O PARALELĂ A FAȚADELOR ÎNTRE IMOBILELE DE LOCUIT ȘI VILE

PE PARCUSUL ETAPELOR DE DEZVOLARE ALE STILULUI ART DECO

INTRODUCERE
Art Deco este un fenomen artistic originar din Franța anilor 20 care este preluat treptat de către
întregul spațiu European. Numele stilului face referință la Expoziția Internațională a Artelor Decorative și
Industriale Moderne de la Paris din anul 1925. În arhitectură acest stil se caracterizează prin linii curate,
epurate, printr-o anumită întorcere spre tradiție, siluete eliberate, decorațiuni de foarte buna calitate și
stilizare geometrică a formelor de ornament din perioada Art Nouveau.
În arhitectura Bucurestilor, la care ne referim în continuare, Art Deco a fost destul de popular în
perioada interbelică, datorită faptului ca Franța era un punct de reper cultural destul de important în
societatea românească. Art Deco este defapt o formă de modernism diferit de cel pur, rece și simplu al
Funcționalismului. Se extinde cu foarte mare ușurință în toată Europa și în lume, deoarece pune un accent
deosebit pe ornament. Ornamentul îl face accesibil, comunicativ, cald, care iși face simțită prezența „de la
volumetria generala pana la detaliul minor.” 1
“Bucureștiul, care, dupa cum observa Constantin Georgescu, absoarbe forțele creatoare ale acestei
perioade asemeni unei pompe aspiratoare, are ambiția de a întrece toate celelalte capitale din estul Europei.
În anul 1932, primarul general Dem. I. Dobrescu declara pentru ziarul Daily Express că „Bucureștii poate
fi făcut centrul intelectual și estetic al Europei orientale””2
Deși nu se disting trei etape delimitate clar din punct de vedere temporal, putem vorbi despre
existența a trei perioade pentru acest curent: Art Deco timpuriu, matur și târziu. Caracteristic acestui stil
este limbajul modern de comunicare, atât cu orasul cât și cu individul, care oferă prin fațade un mod de
manifestare, de la volumetria edificiului până la cel mai mic detaliu.

ART DECO TIMPURIU

Arhitectura sub semnul Art Deco se naște în anii 1920 și se impune printr-un stil unic, un limbaj
decorativ original (Fig. 1), care încorporează influențe regionale cât și elemente care țin de modernitate.
Acest stil este preluat ca o formă de trecere la modernitate care pătrunde timid și în spațiul arhitectural
românesc. De aceea art deco-ul timpuriu este considerat o formă modernizată a stilului precedent.

1 CRITICOS, Mihaela „Art Deco sau modernismul bine temperat”, Ed. Simetria, București, 2009, op. cit. (p.240)
2 CRITICOS, Mihaela „Art Deco sau modernismul bine temperat”, Ed. Simetria, București, 2009, op. cit. (p. 235)

1
 Contactul simultan cu diferite curente și orientări ale culturii occidentale alături de pastrarea unor
tradiții diverse conduc în arhitectura românescă la expresii eterogene care fac imposibilă încadrarea
stilistică clară „Amprenta deco este însă foarte prezentă, ... prin timbrul agreabil, neostentativ și adesea
îndulcit prin accesorii decorative (muluri, riflaje, feronerii, vitralii, coronamente, ancadramente, portaluri)”3
Se înlocuiește încet stilul tradițional, neo romanesc, care devine din ce în ce mai dificil de adaptat
noilor cerințe caracteristice perioadei. Pe măsură ce curentul Art Deco devine popular și își pune amprenta
pe clădiri precum: primăria, cinematografe, instituții publice, hoteluri, Gara de Nord, devine un adevărat
simbol al progresului în societatea bucureșteană, la început de secol XX.
În arhitectura locuinței, domeniu generos pentru exprimarea stilistică a fenomenului Art Deco, ies
în evidență două mari categorii în care se desfășoară acest curent: arhitectura vilei și cea a imobilului de
locuințe, care completează fronturile a numeroase artere bucureștene.

