Sunteți pe pagina 1din 54

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

ARHITECTURA

ARHITECTURA – este definită ca o activitate umană ce îmbină caracteristici şi practici ale producţiei materiale – cu valenţele creaţiei artistice. Istoria şi teoria arhitecturii, ca instrumente ale cunoaşterii ştiinţifice, sunt componentele de bază ale ştiinţei arhitecturii. Sub aspect teoretic şi practic arhitectura reprezintă materializarea intervenţiei umane asupra mediului natural, iar componentele fenomenului arhitectural: funcţiune, structura şi plastica, reflectă armonizarea “comenzii sociale” cu posibilităţile materiale, cu gradul de civilizaţie, în contextul unor condiţii de mediu natural, sociale şi politice date. Arhitectura este o expresie şi un document al civilizaţiei umane. “Arhitectura este fizionomia naţiunilor” – afirmă A. de Custine, iar Balzac o considera “… până la un punct, expresia civilizaţiei unui popor”. Pierre Vago o defineşte ca “arta, ştiinţa, tehnica, expresie a societăţii, expresia personalităţii; fenomen deopotrivă social şi plastic, limbajul estetic al unei etici”.

Vago Pierre (n.20august 1910, Budapesta), important arhitect funcţionalist francez, toeretician şi publicist. Studiază la Scoala Specială de Arhitectură din Paris cu celebrul arhitect August Perret. Arhitect şi urbanist consacrat, devine redactor şef al revistei “L’ Architecture d’ajourd-hui”, secretar general al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor (1948), profesor onorific al Politehnicii din Budapesta şi al Universităţii din Stuttgart

Într-o definiţie simplă, arhitectura este arta de a construi sau arta construirii edificiilor, în proporţii şi conform unor reguli determinate. Marele arhitect francez de origine elveţiană, Le

Un joc savant, corect şi magnific al volumelor, combinate în

lumină”. Amploarea fenomenului constructiv, caracterul său larg, atotcuprinzător, definesc arhitectura ca “Regină a artelor”, E. Pelleton considera că “Arta începe prin arhitectură, baza şi cadrul celorlalte arte, cărora le este suport şi adăpost totodată”. Arhitectura nu a fost niciodată socotită o “artă liberă”, în sine, ci dimpotrivă, profund condiţionată de mediul social. Concepţia funcţionalistă îşi are rădăcinile în gândirea antică greacă, după care: “Nu este un monument perfect decât cel ce este frumos, confortabil şi solid totodată”. Ea se dezvoltă continuu până în timpurile noastre, împletindu-se cu tehnica în aşa măsură încât invenţia tehnică şi materialele noi – îşi disputa nu de puţine ori – întâietatea, cu modelarea plastică. Orice proces artistic include un anumit procentaj de tehnică, dar opera arhitecturală rămâne rezultatul unei creaţii artistice.

Corbusier definea arhitectura ca:“

ARHITECTUL – acel “Archos – Tecton”, (în greaca veche: şeful echipei de constructori), este, conform unui text vechi, acela care conduce construcţiile după regulile artei de a clădi, care desenează planurile şi întocmeşte devizele. Vitruviu, cere arhitectului să ştie tot, nu numai să fi studiat în profunzime desenul, geometria, optica aritmetica, fizica şi toate ştiinţele ce au raporturi cu construcţia, - dar să ştie şi astronomia, pentru a putea construi cadrane solare – medicina, pentru a şti să aleagă cel mai bun amplasament al clădirii – din punct de vedere al higienei, istoria, pentru a cunoaşte stilurile şi ornamentele, muzica, pentru a putea asigura acustica teatrelor, - jurisprudenţa pentru a respecta legislaţia construcţiilor, - literatura, pentru a-şi putea redacta memoriile şi a expune limpede proiectele sale şi, în sfârşit filozofia, care îl va apăra împotriva speculaţiilor sordide, nedemne de o profesiune atât de onorabilă şi care îi

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

va da mărinimia, spiritul de dreptate, de dezinteresare – într-un cuvânt, toate virtuţile care să-i aducă încrederea şi stima concetăţenilor săi.

VITRUVIU (Marcus Vitruvius Pollio n.85a.C. - ) arhitect şi inginer militar roman, părintele istoriei şi teoriei arhitecturii. Capodopera sa este tratatul de teoria arhitecturii “De Architettura”, în care sunt concentrate cunoştinţele şi concepţiile epocii lui Augustus. Format din zece cărţi, doar primele şapte se ocupă propriu-zis de arhitectură: ce calităţi trebuie să aibă arhitectura, despre alegerea terenului de construcţie, materiale, cum se extrag pietrele, tăierea şi ecarisarea lemnului, despre temple, ordine arhitecturale, ornamente şi decoraţie, etc. Cartea a opta se ocupă de hidraulică, a noua de gnomonica (trasarea cadranelor solare) şi a zecea de mecanică aplicată la arhitectură şi maşini de război. Primul exemplar a fost regăsit, se pare în secolul XIII la Mănăstirea din Monte Cassino; prima tipărire s-a făcut la Veneţia (1497), apoi la Roma în anul 1511 de Fra Giovanni Giocondo da Verona. Este tradus (1678-84) şi în limba franceză de Cl. Perrault.

Numele majorităţii arhitecţilor din antichitate şi din Evul Mediu s-a pierdut în anonimat. Azi creşterea importanţei şi a numărului arhitecţilor – este direct proporţională cu dezvoltarea procesului de urbanizare, fenomen ce atinge acum dimensiuni incredibile. Încă în anul 1980, - existau 20 de metropole cu peste 7 milioane de locuitori. Parisul are mai mulţi locuitori decât Suedia sau Belgia; Tokyo depăşeşte populaţia statului Chile, New-York-ul pe cea a Ungariei sau a Ghanei, iar Calcutta are tot atâţia locuitori ca şi Grecia. Arhitectura, ca şi urbanismul, au devenit ştiinţe pluridisciplinare, care reunesc activitatea arhitecţilor, inginerilor, urbaniştilor, peisagiştilor, cu cea a economiştilor, sociologilor, psihologilor, a ecologilor, etc. În ultimii zece ani, arhitectura a înregistrat o mutaţie radicală a cărei rapiditate şi amploare sunt fără egal în Istorie. De la dogmatismul mişcării Moderne şi de la faza reconstrucţiei care a urmat celui de-al doilea Război Mondial, se ajunge la o ideologie pluralistă, care a îmbrăţişat avangarda High-Tech, tradiţia clasică şi toate şcolile intermediare.

A da nobleţe obişnuinţelor omeneşti, făcându-le să participe armoniei, a distribui şi a limita în mod ingenios spaţiile în care ei se mişcă, a propune premize gândirii, iată care a fost întotdeauna rolul arhitecturii. Imagine a tuturor simbolurilor războinice, religioase sau familiare, arhitectura le-a exprimat cu o egală măiestrie, cu aceleaşi mijloace şi cu aceeaşi disciplină. (G.M. Cantacuzino). George Matei Cantacuzino (n.11 mai 1899, Viena – 1 nov. 1960 Bucureşti) arhitect român, figura proeminentă a arhitecturii româneşti interbelice, practicând un funcţionalism uneori cu rezonanţe neoclasice. Studiază la Şcoala de Arte Frumoase din Paris (1929). Publicist, restaurator (Palatul Mogoşoaia), teoretician.

ARHITECTURA ŞI TURISMUL

a). Patrimoniul cultural, obiectul de arhitectură, situl, localitatea, regiunea;

Evoluţia şi stilurile creaţiei arhitecturale (E.S.1.): preistoria, antichitatea greacă;

E.S.2. – antichitatea romană;

E.S.3. – stilul romanic;

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

E.S.4. – stilul gotic; goticul târziu în Ţările Române;

E.S.5. – de la Renaştere la Art Nouveau;

E.S.6. – arhitectura modernă şi contemporană.

b). Programe de arhitectură în turism:

1. Ce este programul de arhitectură, structurile turistice de primire, turistice; unităţi de alimentaţie publică: tipuri şi clasificare;

2. Hotel, motel, botel, hipotel;

3. Turismul urban, turismul rural, eco-turismul;

4. Camping, caravaning;

5. Infrastructuri turistice, turismul şi teritoriul.

c). Legislaţia în turism şi amenajarea teritoriului.

clasificarea structurilor

turistice, turismul şi teritoriul. c). Legislaţia în turism şi amenajarea teritoriului. clasificarea structurilor

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

– Carti,referate,articole online de la A la Z HOTELUL URBAN “ MANDARIN ORIENTAL” Kuala Lumpur –

HOTELUL URBAN “MANDARIN ORIENTAL” Kuala Lumpur – Malaezia 643 locuri de cazare, 40 apartamente + 51 apartamente “business”, salon de bal 2000 locuri, 5 restaurante, tenis, bazine de înot, fitness, băi. HOTELUL URBAN “ATLANTIS” – Paradise Island, BAHAMAS 2300 locuri de cazare, 38 restaurante, 3 bazine de înot, cazino, aquarium, parc, jocuri de apă HOTELUL SPECIALIZAT “Grand Hyatt Bali” – INDONEZIA HOTELUL SPECIALIZAT “RITZ – CARLTON HOTEL” – Florida, Naples, USA 463 camere incluzând 28 apartamente, health club, 7 terenuri de tenis, bazin de înot, 9 restaurante, spaţii pentru întâlniri şi banchete, grădini. HOTELUL SPECIALIZAT “Grand Hyatt Bali” – INDONEZIA Are capacitatea de 750 locuri de cazare, incluzând 35 de apartamente şi 4 vile de lux, un complex cultural, fitness, indonesian food court, sques court, beach court, 3 bazine de înot, business center, săli de conferinţe.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

HOTELUL DE VACANŢĂ – CASE DE VACANŢĂ Bend, Oregon, USA

GOLF – HOTEL, HOTEL BALNEAR “Four Seasons Resort Area”, Carlsbad, California, USA

331 locuri de cazare în hotel şi case de vacanţă, club de golf, tenis, spa center, bazine de înot adulţi şi

copii, salon de bal 12000 locuri, 5 restaurante. HOTELUL DE VACANŢĂ – CASE DE VACANŢĂ “Fiesta Americana Grand” – Los Cabos, Mexic

GOLF – HOTEL, HOTEL BALNEAR “Hyatt Regency Kauai Resort/ Spa – Hawaii, USA

600 locuri de cazare, golf – club, 5 restaurante, salon banchete, conferinţe, spaţii de recreere.

GOLF – HOTEL, HOTEL BALNEAR “Oak Valley Destination Resort”, Koreea de Sud

800 unităţi de cazare, pavilion recepţie, cluburi de golf şi tenis, fitness, turnuri bel-vedere.

HOTEL TEMATIC “Disney-s Grand Floridian Resort and Spa” – Florida, USA

900 locuri de cazare, băi termale, centru de conferinţe cu saloane de bal, business – center, 8

restaurante specializate, piscină, fitness club, centru comercial, capelă. HOTEL TEMATIC “Palace of the Golden Horses”, Kuala Lumpur MALAEZIA

481 locuri cazare, 80 apartamente, centru de conferinţe cu saloane de băi, business – center, 8

restaurante specializate, piscină, fitness club. HOTEL TEMATIC “Disneyland Hotel” şi DISNEYLAND Marne-la-Vallee, FRANŢA HOTEL – BOUTIQUE “HOTEL BORA – BORA” – Polinesia Franceză 80 bungalow-uri cu arhitectură specific haitiană, spărturi acvatice, vedere spre lagună şi plajă privată, terenuri de tenis. HOTELUL VIITORULUI – “AIRSHIP HOTEL” Este un luxos hotel zburător supranumit “EXPRESUL AERIAN” a cărui mobilitate este asigurată de două baloane dirijabile cu heliu de care este suspendată “nacela” – hotelul propriu zis fiind prevăzut cu hublouri şi pardoseli transparente, care permit o vedere panoramică. HOTELUL VIITORULUI “AMERICA WORLD CITY SHIP” Este conceput ca un oraş plutitor cu restaurante, magazine, cluburi de noapte, teatre, studio de televiziune, băi, piscine. Are o capacitate de 6000 locuri, mobilitatea turiştilor fiind asigurată de un mare număr de ambarcaţiuni rapide ce pornesc dintr-un “port” propriu situat la pupa. HOTELUL VIITORULUI – CONSTELLATION CITY

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ansamblu conceput ca un centru de loisir, care asigură turiştilor o “constelaţie” de dotări pentru activităţi recreative: sporuri nautice, parc tematic, aquarium, muzee, cazinouri, hoteluri, bungalow-uri, restaurante. HOTELUL VIITORULUI – HOTEL SUBACVATIC Cazare 80 camere confort, alimentaţie publică, spaţii loisir, observator subacvatic, laboratoare, dotări sportive.

