12 Elemente de definire spatiala

Spatiul se poate defini si printr-o serie de plane paralele perforate perforate. In aceasta situatie limita spatiului principal e definita de deschideri le care creeaza un plan virtual.
Perceperea profunzimii:
- prin efectul de perspectiva si gradientul de textura.
- fenomenul perceptiv determinat de relatia de suprapunere dintre obiecte (obiectul care il acopera pe
celalat se gaseste in fata)
In pictura se folosesc ambele procedee pentru a crea iluzia spatiului profund sau putin profund. (ex- Renasterea cu preferinta pentru perspectiva si Evul mediu si pictura moderna
cu preferinta pentru tehnica suprapunerii).
Arhitectii modernismului opereaza deseori cu spatii putin profunde suprapuse.
13 Densitatea spatiului
Pentru arhitect spatiul se defineste numai prin profunzime ci si prin densitate
Exemple de spatii profunde caracterizate prin densitate interiorul moscheei din Cordoba
Spatui profund caracteriza de absenta densitatii - proiectul lui Boulee pentru biblioteca nationala.
Senzatia de spatiu dens (ritmat si modulat)se poate obtine si prin subdiviziuni (modenatura a peretilor, solului sau plafonului).
Alegerea densitatii spatiale se face in acord cu situl, programul si obiectivele filosofice.
-spatiile unitare , lipsite de densitate stabilesc o tensiune exceptionala intre observator si limitele spatiului.
Sptiul dens pare mai sigur , creeaza o senzatie de confort psihic.

14 Deschideri ale spatiului

Tipuri de spatii arhitecturale:
- Inchise, introvertite, centripete
- deschise , extravertite, centrifuge
Gradul de inchidere al unui spatiu nu depinde numai de numarul si dimensiunea deschiderilor. Spatiul deschis spre exterior este mai putin explicit.
Deschiderea spatiului se poate realiza prin
-reducerea gradului sau de definire
- prezenta unor elemente apartinand atat interiorului cat si exteriorului
Deschiderile clasice in zidaria portanta sunt fereastra si usa pozitia si dimensiunile acestor goluri structureaza spatiul. Marirea acestor goluri desemneaza o absenta a
peretelui fenomen si mai accentuat in cazul ferestrei de colt. Prin introducerea structurilor de metal si B.A. si suprimarea dependentei structura-inchidere spatiul se deschide.
Deschiderea vitrata, fereastra in bandou, fereastra in unghi, peretele vitrat introduc noi dimensiuni spatiale.
Notiunile de spatiu inchis sau deschis nu se asociaza celor de acoperit sau descoperit (ex; spatiile urbane percepute ca spatii inchise)
Relatiile interior- exterior se stabilesc si nuanteaza prin intermediul juxtapunerii si interpenetrarii.
15Juxtapunerea si interpenetrarea
Tipurile de relatii spatiale (gradul in care spatiul este autonom sau legat de alte spatii) sunt caracterizate de elementele de definire spatiala si de deschideri.
Juxtapunerea Insista asupra autonomiei spatii inchise, bine definite, comunicand cu spatiile vecine prin treceri inguste controlate .Unghiurile spatiului sunt intacte. Cand nu coincide cu
anvelopanta cladirii, un astfel de spatiu ne face sa presupunem existenta altor spatii similare. Maniera de a distribui aceste spatii (anfilada, coridor simplu sau dublu tract, hol
central)structureaza ansamblul.
Compozitiile dinaintea Modernismului , bazate pe un sistem de pereti portanti au condus la ansambluri celulare cu definitia explicita a spatiilor juxtapuse
Interpenetrarea spatiala Realizeaza continuitatea spatiala printr-un element important de definire a spatiului perete ,plafon,pardoseala apartinand mai multor spatii. Planul separator al celor doua spatii
devine astfel virtual. Mijloacele de diviziune implicita a spatiului (stalpi, tamplarii, diferent de textura) joaca un rol de indice, suscitand diferite interpretari ale spatiului
Exista exemple de interpenetrare spatiala si in arhitectura clasica, dar este de natura statica fondata pe ierarhie.
