Sunteți pe pagina 1din 5

Miscarea moderna

La inceputul perioadei interbelice se afirma in mod decisive realitatea economica a industriei care a dat nastere unei noi problematici urbanistice si necesitatii unei arhitecturi populare. Aspiratiile teoretice ale primelor avagarde, legate in mare parte de programul de schimbare a lumii, dobandesc o anvergura universala. Unele propuneri, precum cele cubiste, sunt respinse in architectura; altele,precum ideile futuriste cu privire la orasul industrial,sunt absorbite si reelaborate conform principiilor unui rationalism absolut. Defintia de miscare moderna isi face intrarea in istoriografia arhitecturii in 1936 cand Nikolaus Pevsner scrie Pionierii miscarii moderne de la William Moris la Walter Gropius. Textul a aparut la patru ani dupa expozitia amenajata la Museum of Modern Art din New York intitulata Modern Architecture un omagiu inchinat acelui tip de arhitectura ale carei principii erau intemeiate pe rationalism, care ii includea pe marii maestrii precum Wright, Le Corbusier, Gropius, pentru a-i aminti numai pe cei mai cunoscuti. De aici provine, de altfel, si celalalt nume al miscarii, rationalism. Ideea conducatoare a miscarii moderne este cuprinsa in axioma formulata de Sullivan, forma urmeaza functiunii : o cladire sau un obiect capata un anumit aspect, nu din motive estetice,ci pentru a satisface exigentele destinatiei lui. Din acest motiv, se vorbeste si de functionalism,calitate esentiala a miscarii moderne. Walter Gropius, intrarea principala a Scolii Buhaus Planul cladirii Buhaus. Complexul este compus din doua corpuri:unul rectangular care gazduieste Sali de curs si laboratoare si unul in forma de L in care se afla audotoriu, scena, bucataria si cantina. Cladirea area cinci etaje, gazduieste 28 de locuinte pentru studenti,bai si sala de sport,in timp ce podul care traverseaza strada cuprinde birourile administrative

BAUHAUS

Bauhaus-ul este un episod fundamental in nasterea designului industrial, isi trage numele de la Institutul de Arte si meserii intemeiat de Walter Gropius in 191, ca urmare a reorganizarii Scolii de arte aplicate din Weimar, Germania. Obiectivul principal al scolii, la conducerea careia au urmat Hannes Meyer si Mies van der Rohe, era acela de a proiecta obiecte care sa poata fi produse in serie, experimentand materiale noi,printre care otelul si placajul curbat. Rationalismul european Prin intemeiarea Bauhaus-ului,Germania devine lider in definirea ideaurilor miscarii moderne care pot fi sintetizate astfel: arhitectul este investit cu o functie sociala,trebuie sa produca un profit maxim pentru colectivitate cu eforturi economice minime;este total interzisa orice forma de ornamentare inutila si costisitoare,in favoarea formelor rationale care sa-si indeplineasca functia cat mai bine; toate aceste probleme sunt corelate :arhitectul trebuie sa isi asume responsabilitatea proiectand totul de la lingura la oras. Prin urmare, nu se poate face abstractie de relatiile pozitive cu industria care ii valorifica potentialul si de atentia considerabila acordata unei arhitecturi populare,inteleasa si ca datorie morala a guvernelor,pentru garantarea acelui minim indispensabil vietii unei persoane. Problema este abordata metodic, studiindu-se masurile si solutiile optime pentru diferitele tipuri de locuinta si pentru orientarea complexelor arhitectonice. Se ajunge la prevederea parcursurilor indivizilor in cadrul complexelor rezidentiale. Teoria este pusa in practica in operele lui Ernst May (1886-1970),consilier insarcinat cu arhitectura civila la Frankfurt pe Main si ale lui Hans Scharoun (1893-1972) aasesor al reconstructiei Prusiei Orientale in perioada 1919-1925. Si Gropius proiecteaza cladiri reidentiale,optiunile sale privilegiind aspectele tehnice,economice si sociale. Dimensiunea colectivista este exasperata la maximum in proiectele arhotectilor rusi pentru case comune si pentru complexe urbane de dimensiuni prestabilite. Teoretic,aceasta idee nu se indeparteaza foarte mult de ceea ce avea sa faca Le Corbusier cu unitatile de locuinte din Marsilia:arhitectul elvetian,unul din importantii exponenti ai miscarii moderne, va ajunge la acest rezultat prin intermediul casei-model expuse la Pavilionul grupului Esprit Nouveau. Arhitectii nu se multumesc numai sa proiecteze. Caracterul universal al miscarii moderne si al incercarii sale de omologare in vederea imbunatatirii

