Etapele constructiei bazilicii Sf. Petru,Piata Sf.

Petru si Scala Regia

Bazilica Sfntul Petru este o biserica (ce face parte din renasterea tarzie) din Roma si se gaseste in
interiorul statului pontifical,in fata pietiei Sfantul Petru. Aceasta este una din cele patru bazilici
patriarhale din Roma, alaturi de Bazilica San Giovanni in Laterano, Santa Maria Maggiore i
Bazilica Sfntul Paul.Proiectata n principal de Donato Bramante ,Michelangelo , Carlo Maderno i
Gian Lorenzo Bernini , Bazilica Sf.Petru este
cea mai cunoscuta opera ce apartine
arhitecturii renascentiste i ramne una
dintre cele mai mari biserici din lume.
Procesul de proiectare si construcie al
bisericii Sf. Petru n secolul al XVI-lea a dus
la rafinamentul i acceptarea conveniilor
grafice si standardelor de reprezentare pentru
constructiile si meseriile din Roma. Grupul
de arhitecti care a lucrat sub indrumarea lui
Bramante, Raphael, Peruzzi, Antonio da
Sangallo i Michelangelo au stabilit un
standard pentru practica arhitecturala, care
apoi a fost imitata in toata Europa. Cinci
secole mai trziu aceste standarde sunt nc
utilizate
de
arhitectii
contemporani.
Proiectarea i construcia cldirii, s-a bazat
pe abilitatile acestor arhitecti,de a vizualiza ideile grafic i folosind atat concepte portretizate prin
schie,cat si bazndu-se pe propriile abilitili artistice chiar i pe preferine.A fost necesar ca
arhitecii responsabili s comunice design-ul asistenilor lor, birocrailor administrativi, casierlori i
muncitorilor prin metode mass-media tradiionale, adic schite, desene, modele i abloane fcute n
lemn, lut i zinc. Acest lucru a fost constant n lungul proces de proiectare i construcie al bisericii.
Dei doar o mic parte a documentelor a supravietuit, exist multe urme ale acestui proces in cele
mai multe design-uri din istoria bisericii noi, i se pare c de nenumrate ori, a fost construita prin
interpretarea acestor desene i machete.Datorita cresterii nevoii de precizie, utilizarea
tradiionalelor schite facute manual ca si modelele grafice, treptat au fost inlocuite cu reprezentri
grafice detaliate, desenate la scara folosind instrumentele geometrice. Planuri, elevaii i seciuni,
strict ortogonale, extrem de detaliate i adesea prestate cu umbre au fost norma noua.Dezvoltarea
structurii administrative a adus la impunerea unor conventii prin care design-ul a fost controlat de
catre birocratie.n ciuda tehnicii de desen extrem de rafinata, a fost evident nevoia reprezentarii
tridimensionale a arhitecturii.Cu toate acestea, a ramas la atitudinea arhitectului decizia pe care