(Barocul- o exceptie in care are loc o eliberare de caracterul static al spatiului)
Posibilitatile nelimitate ale mijloacelor tehnice create la sfarsitul secolului XIX permit generarea inventiilor spatiale si arhitecturale ale secolului XX.
Creatorii noii poetici, caracterizate prin spatiul arhitectural dinamic si asimetric :
Frank Lloyd Wright (distrugerea cutiei, disolutia unghiului, ancorarea in peisaj)
Mies van der Rohe si de Stijl cu obsesia planurilor independente
Le Corbusier compresia, suprapunerea si transparenta spatiului
16 Geometria planurilor, taieturi si spatii
Geometria o necesitate a proiectului de arhitectura (datorata economiei structurale)
Caracteristici spatiale ale figurilor geometrice elementare
Patratul- contine campuri de forte - unghiuri, periferie, diagonale, mediane, centru.
In cazul unghiurilor explicite rezulta implozia spatiului.
In cazul unghiurilor implicite spatiul expandeaza catre exterior
Extensia verticala a patratului = cubul 9datorita perceptiei, cubul perfect pare de multe ori mai inalt.
Edificiul cu plan patrat a fascinat arhitectii prin caracterul sau compact
Deturnarea patratului prin elemente care ii dau o orientare (serii de pereti paraleli
- erodarea formei originare prin deschideri si dispunerea camerelor
Octogonul si Cercul
Se definesc prin contrariile centrului si periferiei.
Deschiderea simetrica a cercului nu gebereaza implozia ca in cazul patratului (pentru ca suprafelele rezultate nu sunt copii ale figurii mama)
Extensii le spatiale ale cercului - cilindrul, sfera, emisfera sunt forme cu caracter universal . Poate ar trebui rezervate edificiilor exceptionale a caror semnificatie publica o
merita intr-adevar
Deturnarea cercului pereti paraleli
- transferul ierarhiei spre alte puncte decat centrul
-creerea de fragmente
Octogonul mijloc de tranzitie intre patrat si cerc (caracterizate ambele prin concentrare si centralitate) utilizat ca interfata in multe edificii de cult.
17 Geometria planurilor, taieturi si spatii
Triunghiul echilateral centru ascuns , datorita lipsei diagonalelor. In consecinta e mai putin centralizant decat patratul sau cercul, generand insa un spatiu cu caracter inchis
marcat datorita unghiurilor ascutite.
Prin goluri in centrul peretilor i se accentueaza centralitatea.
Prin disparitia unghiurilor poate sugera, in functie de terminatii, un hexagon implicit sau untriunghi.
Prisma si piramida sunt corolarele spatiale ale triunghiului..

Asamblarea spatiilor
Principii de baza
Organizarea liniara forma de grupare spatiala elementara foarte frecventa (strada, coridorul)
Orce organizare liniara are un inceput si un sfarsit, care trebuiesc tratate diferentiat.
Organizarea centrala organizare compacta implicand o ierarhie, cu spatiul central dominant.
Organizarea radiala combina centralitatea si linearitatea. Spatii lineare izvorasc dintr-un centru ce capata o importanta exceptionala. Adecvata doar programelor ce suporta o
ierarhie univoca (inchisori, spitale, sedii administrative)
Organizarea in coroana organizare liniara fara inceput si sfarsit, rezultand in obtinerea unui spatiu suplimentar : curtea centrala.
Organizarea in esichier asambleaza elemente sau ansambluri intr-o grila. Se aplica ansamblurilor de mari dimensiuni.
Ierarhia poate fi introdusa in grila prin: - exceptie de dimensiune
- oblica
- schimbare de directie
Tramele dreptunghiulare permit o diferentiere directionala.
Organizarea in fagure asambleaza piesele prin proximitate. Este topologica- independenta de forma si dimensiune. Sugereaza o crestere aditiva neplanificata.