calitatii vietii este demonstrat de inaugurarea Congreselor Internationale de Arhitectura Moderna, CIAM, unde se confrunta idei si metodologii arhitecturale,acordandu-se atentie constanta realitatilor sociale si economice rezultand astfel o serie de optiuni formale care se constituie in noi curente, precum cel al rationalismului italian, sustinut initial de fascism. O figura izolata,dar fundamentala pemtru dezvolatrea arhitecturii organice si a celei ecologice, este germanul Hugo Haring care prin conceptele de Organwerk(opera organica al carei tel este functionalitatea) si Gestaltwelk (opera formala depinand de prima si cauza a schimbarii formale) ii va influenta pe Alvar Aalto si Schaoun.

Le Corbusier si Pierre Jeanneret, Interiorul Casei-model,Expozitia Internationala de Arte Decorative,pavilionul grupului Esprit Nouveau (Paris1925). La inaugurareaexpozitiei, Pavilionului grupului Esprit Nouveau a starnit atata indignare incat a fost ascuns de o palisada. Fotografia de epoca infatiseaza interiorul unei camere de locuit pentru vile conceute in intregime din beton armat si prefabricate astfel incat sa reduca considerabil costurile de constructie Vedere aeriana a orasului New York in anii 30 Sorlescu Ramona Experienta americana

Ideea unei arhitecturi organice,nascuta din experiente independente de cautarile europenilor este principiul calauzitor al rationalismului american,dezvoltat in jurul Scolii de la Chicago. Punctul de plecare a acesteia se regaseste in reflectiile sculptorului Horatio Greenough care, spre deosebire de optiunile eclectice ale secolului al XXI-lea,indicase natura ca model de referinta in vederea crearii unor forme noi. Conceptul-epurat de implicatiile teologice prezente la Greennough a fost preluat de Sullivan,pentru care in natura,forma urmeaza functiunea. In acest fel, functionalismul suspunandu-se legilor naturii, nu este mecanicist asa cum se teoretizeaza in Europa. Nu intamplator Frank L. Wright tine seama si de casele coloniale americane. Pentru el, spatiul de locuit trebuie sa se afle in raport de continuitate cu exteriorul si fiecare element, desi parte a unui ansamblu, capata o identitate proprie. Miscarea americana se prevaleaza de personalitatile arhitecturii europene

emigrate in SUA in timpul nazismului. Puterea economica a SUA a permis realizarea unor complexe arhitecturale de neinchipuit pana atunci in Europa, obligandu-i pe arhitecti sa infrunte probleme noi de urbanism.