dintre aceste reprezentri sa o utilizeze si

asta din cauza ca nu era un standard
profesional care sa defineasca un set
corespunzator de convenii grafice. Totul a
nceput cu Filippo Brunelleschi (13771446)care a inventat perspectiva liniara i
Leon Battista Alberti (1404-1472) ,care a
scris De re Aedificatoria.Acest lucru a
schimbat situatia in a doua jumatate a
secolului al XV-lea si prima jumatate a
secolului al XVI-lea;aceste motivatii ducand
la
standardizarea
conventiilor
de
reprezentare,fiind urmate de o serie de
lucrari arheoligice realizate in jurul Romei de catre arhitecti si artisti din generatia lui Donato
Bramante.Aceasta standardizare a conventiilor a fost practic pusa in aplicare in constructia noii
bazilici Sfantul Petru si mai tarziu propagate in intreaga Europa prin intermediul noilor lucrari
concepute de arhitecti.
Istorie
Papii de la Nicolae al V-lea (1447-1455) la Innocent al IXlea (1676-1689) au mobilizat mari resurse pentru a construi
noua bazilica Sf. Petru. Cu toate acestea, construcia sa a
fost ntotdeauna supus soartei politice i financiare ale
Bisericii Romane i, prin urmare, nu a fost o prioritate de
top pentru toti preotii. Istoria de proiectare i construcie
este astfel extrem de fragmentat. Acesta este n esen o
succesiune de perioade de activitate si de abandon, care a
depins foarte mult de succesele sau nenorocirile oamenilor
de pe tronul papalitatii. Anul in care bazilica Sf. Petru a fost
nceputa nu este cunoscut. n anul 322 a fost sugerata pentru
prima data de catre Toynbee si Perkins data fondarii.Odata
cu moartea lui Constantin in 337, structura bazilicii a fost
finalizata.
Istoria bazilicii ncepe cu martirul Sfntul Petru, primul
dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, Episcopul Romei
i primul pap al Bisericii Romano-Catolice. Vechea bazilica
a fost construita peste ceea ce a fost considerat a fi
mormntul su i din aceast cauz oamenii au susinut ca in acest loc este stabilit centrul lumii
cretine. Sf. Petru a fost martirizat n timpul domniei mpratului roman Nero Augustus Caesar i n
conformitate cu tradiia a fost ngropat lng circ, pe dealul Vaticanului.Astfel mormantul sau a
devenit locatia bazilicii. De-a lungul anilor, multe schimbri au fost fcute pe i n jurul
mormntului. Aceste mici modificri au avut loc subtil pe o perioada de un secol doua.

Evolutiile ce au avut loc in I si al II-lea secol d.Hr.

n primul secol intre anii 69-79 d.Hr. corpul lui Sf.Petru a fost
ngropat pe dealul Vaticanului i a fost acoperit cu pmnt
formandu-se un mic dambusor. Acesta era inconjurat de vegetatie si
de mormintele din jur. Astfel, acest mormnt a fost observat de
credinciosi si lucrurile au inceput sa evolueze. n primul rnd,
intrarea in acest mormnt a fost marcat cu o lespede de piatr de
nisip pentru a spori importana sa. Apoi, au inceput sa apara tot mai
multe morminte in jurul locului de inmormantare a lui Sf. Petru,
indicand astfel, ca acestea erau construite in mod deliberat acolo
pentru a fi cat mai aproape de mormantul apostolului.
n secolul al II-lea (125-145 d.Hr.) a nceput sa fie construit
un mausoleu. Datorit acestei entitati aditionale au inceput sa apara
elemente mici, cum ar fi o ramp (care servea drept pasaj) i chiar o
separare a mausoleului de mormnt.
Datorita micilor mormintele din jurul Sf. Petru care au
inceput sa se dezvolte s-a construit un perete mic care sa protejeze
mormantul Sfantului. Construirea mausoleului a fcut pmntul s
alunece mai jos, astfel ajungandu-se ca terenul sa se niveleze si mai
mult . Acest lucru a determinat construirea unui perete intre pasaj si
campul cu locul de veci al Sfantului pentru ca sfintenia
mormantului sa fie pastrata (aa cum este prezentat in figura 8).
Acest perete a fost numit peretele de culoare rosie datorita culorii
in care a fost pictat. Datorita unei greseli de calcul in proiectarea
zidului, a devenit necesara creerea unei adancituri pentru a proteja
mormantul. Terenul campului a continuat in timp sa se niveleze.
Dup o perioad, n jurul anului 150 d.Hr. un altar a fost construit.
Acesta consta in dou coloane care susineau o lespede peste ele.
De asemenea, peste altar a fost construita si o mica nisa. Astfel,
datorita acestor mici adaosuri s-a creat un loc cu o identitate
specifica, facandu-l un loc mult mai spiritual si important.
n timpul secolului al II-lea d.Hr. peretele rou a nceput sa crape. Astfel, pentru a elimina
din presiunea altarului care o exercita pe perete s-au construit niste intarituri laterale prin
intermediul a doi pereti,fiind de asemenea, adaugat si un acoperis pentru a proteja locul. Mormntul
a rmas astfel pana cand mpratul Constantin a nceput construcia bazilicii.