Planul liber valorizeaza interpenetrarea spatiilor in detrimentul juxtapunerii. Facut posibil de descoperirea betonului armat , dar nu neaparat indatorat acestei descoperiri (ex.:
casele lui Frank Lloyd Wright)
18 Lumina si umbra
Spatiul arhitectural exista prin luminarea obiectelor si suprafetelor
Desenul (planuri, sectiuni, perspective) si chiar macheta la scara mica nu redau perfect aceasta realitate .
Experienta rezultata din observarea situatiilor reale poate duce la constituirea unui catalog de referinte
Cantitate si calitate
Perceptia spatiala ramane relativ constanta in interiorul inei marje foarte largi a nivelului de iluminare. Spatiile percepute astfel sunt mai mult sau mai putin luminoase insa nu
diferite calitativ.
Perceptia spatiului se schimba cand facem sa difere iluminarea anumitor obiecte si elemente care il definesc. Rezulta astfel schimbari de ambianta mutatie calitativa in care
cantitatea de lumina nu intra decat de maniera secundara
Parcursul spatial creat de arhitect se defineste si in termenii ambiantei luminoase.
Ritmul orelor si anotimpurilor puncteaza perceperea spatiului.
Lumina si spatiu
Spatiul-lumina - spatiu fictiv care se creeaza atunci cand o zona spatiala este iluminata restul ramanand in penumbra/obscuritate. Are limite fictive dar perfect perceptibile . Spatiul
lumina permite o punere inscena, favorizeaza izolarea si concentrarea . Spatiul neiluminat dispare.
Lumina cu caracter de obiect sursa luminoasa (fereastra, vitraliu, obiect iluminat) stabileste un raport de dependenta intre sursa si spatiu.
Sursa concentrata unica se utilizeaza din motive practice sau simbolice
7 Ordinea inevitabila
-Ordinea- regula fundamentala care guverneaza raporturile elementelor ce compun forma.
-Obiectul de arhitectura sau ansamblul de urbanism este intotdeauna structurat
Ordinea constructiei
Ordinea naturii incomensurabila pe plan vizual
Pentru a locui natura, construim ordonand.Regularitatea rezida in esenta constructiei. Geometriaile simple si repetitia elementelor sunt o necesitate a constructiei.
Repetitia , alinierea si juxtapunerea elementelor identice si a metodelor de constructie asemanatoare impun ordinea edificiilor si oraselor noastre Ordinea se naste din structura
si organizare tehnica si sfarseste prin a ne educa ochiul si a
influenta simtul frumosului.
Aceasta regula, odata stabilita transcende imperativele constructive si influenteaza conceptia arhitecturala, suprapunand imperativelor constructiei alte criterii de ordine.
Obiectele actioneaza asupra simturilor noastre si ca forme avand o logica intrinseca si geometrica
Simtul ordinii
Simtul ordinii, desi nu e totalmente innascut se dezvolta din prima copilarie.
Ordinii innascute i se suprapun influente ce variaza in functie de mediu si cultura. nu va exista deci niciodata osingura ordine, masura sau echilibru ideal.
8 Factorii de coerenta
-O opera de arta poate avea reguli de coerenta, rezultate din logica interna, neadmise de regulile de a construi sau de stiintele naturale.
Percepem o figura abstracta prin efectul de grup al partilor componente .
Efectul de apartenenta e accentuat de: repetitie
asemanare
proximitate
inchidere comuna
Factorii de coerenta formala sunt fundamentali in urbanism si arhitectura.
Placerea sau neplacerea cauzate de mediul construit se datoreaza usurintei sau dificultatii cu care putem grupa elementele din campul vizual in unitati recapitulative.
Arhitectura este o arta care actioneaza asupra dependentei intre elemente in vederea stabilirii coerentelor
Repetitie si asemanare
Ochiul are tendinta de a grupa ceea ce este de acelasi tip.
Repetitia, sub forma ritmului ete un principiu de compozitie simplu care da coerenta obiectului construit (sau lucrarii muzucale).