Miscarea moderna pe teritoriul Romaniei

Caracterul progresist al modernismului romanesc rezida in special in inlocuirea "vechilor estetici" cu noua estetica, chestiune care exprima vointa de modernizare deschisa, in opozitie cu cea de inchidere in interiorul traditionalei ordini agrare idealizate si a spiritualitatii ortodoxe ostile occidentalizarii. Astfel, caracterul revolutionar al miscarii apare mult imblinzit, desi opozitia fata de noua estetica si semnificatia ei a luat in deceniul al patrulea nuante conflictuale foarte ascutite. Modernismul romanesc (ca si miscarile romanesti de avangarda de care este foarte legat) a incercat sa sintetizeze, sub semnul pragmatic al aplicabilitatii imediate, diverse tendinte ale Miscarii Moderne intr-o arhitectura eleganta, fara caracter experimental, mai apropiata de modernismul temperat al arhitecturii pariziene din acea perioada (cu evidente procedee de factura Art-Deco), decit de liniile radicale promovate de neoplasticisti, contructivisti, scoala de la Bauhaus sau Le Corbusier. Mai rar, mai ales in arhitectura lui Marcel Iancu, apar clare orientari de factura expresionista, iar pe masura evolutiei in timp, a aparut tot mai evidenta influenta arhitecturii fasciste italiene (mai ales in arhitectura expozitiilor proiectate de H. Creanga, in arhitectura monumentala a lui D. Marcu, etc.). Din cauza ca preocuparea pentru o arhitectura economica a fost, practic, absenta, o alta trasatura formala definitorie a modernismului romanesc consta in utilizarea de materiale scumpe, de buna calitate, ceea ce nu este tipic pentru Miscarea Moderna, dar a asigurat constructiilor o buna rezistenta in timp. Principalele figuri ale modernismului romanesc au fost Horia Creanga, exponentul liniei formale celei mai radicale si cel care impune arhitectura moderna si intreprinde un travaliu consecvent de modernizare a tipologiei imobilului de raport (imobilul ARO, bd. Bratianu, 1929-1931 si cinematograful 1934, imobilul Otulescu, 1934-1935, imobilul Malaxa - 1935-1937, vilele Bunescu 1932, Cantacuzino - 1934, stadionul ANEF - 1933-1939, uzinele Malaxa - 1931-1932 si 1936-1939, halele Obor - 1937, din Bucuresti, palatul Culturii de la Cernauti 1935-1937, etc.), Marcel Iancu, pictor, arhitect si publicist, singurul care este legat de miscarile de avangarda europene (co-fondator al miscarii Dada, Zurich, 1916) si care introduce programatic ideile Miscarii Moderne in Romania

(imobilele Herman Iancu - 1926, Clara Iancu - 1931, Gold - 1934, Bazaltin - 1935, Haimovici - 1937, vilele Fuchs - 1929, Chihaescu - 1930, Iluta - 1931, Wexler - 1931, Juster - 1931, Reich - 1937, strandul FSSR - 1929, in Bucuresti, sanatoriul Popper/Predeal -1934, etc.) si George Matei Cantacuzino, personalitate culturala de mare cuprindere si autor al unei teorii de arhitectura originale, exponentul unui palladianism modern (hala de avioane a uzinei IAR/Brasov, vila Ariana/Eforie, hotelul Belona/Eforie, etc.). Acestora li se alatura Duiliu Marcu (Casa de credit si asigurari a magistratilor - 1935-1937, biblioteca Academiei 1936-1937, Administratia autonoma a monopolurilor statului - 1934-1941, piata alimentara de la Buzau, imobile de locuit si vile, etc.) precum si alte nume reprezentative cum ar fi Paul Emil Miclescu (uzinele Ford, Bucuresti - 1930-1932), Grigore Ionescu (sanatoriul Toria/Covasna - 1933-1934), Octav Doicescu (clubul nautic de la Snagov), Henriette Delavrancea-Gibory, Ion si Tiberiu Niga, etc. In general, se poate afirma ca modernistii romani au ales din evantaiul ideologic al Miscarii Moderne europene numai anumite dimensiuni: cea estetica si cea rationalista, pe care le aplica in modernizarea tipologica. In chesiunea urbana, ei au optat cu precadere pentru alte modele de dezvoltare urbana: pentru clarificarea si ierarhizarea circulatiei si pentru reprezentativitatea zonei centrale s-a continuat politica urbana derivata din operatiile practicate de Haussmann asupra Parisului (in a doua jumatate a sec. 19), folosind ca principal instrument al edificarii imobilul de raport (o tipologie de locuinte colective, importata probabil tot dupa modelul parizian, care, dupa Regulamentul din 1897), a inceput sa inlocuiasca vechile tipologii, in timp ce, pentru parcelarile cu locuinte ieftine/populare si de vile s-au folosit principii derivate din practica orasului-gradina european. Generatia "revolutionara" a fost abia aceea a tinerilor arhitecti care si-a facut studiile aproximativ in perioada celui de al doilea razboi mondial. Dar acesti arhitecti care au imbratisat si orientarile radical-reformatoare ale Miscarii Moderne (problematica locuintei ieftine, principiile orasului functional sintetizate in Carta de la Atena, standardizarea, etc.) au construit abia dupa razboi. Horia Creanga ,Vila Bunescu, fatada principala