Bazilica Sfantul Petru in perioada lui Constantin

Lucrrile la bazilic au nceput ntre anii 320-329
i.Hr., dar au durat trei decenii, deoarece au fost
necesare ample lucrri de nivelare i terasare. In
aceste condiii, Constantin nu ar fi putut s-i vad
opera terminat. Impratul a gndit s construiasc
altarul bazilicii sale deasupra prezumtivului
mormnt al lui Petru.
In bazilica antic a fost amplasat un edicul pe locul
obinuit al altarului, la captul navelor. El semnifica
locul virtual al mormntului Sfntului Petru. Era
plasat pe o mic estrad din marmur si avea forma
unui baldachin susinut de coloane rsucite din
bronz. Baldachinul era prelungit de un portic cu
coloane. In centru, sub baldachin, se gsea un mic edicul de marmur, cu pori de marmur aurit,
care lsau accesul, n zilele de srbtoare, ctre presupusul mormnt al Sfntului Petru.
Sfantul Petru era o bazilic cu cinci nave, tiat de un transept ngust i cu o absid al crei zid era
situat exact n spatele actualului altar papal. Ea era precedat de un atrium, n centrul cruia se

construise o fntn decorat cu conul de pin (la Pigna) care poate

fi vzut astzi ntr-una din curile palatului Vaticanului. Pentru a
intra n bazilic se urcau 35 de trepte, precedate de statuile Sfinilor
Apostoli Petru i Pavel, amplasate mai trziu. Scara era dominat
de faada porticului cu patru arcade, flancat n dreapta de un turn
cu o clopotni inalta.

Figura de mai jos arata o sectiune prin bazilica,impreuna cu necropola si mormintele de sub ea.

Restaurarea vechii bazilici Sfantul Petru

Dup rentoarcerea papilor de la Avignon la Roma, n
1378, primul pap care s-a gndit serios la reconstrucia bazilicii
a fost Nicolas al V-lea. Acesta i-a cerut lui Bernardo Rossellino
un plan nou pentru bazilic,insa respectnd suprafaa edificiului
lui Constantin.Astfel, Rossellino a conceput un plan n cruce
latin cu cupol i cor. In 1455 papa a murit i proiectul a fost
abandonat,iar timp de cincizeci de ani, succesorii si s-au limitat
s consolideze edificiul antic.
In anul 1505 (sau 1503), papa Iulius al II-lea a decis s demoleze
vechiul edificiu i s-l nlocuiasc cu unul mai mare i mai
modern, care s ndeplineasc i atributele unei bazilici
pontificale. Proiectul a provocat un concurs de arhitectur, la care
au luat parte un mare numr de artiti renumii pe parcursul a 120
de ani. Lucrarea a revenit, pentru nceput lui Giuliano da
Sangallo i lui Bramante, sosit la
Roma n 1499. Proiectul lui
Bramante a fost cel ales,fiind
vorba de un plan n cruce greac, cu abside adnci i mici cupole. In
centrul crucii greceti a proiectat o cupol de tipul celei de la
Pantheon. O mare parte a vechilui transept i absida fuseser
nlturate, dar se prevzuse un cor provizoriu. In 1513, Julius al IIlea a murit,la fel si Bramante in anul urmator.Raphael i Giuliano da
Sangallo au propus sa se treaca la un plan in cruce latin. Baldassare
Peruzzi a conceput un plan nou, bazat pe cel al lui Bramante.
Antonio da Sangallo, nepotul lui Giuliano, a dorit s pstreze planul
de cruce greac, adugndu-i o travee ca un portic. Acesta dorea s
flancheze fatada cu dou turnuri i s modifice cupola.
Constructia noii bazilici Sfantul Petru
Ceea ce a nceput ca restaurare a vechii bazilici existente a
continuat ca un nou proiect. O structur longitudinala in forma de
cruce latina bazata pe propunerea lui Michelangelo a fost
acceptata de Papa sa fie construita drept un mausoleu demn de
Julius al II-lea. Dar Papa Iulius al II-lea l-a numit pe Donato di
Pascuccio , numit si Bramante (1444 - 1514) , ca i arhitect ef in
constructia bazilicii Sf. Petru din 1503 , care a propus o trecere
treptat de la planul longitudinal la o structur centralizat ,
reflectnd astfel schimbrile din practicile liturgice .Bramante a
nceput activitatea n 1506 cu Guiliano de Sangallo ( 1445-1516 )
, Fra Giocondo ( 1433-1515 ) i cu asistentul desenator Antonio
di Pellegrino. El a reluat activitatea n cor ce a fost iniiat de
Rossellino, si a nceput s lucreze la patru pilatri principali pregatind desene pentru construcia a
patru arce principale ale boltirii , documentate de ctre Pellegrino i Antonio da Sangallo (14831546 ) .n aceeai timp, Bramante a venit cu ideea unei cupole n partea de sus din dreptul trecerii
navei si transeptului, fiind influenat de domul Pantheonului . Principala diferen dintre cupola