HOTELUL VIITORULUI – HOTELUL SPAŢIAL Va fi amplasat pe o orbită la distanţa de 200 mile de la suprafaţa planetei, turiştii vor experimenta un mare număr de activităţi spaţiale şi pot admira Terra de la distanţă. “WATG-S SPACE RESORT” cuprinde o staţie de bază modulată, pregătită pentru evoluţii spaţiale. Pasagerii vor ajunge la “HOTEL” utilizând o nouă generaţie de vehicule spaţiale.

pentru evoluţii spaţiale. Pasagerii vor ajunge la “HOTEL” utilizând o nouă generaţie de vehicule spaţiale.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ordinul Nr.61/27.04.1999 Pentru aprobarea Normelor Metodologice şi a Criteriilor privind clasificarea structurilor de Primire turistice (M.Of. Nr.242 bis/31.05.1999) SCHEME CONVENŢIONALE

structurilor de Primire turistice (M.Of. Nr.242 bis/31.05.1999) SCHEME CONVENŢIONALE Ordinul Nr.61/27.04.1999
structurilor de Primire turistice (M.Of. Nr.242 bis/31.05.1999) SCHEME CONVENŢIONALE Ordinul Nr.61/27.04.1999

Ordinul Nr.61/27.04.1999

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Pentru aprobarea Normelor Metodologice şi a Criteriilor privind clasificarea structurilor de Primire turistice (M.Of. Nr.242 bis/31.05.1999) SCHIŢA PRIVIND AMPLASAREA ŞI ADRESA UNITĂŢII

• Se va prezenta partea din Planul Urbanistic General care conţine obiectivul turistic;

• Dacă obiectivul turistic este situat în extravilan, se va prezenta amplasamentul raportat la elemente caracteristice: drumul de acces, un curs de apă, etc. Se va prezenta extras din Planul Urbanistic de Zonă;

• Amplasarea cabanelor se face în funcţie de traseele montane sau alte căi de acces, văile cele mai apropiate şi drumurile carosabile de acces. Se va prezenta extras din Planul Urbanistic de Zonă;

• Schiţa amplasării unităţilor de alimentaţie publică se realizează separat, dar numai dacă nu fac parte dintr-un complex hotelier.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

– Carti,referate,articole online de la A la Z PROGRAME TURISTICE 1. ZONARE TURISTICĂ • Împărţirea

PROGRAME TURISTICE

1. ZONARE TURISTICĂ

Împărţirea unui teritoriu vast în zone relativ omogene din punct de vedere al activităţii de turism sau al potenţialului turistic.

2. ZONĂ TURISTICĂ

Teritoriu de mare întindere, de o anume complexitate geomorfologică, care

include mai multe obiective, localităţi sau complexe turistice şi care prezintă o caracteristică pregnantă, deosebită de alte zone.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Act bi- sau multilateral , semnat în numele sau din împuternicirea guvernelor, care constituie cadrul juridic de colaborare în domeniul turismului: dezvoltarea

echipamentelor, promovarea turismului, protecţia mediului, schimburi de experienţă şi informaţii, etc.

4. ADĂPOST (rest house)

Mijloace simple de cazare, create de organizaţii particulare sau instituţii publice pentru a compensa lipsa hotelurilor în regiuni puţin frecventate. Termen folosit şi pentru popasuri de tip han pentru tineret, instalate şi administrate de organizaţii de tineret pentru membrii lor.

5. AGREMENT (loisir, entertainment)

Distracţie în timpul liber, plăcere.

Ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor, puse la dispoziţia turiştilor unei unităţi de cazare, staţiuni sau zone turistice, pentru plăcere, relaxare, distracţie.

6. ANALIZA S.W.O.T.

(Strengths, Weekness, Opportunities and Threats)

Analiza forţelor, slăbiciunilor, oportunităţilor şi ameninţărilor. Cadru de analiză a

informaţiilor, pentru realizarea strategiei şi tacticii de marketing. Forţele şi slăbiciunile se referă la avantajele, respectiv dezavantajele prezente şi viitoare ale subiectului faţă de competitori. Oportunităţile şi ameninţările sunt identificate în mediul de operare prezent şi viitor.Acest cadru poate fi utilizat la analiza unui proiect de dezvoltare şi promovare a potenţialului turistic al unui sit, arie sau regiune turistică.

7. APARTAMENT (suite)

Spaţiu de cazare cu unul sau maximum 5 dormitoare, loc de luat masa, vestibul, grup sanitar propriu.

8. ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A HOTELURILOR ŞI RESTAURANTELOR

,, Association Internationale de l-Hotellerie et de la Restauration”

Organizaţie non-guvernamentală mondială creată în anul 1946 cu sediul la Paris.Cuprinde 4300 membri din 147 ţări, asociaţii naţionale de profil, lanţuri hoteliere, hoteluri, etc., reprezentând în total 300.000 de hoteluri. Statutul în vigoare datează din 1996, când actuala denumire a luat locul celei iniţiale de: ,,Asociaţia Internaţională a Hotelurilor”.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

9. BAR DE NOAPTE

Unitate cu caracter de divertisment, cu orar de noapte, cu un program variat de music- hall,dans,etc. – oferind o gamă variată de băuturi fine, cocteiluri, băuturi nealcoolice,

specialităţi de cofetărie şi îngheţată asortată, fripturi reci, fructe şi salate de fructe, cafea, etc. De regulă spaţiul interior este organizat în amfiteatru, pentru o bună vizibilitate. Este dotat cu staţie de amplificare, orgă de lumini, instalaţie de proiecţie, aer condiţionat.

10. BAR DE ZI

Funcţionează în cadrul hotelurilor şi restaurantelor, dar şi independent; oferă o gamă variată de băuturi alcoolice sau răcoritoare, simple sau în amestec, gustări, dulciuri, ţigări, etc. Muzică discretă, T.V., etc.

11. BISTRO

Unitate de alimentaţie de dimensiuni reduse, care se adresează clienţilor grăbiţi, cu băuturi şi gustări calde şi reci puse la dispoziţie direct, prin barman sau vânzător. În spaniolă: loc de păstrare a vinurilor.

12. BOTEL

Vas dormitor de tip şlep amenajat, care stă ancorat la loc fix sau se poate deplasa, oferind

cazare şi alte servicii turistice. Poate desemna un hotel amplasat în apropierea unui port şi care oferă servicii turistice numai celor care călătoresc cu ambarcaţiuni.

13. BUNGALOW

Unitate de cazare turistică de capacitate redusă, între căsuţă şi vilă, realizate din lemn sau alte materiale: cărămidă, piatră,etc.; dispune de grup sanitar propriu. Este amplasat în perimetrul unui camping, sat de vacanţă, ca unitate independentă în cadrul unei staţiuni sau zone turistice – sau ca spaţiu complementar pe lângă o unitate hotelieră. De regulă cu funcţionare sezonieră.

14. CABANĂ TURISTICĂ

Unitate cu activitate turistică de capacitate redusă, funcţionând într-o clădire independentă, în general din lemn cu fundaţii de piatră, cu arhitectură specifică. Asigură cazarea, alimentaţia şi alte servicii necesare turismului de drumeţie sau de odihnă într-o zonă montană, rezervaţie naturală, în apropierea unei staţiuni balneare sau a unui alt obiectiv de interes turistic.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Night club.

Restaurant cu program nocturn, în care se dansează, se serveşte cina şi se asistă la un program de varietăţi, adesea de înaltă ţinută.

16. CAMPING

Unitate care asigură camparea în aer liber, în mijlocul naturii, într-un adăpost transportabil, personal (cort sau rulotă) a turiştilor sosiţi cu mijloace de transport proprii, precum şi cazarea în căsuţe sau bungalow-uri. Terenul este amenajat şi

dotat, oferind turiştilor posibilitatea să-şi pregătească masa + alte servicii specifice. Are un caracter sezonier.

17. CARAVANING

Formă de turism caracterizată prin utilizarea - ca mijloace de cazare a unor vehicule speciale, rulote, tractate auto şi amplasate pe un teren de camping.

18. CASH-FLOW

Termen anglo-saxon = flux de lichidităţi într-o perioadă de timp, calculată ca diferenţă

între încasările şi cheltuielile curente. Reflectă posibilităţile maxime de autofinanţare ca raport între venitul net şi amortizarea imobilizărilor.

19. CATERING

Servicii de asigurare a servirii mesei pentru pasageri în timpul voiajului în mijlocul de transport + vânzarea unor produse.

20. CAZINOU

Stabiliment profilat pe jocurile de noroc. De regulă cuprinde o sală de jocuri, unul sau

mai multe restaurante şi un cabaret. Unele hoteluri includ un cazinou.

21. COMPLEX TURISTIC

Suprafaţă de teren pe care sunt amplasate mai multe obiective şi localităţi turistice având o anumită omogenitate.

22. DRUMEŢIE

Deplasare pe jos de la un obiectiv la altul în scop de relaxare, întreţinerea condiţiei fizice, educaţională, de regulă pe un traseu marcat.

23. DUPLEX

Spaţiu de cazare pe două niveluri, care comunică între ele printr-o scară interioară. Pot conţine două dormitoare sau un dormitor şi o cameră de zi.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

24. FERMĂ AGROTURISTICĂ

Unitate cu activitate hotelieră, cu capacitatea de până la 20 de camere, în cadrul unei

gospodării ţărăneşti, care asigură alimentaţia turiştilor cu produse proaspete din surse locale.

25. HAN

Tip tradiţional de unitate, relativ modestă, cu arhitectură specifică, cu restaurant şi un număr redus de locuri de cazare.

26. HOTEL

Unitate amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la dispoziţia turiştilor, prin recepţie, camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, dispune de spaţii de alimentaţie + servicii specifice.

Hotel de clasă economică, de lux, de zi, rustic pavilionar, sezonier, turistic, apartament.

27. LOCALITATE TURISTICĂ

Aşezare rurală sau urbană dezvoltată care prezintă un interes turistic deosebit, cu obiective şi echipamente turistice.

28. MICROTEL

Hotel de tip economic introdus în anii 1980 în S.U.A., are camere cu paturi duble, şi baie cu duş. Nu are piscină, saună, sală de întruniri, restaurant. Oferă micul dejun şi este cu 10 – 20% mai ieftin de construit şi întreţinut. În varianta franceză are chiuvete în camere, grupuri sanitare şi duşuri comune.

29. MOTEL

Motor – hotel.

Unitate hotelieră de capacitate mică sau mijlocie, aşezat înafara localităţilor, în apropierea şoselelor şi autostrăzilor şi a dotărilor specifice ale acestora. Oferă cazare şi masă turiştilor automobilişti, în cadrul unui sejur foarte scurt. Asigură parcarea în siguranţă a autoturismelor.

30. PENSIUNE TURISTICĂ

Unitate cu activitate hotelieră cu capacitatea de 3-20 camere, funcţionând într-o clădire independentă sau în locuinţa proprietarului, care asigură cazarea turiştilor, pregătirea şi servirea mesei la preţuri moderate.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Public house.

Unitate de alimentaţie de origine engleză. Oferă un sortiment redus de preparate culinare şi băuturi (bere).

32. REFUGIU MONTAN

Dotare turistică montană, echipată şi dotată sumar, fără pază, destinată să adăpostească alpiniştii în cursul unei ascensiuni.

33. RESTAURANT DRIVE-IN

Unitate de alimentaţie publică în care preparatele sunt comandate şi servite direct în autoturism.

34. TURISM Ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor, în afara locului de reşedinţă şi care nu presupune o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare. TIPURI DE TURISM

De afaceri

De cunoaştere

De masă

De sejour

De soare

Intern

Internaţional

Cultural

Independent

Rural

Social

Verde

Itinerant

Sezonier

De cult

35. CASA DE VACANŢĂ

Locuinţă sezonieră, proprietate privată sau introdusă în circuitul public, amplasată în zone cu potenţial turistic, destinate satelor de vacanţă sau microstaţiunilor.

PROGRAME DE ARHITECTURĂ Programele de arhitectură reprezintă totalitatea normelor, a prescripţiilor tehnice si funcţionale pentru o anumită clasă de construcţii. În domeniul arhitecturii pentru turism principalele programe de arhitectură se referă la :

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

- Pensiunea rurală

- Pensiunea urbană

- Cabana, refugiul alpin

- Hotelul cu subclasele:

1. hotel pentru tineret;

2. hotel urban;

3. hotel alpin;

4. motel ( botel, hipotel)

5. satul de vacantă;

6. staţiunea turistică

Programele de arhitectură pentru turism cuprind şi amenajarea unor nave fluviale sau maritime, vagoane sau garnituri de tren. Toate aceste unităţi de primire turistică au trei componente obligatorii: spaţiul pentru cazare, pentru alimentaţie publică şi pentru serviciile conexe. Dimensionarea acestor spaţii, gradul de dotare, calitatea finisajelor precum şi gama serviciilor oferite conferă confortul fiecărei unităţi turistice. Gradul de confort se oglindeşte implicit în cost şi este reprezentat prin semne standardizate distinctive: stele – de la una la cinci pentru unităţile hoteliere, brazi, flori de colţ – pentru pensiunile rurale.

STRATEGII DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUIRURAL ŞI DE DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI

Turismul rural şi componenta sa, agroturismul au cunoscut în ultimii 30 – 40 ani o continuă dezvoltare în ţările europene, unde se estimează o piaţă de peste 370 milioane turişti. În studiul de faţă se încearcă să se dea o nouă orientare dezvoltării turismului în mediul rural, pornindu-se de la implicarea directă a populaţiei şi a comunităţii locale.

CONŢINUT:

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ø concepte şi definiţii privind turismul în mediul rural;

Ø turismul rural în ţările Uniunii Europene;

Ø turismul rural în România;

Ø strategia de dezvoltare a turismului rural în ţara noastră.