VILA
O vilă reprezentativă din perioada timpurie a stilului este locuința de pe Aleea Alexandru nr. 39B
(Fig. 2), construită în anul 1930, proiectul fiind realizat de arhitectul Arghir Culina. Această vilă păstrează
încă urmele stilului eclectic dar utilizează noile elemente de decorație caracteristice noului stil. Un accent
orizontal este „friza cu frunze de laur , preluată însă din repertoriul „1900” ” 4 (Fig. 3) indiciul care ne
duce cu gândul la orientarea către tradiția clasică, fapt confirmat și de mulurile decorative dintre ferestre.

Fig. 1 Fig. 2
Vitraliu, imobilul Solly Gold, Bucuresti,1934

3 CRITICOS, Mihaela, Art Deco sau modernismul bine temperat, Ed. Simetria, București, 2009, op. cit (p. 235)
4București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.142)

2
 Riflajele și feroneria geamurilor reprezintă un factor ce denotă modernitarea, lucru întărit și de
prezența balconului, care este o prelungire a spațiului interior ce animă plastica fațadei prin curbura
acestuia. Balustrada balconului (Fig. 4) este de o geometrie rafinată, cu motive decorative – „Fântâna
arteziană (sau fântâna înghețată) se compune din jetul central al țâșnirii și jeturile laterale ale revărsării,
reprezentate în diverse formule.” 5

Fig. 3 Fig. 4

IMOBIL DE LOCUINȚE
Specific perioadei timpurii a curentului este imobilul de joasă înălțime cu apartamente, de pe strada
Intrarea Spătarului 1 (Fig. 5). Elementele Art Deco care pun clădirea în evidență sunt: aticul care invocă
motivul tresei – care amintește de moștenirea tradiției folclorice, motiv frecvent utilizat în țesături, broderii
precum și în decorațiuni sculptate sau pictate pe lemn. Cornișa care este puternic iesită în consolă
accentuează orizontalitatea, friza cornișei împreună cu cea care separă parterul de restul etajelor are la fel
o decorație respectând motivul tresei (Fig. 6). Bovindourile semicirculare de pe colțul clădirii se dezvoltă
pe etajele superioare ale imobilului, element ce devine mai târziu specific stilului pachebot. Soclul inalt cu
accente verticale, aduce aminte de ordinul clasic, dar mai stilizat, element care ritmează plastica fațadei.
Accesul în clădirile Art Deco „fac obiectul unor preocupări speciale. Retrase din planul fațadei sau
marcate prin decroșul casei scării, protejate printr-o copertină, un balcon … încadrate de retrageri
telescopice sau de coloane stilizate.” 6 În ceea ce privește feroneria decorativă a ușii (Fig. 8) și a balustradei
balconului (Fig. 7), ambele utilizează elemente cu motive caracteristice limbajului timpuriu al stilului (ex.
fântâna înghețată).

5București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.159)
6București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.187)

3
 Fig. 6

Fig. 7

Fig. 5

Fig. 8

Un alt imobil care reprezintă cu precădere etapa timpurie a stilului este imobilul de joasă înălțime
cu apartamente de pe strada Dacia 63 (Fig. 9). Volumetria clădirii se înscrie într-o manieră conștientă în
frontul bulevardului și aproape că trece neobservat. Dar la o analiză mai atentă observăm că „fațada este
ritmată de o suită de elemente verticale”8 care face referință la tradiția clasică și așează clădirea pe direcția
orizontală .Aceeași verticalitate se regăsește și în panourile ornamentale ale bovindoului care se desfășoară
pe două niveluri.
Ancadramentele ferestrelor cu accente verticale și orizontale unesc ferestrele sub semnul aceleași
verticalități la fel ca și în cazul balcoanelor suprapuse din partea opusă a căror baluștrii continuă
verticalitatea soclului. Mai mult apar „teme specifice deco-ului timpuriu … un portal de intrare decorat cu
motivul razelor de soare și cercuri care se regăsesc și în panourile ornamentale ale parapetelor ferestrelor”9
(Fig. 10,11). Privită ca un întreg, clădirea ritmată cu suite de elemente verticale, inițial concepută cu un
demisol, parter și două etaje este supraînălțată cu un etaj retras față de planul fațadei în urma unei intervenții.