proiectata de Bramante i cea a Pantheonului este c n cazul

Pantheonului cupola este susinut de un zid continuu, unde la noua
bazilica este susinuta numai pe patru piloni mari .
Dei construcia noii bazilici incepuse deja, structura veche
nu a fost distrusa imediat, ci eliminata n etape, astfel nct sa fie o
prezen continu a liturghiei i a instituiei Bisericii pe sit pn la
finalizarea bazilicii. Pana la urma, toat munca a fost ntrerupt
datorita mortii lui Iulius al II-lea n 1513 iar propunerea lui
Bramante nu a fost continuat din cauza constrngerilor financiare,
i datorita ezitarii acestuia de a incepe construcia cupolei .
Construcia a fost reluata cu venirea Papei Leon al X-lea la
tron , dar proiectul a fost extins ca urmare a schimbrilor de
administrare n conformitate cu direciile Cardinalului Bernardo
Dovizi si Curatore-lui Guiliano Leno, ceea conduc la multe
complicatii . Mai multi arhitecti au fost alesi pentru al ajuta pe
Bramante, Fra Giocondo i Rafael Sanzio (1483 - 1520) ,
mpreun cu Giuliano da Sangallo , lucru care a condus la
rivaliti intre acestia. Lucrarea a ajuns din nou intr-un
impas datorita moartii lui Bramante n 1514. n 1516
Raphael a fost numit arhitect -ef al construciei . Stilul de
viata extravagant a lui Leo al X-lea i dragostea lui
artistic au condus la faliment ,din lipsa de resurse
financiare. n plus, dou grupuri de arhitecti lucrau pe
acelai proiect, Raphael i Giocondo pe de o parte si
Giuliano da Sangallo i asistenii si pe cealalta. Acest
lucru a fcut dificila stabilirea responsabililor cu
proiectarea, precum i cu concretizarea ideii principale.
Raphael a propus o nava principal cu nave duble pe fiecare latura si un
complex de capele absidale pe fiecare parte a navelor. Planul lui
Raphael pentru altar i transeptele au fcut unghiurile zidurilor
exterioare mai clare prin reducerea dimensiunilor turnurilor , i
absidele semi-circulare mai clar definite prin ncercuirea fiecaruia cu
un ambulatoriu. n cele din urm n 1519, design-ul lui Bramante a
fost cristalizat i combinat cu ideile lui Raphael, Antonio da Sangallo
i Baldassarre Peruzzi (1481-1536). Dar Raphael a murit pe
neateptate n aprilie 1520. Antonio da Sangallo,urmatorul arhitect
ef, a prezentat noul design al bazilicii Papei, n 1521, nsa
inadvertenele financiare cauzate de excesele lui Leo al X-lea au
continuat sa afecteze progresul constructiei. Sangallo a propus
ntoarcerea la crucea latina a lui
Raphael, o combinaie de cruce
greac cu o extensie care formeaz un spaiu separat,
formnd o tranziie la pronaos. Expresia exterioara a fost o
combinaie de elemente diferite: corpul principal, turnuri,
cupola, etc. Dup moartea lui Leo al X-lea, cu Papa Clement
al VII-lea (1523-1534) activitatea a continuat dar numai pe
transeptul de Sud sub supravegherea lui Antonio da
Sangallo i Baldassarre Peruzzi. Construcia a fost