Concepte şi definiţii În ţările Uniunii Europene „Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală, care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman”. Agroturismul se află în legătură directă cu activităţile agricole, fiind susţinut de micii fermieri, activitatea în gospodăria proprie rămânând principala sursă de venit. Mai există şi alte concepte ca „farm-tourism”, „agroturism”, „turism verde” care au acelaşi conţinut. În România turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. Utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă etc. şi îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivaţii, de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive, etc. Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centru turistice, precum şi la oferta turistică „standard” – de tip industrial. Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice naturale şi de valorile cultural-istorice, de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural. Spaţiul rural satisface o paletă largă de motivaţii: odihnă şi recreare, cunoaştere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare şi pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir. Agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potenţialul său agricol, turistic, uman şi tehnico-economic.

Caracteristicile agroturismului:

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ø serviciile turistice se desfăşoară în mediul rural cu accent pe: calitatea pensiunii şi

serviciilor de primire la fermieri, cunoaşterea mediului natural, uman şi cultural, precum şi originalitatea produselor turistice;

Ø ofertă turistică autentică, diferenţiată, multiplă în diversitatea sa, organizată şi condusă

de fermieri;

Ø activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o

substituţie a acesteia;

Ø oferă posibilitatea de odihnă şi reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanţe

sau weekend-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural – educative şi cu o

ospitalitate specifică;

Ø nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil; se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din staţiunile balneare sau montane;

Ø este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în

spaţiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit, dar trebuie să se ţină seama de un anumit „prag ecologic” şi „prag fizic”. Pentru ca această trăsătură să se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof, mai ales în condiţiile unui turism de sejur, în lunile de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populaţia autohtonă, etc.);

Ø nu este compatibil cu turismul de masă.

Ø agroturismul este o formă de turism unde iniţiatorul reprezintă elementul esenţial şi

central; fermierul, teritoriul – deci satul şi „produsul turistic” reprezintă elementele de bază ale agroturismului;

Ø asociaţia locală şi fermierii asigură atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea

primirii, cunoaşterea mediului local natural, uman şi istoric precum şi autenticitatea produselor;

Ø participarea comunităţii locale este strict necesară în parteneriatul cu asociaţia de

turism a colectivităţii în asigurarea dezvoltării rurale, în general şi a turismului, în special;

Ø asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor, urmărirea pieţei, promovarea şi

comercializarea acestora, ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană;

Ø posibilitatea dezvoltării în comun a unor oferte de agrement costisitoare, ca pârtii de

schi, piscine, piste pentru cicloturism, alei pentru turism ecvestru, terenuri sportive, etc.;

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ø realizarea unor studii de inventariere a resurselor şi de creare a unor oferte specifice

acestora, studii de piaţă şi respectiv de marketing, studii de impact agroturism – mediu, etc;

Ø realizarea de programe de formare şi perfecţionare a membrilor asociaţiei;

stimularea identităţii comunităţii, asumarea responsabilităţilor şi favorizarea creativităţii şi cooperării pentru asigurarea dezvoltării agroturismului cu specific local.

Turismul rural şi agroturismul în ţările Uniunii Europene Instituţiile şi organismele europene abordează pe multiple planuri dezvoltarea turismului rural şi rolul acestuia în viaţa socio-economică a spaţiului rural. Se remarcă multe iniţiative, astfel:

Ø Consiliul Europei a lansat campania „Lumea Rurală” şi promovarea unui turism ecologic, ca sursă complementară de venituri;

Ø Comisia U.E. a elaborat, în conceptul de dezvoltare durabilă, mai multe programe

regionale sau locale de dezvoltare a turismului rural şi a altor asociaţii create ad-hoc (EUROTER, EUROGITES) care, conduc la ideea subvenţionării regiunilor rurale, încurajarea turismului, pregătirea profesională, promovare, etc.;

Ø Programe europene privind dezvoltarea turismului rural în spaţiul comunitar şi alte

ţări europene;

Ø Măsuri stimulative ca: subvenţii, credite avantajoase, scutiri de impozite şi TVA, etc.

Turismul rural în România Turismul în mediul rural se practică de peste 60 de ani, dar abia în 1973, s-au pus, pentru puţin timp, bazele legale, prin identificarea a 118 sate şi omologarea ca „sate turistice” a 13 localităţi în care trebuiau să fie cazaţi turişti. Prin interzicerea turiştilor străini în case particulare acţiunea a fost stopată, rămânând doar două „sate turistice” (neomologate printr-un act normativ) Lereşti – judeţul Argeş şi Sibiel – judeţul Sibiu, care să fie utilizate în circuitul turistic internaţional. Se înregistrau anual circa 6 – 7 mii de turişti străini din Europa, Japonia, America. După 1990, turismul rural şi îndeosebi, agroturismul a luat amploare în zone tradiţionale ca: Bran – Moeciu, Bucovina, Maramureş, Sibiu, Argeş, etc. Prin înfiinţarea ANTREC, în anul 1994, s-a impulsionat această formă de turism în 26 de areale turistice rurale, fenomenul luând

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

amploare şi prin crearea Comisiei Zonei Montane (1991) şi apoi FDRM (1993) care au extins aria, cu precădere în munte. Prin Programul PHARE – OVR se pun bazele unei dezvoltări temeinice a agroturismului în contextul general al economiei rurale în patru sate – pilot din zone etnofolclorice renumite. Strategia de organizare şi promovare a turismului rural şi agroturismului În stabilirea acestei strategii se porneşte de la analiza valenţelor turistice ale spaţiului rural românesc evidenţiindu-se vocaţia acestuia pentru turism. În această strategie, un loc central îl are:

- definirea şi cercetarea zonei etnografice ca bază pentru stabilirea specificaţiei satului românesc; în acest scop s-au enunţat criteriile de determinare a zonelor etnografice (6) şi metodologia de analiză a acestora;

- „satul turistic” este un produs turistic de mare originalitate şi de marcă pentru turismul

rural; s-au analizat criteriile de identificare a „satelor turistice”; în „satele turistice” se pot încadra pensiunile şi fermele agroturistice (etnofolclorice, de creaţie artizanală, climaterice şi peisagistice, de interes pescăresc sau vânătoresc, viti-pomicole, pastorale, pentru practicarea sporturilor) precum şi metodologia de cercetare a acestora; s-au mai analizat posibilităţile de amenajare şi echipare precum şi promovarea „satelor turistice”. Desigur, s-a punctat şi experienţa europeană în domeniu.

Introducere în turismul rural Dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural, se explică pe de o parte prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi pe de altă parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor. Turismul rural se bazează pe trei coordonate: spaţiu, oameni, produse:

Ø spaţiul fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii; un spaţiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

Ø oamenii în lipsa spaţiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire

redusă;

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ø produsele care nu au ca bază spaţiul şi oamenii nu au decât o existenţă efemeră şi nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local.

Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi, care au, fiecare în parte, trecut, prezent şi viitor proprii, iar exploatarea lor în interes turistic nu se face deci pe un teren, uniform pe aceeaşi bază geografică, socială, economică sau culturală. Variabilele geografice, atracţiile turistice diverse, datele economice variate, resursele umane diferite din punct de vedere calitativ şi cantitativ fac ca ceea ce este dorit sau posibil într- un anumit loc sa nu fie într-un altul; ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru alt grup. Spiritualitatea tradiţională a ţăranului trebuie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică, iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări civilizate, însoţite de restauraţia adecvată şi în acelaşi timp posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi. Ecuaţia fundamentală a produsului turistic rural este: cazarea la fermă = vacanţa petrecută în sat + petrecerea timpului liber în spaţiul rural. Ferma, satul, spaţiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turiştii vin să îşi petreacă vacanţele la ţară. În contrast , cu concentrarea, anonimatul, rapiditatea schimbărilor, absenţa valorilor de referinţă ce caracterizează marile oraşe, orăşenii consideră din ce în ce mai mult spaţiul rural ca o rezervă de spaţiu, de bogăţii naturale fundamentale, de structuri sociale de primire. Ei vor ca, folosindu-se de aceste bunuri (la care de cele mai multe ori se adaptează), să le păstreze, să le salveze de poluarea şi distrugerea ce se manifestă din ce în ce mai mult şi care pun sub semnul întrebării integritatea şi perenitatea planetei. Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru citadin; este casa fermierului, a ţăranului, a celui ce cunoaşte secretele naturii, dar ştie şi locurile de pescuit, de cules ciuperci; este locul unde trăiesc animalele domestice cu care orăşeanul a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generaţii fără a se schimba modul de viaţă etc. Această imagine pe care şi-o face turistul tinde să se îndepărteze din ce în ce mai mult de

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

realitatea economică, de exploatarea mecanizată a agriculturii şi de monoproducţie. Totuşi cererea rămâne masivă, însă oferta riscă a se deprecia calitativ. Aceasta este problema agroturismului care nu poate fi definit simplu printr-un statut juridic, sau un nivel al venitului, dar care trebuie să rezulte dintr-o primire şi un cadru particular în spaţiul rural. Satul, de asemenea, ocupă un loc important în imaginaţia orăşeanului. Semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animaţia locală; evocă primăria, şcoala, cafeneaua, biserica, aceste locuri care au marcat viaţa oamenilor de-a lungul secolelor. Satul grupează artizani comercianţi, mici întreprinzători, acei actori locali care fac mai uşoară viaţa la ţară. Satul este locul unde găsim serviciile publice, indispensabile tuturor, locul unde se desfăşoară cele mai frumoase sărbători. Spaţiul reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă şi a vieţii satului în slujba turismului rural; vacanţierii vor să parcurgă spaţiul sau să acţioneze în cadrul acestuia. Spaţiul reprezintă simbolul libertăţii, respiraţiei, apei pure, verdeţii, florilor, culorilor, parfumurilor, cânturilor; el invită la contemplaţia peisajelor, dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor, traversând dealurile, munţii, aflându-se pe înălţimile falezelor, pe lacuri, etc. Aceste activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară.

Ferma, satul şi spaţiul, împreună şi separat, dau turismului rural atractivitate, dimensiune economică, socială şi culturală. Turismul rural e fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potenţialul natural, cultural şi uman pe baza căruia se elaborează şi promovează produsele turistice la nivel local, regional, naţional şi internaţional, se regăsesc motivaţii şi obiective identice în ceea ce priveşte găsirea unui mod de dezvoltare socio-economică prin valorificarea turistică a potenţialului natural şi cultural al spaţiului rural. Dubla preocupare:

Ø

pentru o dezvoltare turistică la nivel local, durabilă, cu consecinţe economice şi sociale

pozitive;

Ø

pentru satisfacerea şi, deci, obţinerea unei aşa-numite fidelităţi a consumatorului, prin

calitatea primirii şi a serviciilor şi produselor, se impune ameliorarea (aceasta fiind necesară pentru ţările U.E.) scoaterii pe piaţă şi vânzării produselor turistice rurale printr-o mai bună organizare pe plan local şi printr-o cooperare la nivel european.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Oferta turistică se exprimă la fel de bine pornind de la un sejour, de la o activitate de petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într-o regiune, în funcţie de sezonul ales, clientela potenţială, reţele folosite etc. În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic „verde” include întotdeauna cazarea la un locuitor, într-un han sătesc, într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial unde se pot distinge particularităţile primirii şi cazării turiştilor în cadrul rural. Astfel, motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată, aşadar de cadrul

natural nealterat, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, şi pentru desfăşurarea nestingherită, chiar pentru stimularea activităţilor economice specifice, pe de altă parte. În această concepţie, amenajarea zonelor rurale înglobează un ansamblu de acţiuni care se desfăşoară pe 3 planuri:

1. realizarea unor rezervaţii funciare;

2. dezvoltarea serviciilor de găzduire a turiştilor şi a activităţilor

de agrement;

3. crearea unor oglinzi de apă.

Turismul rural şi EUROGITES

Într-o Europă unită şi prin deschiderea graniţelor, în Anul Turismului – 1990 – a fost înfiinţată EUROGITES, organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. Programul de acţiune al C.E. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele, stabilite prin statut. Acţiunile 1-5 din Programul Comisiilor C.E. corespund cu următoarele obiective ale EUROGITES:

Ø Definirea ofertelor turistice în mediul rural şi stabilirea criteriilor unitare de calitate în

turismul rural din Europa.

Ø Crearea băncii de date cu informaţii despre fiecare organizaţie membră.

Ø Codificarea produsului „Turismul rural”, astfel încât să fie inteligibil pentru client

(prin marcă sau logo) şi în aşa fel încât clientul să poată recunoaşte produsul la prima vedere.

Ø Atragerea de noi clienţi pentru turismul rural şi descoperirea spaţiului rural prin

turismul în mediul rural.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ø Să construim Europa înseamnă să fim solidari. Deci, trebuie să ajutăm ţările în care

turismul rural se află în faza de organizare, punând la dispoziţie experţi, astfel încât să se realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care să poată fi oferit pe piaţa turistică. Din anul 1993, România este membră EUROGITES.