București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
8, 9

Bucureşti, 2018, op. cit (p.107)

4
 Fig. 9 Fig. 10 Fig. 11

Elemente specifice acestei perioade regăsim și în imobile cu mai multe etaje situate pe bulevarde
importante care dau prestanță Bucureștiului.(Fig. 12, 13, 14). Indiferent că se situează la colțurile
bulevardelor sau țin fronturile acestora. Astfel regăsim pe fațadele acestora, cornișe cu motive decorative
vegetale, animale și antice. Plastica fațadelor se bazează pe compoziții simetrice prin așezarea în mod
ritmat a bovindourilor și a unor logii, accentuând alternanța plin-gol. Clădirile înalte au aticul pronunțat,
retras, cu accente verticale supraînalțate, în partea superioară regăsindu-se și coșuri de fum canelate.
Imobilele impresionează prin bovindouri rotunjite sau triunghiulare, caneluri verticale, baluștrii,
riflaje orizontale și veriticale, ancadramente bogate ale ferestrelor, portaluri cu „motive preluate din
repertoriul stilurilor istorice (lauri, vrejuri, coloane clasice) se combină cu ornamente abstracte și simboluri
ale progresului (roți dințate, sonde, conducte, arcuri voltaice).”10 Elemente regăsite și în balustradele
metalice ale balcoanelor, care adaugă o notă de eleganță proporțiilor fațadelor. Soclul clădirilor este tratat
diferit față de restul acesteia, având goluri mai mari, fiind destinate spațiului public.

Fig. 12 – Strada Ion Câmpineanu 12 Fig. 13 – Strada Latină 2 Fig. 14 – Strada Gen. H.M, `
Berthelot

București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
10

Bucureşti, 2018, op. cit (p.152)

5
ART DECO MATUR
Expresia de maturitate caracteristică acestei perioade este evidentă prin reducerea treptată a
ornamentului aplicat direct pe fațade, care este înlocuit cu modelarea siluetei, schimbare care capătă valențe
ornamentale. În plus, folosirea texturii materialelor și a finisajului, a vitraliilor și a detaliilor atent căutate,
sporesc imaginea noii etape. În imaginea generală a cladirilor se poate observa efectul dinamic prin
retragerea în trepte a etajelor superioare și prin antiteza dintre accentele verticale și orizontale.
„Casa scării constituie unul din motivele predilecte ale arhitecturii Art Deco și în același timp un
semn al modernității sale. După cum observă Kenneth Frampton, în intenția de a asimila realitățile tehnice
și metodologice ale secolului XX, arhitectura a adoptat un limbaj în care expresia se bazează mai ales pe
elemente secundare: circulații (scări, rampe, pasarele, cursive, ascensoare), echipamente tehnice și trasee
de instalații, în timp ce arhitectura clasică a ignorat voit exprimarea plastică a scarilor utilitare și a altor
“fapte empirice”, ascunse pentru a face loc spațiilor de reprezentare, simbol al ratiunii suverane.”11
Amplasat de obicei pe fațada principală, casa sau turnul scării reprezintă elementul central,
dinamic, care confera axa de simetrie a clădirii și accentuează partea de acces. Fie că este poziționată pe
fațada centrală, pe colț sau lateral devine dominantă și accent în cadrul compoziției clădirii datorită
verticalității pronunțate sau a combinațiilor plastice diferite (ferestre-fantă, grilaje, hublouri, suporturi,
detalii, etc).

Decroșul tip „pieptăn” este una din formele expresive prezente în cadrul locuințelor într-o
multitudine de variante: simplu, cu balcoane pe o singură latură, dublu, cu balcoane simetrice pe ambele
laturi sau cuplat cu un alt decroș prin parapetul unui balcon, formulă specifică pentru colțuri.