abandonata n 1527 ca urmare a crizei politice i financiare din

Roma.Clement al VII-lea a fost concediat si a plecat din Roma. Odata
cu reintoarcerea sa in 1531,acesta a reluat munca dar s-a limitat la
proiectarea i construcia prilor eseniale. Paul al III-lea (1534-1549)
l-a urmat pe Clement al VII-lea in 1534 i i-a instrut pe Sangallo i
Peruzzi sa faca noi propuneri de design. Arhitectii au revenit la designul original al lui Bramante, la o Biserica centralizat i au produs o
varietate de desene care au rmas necunoscute. n acelai timp,
Michelangelo s-a ntors la Roma n 1534.
Dupa moartea lui Peruzzi in 1536,Antonio da Sangallo a devenit
arhitectul sef si a propus propriul design,o macheta din lemn pentru
noua bazilica.Acesta a fost asistat de Antonio Labacco in construirea
machete .El,ca si Bramante,a propus o bolta acoperita cu o cupola
de dimensiuni mai mari pentru a permite luminii sa intre in
bazilica,dar mai elaborata atat la nivelul structurii ,cat si la nivelul
decoratiunilor ornamentale.Principala sa contributie a fost
consolidarea pilonilor proiectati de Bramante,care au inceput sa
crape.In 1546,lasand modelul bazilicii incomplete,Antonio da
Sangallo a marcat sfarsitul design-ului lui Bramante.
n 1547 , frustrat de moartea candidatului su ales, Giulio
Romano, i de refuzul lui Jacopo Sansovino s plece de la Veneia
, Papa Paul al III-lea l-a fortat pe Michelangelo Buonarroti (1475 1564) sa preia sarcina. Acesta nu a acceptat din cauza ca iar fi
facut plcere, ci datorita dragostei lui pentru Dumnezeu i pentru
cinstea apostolului . Michelangelo , la varsta de aptezeci de ani
era deja un arhitect experimentat, preluand astfel controlul total al
proiectului i al construciei, i , spre deosebire de predecesorii si
nu s-a supus birocraiei administrative, ci a comunicat numai cu
Papa n materie de proiectare i construcie a noii bazilici . El a
respins propunerea de proiectare a lui Sangallo cel Tnr i nu a
artat nici o ezitare n demolarea prilor deja construite de acesta .
Paul al III-lea a aderat la cele mai multe dintre ideile i cererile lui
Michelangelo , si a influentat administraia ca sa accepte aceste
idei ciudate ale lui , aa cum a fcut si succesorul sau Paul al IIIlea Julius al III-lea . Michelangelo , asistat de Giacomo da Vidnola
(1507 - 1573) i Giocomo della
Porta (1537 - 1602) , elev al lui
Michelangelo , a construit mai multe machete din lemn , n
scopul de al convinge pe papa.Acesta a continuat cu construirea
unei machete mai mari si mult mai detaliate, care sa reprezinte
propunerea finala.
El a revenit imediat la planul in forma de cruce greaca ,
doar simplificand organizarea i crescand dimensiunea dintre
pilonii care s sprijine cupola,dar a si adugat faada de est
proeminenta . El a proiectat cupola pe liniile de la Catedrala
Santa Maria del Fiore a lui Filippo Brunelleschi din Florena iar
constructia tamburului a nceput n 1554-1555 . Succesorul
Julius al III-lea a lui Paul al IV-lea (1556 - 1559) nu l-a sustinut