Oferte:

Oferta „Echitaţie”. În cazul acestei oferte, principala activitate se referă la echitaţie şi la lecţii de călărie, cu condiţia să existe spaţii optime de cazare, asistenţă profesionistă şi cai buni. Oferta „Vacanţă pentru copii”; activităţile trebuie gândite de aşa natură încât să ofere condiţii optime pentru copii, atât în ceea ce priveşte cazarea cât şi existenţa asistenţilor de specialitate pentru cei mici. Oferta „Satul de vacanţă”. Unităţile de primire oferă facilităţile necesare pentru familii, iar activităţile sunt gândite în aşa fel încât să vină în întâmpinarea familiilor care îşi petrec vacanţa în acest cadru. De regulă, satele de vacanţă sunt administrate de organizaţiile bisericeşti şi de structurile instituţionale. Oferta „Camping”. Se referă la locuri de campare în gospodăria ţărănească şi în spaţiul rural, în general. Campingurile mari, profesioniste îşi desfăşoară activitatea conform ordinii interioare proprii, precum şi corespunzător normelor, emise de autorităţi şi de Asociaţia Administratorilor de Campinguri. Analiza comparativă a ofertei din mediul rural În prezent, în ceea ce priveşte cazarea în mediul rural se constată anumite evoluţii şi inovaţii care pun următoarele probleme:

Ø în multe regiuni europene se constată o diminuare şi o îmbătrânire a populaţiei care

riscă să diminueze dezvoltarea locală şi să reducă efectele economice ale cazării turiştilor în spaţiul rural;

Ø programe de reconstrucţie şi renovare a caselor ţărăneşti, pentru primirea turiştilor,

propun, pentru o productivitate optimă, regrupări de locuinţe şi o ofertă colectivă pentru serviciile locale (cunoscute sub denumirea de „adăposturi”, fără să fie prevăzute neapărat pentru

activitatea de primire a turiştilor, personalizate pentru fiecare locuitor al satului în parte);

Ø aplicarea şi folosirea acestor denumiri de „adăpost” pentru locuinţe mobilate care nu

fac obiectul nici unui control sau standardizări (etichetări) comportă un risc de diminuare a

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

importanţei numelui şi a garanţiilor sale de calitate, ce decurge din folosirile injuste (neadecvate) ale acestuia;

Ø iniţiativele sunt luate de organizaţiile turistice teritoriale pentru a regrupa ofertele turistice sub o etichetă unică în vederea aplicării unei strategii pentru a promova un produs turistic global, ceea ce poate conduce la o banalizare a ofertei turistice în detrimentul mijloacelor de primire specifice mediului rural, dar şi la o standardizare a satelor din punct de vedere turistic;

Ø o multitudine de strategii şi etichete pentru oferta turistică rurală există în diverse ţări vest-europene, fiecare regiune dorind sa-şi singularizeze produsele proprii în raport cu alte produse regionale similare. Aceste iniţiative îşi găsesc justificarea în căutarea unei „identităţi turistice” regionale, însă sunt, totodată, surse de confuzie pentru consumatori.

Conceptul de cazare la sătean În ceea ce priveşte conceptul de cazare la sătean, acesta se regăseşte pe ansamblul spaţiului UE cu toate variantele de aplicare (este conceptul adoptat de Federaţia Europeană de Cazare în Mediul Rural AUROGITES, în 1990). GERMANIA

v Singura formă de cazare în mediul rural este locuinţa pentru turişti din cadrul fermei agricole. DANEMARCA Conceptul „rural” nu există pentru că aici nu se distinge ruralul de urban. SPANIA

v

Ameliorarea condiţiilor din mediul rural, diversificarea ofertei turistice rurale;

v

„Agrotourisme Basque”: ameliorarea condiţiilor de viaţă ale agricultorilor

prin combinarea activităţilor acestora cu altele complementare (turism, artizanat etc.). FRANŢA

aparţinând

particularilor;

v „Nids Vacances” a reînălţat ştafeta imaginii de marcă a imobilelor săteşti pentru cazarea turiştilor şi a garantat calitatea acestora;

v Turism

difuz

în

mediul

rural,

cu

o

amploare

redusă,

cu

echipamente

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

v International Café – Connette; club internaţional ce pune la dispoziţie camere cu confort şi

posibilităţi de petrecere a timpului liber;

v „Fédération Nationale des Gîtes de France” – pune la dispoziţia turiştilor camere în mediul

rural;

v

„Cleconfort France” – valorifică şi selecţionează locuinţe de calitate;

v

„Rendonnées Pyrénéennes” – dezvoltarea mijloacelor de primire prin punerea la dispoziţie a

echipamentelor necesare;

v „Maison de la Rendonnée” – dezvoltarea mijloacelor de primire prin punerea la dispoziţie a

echipamentelor necesare;

v „Assemblée Permanente des Chambers d’Agriculture” susţine agricultura prin dezvoltarea

turismului în cadrul fermelor. MAREA BRITANIE „Farm Holiday Bureau” reprezintă şi apără interesele agricultorilor care au o activitate turistică şi asigură promovarea agroturismului. GRECIA „Oficiul Naţional de Turism din Elada”; în regiunile nonurbanizate, primirea turiştilor se face de către persoane ce se ocupă în special cu agricultura, în scopul obţinerii unui venit suplimentar prin cazarea şi vânzarea de produse agricole şi artizanale turiştilor. IRLANDA Valorificarea în scopuri turistice a caselor din mediu rural (din ferme şi sate). ITALIA Promovarea agroturismului în scopul creşterii veniturilor agricultorilor şi valorificării produselor agricole şi artizanale locale.

LUXEMBURG Creşterea capacităţii de primire, mai ales în regiunile defavorizate pe plan hotelier, dând o nouă utilizare caselor rurale şi menţinând ocupată forţa de muncă ce riscă să intre în şomaj. OLANDA

v „Stichting Vrije Recreate” – cazare la fermă;

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

v Ministerul Turismului – doreşte ca o definiţie a turismului rural, în plan european, să fie adoptată. PORTUGALIA

v „Turihalle” reuneşte proprietarii vechilor conace oferind un contact cu istoria şi vechile tradiţii ale Portugaliei. Activează în păstrarea moştenirii arhitectonice şi culturale a ţării.

Conceptul de primire la locuitor este fundamentat pe trei constante de bază:

1. prestaţie turistică fondată (bazată) pe un „adăpost privat”;

2. contactul direct între persoana care primeşte (gazda) şi persoana care este primită

(oaspetele). Aceasta se referă la bivalenţa ospitalităţii tradiţionale care este în acelaşi timp oferită şi acceptată;

3. nevoia turistului de a descoperi ţări noi (peisajele lor, obiceiurile lor, produsele,

tradiţiile, cultura, locuitorii lor). Intervenţiile publice variază în funcţie de stat sau/şi regiune în ceea ce priveşte:

v

reglementările;

v

fiscalitatea;

v

mijloacele de promovare;

v

modalităţile de instruire şi educaţie;

v

controlul şi clasamentele folosite;

v

stabilirea tarifelor.

Clientela ţărilor UE este dominată de cea naţională în ţări ca: Germania, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Italia. În ţări ca Franţa şi Italia se observă o creştere a turiştilor europeni. Ca profil, clientela provine din:

Ø clasa mijlocie în Germania, Danemarca, Italia;

Ø clasa superioară în Belgia, Franţa, Spania, Irlanda;

Ø familii cu copii în Germania, Belgia, Danemarca.

Se observă un flux al turiştilor din nord spre regiunile rurale din sud (excepţie Irlanda).

Hotelăria rurală

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

În cele mai multe ţări UE (mai ales în sudul Europei) dispoziţiile reglementate sunt luate în favoarea hanurilor şi hotelurilor rurale, considerate ca: „locuri ale vieţii sociale şi nuclee ale dezvoltării locale. Dezvoltarea diferitelor forme de restaurare în spaţiul rural, de la „table d’hotels” la fermele tip hanuri şi la hanurile săteşti, impune stabilirea şi respectarea unor norme tehnice pentru fiecare formulă în scopul evitării supra-comercializării şi a concurenţei arhaice care nu poate decât să prejudicieze pe fiecare în parte sau, în cel mai rău caz, dezvoltarea turistică globală. Dezvoltarea durabilă a turismului Dezvoltarea durabilă a turismului:

Ø cererea turistică este proporţională cu calitatea mediului înconjurător al destinaţiei turistice;

Ø turismul este deseori activitatea ce protejează mediul rural mai mult decât industriile

consumatoare de resurse ca: mineritul, construcţiile etc.;

Ø turismul face să crească numărul populaţiei din zonele de destinaţie;

Ø condusă în mod corespunzător, activitatea de turism poate fi o forţă puternică în ceea

ce priveşte conservarea mediului ambiant şi a moştenirii culturale;

Ø turismul durabil a devenit un cult pentru turişti, mai ales când acesta se desfăşoară

sub forma ecoturismului.

Turismul poate avea un impact pozitiv şi unul negativ, direct sau indirect, tangibil sau intangibil asupra mediului. Şi, de aici, efortul de a defini şi măsura ceea ce limitează implicarea unor domenii, ale unor discipline ştiinţifice şi profesionale. A aborda aceste expertize şi a înţelege foarte bine impactele sale, este foarte necesară o grupare a factorilor implicaţi în categorii ce corespund acelor discipline ştiinţifice profesionale:

• factori fizici, în particular, resurse naturale, spaţiul şi facilităţile;

• factori ecologici, în particular, flora fauna şi ecosistemul;

• factori sociali, priviţi din două puncte de vedere:

- din punct de vedere al gazdelor, cuprind toţi acei factori care corespund nivelului de trai al acestora; - din punct de vedere al vizitatorului, cuprind toţi acei factori care definesc nivelul de viaţă şi experienţa acestora;

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

• factori culturali, în particular, tradiţiile, limba religia, obiceiurile, cultura. TURISMUL ÎN JUDEŢUL CLUJ Potenţialul turistic al unei comunităţi a fost, nu de puţine ori, introdus în cercetările privind dezvoltarea comunitară. Aceasta întrucât potenţialul turistic contribuie în primă instanţă la constituirea sectorului serviciilor ce deservesc infrastructura necesară turismului, deci la crearea de noi locuri de muncă şi implicit la creşterea veniturilor populaţiei.

RESURSELE TURISTICE ALE CADRULUI NATURAL Relieful judetului Cluj este in majoritate deluros, restul, mai putin de o treime fiind constituit din munti. Campiile lipsesc in totalitate, acestea fiind suplinite de luncile raurilor Somes si Ariesul inferior. Campia Transilvaniei este o regiune cu aspect colinar. Prezenţa unui relief dominant de podiş (Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, culoarele hidrografice ale Someşului Mare, Someşului Mic, Someşului şi Arieşului) cu morfologie variată. Existenţa, în partea vestică a judeţului, pe o suprafaţă de peste 25 % din suprafaţa sa, a unor masive muntoase precum Munţii Trascăului (ramificaţia sa estică, din Culmea Petreşti), Masivul Gilău- Muntele Mare (1826 m altitudine), Munţii Vlădeasa (1839 m, cota altimetrică maximă a judeţului) şi a unei mici suprafeţe din extremitatea estică a Munţilor Plopiş (Dealul Ponorului).

În judeţul Cluj exista un număr de 284 peşteri şi avene ceea ce înscrie spaţiul său între cele care pot dezvolta o formă de turism recreativ extrem de incitantă şi benefică economic, speoturismul. Repartiţia pe zone geografice a potenţialului speoturistic este următoarea: Munţii Vlădeasa - 44; Podişul Someşan – 10; zona Cheilor Turzii-22; zona Cheilor Turului - 29; Munţii Plopiş - 3, bazinul Someşului Cald (Munţii Bihorului) - 176. Propunerile de amenajare şi includere a unor peşteri în circuitele turistice vizează, cum este şi firesc, cavităţile subterane cu potenţial de atractivitate ridicat, dar şi cavităţile naturale cu potenţial de poziţie ridicat (localizate în zone uşor accesibile, lângă căi de acces intens circulate) sau cele amplasate în zone lipsite de alte peşteri mai valoroase (Podişul Păniceni).

POTENŢIALUL TURISTIC HIDROGRAFIC

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Pe lângă obiectivele morfologice analizate anterior, Judeţul Cluj dispune de un potenţial turistic hidrografic ridicat, constituit, în primul rând, din acvifere cu ape minerale (sărate), lacuri sărate şi cu apă dulce, reţele hidrografice de suprafaţă, cascade. Judeţul posedă în interiorul limitelor sale, în primul rând, o serie de resurse hidrominerale, reprezentate prin acvifere preponderent clorosodice dar şi cu un conţinut sulfuros (la Băile Băiţa, de exemplu). De prezenţa acestor acumulări sunt legate apariţia izvoarelor şi lacurilor sărate, precum şi a nămolurilor terapeutice întâlnite la Băile Someşeni, Băile Cojocna, Băile Băiţa, Sic, Ocna Dej, Băile Turda, dar şi în alte areale ale bordurii Câmpiei Transilvaniei. Reţelele hidrografice ce traversează teritoriul judeţului generează un complex „efect de margine” în structura căruia intră activităţi recreative din categoria înotului, navigaţiei de agrement şi pescuitului. Lacurile de acumulare (artificiale) amenajările hidrotehnice care au dus la individualizarea lacurilor susmenţionate s-au dezvoltat în bazinul superior al Someşului Mic, incluzând ambii afluenţi ai acestuia: Someşul Cald şi Someşul Rece, cât şi afluenţi de ordin inferior ai acestora. Barajele lacurilor de acumulare reprezintă, de asemenea, obiective atractive prin înălţimea, lăţimea sau configuraţia lor. Deosebit de spectaculoase sunt barajele în dublu arc ale Lacului Drăgan (120 m înălţime, 447 m lungime) şi Lacului Tarniţa (97 m înălţime, 232 m lungime) incluse, tipologic, în categoria resurselor de provenienţă antropică. Lacurile (iazurile) din Câmpia Transilvaniei, în majoritatea absolută de origine antropică, au o funcţie turistică conţinută în rolul lor peisagistic, amplificat, parţial, şi de morfologia mai puţin spectaculoasă a teritoriului. Ele devin însă spaţii ideale pentru derularea turismului recreativ piscicol (pescuitul de agrement sau sportiv), a navigaţiei de agrement cu ambarcaţiuni uşoare, respectiv, în anumite sectoare, a înotului. Astfel de lacuri şi heleşteie sunt: Suatu, Aruncuta,Berchieş, Cătina, Lacul Chinteni, Feiurdeni (Câmpeneşti), Filea (pe Hăşdate), Stejăriş, Mărtineşti, Tureni ş.a. Pentru extensiunea, adâncimea şi pitorescul lor, se detaşează Lacul Ştiucii (considerat de unii autori de origine carsto-salină, 57,6 ha, 1,6 km lungime, 6,8 m adâncime), Ţaga, Geaca (I-III), Cătina, Sucutard, Tăul Popii, Suatu, etc.