VILA
Un exemplu de vilă ce se incadrează în etapa de maturitate a Art Deco-ului este Vila Emil Prager,
(Fig. 15) de pe strada Paris 47, proiectată de arhitectul Arghir Culina, construită între anii 1930 – 1932.
Verticalitatea pronunțată a imobilului dată de colțul clădirii, riglele verticale, ferestra fantă și de copertina
de la etajul superior, accentueaza modernitatea imobilului. Mai mult, bandoul de această dată simplu
decorat (Fig. 16), „încalcă regula clasică (a frizei obligatoriu orizontale) și se întoarce la 900 pe verticală,
apoi redevine orizontală și traversează portalul de intrare într-un traseu dinamic ce urmărește liniile
arhitectuale ale clădirii.”12 Pentru completarea plasticii caracteristice stilului se mai folosesc: motivul
ziguratului, riflajul registrelor și nu în ultimul rând elementele de feronerie prezente de la balcon, la terasa
până la portalul de acces principal.

11 CRITICOS, Mihaela, Art Deco sau modernismul bine temperat, Ed. Simetria, București, 2009, op. cit (p. 210)
12 București:
Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.145)

6
 (Fig. 15) (Fig. 16)

IMOBIL DE LOCUINȚE
Caracteristic perioadei de maturitate a stilului este imobilul de joasă inălțime de pe strada Ostașilor
3 (Fig. 17) care respectă cu strictețe aliniamentul străzii, maniera conștientă de încadrare urbană atribuită
curentului. Elementul care iese puternic în evidență „casa scării, luminată printr-o fantă îngustă între două
nervuri pronunțate vertical și având o fleșă metalică pe toate etajele”13 (Fig. 18). Acest element împreună
cu tendința de rotunjire a colțului, supraînălțarea acestuia sunt elemente moderne, cu avânt insipirat din
designul industrial, fapt ce accentuează simbolic mișcarea și viteza caracteristică epocii.
Totodată, iși fac apariția și elementele liniare, verticale și orizontale a căror trasee urmează
elementele arhitecturale de componență ale clădirii. Ferestrele de tip hublou prezente pe fațada dinspre
curte, balcoanele suprapuse cu balustrade metalice fine conturează „versiunea de inspirație nautică a
esteticii aerodinamicii”14 concentrată în expresia modernității secolului.
Mai mult, clădirea se remarcă prin bovindourile cu decroșul de tip “pieptăn” iar direcția orizontală
de compoziție este întărită de soclul înalt profilat (Fig. 19), jaluzele de lemn care preiau direcția, feroneria
geamurilor de la demisol și inclusiv de gardul care închide imobilul la strada.

13 București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.112)
14 București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,

Bucureşti, 2018, op. cit (p.161)

7
 (Fig. 18)

(Fig. 17)
(Fig. 19)

Un alt imobil care reprezintă cu precădere etape de maturitate a stilului este imobilul de înălțime
medie Th. Nicolau de apartamente, de pe bulevardul Dacia 66 (Fig.20), proiectat de arhitectul Jean Monda.
„Fațada către bulevard este simetrică, axul de simetrie fiind marcat printr-o succesiune de element: portalul
monumental de acces, bovindoul cu verticala casei scării, coronamentul în trepte, paratrăsnetul.”15 Axul de
simetrie este mărginit de un rând de ferestre hublou și de balcoane rotunjite cu riflaje verticale și feronerie
dinamică ce accentuează modernitatea.(Fig 21) Portalul este scos în evidență prin ancadramente care
articulează relația plin – gol, intrarea este protejată de o copertină, iar compoziția este înnobilată prin
grilajele metalice cu motive stilizate în zig-zag care sugerează fulgerul.
Elemente specifice acestei perioade regăsim și în imobile cu mai multe etaje prezente în țesutul
urban al Bucureștiului. Fațadele monumentale decorate cu basoreliefuri în forme geometrizate care intră în
contrast cu tratarea diferită a soclului (ex: soclu tratat cu bosaj rustic), lucru care subliniază atenția stilului
îndreptată către o completare dupa modele tradiționale (Fig. 22). În repetate rânduri, imobile de factură
eclectică care au spre exemplu cornișa clasică prezintă note subtile de Art Deco prin ferestre de colț sau
circulare, (Fig. 23) sau prin bovindouri și balcoane de formă poligonala. Cel mai evident însă in combinația
stilistică, acesta se distinge prin supraînălțarea unui volum în special al celui de colț și a feroneriilor
decorative cu desen geometric.