prea mult pe Michelangelo n ciuda progreselor i constructia a

pierdut ritmul. Dar urmatorul Papa, Pius al IV-lea (1559 - 1565)
odata ajuns la domnie progresele au continuat puternic.
In 1564 , Michelangelo a murit lsnd absida de sud i
tamburul aproape n ntregime complete .Machetele i desenele sale
au asigurat continuarea proiectului. Giacomo da Vidnola i
Giocomo della Porta l-au inlocuit pe Michelangelo i au continuat
lucrarea cupolei centrale. Succesorii si au avut mici interventii
asupra proiectelor sale. Giocomo della Porta , mpreun cu
Michelangelo , au construit o macheta detaliata a cupolei lui
Michelangelo. Forma originala de dom semisferic al lui
Michelangelo a fost schimbata in cele din urma la forma oval.
Succesorii lui Michelangelo , chiar i dup Giocomo della Porta ,
nu au putut rezolva dificila forma a fatadei estice pe care acesta nu
a apucat sa o mai proiecteze. Nici papa urmator Pius al IV-lea nu a
avut o putere de impunere prea mare, fapt pentru care nu s-a stabilit
inca o forma a fatadei. Sub Papa Paul al V-lea Borghese (1605 1621) , constructia a continuat cu arhitectii Giovanni Antonio
Dosio , Ludovico Cardi , Domenico i Giovanni Fontana , i Carlo
Maderno .
Maderno , numit ef dup moartea lui Giocomo della Porta ,
in 1603 , a sprijinit ideea lui Paul al V-lea de a transforma
planul centralizat, la unul longitudinal ca a lui
Michelangelo . Astfel el a fcut o macheta a faadei. La
singura travee a crucii grecesti a lui Michelangelo , a
adugat alte trei module uor diferite ca dimensiune fata de
cea a lui Michelangelo definind astfel ntlnirea a dou
lucrri de arhitectur . Aditionarea a trei nave i a
pronaosului, mpreun cu faada au fost terminate
in 1617 .
Ultima intervenie major a constat n proiectarea Pietei Sf.
Petru, de catre Bernini. Contributia lui principala la marea
bazilica a fost n primul rnd, de finisare i mobilier interior
i apoi a lucrat la proiectarea marei piete. Lungul proiect de
reconstructie a bazilicii Sf. Petru n stil monumental a ajuns
la punctul culminant n secolul al XVII-lea.
O descriere i o evaluare corect a bazilicii necesit o
expunere extins a proiectrii i construciei structurale, dar
i o analiz a tezaurului artistic adunat n interior de-a lungul
a cinci secole. Bazilica este un simbol al Contrareformei, al
bogiei Bisericii Catolice i valoarea unor maetri artiti ai
barocului italian.

Piata Sfantul Petru

Piata Sfantul Petru este rezultatul lucrarilor
desfasurate de-a lungul mai multor secole,
initial avand o forma dreptunghiulara si cu o
diferenta de nivel de aproape 10 metri intre
zona Borgo Nuovo si scarile care conduc la
intrarea in Bazilica Sfantul Petru.
Bernini a realizat piaa n stil baroc din faa
bazilicii, lucrare care a durat ntre 1656-1677.
In spaiul luat n lucru, Bernini a folosit o ax
format de bazilic i obeliscul lui Caligula,
reamplasat de Domenico Fontana, n 1586, i
o ax transversal, format de obelisc i o fntn artezian realizat de Maderna, n 1613.A
nconjurat piaa cu dou brae imense semi-circulare,sub form de porticuri cu coloane toscane.
Cele dou mari porticuri lsau deschis calea spre rsrit. Pentru a ncheia ansamblul, Bernini a mai
adugat pieei o fntn simetric cu cea a lui Maderna, n raport cu obeliscul.Deasupra celor dou
porticuri semi-circulare s-au plasat cincizeci de statui concepute tot de el. Porticurile respect
gigantismul basilicii,avnd patru coloane n
seciune.
Intre cele dou fntni i obelisc, sunt inserate n
paviment dou discuri. Ele marcheaz punctele
geometrice ale elipsei care contureaz piaa..Din
cele dou puncte colonadele par compuse dintrun singur rnd de coloane, nu din patru. Bernini a
reuit aceast perspectiv meninnd egale
spaiile dintre coloane, al caror diametru creste pe
masura ce se merge spre exterior. Pentru c piaa
din faa bazilicii prezint o uoar nclinare, a
trebuit construit o scar majestoas. Conceput
de Bernini, ea este strjuit de dou statui, reprezentnd pe Sfntul Petru i Sfntul Pavel (realizate
n sec.al XIX-lea).
Scala Regia
n mijlocul lucrarilor de la Cathedra, Alexander VII sa strduit s creeze un alt proiect, care ar fi de acelai calibru
(ca cel al Cathedrei Petri), i si-a dorit ca Bernini sa
revolutioneze i sa recreeze scara situata la conjunctura dintre
bazilica Sf. Petru i palatul papei. O "Scala Regia" (sau o
"Scara Regala"), exista deja n aceast locaie. Proiectata de
ctre Donato Bramante in secolul al XV-lea, aceast versiune
anterioar a fost construita de ctre Antonio da Sagallo.
Alexander al VII-lea a simit c aspectul Scala-ei Regia nu
corespunde splendorii locului ce serveste drept legatura intre
bazilica Sf. Petru i Cappella Paolina, comandata de ctre
Papa Paul al al III-lea avand frescele lui Michelangelo.
Contient de funcia ceremoniala a scrii, Alexander al VII-lea
a dorit un pasaj care sa impresioneze ambasadorii i demnitarii
strini. Prin urmare, lui Bernini i-a fost cerut sa creeze un
pasaj mai nobil pentru cei care cobora scara. Cu toate acestea,
Bernini s-a confruntat cu mai multe provocri nainte de
finalizarea proiectului.

