necesara
realizarea tuturor formelor, insa conditia e aceea ca modificarile aduse ulterior sa
nui puna i n cauza calitatile initiale. Ideea urmarita este inlaturarea pericolului ca
determinarea unui program considerat definitiv sa conduca la un impas sau la
contradictii in urma modificarilor cerintelor pe parcursul fazelor de executie.

7.Elemente constitutive ale imaginii urbane

Continutul imaginilor oraselor, care se refera la forme fizice, poate fi clasificat

in mod convenabil in cinci tipuri de elemente: trasee, limite, sectoare, noduri si
repere.
Traseele sunt canale prin care observatorul circula in mod obisnuit, ocazional
sau potential. Pot fi strazi, poteci, linii de tranzit, canale, cai ferate. Pentru multi
 traseele reprezinta elemente predominante ale imaginii lor. Locuitorii observa orasul
in timp ce se deplaseaza pe aceste trasee, iar celelalte elemente ale ambientului
sunt organizate si relationate dea lungul lor.
Limitele sunt elemente liniare, nefolosite ca trasee sau considerate astfel de
catre observator. Sunt plasate intre doua faze, fisuri liniare in continuitate: maluri,
debleuri de cale ferata, periferii ale unor zone, ziduri. Ele reprezinta mai degraba
referinte laterale decat axe de coordinate. Astfel de limite pot fi bariere mai mult sau
mai putin penetrabile, care izoleaza o zona de alta.
Sectoarele sunt sectiuni ale orasului, de dimensiuni medii pana la mari,
dezvoltate in doua dimensiuni, in interiorul carora observatorul patrunde la nivel
mental, si care pot fi recunoscute ca avand un character comun, o identitate.
Intodeauna identificabile din interior, sectoarele pot fi utilizate si ca referinta
exterioara, atunci cand sunt vizibile din afara.
Nodurile sunt puncte strategice ale unui oras in care observatorul poate
intra, poli intensivi catre si din care acesta calatoreste. Ele pot fi in primul rand zone
de legatura, de pauza in transport, o intersectie sau o convergenta de trasee.
Conceptul de nod este legat in mod similar de conceptul de sector, deoarece
nucleele sunt de obicei polii sectoarelor, centrele lor polarizatoare.
Reperele sunt un alt tip de referinta punctuala, dar in acest caz externe,
observatorul nu patrunde in interiorul lor. Ele sunt de obicei un obiect fizic definit
relative simplu: o cladire, un semn, un magazin, sau un munte. Utilizarea lor ca
repere presupune extragerea unui singur element dintro multitudine de posibilitati.

8. Criterii de analiză în compoziția urbană

tipul de interventie creatie, extindere, subtitutie, modificare etc. cu toate

nuantele dorite;
existenta traseelor virtuale sau concrete, decupajelorfragmente sau diviziuni
parcelara, limite de ocupare clar definite;
gradul de definire a nivelelor de interventiecirculatii, parcelar, mase construite
recursul la elemente cunoscute morfologice si istorice
folosirea explicita lor de compozitie simetrie, diviziune, aditionare, multiplicare
etc.
rolul pe care il joaca instrumentele compozitionale si componentele
structurale topologia, geometria , dimensionarea
folosirea modalitatilor temporale tipuri, modele,context, faze de constituire,
modificari;
corespondenta intre moduri, nivele de interventie, componente, moduri de
compozitie si limitele de ocupare;
posibilitatile de a crea variatiuni tipoligice
 Avand in vedere faptul ca nu toate aceste criterii au aceeasi importanta,
nefiind implicate in aceeasi masura in forma compozitiei finale este necesara
stabilirea unei ierarhii.

9. Exemple semnificative de compoziție urbană

Atlanpole ( Christian de Portzamparc) Nantes 1988
obiectiv: creearea unui nou tip de orastehnopol
traseele joaca un rol foarte important, fiind chiar denumite.
trama din axe si linii, spatiul dintre doua linii fiind impartit in cate 4 fasii paralele
trasee subordonate geometric tramei
traseele diagonale ce se in inscriu tramei de baza
traseele curbe sunt continue, sinuoase, traverseaza liber trama de baza
Sunt puse in evidenta strazi si insule, desi definirea lor se face intro maniera specifica

Pasajul descoperit Sergelgatan

tratat ca o esplanada marginita de cinci lame de birouri cu 1820 etaje si de constructii cu
magazine pe doua nlveluri, stabileste relatia pietonala intre doua piete: Hoterget, cu
teatru si targ in aer liber si Sergels Torg, cu o casa de cultura si magazine de primul
rang. Piata Sergels Torg are o larga zona adancita la circa 5 m sub nivelul strazilor
vecine, care este rezervata pietonilor. Ea inlesneste accesul direct la spatiile
comerciale de pe fronturile sale precum si la o retea de galerii care conduc la statii
de rnetrou, la parcaje si la gara centrala.

Noto, Sicilia Trama regulata si traseele concrete.

trama funciara este un model, in care ansamblul limitelor parcelelor este in general
materializat prin liniile ce separa suprafete afectate ale diverselor culturi sau prin
garduri, sau in cazul oraselor prin ziduri si garduri intre gradini sau prin peretii si
calcanele dintre cladiri.

MontpellierProiectul lui R. Boffil

o piata a urbanismului modern, ce nu are nici o legatura cu tesutul urban propus prin
compozitia respectiva, sunt concepute ca forme geometrice in sine.