POTENTIALUL TURISTIC BIOGEOGRAFIC

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Potenţialul turistic biogeografic se referă la cele două componente ale învelişului biogeografic: componenta vegetală şi componenta faunistică. Funcţia turistică a pădurilor

Din punct de vedere turistic, în cadrul judeţului Cluj se impune pădurea, acest ecosistem complex având extensiunea maximă în zona montană. Funcţia recreativă a pădurilor Judeţului Cluj este întregită de existenţa unor produse secundare, a căror culegere devine o activitate extrem de atractivă pentru numeroşi turişti, cum ar fi:

- fructe de pădure: zmeură, afine, mure, măceşe, porumbe ş.a.;

- ciuperci comestibile: hribi, gălbiori, ghebe;

- plante medicinale şi aromatice: sunătoarea (Herba Hyperici), arnica (Arnica Montana),

brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale), cimbrişor (Thimus sp.), brusturele (Petasites hibridus), zburătoarea (Chamenerion angustifolium), urzica (Urtica dioica) ş.a.;

- seminţe, conuri de răşinoase, coajă de copaci, cetină, nuiele, ferigi, flori (culese pentru

realizarea de produse artizanale) ş.a. Vegetaţia, în general, forestieră sau de pajişte, devine un element atractiv şi prin compoziţia sa, respectiv prin prezenţa unor plante endemice sau relicte. Pe teritoriul judeţului Cluj, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă 236/2000, adnotată ca Legea 462/2001, articolul 5 anexa 1, s-au definit următoarele categorii de arii naturale protejate: parcuri naturale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale.

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI IN JUDETUL CLUJ Analizele efectuate în PATR (2004) au pus în evidenţă următoarea configuraţie a ierarhizării tipurilor şi formelor de turism ce trebuie promovate cu prioritate în această regiune de dezvoltare:

Turism curativ (balnear şi climateric)

Turism rural

Speoturism

Turism cinegetic

Turism cultural (centrat pe aşezările urbane şi situurile istorice)

Turism recreativ montan

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

ARHITECTURA ŞI URBANISMUL ÎN ROMA ANTICĂ CUPRINS

1. LEGENDA – ÎNFIINŢAREA ROMEI

2. ISTORIA ROMEI ÎN DATE

3. URBANISMUL ROMAN

3.1. Principiile urbanismului roman

3.2. Planimetria oraşelor

3.3. Elemente compoziţionale urbane

4. ARHITECTURA ROMANĂ

5. VITRUVIUS

6. ADMINISTRAŢIA

7. JUSTIŢIA ŞI LEGISLAŢIA ROMEI

8. VATICANUL

1. LEGENDA … …Enea, în urma războiului cu grecii, scăpând din asediul Troiei împreună cu familia sa şi cu câţiva supuşi credincioşi, a părăsit Asia Mică rătăcind timp îndelungat pe Marea Mediterană. După multe peripeţii, pe apă şi pe uscat, au ajuns în Peninsula Italică, aşezându- se pe câmpia întinsă numită Latium, aflată la miazăzi de râul Tibru, între mare şi Munţii Apenini. După numeroase lupte, Enea a întemeiat aici cetatea Lavinium, iar fiul său Ascanius sau Iulius, o a doua cetate, Alba- Longa. Peste aceste cetăţi au domnit mulţi regi, descendenţi direcţi ai lui Ascanius. Mezinul ultimului rege, Amulius, l-a alungat pe fratele său mai mare, Numitor, iar pe fiica acestuia, Rea – Silvia, a făcut-o preoteasă a zeiţei Vesta, obligând-o astfel să nu se mai căsătorească. În acest mod, nici un urmaş al fratelui alungat de pe tron nu se mai putea naşte pentru a răzbuna nelegiuirea. Dar zeul Neptun a răpit-o pe tânăra vestală, care i-a dăruit doi fii gemeni, pe Romulus şi Remus. Aflând cele întâmplate, Amulius a pus să fie prinşi cei doi gemeni şi aruncaţi în apele Tibrului. Un slujitor milos a aşezat cei doi prunci într-un coş de nuiele, care a plutit pe apele învolburate, până când valurile l-au arucat la mal şi l-au adăpostit sub ramurile unui măslin.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Aici a apărut lupoaica, animalul lui Marte, care i-a adăpostit pe copii în peştera Lupercal şi i-a alăptat pentru a le astâmpăra foamea. Un păstor al regelui, pe nume Faustulus, i-a descoperit şi i-a dus soţiei sale Acca Laurentia, care le-a devenit doică şi i-a îngrijit. Când au crescut, cei doi gemeni au devenit conducătorii păstorilor care atacau şi prădau împrejurimile. Remus a fost prins pe când încerca să prade turmele regelui Amulius şi a fost dus la palat. Faustulus l-a trimis pe Romulus în ajutorul fratelui său, dezvăluindu-i secretul descendenţei lor nobile. Romulus a atacat cetatea, şi-a eliberat fratele, l-au ucis pe Amulius şi l-au pus pe tron pe bunicul lor Numitor. După aceste fapte, cei doi fraţi au hotărât să înfiinţeze o nouă cetate în ţinutul în care crescuseră, acolo unde Tibrul ieşit din munţi, se îndrepta spre mare. Cei doi fraţi s-au certat însă, fiecare dorind ca numele său să fie dat noii cetăţi. Nu s-au înţeles nici asupra locului unde urma să fie ridicată cetatea: pe dealul Palatin sau pe Aventin. Au întrebat atunci zeii, care le-au răspuns că acela peste care vor zbura mai mulţi vulturi, acela este ales pentru a decide. A doua zi în zori, deasupra capului lui Romulus au zburat doisprezece vulturi, iar de-asupra capului lui Remus au zburat numai şase. Cetatea a fost numită de Romulus - Roma şi cea dintâi colibă acoperită cu paie a fost ridicată pe Palatin. Romulus a tăiat prima brazdă în jurul Palatinului cu un plug tras de un taur şi de o vacă, marcând astfel traseul zidurilor cetăţii. Supărat de hotărârea zeilor, Remus a sărit peste linia viitoarelor ziduri şi a fost înjunghiat de Romulus care a spus: ,,Aşa să moară toţi cei care, ca şi tine, vor sări peste zidurile mele”. Romulus, rămas singurul stăpân al cetăţii, a populat-o cu păstorii din împrejurimi, cu sclavi fugiţi, datornici şi exilaţi. Pentru că lipseau femeile, Romulus a cerut cetăţilor vecine ca fetele lor să se mărite cu noii locuitori ai Romei, dar nimeni n-a dorit să intre în legături de familie cu aceştia. Atunci, Romulus a recurs la un vicleşug: a organizat o mare serbare în cinstea zeului Consus, la care a invitat locuitorii din cetăţile sabine şi latine din vecinătate. La un semn al lui Romulus, bărbaţii Romei s-au repezit şi fiecare a răpit câte o femeie. Bărbaţii străini, neînarmaţi n-au putut să le apere şi au fugit, blestemându-i pe cei ce încălcaseră legile ospitalităţii. Aşa a început războiul cu cetăţile învecinate. Latinii au fost învinşi uşor de romani, dar sabinii în frunte cu regele lor Titus Tatius au pornit împotriva Romei. Luptele s-au desfăşurat în mlaştinile dintre Capitoliu şi Palatin, au durat timp îndelungat fără a se decide victoria

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

vreunei din părţi. Au intervenit femeile sabine, legate acum de bărbaţii din ambele tabere, împăcându-i pe bărbaţii şi pe fraţii lor. Popoarele s-au unit, iar Romulus şi Titus Tatius au domnit împreună. Acesta este mitul despre întemeierea şi primele acţiuni ale cetăţii Roma, peste care au domnit încă şase regi. Conducerea statului era în mâinile vechilor cetăţeni, a patricienilor dintre care se alegea Senatul (Sfatul Bătrânilor), iar regele era obligat să respecte hotărârile Senatului în problemele importante. Ultimul rege, Lucius Tarquinius Superbus a fost izgonit şi s-a retras în cetatea etruscă Caere, iar locuitorii Romei au hotărât ca în fiecare an să fie aleşi în locul regelui doi consuli, înfiinţându-se Republica Patricienilor, în care plebeii erau reprezentaţi de tribuni.

2. ISTORIA ROMEI ÎN DATE Vicenzo Camuccini – Asasinarea lui Iulius Cezar – Muzeul Capodimonte – Neapole

(1773-1884)

SEC.XIV Î.C. SEC. VIII Î.C.

- TRACII OCUPĂ REGIUNEA UNDE VA APARE ROMA; - CIVILIZAŢIA ETRUSCĂ – APAR SATE PE PALATIN;

735

Î.C.

- DATA LEGENDARĂ A FONDĂRII ROMEI DE ROMULUS

609

Î.C.

- EXPULZAREA DIN ROMA A LUI TARQUINIUS SUPERBUS –

ULTIMUL REGE ETRUSC ŞI INSTAURAREA REPUBLICII;

390 Î.C.

- NĂVĂLIRI ALE TRIBURILOR GALILOR. CAPITOLIUL ESTE

SALVAT DE STRIGĂTUL GÂŞTELOR SACRE;

338 Î.C.

- ROMA DOMINĂ REGIUNEA LATIUM. ÎNCEPE CUCERIREA

BAZINULUI MEDITERANEAN;

219-202 Î.C.

SARDINIA, CORSICA ŞI O PARTE DIN AFRICA DE NORD; 58-44 Î.C. - CEZAR SUPUNE GALIA ŞI DEVINE STĂPÂNUL ROMEI;

27 Î.C.

- REPUBLICA ROMANĂ DOMINĂ PENINSULA IBERICĂ, SICILIA,

- IANUARIE: OCTAVIAN FONDEAZĂ IMPERIUL, MEDITERANA

DEVINE UN „LAC” ROMAN. ÎNCEPE „SECOLUL LUI AUGUSTUS” (OCTAVIAN). LITERATURA CLASICĂ LATINA CUNOAŞTE O MARE DEZVOLTARE PRIN HORAŢIU, VIRGILIU, OVIDIU, TITUS – LIVIUS. SE DEZVOLTĂ ARTA ROMANĂ, SE

CONSTRUIESC TERME, APEDUCTE;

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

ANUL 30 - CRUCIFICAREA LUI ISUS DIN NAZARET; ANUL 64 - INCENDIUL ROMEI ŞI PRIMELE PERSECUŢII ALE CREŞTINILOR; ANUL 70 - CUCERIREA IERUSALIMULUI DE CĂTRE ROMANI;

ANUL 72 -

117 – 138 - ÎMPĂRATUL HADRIAN; - ÎNCEPE CONSTRUIREA PANTHEONULUI

ÎNCEPE CONSTRUCŢIA COLISEUM-ULUI;

(123) ŞI A UNUI MAUSOLEU – VIITORUL CASTEL SAN-ANGELLO;

212 - EDICTUL LUI CARACALLA PRIN CARE TOŢI LOCUITORII LIBERI DIN

IMPERIU DEVIN CETĂŢENI ROMANI

274

- CONSTRUCŢIA FORTIFICAŢIILOR ROMEI („ZIDUL LUI AURELIAN”);

293

- SUB DIOCLEŢIAN – CONDUCEREA IMPERIULUI ESTE ÎMPĂRŢITĂ ÎNTRE APUS ŞI RĂSĂRIT;

3 . URBANISMUL ROMAN Continuatoare a culturii grecilor şi a etruscilor, civilizaţia romană îşi extinde treptat influenţa asupra teritoriilor europene din jurul Mediteranei, de la limes – ul ce separă Anglia de Scoţia până în Egipt, din Asia Mică la ţinuturile germanice, de la nord de Danubiu la Atlantic. Sistemul legislativ, arta militară şi a conducerii, a organizării teritoriilor cucerite, toleranţa religioasă şi nu în ultimul rând ştiinţa construcţiilor, au asigurat pentru mai mult de un mileniu existenţa şi supremaţia în aceste teritorii, mai întâi a Republicii, apoi a Imperiului Roman. Această civilizaţie bazată pe spaţiul rural, dar tipic urbană este jalonată de apariţia a numeroase oraşe care ating apogeul dezvoltării lor în primele două secole ale Mileniului I : Ostia, Herculanum, Pompei, Timgad şi altele. Dar mai ales aici - şi nu în celebra Romă, în oraşele cetăţi care nu depăşesc câteva zeci de mii de locuitori - urbanismul roman atinge nivelul său maxim de dezvoltare.