15 București:
Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.112)

8
 Fig. 22

Fig. 20 Fig. 21 Fig.23

ART DECO TARZIU

Ultima etapă a arhitecturii art deco, perioada târzie, mizează de fapt pe crearea unei forme expresive
în sine, o sinteză între geometria liniilor, un joc al suprafetelor și al plasticității volumelor. Ideea de formă,
ca ornament reprezintă pentru mișcarea deco unitate și coerență în exprimare. Mai mult tendințele se
orientează către modernismul lipsit de ornament al Stilului Internațional, dar care în ciuda aparențelor
păstrează totuși o notă ornamentală discretă (Deco International).
Simplificarea expresiei arhitecturale poate fi observată și în cazul îmbinării dintre Art Deco și
designul american caracteristic pentru era vitezei, regăsindu-se sub denumirea Streamlined Deco. Designul
de inspirație nautică în stil pachebot, se regăsește tot mai des în programul arhitectural de locuire. În același
timp Art Deco-ul târziu se îmbină și cu elemente specifice clasicismului monumental al anilor 1930,
rezultând un deco cu o putere reprezentativă în cadrul țesutului urban bucureștean.
Colțul, „element spațial – volumetric esențial pentru arhitectura Art Deco, care acordă importanță
spațiului urban și străzii, spre deosebire de modernismul doctrinar și de urbanismul anti – urban pe care îl
promovează.”16 Clădirile adoptând de cele mai multe ori rezolvări materializate prin soluții precum
elemente verticale tip turn sau varianta colțului tăiat, rotunjit sau poligonal.

16 București:
Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.199)

9
 „Fațadele pot fi modulare în cele mai diverse forme, rezultând suprafețe convexe sau concave,
ondulate (cu alternanța convex – concav sau concav – plat), cutate în zig zag sau fațetate (de plan poligonal).
Fațadele curbate în sfert sau jumătate de cerc, asociate cu registre orizontale de ferestre și cu ferestre –
hublou sunt specific stilului pachebot.”17
Contrastul puternic dintre accentele verticale și orizontale caracteristic atitudinii Art Deco, regăsit
în special la imobile cu mai multe etaje, are un impact vizual puternic și întărește claritatea și capacitatea
de înțelegere a imaginii urbane.

VILA
Un exemplu de arhitectură Art Deco târzie este vila de pe strada Avram Iancu 12 (Fig. 24) la care
se regăsesc multe din elementele specifice stilului Streamlined Deco. „Coerența limbajului este ilustrată de
jocul curbelor, care se regăsesc pe toate cele trei direcții, la diferite elemente arhitecturale: la aripile curbe
ale cladirii și la conturul ferestrelor, la balustradele din platbandă metalică ale terasei și în planul treptelor
de la intrare. ”18
Vila de pe strada N. Beldiceanu 6-8 (Fig. 25), proiectată de Alexandru Zamfiropol și Alexandru
Hempei, construită între anii 1931-1933, este o construcție atipică pentru programul arhitectural al vilelor.
La prima vedere, aceasta reflectă o imagine sobră imbogațită însă cu elemente Art Deco de detaliu. Portalul
comun sub semnul caruia se pornește o simetrie, continuă la nivel superior prin fascicule de fante verticale,
aliniate cu copertina.