Construirea Scala-ei Regia nu a fost o sarcin uoar,

datorit pereilor cu forme neregulate. Scara deja existenta
era, de asemenea, slab luminata. Papa Alexandru al VII-lea
a dorit sa recreeze spaiul care sa afiseze cu adevrat
mreia asociata papalilor i demnitarilor.nainte ca
reconstrucia scrii sa poata ncepe cu adevrat, Bernini a
trebuit s rezolve diversele probleme care tineau de
spatialitatea. Scara era de latimi diferite n diverse locuri i
nu permitea existenta unui pasaj mai larg, "... A trebuit s
consolideze pereii Sala-ei Regia i Capelei Pauline i sa
puna cele dou camere deasupra boltii Scala-ei Regia".
Pentru a exemplifica spaiul mic, Bernini a folosit tehnici
baroce i colonade boltite semicilindrice pentru a face
spatiul sa para mai mare decat era. Bernini a ncercat s
nale locul de intrare a Papei n Vatican i din acest motiv s-au utilizat n construcia scarii o
serie de efecte teatrale elaborate.
Bernini a transformat radical forma i efectul pe care il producea arhitectura Scala-ei
Regia. Clientul dorea un pasaj monumental, robust, i bine luminat, care sa impresioneze pe
vizitatori. nainte de intervenia lui Bernini, Scala Regia conecta doar palatul i bazilica, fara
sa existe nici o legtur ntre scri i Piazza. Bernini a nlocuit o poart ce se nla cu un
coridor nchis, care servete drept grania de sud a palatului i ofer un pasaj ce conecteaza
Piazza San Pietro cu Bazilica. De asemenea, pentru stabilirea unei noi intrari in Scala Regia,
Bernini s-a confruntat cu faptul c scara nu permitea o trecere prea larg in toate punctele,
pasajul reducandu-se considerabil spre partea de sus.
n zonele in care pasajul se ingusta, Bernini a plasat coloanele mai aproape de perete i a redus
nlimea, n cazul zonelor n care era mai lat, Bernini a plasat coloanele la o distanta mai
mare de perete. Coloanele sprijineau o
bolta semicilindrica. Ca rezultat, Bernini
a indreptat un spaiu neregulat utilizand
iluzii optice.
Pentru a mbuntii iluminarea scrii,
Bernini a construit luminatoare zenitale.
Bernini a construit iniial ase
luminatoare, dou dintre care nc mai
exist, sporind nivelul de iluminare de
pe ultima etap a scrilor. Lumina
actiona ca un dispozitiv metafora
luminand drumul de la palat spre
biseric.
Scarile se invecineaza cu mai multe camere ale palatului,coridoarele mai mici
extinzandu-se sub Scala Regia i Cappella Paolina. n plus, peretele de nord al Scala Regia si
flancurile peretelui de sud al Capelei Sixtine,conin aceeasi fresca pe tavan ,reprezentand
Judecata lui Michelangelo. Bernini a trebuit s ia msuri speciale de precauie pentru a susine
zidria acestor Sali pentru a evita o repetare a unui dezastru. Coloanele consolideaza bolta i
solidifica camerele de mai sus, astfel manipuland un spaiu non-rectiliniu ntr-unul spatiu
aparent perfect.
Calistru Adelina
Diac Sorin
An II,Semian A.