Absenta unei limite (inceput/sfarsit) creeaza o coerenta fara scop la scara detaliului. perturbatoare prin lipsa coerentei ansamblului.
In cazul compozitiilor arhitecturale eterogene (caracterizate prin singularitatea fiecarei constructii) factorii de coerenta pot fi: raportul plin gol, proportiile deschiderilor,unitatea
de materiale si textura
Scara comuna, dimensiunile comparabile ale elementelor sunt un factor de grupare prin similitudine.
Proximitate
-Ochiul tinde sa grupeze elementele apropiate unul de alul, distingandu-le de cele mai indepartate. Intervalul necesar creerii coeziunii vizuale depinde de dimensiunea obiectelor si
de context.
Elementele incluse intr-un fond, chenar, covor se disting de cele exterioare, chiar daca sunt eterogene.
Absenta limitelor clare ne impiedica sa ne facem o imagine coerenta despre oras.
Orientarea elementelor
Ohiul grupeaza elementele cu aceeasi pozitie: orizontala, verticala, paralela.
Figuri eterogene formeaza un grup prin relatia cu strada, piata, sau cu o cladire.
Interactiunea factorilor
Actiunea simultana a mai multor factori (asemanare, proximitate, inchidere, asemanare) determina unitatea ce permite mari variatii particulare.
9 De la ordine la haos
Relatiile intre elemente pot fi mai mult sau mai putin organizate plecand de la textura uniforma, trecand prin ierarhie, cresterea complexitatii pana la ansamblul fara relatii
identificabile (haosul).
Cea mai mare parte a oraselor si lucrarilor de arhiectura se caracterizeaza prin mai multe niveluri de structurare suprapuse intr-o ierarhie proprie compozitiei.
Omogenitate si textura
Percepem o textura atunci cand elementele ei sunt suficient de : apropiate, asemanatoare si numeroase.
O structura omogena este definita de acelasi principiu aplicat obiectelor sau grupurilor de cladiri.
Acest tip de structura se creeaza prin: proximitate, repetitie, similitudine si uneori orientarea elementelor.
Intalnim structuri omogene - de tip hazard (Padurea, pierisul, structuri urbane determinate de topografie)
- de tip trama (sugerata de pozitia solidelor organizand vidul intre elemente)
Alinieri si serii
O configuratie particulara a texturii este cea obtinuta prin repetarea elementelor aliniate (exista o directie preferentiala a alinierii partilor). Aceasta structura se caracterizeaza prin
linearitate si ritm.

Seria nu e necesarmente fondata pe un ritm identic ,ci poate regrupa mai multe ritmuri inunitati mai mari.
Gradatia
Gradatia reuneste doua caracteristici diferite : asemanarea si o diferentaire fare o ierarhie pronintata.
Gradatia este o regula frecvent intalnita in natura si mai rar in arhitectura datorita dificultatilor constructive.
In arhitectura se utilizeaza mai frecvent progresia: - gradati continua crescatoare, fara variatie ciclica.
10 Ierarhia
Ordine mai complexa rezultand din combinarea elementelor in raport cu o scara de importanta. Elementele nu sunt in mod necesar asemanatoare.
Ierarhia se poate crea prin: -variatia dimensiunilor relative
-dispunere (axialitae, centralitate ,simetrie, schimbare de dirctie,etc)
- singularitatea formei in raport cu un context
Figurile geometrice au o ierarhie implicita
Ierarhia implica elemente primare si secundare (dominante si subordonate)
Ierarhia poate implica domnanta obiectului sau a golului.
Contrastul
Pune in valoare doua sisteme formale diferite dandu-le identitate. Necesita o oarecare proximitate, chiar suprapunere.
Exemple ;pozitiv-negativ; luminos-intunecat; mare-mic; orizontal vertical; natural-artificial; rugos-lis.....
Pentru a realiza cominiarea contrariilor este necesar ca diferentele intre ele sa fie suficient de marcate
Complexitatea
In arhitectura conceptul se defineste prin opozitie cu simplitatea , cu elementarul, fiind o grupare a elementelor care ofera observatorului mai mult decat o singura interpretare.