3.1. Pricipiile urbanismului roman:

Cu începere de la Cetatea Eternă, fondarea unui oraş este la romani un act sacru, marcat de un ritual arhaic preluat de la etrusci. Ritualul cuprinde patru secvenţe:

- Luarea auspiciilor – destinată să asigure acordul zeilor pentru înfiinţarea noului oraă;

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

- Orientatio – trasarea celor două axe majore ale viitoarei localităţi: decumanus (est – vest) şi cardo (nord – sud), care înscriu oraşul în ordinea generală a Universului;

- Limitatio – marcarea cu brăzdarul plugului a perimetrului, întrerupt în dreptul

viitoarelor porţi, care marchează o linie de protecţie magică: pomerium, în afara căreia se va construi zidul de apărare;

- Consacrarea – plasarea oraşului sub protecţia zeilor, în special a triadei capitoline:

Jupiter, Junona şi Minerva. Principiile urbanismului roman sunt aplicate vizibil în structura oraşelor nou înfiinţate ca:

Torino, Aosta, Florenţa în peninsula italică, Timgad, Volubilis, Leptis Magna, Sabatha în Africa, dar se regăsesc şi în modernizarea şi remodelarea unor aglomerări urbane existente. Vechile ,,oppida” din Galia amplasate pe înălţimi sunt completate cu structuri romane rectangulare ca la Autun şi Trier, iar peste târgul galic al Lutetiei se suprapune un oraş modern care va deveni nu mai puţin celebrul Paris.

3.2. Planimetria oraşelor romane se caracterizează prin utilizarea tramei stradale

rectangulare, orientată după cele două axe majore: cardo şi decumanus, trasee ortogonale ce răspund unor cerinţe vădit practice, fără semnificaţie religioasă. Oraşul tipic roman primeşte astfel în plan forma unui pătrat sau a unui dreptunghi - în care străzile secundare delimitează insule asemenea ca formă. Această operaţiune poartă numele de ,, limitare internă”, iar tratatele de topometrie contemporane epocii imperiale o consideră ca parte integrantă a ritualului fondării oraşului. Aceste trasee rectangulare sunt însă adaptate declivităţilor terenului, tradiţia fiind preluată de la etrusci şi greci.

3.3. Elementele compoziţionale urbane sunt:

Incinta: are o valoare simbolică şi religioasă ce trimite la ritualul limitării oraşelor. După instaurarea cunoscutei ,,pax romana” fortificaţiile au fost neglijate în favoarea extinderii aşezărilor, dar năvălirile barbare din secolul al III-lea obligă reconstruirea zidurilor de apărare, pentru care adeseori sunt utilizate ca material de construcţie părţi din monumentele epocilor anterioare. Străzile: aveau dimensiuni bine stabilite: 12 m lăţime pentru cardo şi decumanus ( la Corint lătimea arterelor atinge 24 m) şi nu mai puţin de 6 m pentru străzile laterale, erau

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

dalate şi mărginite de trotuare. Adeseori strada era flancată de portice spre care se deschid magazine şi care protejează cetăţenii de ploaie sau de arşiţă. Forum–ul: este amplasat la intersecţia dintre cardo şi decumanus, este un centru al vieţii publice, piaţă şi loc de reuniune în acelaşi timp, constituie inima oraşului roman. Este locul unde sunt amplasate edificiile publice (sala curiei romane, bazilica – un vast edificiu ce adăposteşte tranzacţiile comerciale şi activităţile oficiale de exercitare a justiţiei), adeseori legate prin portice după modelul agorelor greceşti. Forum – ul este centrul vieţii religioase, aici este amplasat templul închinat triadei capitoline în timpul Republicii, ulterior templul ce serveşte cultul imperial. Până la apariţia amfiteatrelor, în forum se desfăşurau şi luptele gladiatorilor. Alături de forum–ul propriu-zis, în oraşele romane vor apare şi fora – pieţe specializate, destinate exclusiv activităţilor comerciale.

4. ARHITECTURA ROMANĂ

Dotările publice: edificii destinate petrecerii timpului liber: teatre, circuri, amfiteatre, terme, ocupă un loc privilegiat în structura oraşului roman. Spre deosebire de greci, care utilizau pantele naturale ale terenului pentru amenajarea teatrelor, romanii construiesc teatre monumentale pe teren plan. Pentru circuri, de obicei piste lungi destinate întrecerii carelor, înconjurate cu gradene este utilizat terenul denivelat pentru o mai bună vizibilitate (Circus Maximus din Roma este amplasat în depresiunea dintre colinele Palatin şi Aventin). Amfiteatrele, (dintre care cel mai renumit este Colosseum–ul) sunt destinate întrecerii între gladiatori şi spectacolelor, sunt construcţii monumentale de mari dimensiuni, specifice civilizaţiei romane. Termele, sunt edificii gigantice cu lux ostentativ construite în epoca imperială, care regrupează băi calde şi reci, săli pentru sport, biblioteci, săli de lectură, locuri pentru servirea mesei. Palatele, edificiile administrative, cazărmile, închisorile, sunt construcţii cu funcţiuni urbane amplasate în zonele centrale ale oraşelor. Un loc esenţial îl ocupă amenajările şi dotările edilitare: castelele de apă, apeductele, fântânile. Peisajul urban este înnobilat cu numeroase grupuri statuare şi arce de triumf amplasate în capetele de perspectivă ale arterelor importante. Canalizarea apelor uzate era asigurată de o reţea subterană care urmărea traseul stradal.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Locuinţele: sunt de două feluri: domus – tipul clasic al locuinţei unifamiliale din care se dezvoltă programul arhitectural al palatelor patricienilor şi - insulae – case de raport cu mai multe etaje cuprinzând un anumit număr de apartamente.

5. VITRUVIUS

Principiile urbanismului roman se regăsesc în ,,De architettura” – tratatul de urbanism al lui Vitruvius, inginer şi arhitect contemporan cu Augustus. Inspirat din operele urbaniştilor greci, în tratatul său Vitruvius pune accent pe alegerea sitului, pe salubritate, expunerea la factorii climatici, la amplasarea edificiilor publice şi a locuinţelor. Se recomandă a se face orientarea străzilor pe baza unui studiu aprofundat al regimului local al vânturilor, iar confortul şi estetica urbană sunt preocupări importante ale celebrului teoretician.

6. ADMINISTRAŢIA

Imperiul Roman s-a extins pe teritorii întinse - de la Marea Britanie până în Persia, între Germania şi Egipt, de la vest de Rhin - la nord de Dunăre, până la munţii estici ai Anatoliei – (Armenia de astăzi) - reunind tradiţii, limbi şi religii din cele diverse şi o populaţie de 70,0 milioane de locuitori. Timp de cinci secole, acest teritoriu imens a fost administrat, controlat aprovizionat şi apărat de Roma. Pe acest teritoriu incomensurabil romanii avansau, se retrăgeau, dispuneau de state – tampon. Pe perimetrul Imperiului au fost fixate posturi de frontieră şi fortificaţii. Din punct de vedere administrativ, în primele secole ale Imperiului, existau două feluri de provincii:

- cele vechi şi bine pacificate, plasate la interior, numite ,,provincii ale poporului” – ale poporului roman, pentru care guvernul local era numit de Senat, cauză pentru care erau denumite şi provincii senatoriale. - ,,provincii de frontieră” – în care împăratul, şeful armatelor îşi exercita direct puterea prin guverne formate din funcţionari militari care depindeau direct de suveran. Membrii guvernelor provinciilor senatoriale beneficiau de o pregătire specială în domeniul administraţiei, erau magistraţi aleşi care proveneau din familiile patricienilor şi care puteau succesiv să lucreze în administraţie sau să conducă o legiune, parcurgând cursus honorum – spre cele mai înalte funcţii în conducerea Imperiului. Această elită forma o

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

minoritate restrânsă care administra eficient economia Imperiului. O ordine similară se regăsea şi în maniera modernă şi eficace în care era condusă imensa armată romană: 450.000 oameni pentru care existau înscrisuri şi repertoare, tabele de avansare, ordine de promovare. Civilizaţia romană a fost o civilizaţie birocratică.

7. JUSTIŢIA ŞI LEGISLAŢIA ROMEI

Justiţia romană era o ,,civilizaţie a pledoariilor”, o civilizaţie care a inventat dreptul, un drept care nu considera membrii societăţii egali: fiecare avea un statut personal, era înserat într-o ierarhia bine codificată de-asupra căreia se situau cei care deţineau cetăţenia romană. Sub Imperiul Târziu, circa 6 milioane de persoane aveau cetăţenia romană, putând fi fictiv asimilaţi ca Romani, o populaţie mai numeroasă decât populaţia Republicii Romane. Cel ce a dobândit cetăţenia romană, putea accede la cele mai înalte funcţii publice. Astfel, împăraţii din dinastia Sever–ilor erau de origine punică. Cetăţenia romană era acordată la cerere, funcţie de o serie de criterii: averea, onorabilitatea, cunoaşterea limbii latine, (respectiv limba greacă pentru partea de răsărit a imperiului). În anul 212, prin edict, împăratul Caracalla hotărăşte: toţi locuitorii Imperiului sunt cetăţeni romani. Fără îndoială, această decizie se bazează pe sistemul de impozite aplicat cetăţenilor romani, (noii cetăţeni erau în continuare supuşi impozitelor care le plătiseră şi până atunci dar mai ales pe un sistem juridic unic în întreg teritoriul. Majoritatea locuitorilor din imperiu au dorit să acceadă la noul statut, o mică parte au opus rezistenţă, mai ales din motive religioase (poporul evreu nu a acceptat cu adevărat cetăţenia pe motiv că nu admiteau ideea existenţei altor zei decât ai lor). În timpul imperiului, Roma devine o mare metropolă, cu o populaţie de peste un milion de locuitori pentru care funcţionează un sistem administrativ asemănător cu cel al provinciilor:

servicii specializate conduse de un înalt funcţionar numit de împărat. Acesta supervizează acţiunile prefecţilor care se ocupă de: trupele din garda imperială şi de securitate, de incendii şi inundaţii, de dezvoltarea urbană sau de infrastructura edilitară. În epoca imperială, Roma era administrată după cum, peste secole sub conducerea lui Haussmann a fost administrat Parisul.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Regimul juridic al urbanismului roman este asigurat şi urmărit de adevărate servicii de urbanism create în timpul Imperiului şi puse sub controlul unor înalţi demnitari numiţi de împărat, precum curatorul apelor şi procuratorul străzilor. Legea celor XII Table reglementează distanţele între construcţii şi faţă de limitele parcelei pentru asigurarea accesibilităţii şi pentru a reduce pericolul extinderii incendiilor. (Se interzice construirea la o distanţă mai mică de 2 picioare şi jumătate faţă de proprietatea vecină, ceea ce conduce la o distanţă de 5 picioare între construcţii –cca. 1,5m, amplificată ulterior la 10 picioare datorită frecventelor incendii din Roma). Legea interzice construirea balcoanelor deasupra străzilor, permite acoperirea caselor cu olane şi nu cu material lemnos, impune traseul străzilor şi regimul de aliniere al construcţiilor, limitează regimul de înălţime. Demolările sunt strict reglementate pentru protejarea patrimoniului construit. În anul 127 împăratul Hadrian, preocupat de estetica urbană, ordonă ca fiecare locuitor al oraşului să-şi repare casa sau să o vândă. Exproprierea – este prevăzută în edictele imperiale şi declarată necesară pentru realizarea unor construcţii şi amenajări de interes public: (apeducte, forum–uri). După caz, prefectul Romei ( pentru valori echivalente a 50 livre de argint) sau împăratul, (pentru sume mai mari) - dispun acordarea despăgubirilor pentru proprietarii clădirilor desfiinţate. 8. VATICANUL

GRECIA ANTICA

Grecia sau Hellas – stat in sud estul Europei, cu suprafaţa de 132.000 kmp, ţară continentală, peninsulară (Pelopones) şi insulară (insulele Ioniene, Ciclade, Sporade, Creta). Este o ţară muntoasă (Muntele Olimp 2.917m), cu relief fragmentat. Primele aşezări umane apa în mileniul VII î.Hr. Începând cu mileniul II î.Hr., indoeuropenii (ahei şi dorieni) se stabilesc în regiune. Civilizaţia miceniană se dezvoltă după anul 1600 î.Hr., iar anul 1200 î.Hr. când are loc invazia dorienilor, marchează începutul „Evului Mediu” grec. În oraşe, regimul oligarhic este înlocuit de monarhii, în sec. î.Hr. Poemele homerice datează din anul 776 î.Hr., perioadă în care se organizează şi primele jocuri olimpice. Expansiunea colonială înaintează spre occident, în nordul Mării Egee, până la Marea Neagră.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