Fig. 24 Fig. 25

17 București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.185)
18 București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,

Bucureşti, 2018, op. cit (p.149)

10
IMOBIL DE LOCUINȚE
Popularitatea stilului permite ca majoritatea imobilelor de apartamente să aibă o plastică unică,
individuală ținând cont de utilizarea conștientă a contextului urban. Astfel imobilul de joasă înălțime de pe
strada Mitropolit Nifon 2, are fațada principală curbată către Piața Regina Maria, urmărește curbura pieței
și are un turn vertical care marchează colțul dintre piață și stradă. (Fig. 26)
Antiteza se conturează și în jurul detaliului de execuție al finisajului fațadelor, atât prin tratarea
diferită a soclului, tencuială buciardată - imobil cu apartamente strada Stefan Mihaileanu 28C; sau a
portalului, ancadramentul monumental fiind realizat din travertin - imobil strada Vigilentei 1.
Suprafața cilindrică vitrată ce marchează casa scării în imobilul de înălțime mare, situat pe
C.A.Rosetti 43, arhitect Marcel Locar (Fig. 27), reprezintă nivelul „emblematic pentru deco – modernismul
bucureștean cu o compoziție de volume rectangulare și curbe”19 în stilul caracteristic perioadei.
Rafinamentul și decorația clasică stilului, cuprinde elemente deco, care au utilitate practică și care se referă
la numere și cutii poștale, corpuri de iluminat, număr de strada, etc. – imobil Piața Amzei 15-17 (Fig. 28).

Fig. 27

Fig. 26

Fig. 28

19 București:Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018, op. cit (p.185)

11
CONCLUZIA CERCETĂRII

„Devenit fenomen mondial, arhitectura modernă a participat masiv la transformarea României

anilor 1930, printr-un salt spectaculos spre civilizație, rămânând dovadă incontestabilă a uneia dintre cele
mai fertile etape din istoria noastră culturală. Estetica deco transferă, cel puțin la nivel formal, standardele
de calitate ale apartamentelor de lux în arhitectura locuințelor, cu atât mai mult cu cât clientela acestora se
extinde și în rândul păturii de mijloc.”20
În București stilul, se bucură de o popularitate în domeniul construcțiilor deoarece acesta are
capacitatea de a se adapta cu usurință programului de locuire și în același timp și oricărui sit urban datorită
interesului îndreptat spre trecut cât și spre prezent. Astfel plastica Art Deco a fațadelor este destul de căutată,
în principal datorită capacității de a lucra cu tradiția astfel încat noul, să fie inserat treptat în contextul
familiar al normelor consacrate ale dimensiunii plastice - ornamentale caracteristice stilurilor anterioare.
Cadrul modern creat de curentul Art Deco în România se dovedește a fi optiunea ideală pentru
contextual în care se află societatea interbelică, o continuă căutare de afirmare a modernității în Europa și
nevoia de exprimare naționalistă. Mai mult o înnoire stilistică completă nu era considerată o soluție posibilă
și de aceea societatea româneasca folosește estetica deco, echilibrată și adaptată cerințelor.
Așadar, fie că vorbim despre vilă sau despre imobil de locuințe indiferent de perioada stilistică a
Art Deco-ului, fațada reprezintă o modalitate de comunicare atât cu orașul cât și cu oamenii. Astfel
imaginea noului stil era considerată un semn de bunăstare și prosperitate în societatea vremii. O marcă
reprezentativă pentru patură de sus și cea de mijloc a orașului, stilul păstrează mărturia unor vremuri pline
de nostalgie care au făcut cunoscut Bucurestiul drept „micul Paris”.

Student: Horaicu Alexandru

Grupa: 47

An universitar: 2018 – 2019

20 București anii 1920 – 1940 între avangardă și modernism, Ed. Simetria, București 1994, op. cit (p. 88)

12
BIBLIOGRAFIE:

București anii 1920 – 1940 între avangardă si modernism, Ed. Simetria, București 1994
București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat
& Arhitectură, Bucureşti, 2018
CRITICOS, Mihaela, Art Deco sau modernismul bine temperat, Ed. Simetria, București, 2009
POPESCU, Carmen, (coord.), (Dis)continuități. Fragmente de modernitate românească în prima
jumătate a secolului al 20-lea, Ed. Simetria, Bucureşti, 2010
POPESCU, Carmen, (coord.), Spațiul modernității românești, 1906-1947, Ed. Arhitext Design,
Bucureşti, 2011

13