În anii 490-479, au loc Războaiele Medice cu perşii, care se retrag în Asia Mică. Se înfiinţează Liga de la Delos, condusă de Atena, creată pentru izgonirea perşilor din Marea Egee. Civilizaţia clasică greacă cunoaşte o etapă de vârf la Atena, în timpul lui Pericle, în anii 431-404. Războiul Peloponesiac se poartă între Sparta şi Atena, se încheie cu victoria Spartei, iar Atena capitulează în 404. Sparta instituie hegemonia în Hellalda, dar este învinsă în Teba în 371, care îşi extinde hegemonia asupra Greciei continentale. În anii 359-336, Filip al doilea al Macedoniei repurtează o mare victorie asupra Tebei în luptele de la Cheroneea (338) şi îşi extinde dominaţia asupra cetăţilor greceşti. În anii 336- 323, Alexandru cel Mare cucereşte Imperiul Persan. În anii 216-168, Macedonia luptă contra Romei, dar Filip al V-lea este învins la Cynoscephales (197). Între 196146, Grecia cunoaşte o semiindependenţă sub control roman. În anul 146, coaliţia cetăţilor greceşti este învinsă de Roma, Corintul este distrus, iar Grecia devine o provincie romană. Mitridate, are o tentativă de a elibera Asia Mică, trecută sub stăpânire romană, dar este învins. Cultura Greciei exercită o puternică influenţă asupra Romei. În 330 d.Hr. este fondat oraşul Constantinopol care devine noul centru cultural al Orientului Grec. În 395, după moartea lui Theodosiu, Imperiul Roman este definitv împărţit, iar Grecia este integrată în Imperiul de Răsărit. În anul 630, Heraclius adoptă ca limbă oficială limba greacă în Imperiul Bizantin. În sec VI-VII d.Hr. slavii se instalează în Grecia, împing populaţia greacă spre insule. În sec. X-XI d.Hr., bulgarii întreprind numeroase incursiuni în peninsulă. În 1204 (Cruciada a IV-a) Bizanţul este distrus, se înfiinţează Imperiul Latin al Constantinopolului, regatul Thessalonic, principatul Moreea şi mai multe ducate. În secolele XIV-XV, veneţienii, genovezii şi catalanii îşi dispută teritoriile greceşti, timp în care Imperiul Otoman ocupa Tracia, Thessalia si Macedonia. In 1456, turcii cuceresc Atena şi Peloponesul.

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE

3000-2000

î.Hr. – Epoca I a Bronzului. Se răspândeşte civilizaţia cicladică.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

2000-1500 î.Hr. – Civilizaţia Minoică din Creta ( palatele Knossos, Phaistos, Malia, Zakros, Santorin). 1600-1200 î.Hr. – Civilizaţia Miceniană. Cetăţi cu fortificaţii de tip ciclopian (Micene, Tirynt) palate (Micene, Pylos) cu megaron rectangular; morminte în formă de tolos. 900-700 î.Hr. – stilul geometric, riguros şi schematic. Se construiesc numeroase temple cu formă rectangulară, cu un singur naos, dintre care Templul Herei din Samos este unul dintre cele mai vechi. PERIOADA ARHAICĂ (700-480 Î.HR.) În construcţii se foloseşte piatra cu apareiaj poligonal (Delphi – zidul terasei templului lui Apolo). Se generalizează planul clasic al templului: peripter, cu peristil (coloane pe toate cele 4 laturi), cu coloanele rezemate pe stylobat (soclu cu trei gradene). Apare ordinul doric, urmat de ordinul ionic. Se construiesc templele: Heraionul din Olimp, Sanctuarul de pe Acropole, Templul zeiţei Artemis din Corfu, Templul C din Selimunte, Templul Herei din Pestum, Templul lui Zeus Olimpianul din Agrigente, primul templu Dydimes. În aproprierea marilor sanctuare se construieşte Tezaurul din Olympia, Sifnos, Tezaurul Atenienilor din Delphi şi Agora din Atena. ARTA CLASICĂ (480-323 Î.HR.) În arhitectură se înregistrează o evoluţie a ordinelor Doric şi ionic spre armonie şi perfecţiune. Este reconstruită Acropola din Atena. Ictinos şi Callicrates construiesc Parthenonul, Minesicles construieşte Propyleele, în aceiaşi perioadă este construit Templul Atenei Nike şi Erehteionul. În stilul artei clasice se construiesc în această perioadă templele lui Apollon din Delphi şi Bassae, al concordiei la Agrigento, Templul lui Poseidon la Sunion, Templul lui Hephaistos de la Athena, Tolosul Marmaria din Delphi. Spre anul 380 î.Hr. ia naştere şi se dezvoltă arhitectura civilă şi urbanismul (Priene, Epidaur, este terminată agora din Atena, Pella). În perioada clasicismului târziu este construit Mausoleul lui Halicarnas şi Monumentul Nereidelor din Santhos. ARTA ELENISTICĂ (322-50 Î.HR.) Se înregistrează expansiunea greacă spre Orient, se dezvoltă oraşe ca Pergamul, Antiohia şi Alexandria. Apare şi se dezvoltă ordinul Corintic, se construiesc temple mari la Pergam, Ephes, Sardes. Se dezvoltă urbanismul (Pergam, Milet, Alexandria). În marile oraşe apar

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

numeroase construcţii civile, cum ar fi Porticul Attale din Athena, Biblioteca din Alexandria, Teatrul din Pergam, Farul din Alexandria.

ETRUSCII

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

Claudius ( 41 – 54 d.C.) împarat roman, autor al operelor literare cu caracter istoric:

,,Carhedoniaca” (Istoria Cartaginii) şi ,,Tyrhenica” (Istoria Etruscilor), utilizează bogatele mărturii istorice ale epocii. Scrierile sale dispar in incendiul Bibliotecii din Alexandria, anumite informaţii se preiau in tratatele unor istorici contemporani; Gaius Clinius Maecenas sfetnic de seamă al lui Augustus, devotat susţinator al artelor şi al artistilor, este de origine etruscă, descendent de stripe regală; Diodor ( sec.I - i.d.C.) istoric grec, descrie etruscii ca un popor care:

,, … s-a remarcat prin bărbăţie, au pus stăpânire pe un teritoriu întins şi au întemeiat

Au excelat ca o puternică forţă maritimă şi multă vreme au dominat

apele mării, astfel că, datorită lor mare ace se învecinează cu Italia a primit denumirea de Marea Tyrheniană (Marea Etruscă)… La perfecţionarea armatei pedestre ei au contribuit printre altele şi prin utilizarea goarnei, un instrument foarte folositor în război şi care se numeşte ,, goarna tyrenă”. Comandanţilor supreme ai armatei l I se consfinţea şi li se consolida autoritatea şi rangul prin aceea că li se atribuiau lictori,jilţuri de fildeş şi toge cu dungă purpurie. Casele erau prevăzute cu peristiluri ingenioase, menite să atenueze zgomotul produs de numeroşii servitori aflaţi în slujba lor…. Cele mai multe din aceste obiceiuri au fost preluate de romani care le-au introdus în cetăţile lor şi le-au perfecţionat…S-au dedicat în primul rând ştiinţelor naturii şi învăţăturii privind zeităţile, cei mai mulţi dintre ei s-au ocupat cu ştiinţa interpretării fulgerelor… Întrucât locuiesc şi lucrează un pământ ce dă de toate, ei se bucură de o bogăţie de roade menite nu numai unei hrane îndestulătoare, ci şi de desfătări îmbelşugate, cu huzurul şi destrăbălarea cuvenită… Puterea, care din timpuri străvechi le-a atras invidia celor din jur, au pierdut-o cu desăvârşire…” Titus Livius: strălucit istoric roman de la începutul erei noastre, în tratatul:

multe cetăţi celebre

,, De la fondarea Romei ” afirmă:

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

,, … Până la naşterea Imperiului Roman puterea etruscilor s-a întins departe pe mare şi pe uscat. În măsura în care au stăpânit Marea de Jos ( Tyhreniană) şi Marea de Sus (Adriatica), stau mărturie chiar denumirile lor: una a fost botezată de triburile italice ,, Marea Etruscă” după numele generic dat acestei seminţii, iar cealaltă ,,Hadriatica” după aşezarea etruscă Hadria. Au populat uscatul şi au construit douăsprezece cetăţi, mai întâi de partea noastră a Apeninilor, de-a lungul Mării de Jos, apoi dincolo de Apenini, înfiinţând acolo tot atâtea colonii câte erau şi oraşele lor de baştină; acestea cuprindeau toată întinderea de dincolo de Pad până în Alpi, cu excepţia Capului pe care în prejma golfului îl populează veneţienii…” Strabo: geograf contemporan cu Titus Livius:

,, … atâta timp cât etruscii s-au aflat uniţi sub un singur conducător – au fost foarte puternici, dar cu trecerea vremii, se vede că organizarea lor s-a destrămat, s-au supus presiunii exercitate de populaţia învecinată, căci altfel ei n-ar fi renunţat la pământurile fertile şi s-ar fi năpustit după pradă pe mare, unii într-o parte, alţii în cealaltă parte a apelor; se ştie doar că de câte ori s-au unit au fost în stare nu numai să-i respingă pe agresori ci să-i şi atace, ba să întreprindă chiar şi expediţii îndepărtate…” Dionisie din Halicarnas:

,, … se aduceau (regelui etrusc Tarquinius – la Roma) douăsprezece securi, câte una din fiecare cetate …Era un obicei etrusc ca în faţa fiecăruia dintre regii cetăţilor să păşească un lictor, care în afara mănunchiului de nuiele mai poartă în mână şi o secure; şi ori de câte ori cele douăsprezece cetăţi porneau într-o expediţie comună, depuneau cele douăsprezece securi în mâna unui dintre regi care în felul acesta era investit cu puteri nelimitate în comanda oştilor…De aici originea istorică a simbolului puterii la funcţionarii romani care atesta dreptul lor de a aplica vinovaţilor nu numai pedeapsa corporală ci şi pedeapsa decapitării…” Thomas Dempster: profesor scoţian, predă la Universităţile din Pisa şi Bologna. Între anii 1616 – 1619 scrie cele ,, Şapte tomuri despre Regatul Etruriei”

ISTORIC

Epoca pietrei:

Ø urme de locuire în peninsula Italică; Epoca brozului ( cca.1800 î.d.C.):

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ø imigranţi din nord populează Italia, prelucrează bronzul şi practică o

agricultură primitivă, îşi construiesc colibe din pari de lemn, locuiesc cu predilecţie în locuinţe lacustre.

Epoca fierului (2000 î.d.C.):

Ø noi valuri de imigranţi din nord care aduc o cultură superioară celei autohtone, cunosc prelucrarea fierului, roata olarului, practică agricultura şi creşterea vitelor, au o organizare socială diferenţiată pe stări. Centrul acestei culturi este la Villa Nova lângă Bologna de astăzi. Sec. VIII î.d.C. :

Ø Apar primele oraşe cu o viaţă economică şi socială dinamică. Un rol deosebit îl joacă

grecii – care colonizează Sicilia şi litoralul italic, înfiinţând porturi, centre economice şi comerciale puternice.

Ø În Toscana etruscii întemeiază pe baza tradiţiilor villanoveze o nouă civilizaţie. La

Tarquinia, în Etruria Meridională este descoperit un obiect – simbol, o urnă villanoveză din argilă acoperită cu un coif etrusc din bronz, care atestă prezenţa noii civilizaţii şi marchează trecerea la o nouă epocă în istoria Italiei Antice.(istoricii compară aceste începuturi modeste din Italia cu civilizaţii mult mai avansate: în 1728 – 1686 î.d.C. - Hammurabi, regale Babilonului, supranumit ,,Uraganul celor patru puncte cardinale”, adopta cel dintâi Cod de Legi cunoscut în istorie, iar în anul 1296 î.d.C.- Ramses al II-lea încheia primul Tratat de Pace cunoscut, prin care se consfinţea victoria sa asupra Imperiului Hitit).

Ø Oraşele etrusce luate în parte alcătuiau ansambluri de sine stătătoare, un fel de state –

cetăţi, cu strânse relaţii economice, dar autonome una faţă de celelalte. Iniţial oraşele etrusce erau conduse de un rege, cu timpul devin republici orăşeneşti aristocratice. Douăsprezece cetăţi: Veii, Caere, Tarquinia, Vulci, Ruselly, Vetulonia, Velletri, Arretium, Cartona, Perusia,

Volsinii şi Clusium - se unesc într-o formă federativă liberă, asemănătoare federaţiilor greceşti.

Ø Etruscii o venerează pe zeiţa Voltumna, căreia îi ridică în comun un sanctuar în

apropiere de Volsinii (lângă Bologna de azi). O dată pe an se organizau aici jocuri festive în cinstea zeiţei, ocazie cu care se alegea un rege, reprezentant formal al Federaţiei etrusce.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ø Oraşele etrusce erau dominate de familiile aristocrate, membrii lor de frunte –

lucomonii – asigurând administrarea treburilor publice, formând un colegiu de funcţionari numiţi ziltath.

Sfârşitul sec.VII î.d.C. :

Ø Oraşele etrusce sunt foarte puternice şi încep să ducă o politică de expansiune pe

teritoriul Italiei. În Italia septentrională coloniştii porniţi din Clusium, Volsinii, Velletri, întemeiază oraşele Felsina (Bologna), Mantua, Spina, Atria şi altele, controlând regiunea fertilă a Padului. La rândul lor, aceste oraşe din nordul Italiei se unesc într-o federaţie liberă.

Ø Expansiunea se extinde la sud de Tibru, în Latium şi Campania, apar noi oraşe: Capua şi Nola.

Ø În 600 î.d.C. etruscii ocupă Corsica şi intră în conflict cu coloniştii greci. Pentru a-i

înfrânge, etruscii se aliază cu rivalii acestora, cartaginezii. Confruntarea are loc în 540 - 538

î.d.C., când flota greacă câştigă o victorie pe care nu o poate fructifica din cauza pierderilor suferite. Sec. VI î.d.C. :

Ø Marchează perioada de apogeu a puterii etrusce, aceştia dominând Mediterana în

egală măsură cu grecii şi cu cartaginezii.

Ø Cuceresc Latium, o regiune cu populaţie puţină, primitivă, ocupată cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Pe locul viitoarei Rome, se aflau pe vârful celor şapte coline cătune despărţite de mlaştini, locuite de triburi latine şi sabine. Etruscii unifică aceste aşezări şi creează un adevărat oraş, cu o formă arhitecturală şi administrativă fermă şi stabilă. Se construieşte un canal imens, boltit, numit Cloaca Maxima, drenând astfel apele şi desecând mlaştinile. Se edifică Forum Romanum, vestita piaţă romană, inima Romei, apoi a Italiei, devenind punctul central al Imperiului Roman.

Ø Pe Capitoliu se edifică templul închinat zeităţilor Jupiter, Junona şi Minerva. Noua

cetate este înconjurată cu ziduri de apărare puternice.

Ø În fruntea Romei s-au aflat regii etrusci Tarquinius, Priscus, Servius Tulius şi

Tarquinius Superbus. Sec. V – III î.d.C. :

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Ø Puterea etruscă decade ( expulzarea lui Tarquinius Superbus din Roma), Roma îşi

extinde influenţa în Latium, cucereşte oraşul etrusc Veii.

Ø 480 î.d.C. – are loc o confruntare armată între cartaginezi şi grecii sicilieni care ies

învingători marcând astfel slăbirea puterii maritime a etruscilor, aliaţi ai cartaginezilor.

Ø 474 î.d.C. – are loc bătălia navală de la Cume (lângă actualul Neapole) unde flota

greacă o învinge pe cea etruscă, marcând sfârşitul perioadei de dominaţie a acestora în Mediterana.

Ø 453 – 452 î.d. C. – etruscii pierd insula Ilva (Elba), cu o poziţie strategică deosebită şi

cu bogate zăcăminte de fier.

Ø 424 î.d.C. – are loc o răscoală în Campania, etruscii sunt învinşi, iar Capua devine oraş

– cetate liber, de sine stătător.

Ø 406 î.d.C. – romanii asediază şi cuceresc definitiv oraşul Veii, apoi Capena, având

deschis drumul spre Etruria.

Ø Etruria este atacată din nord de triburile celtice şi de gali; celţii cuceresc cetatea

Melpum (la est de Milano), îşi extind stăpânirea pe întreaga regiune de nord a Italiei, în anul 390 cuceresc Clusium.

Ø În anul 387 î.d.C. celţii atacă şi cuceresc Roma, cu excepţia Centrului sacru de pe

Capitoliu ai cărui apărători au fost treziţi – conform legendei, de gâştele sacre din templu.

Ø 295 î.d.C. – etruscii sunt învinşi de romani; ultimul oraş – cetatea Volsinii este cucerit

în 268, marcând sfârşitul civilizaţiei etrusce. Romanii se răspândesc în Etruria şi asimilează populaţia autohtonă. Etruscii rămaşi primesc cetăţenie romană, dovedesc loialitate, dar îşi pierd definitiv identitatea culturală. ,,Episodul” etrusc caracterizează o perioadă istorică de mare însemnătate pentru viitorul peninsulei Italice, premerge şi influenţează civilizaţia Romei republicane şi imperiale căreia îi transmite cunoştinţele tehnice şi rafinamentul artei sale.

REGIUNILE ITALIEI În Italia sunt 20 de Regiuni Politico-Administrative (cu Preşedinţi aleşi), 110 Provincii şi 8.100 Comune. Spre deosebire de România, nu există departajare între comune, oraşe, municipii: toate unităţile subprovinciale sunt clasificate sub titulatura de “Comune”. De asemenea, nu există o clasificare administrativă a localităţilor în “urbane” şi “rurale”.

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Funcţiile administrative sunt atribuite comunelor exceptand anumite functii care, pentru

a

asigura un exercitiu unitar sunt conferite Provinciilor, Oraşelor Metropolitane, Regiunilor

şi

Statului, pe baza principiilor de subsidiaritate, diferenţiere şi adecvare.

Comunele, Provinciile şi Oraşele Metropolitane sunt titularele unor funcţii administrative proprii sau conferite prin legea naţională sau regională, potrivit competenţelor aferente. Statul, Regiunile, Oraşele Metropolitane, Provinciile şi Comunele favorizează iniţiativa autonomă a cetăţenilor, individuală sau a comunităţilor, pentru desfăşurarea de activităţi de interes general, pe baza principiului subsidiarităţii. ITALIA

20 DE REGIUNI

110 PROVINCII

Suprafaţa: 301.230 km2

Număr de locuitori : 57.998.353 (2003)

Densitatea: 196 loc/km2

1.VALLE D’AOSTA

Nici o provincie

74 de comune

Suprafaţa: 3.262 km

Număr de locuitori : 119.548

Densitatea: 196 loc/km2

2. PIEMONTE

8 provincii, 1206 comune

Provincia Alessandria (190 comune)

Provincia Asti (118 comune)

Provincia Biella (82 comune)

Provincia Cuneo (250 comune)

Provincia Novara (88 comune)

Provincia Torino (315 comune)

Provincia Verbano Cusio Ossola (77 comune)

Provincia Vercelli (86 comune)

(2003)

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Suprafaţa: 25.400 km

Număr de locuitori : 4.289.000

Densitatea: 166 loc/km2

3.LIGURIA

4 provincii, 235 comune

Provincia Genova (67 comune)

Provincia Imperia (67 comune)

Provincia Spezia (32 comune)

Provincia Savona (69 comune)

Suprafaţa: 5.410 km

Număr de locuitori : 1.760.000 (2003)

Densitatea: 330 km2

(2003)

4. LOMBARDIA

12 provincii, 1546 comune

Provincia Bergamo (244 comune)

Provincia Brescia (206 comune)

Provincia Como (163 comune)

Provincia Cremona (115 comune)

Provincia Lecco (90 comune)

Provincia Lodi (61 comune)

Provincia Mantova (70 comune)

Provincia Monza e Brianza (50 comune)

Provincia Milano (189 comune)

Provincia Pavia (190 comune)

Provincia Sondrio (78 comune)

Provincia Varese (141 comune)

Suprafaţa: 24.000 km

Număr de locuitori : 9.000.000

Densitatea: 375 loc/km2 5.TRETINO ALTO ADIGE

(2003)

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

2 provincii autonome, 339 comune

Provincia autonomă Bolzano (116 comune)

Provincia autonomă Trento (223 comune)

Suprafaţa: 13.619 km

Număr de locuitori : 940.000 (2003)

Densitatea: 69 loc/km2

6.VENETO

7 provincii, 581 comune

 

Provincia Belluno (69 comune)

 

Provincia Padova (104 comune)

Provincia Rovigo (50 comune)

Provincia Treviso (95 comune)

ProvinciaVenezia (44 comune)

Provincia Verona (98 comune)

Provincia Vicenza (121 comune)

Suprafaţa: 18.264 km

 

Număr de locuitori : 4.500.000

(2003)

Densitatea: 246 loc/ km2

 

7.

FRIULI VENEZIA-GIULIA

4 provincii, 219 comune

Provincia Gorizia (25 comune)

 

Provincia Pordenone (51 comune)

Provincia Trieste (6 comune)

 

Provincia Udine (137 comune)

Suprafaţa: 7.845 km

Număr de locuitori : 1.200.000 (2003)

Densitatea: 153 loc/km2

 

8.

EMILIA-ROMAGNA

9 provincii, 341 comune

 

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Provincia Bologna (60 comune)

Provincia Ferrara (26 comune)

Provincia Forli’ -Cesena (30 comune)

Provincia Modena (47 comune)

Provincia Parma (47 comune)

Provincia Piacenza (48 comune)

Provincia Ravenna (18 comune)

Provincia Reggio nell’Emilia (45 comune)

Provincia Rimini (20 comune)

Suprafaţa: 22.123 km

Număr de locuitori : 4.101.324 (2003)

Densitatea: 181loc/ km2 9. TOSCANA

10 provincii, 287 comune

Provincia Arezzo (39 comune)

Provincia Grosseto (28 comune)

Provincia Firenze (44 comune)

Provincia Livorno (20 comune)

Provincia Lucca (35 comune)

Provincia Massa-Carrara (17 comune)

Provincia Pisa (39 comune)

Provincia Pistoia (22 comune)

Provincia Prato (7 comune)

Provincia Siena (36 comune)

Suprafaţa: 23.000 km

Număr de locuitori : 3.600.000 (2003)

Densitatea: 163 loc/ km2 10. UMBRIA

2 provincii, 92 comune

Provincia Perugia (59 comune)

Provincia Terni (33 comune)

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Suprafaţa: 8.457 km

Număr de locuitori : 815.000 (2003)

Densitatea: 96 loc/ km2

11.

MARCHE

4 provincii, 246 comune

Provincia Ancona (49 comune)

Provincia Ascoli Piceno (73 comune)

Provincia Macerata (57 comune)

Provincia Pesaro e Urbino (67 comune)

Suprafaţa: 9.694 km

Număr de locuitori : 1.400.000 (2003)

Densitatea: 145 loc/km2

12.

LAZIO

5 provincii, 378 comune

Provincia Frosinone (91 comune)

Provincia Latina (33 comune)

Provincia Rieti (73 comune)

Provincia Roma (121 comune)

Provincia Viterbo (60 comune)

Suprafaţa: 17.203 km

Număr de locuitori : 5.100.000 (2003)

Densitatea: 297 loc/km2

13.

ABRUZZO

4 provincii, 305 comune

Provincia Aquila (108 comune)

Provincia Chieti (104 comune)

Provincia Pescara (46 comune)

Provincia Teramo (47 comune)

Suprafaţa: 10.794 km

Număr de locuitori : 1.300.000 (2003)

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Densitatea: 120 loc/km2

14.

MOLISE

2 provincii, 136 comune

Provincia Campobasso (84 comune)

Provincia Isernia (52 comune)

Suprafaţa: 4.438 km

Număr de locuitori : 332.000 (2003)

Densitatea: 75 loc/km2

15.

CAMPANIA

5 provincii, 551 comune

Provincia Avellino (119 comune)

Provincia Benevento (78 comune)

Provincia Caserata (104 comune)

Provincia Napoli (92 comune)

Provincia Salerno (158 comune)

Suprafaţa: 13.595 km

Număr de locuitori : 5.701.931 (2003)

Densitatea: 419,4 loc/km2

16.

PUGLIA

5 provincii, 258 comune

Provincia Bari (48 comune)

Provincia Brindisi (20 comune)

Provincia Foggia (64 comune)

Provincia Lecce (97 comune)

Provincia Taranto (29 comune)

Suprafaţa: 19.000 km

Număr de locuitori : 4.000.000 (2003)

Densitatea: 210 loc/km2

17.

BASILICATA

 

2 provincii, 131 comune

Provincia Matera (31 comune)

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Provincia Potenza (100 comune)

Suprafaţa: 9.992 km

Număr de locuitori : 597.768 (2003)

Densitatea: 60 loc/km2

18.

CALABRIA

5 provincii, 409 comune

Provincia Cantanzaro (80 comune)

Provincia Cosenza (155 comune)

Provincia Crotone (27 comune)

Provincia Reggio di Calabria (97 comune)

Provincia Vibo Valentina (50 comune)

Suprafaţa: 15.080 km

Număr de locuitori : 2.009.506 (2003)

Densitatea: 132 loc/km2

19.

SICILIA

9 provincii, 390 comune

Provincia Agrigento (43 comune)

Provincia Caltanissetta (22 comune)

Provincia Catania (58 comune)

Provincia Enna (20 comune)

Provincia Messina (108 comune)

Provincia Palermo (82 comune)

Provincia Ragusa (12 comune)

Provincia Siracusa (21 comune)

Provincia Trapani (24 comune)

Suprafaţa: 25.710 km

Număr de locuitori : 5087.000 (2003)

Densitatea: 198 loc/km2

20.

SARDINIA

8 provincii, 377 comune

Provincia Cagliari (60 comune)

www.cartiaz.ro – Carti,referate,articole online de la A la Z

Provincia Carbonia-Iglesias (23 comune)

Provincia Medio Campidano (28 comune)

Provincia Nuoro (73 comune)

Provincia Olbia-Tempio (26 comune)

Provincia Ogliastra (23 comune)

Provincia Oristano (80 comune)

Provincia Sassari (66 comune)

Suprafaţa: 24.090 km

Număr de locuitori : 1.650.000 (2003)

Densitatea: 66 loc/km2