Complexitatea poate rezulta din: suprapunere; devierea de la norma, etc..
Opera complexa are un joc echilibnrat intre ordinea aparenta, ordinea ascunsa si dezordine.
11Contradictia
Exista doua tipuri de contradictie in ansamblurile arhitecturale si urbanistice:
Coliziunea discordanta lipsa de coordonare, coliziune de forte, informatii vizuale contradictorii
Contradictia ca joc intelectual exprima rasturnarea situatiei arhitecturale asteptate prin exprimarea conflictelor ironice. (exemple; manierismul, arhitectura lui Robert Venturi)
Haosul
In haos nu actioneaza nici un factor de coerenta, se caracterizeaza prin conflict si absenta regulilor.
In oras haosul rezulta din acumularea de cladirice au drept obiectiv doar utilitatea proprie , fara a avea drept obiectiv comun constituirea orasului.
Regularitate si iregularitate
Avem nevoie, pentru a ne orienta in lume, sa-i simplificam mental si vizul complexitatea pentru a obtine imagini de memorat.
Pentru a construi, o anumita regularitate este o necesitate tehnica, pentru a pute imbina in mod rational elementele.
a construi este o activitate spirituala, care va cauta de cele mai multe ori sa epaseasca mimetismul naturii sau al faptului socal.
Simplitate
Fascinatia pe care o exercita asupra noastra formele simple este milenara. Formele, volumele, contururile simple rezuma o realitate complexa.
Aspiram la simplitate (nu la banalitate) atat in plan cat si in spatiu.Dupa Gombrich simplitatea este intim legata de de cultura occidentala clasica. (dar o intalnim si in arta
orientala, prin cautarea unor forme anglobante simple, in ciuda bogatiei decorului si detaliului).
Satisfactia spirituala generata de simplitate este legata de preferinte fiziologice si perceptive.
19 Nu exista genuri diferite de arhitectura , ci doar situatii diferite care cer solutii diferite pentru a satisface necesitatile fizice si psihice ale omului (Christian Norberg -Schultz)
Scopul arhitecturii este sa ne emotioneze . Emotia arhitecturala exista atunci cand o lucrare starneste in noi un rasunet in ton cu un univers ale carui legi le ascultam le
recunoastem si pe care lerespectam. (Le Corbusier)
Experimentarea situatiilor de viata ca avand sens, este una dintre necesitatile umane fundamentale, astfel scopul lucrarii de arta este pastrarea si transmiterea sensului. Rolul
arhitectului este acela de a crea spatii cu sens.
Fenomenologia arhitecturii - teorie care intelege arhitectura in termeni concreti existentiali. Dimensiunea existentiala nu e determinata de socio-economic. Conditiile socioeconomice creeaza un cadru al vietii, dar nu ii determina sensurile existentiale. Acestea sunt determinate de structurile fiintarii noastre in lume (Heidegger)
Spatiul existential - nu este o notiune logico-matematica ci include relatiile fundamentale dintre om si mediul inconjurator, putand fi definit prin doua aspecte: - spatiale (de
orientare fizica)
- de caracter (de identificare)
20 Locul este un spatiu cu caracter distinct. (Spatiile in care vietuieste omul, sunt locuri, in acest inteles al cuvantului, locuirea fiind mai mult decat adapost.)Locul, ca termen
concret pentru mediu, este parte integranta a existentei, un fenomen total, calitativ ,care nu poate fi redus la proprietatile sale si nu poate fi descris prin mijlooace analitice
stiintifice. Locul inseamna mai mult decat amplasament, avand o identitate particulara.
Proprietatea esentiala a locului creat de om este inchiderea.
Structura locului poate fi descrisa in termenii peisajului si caracterului si analizata prin categoriile corespunzatoare ale spatiului si caracterului. Cele doua componente ale
spatiului trait se definesc ca :
- organizare tridimensionala a elemenelor (spatiul)
Atmosfera caracteristica deosebit de complexa si greu de definit (caracterul)
Spatiul poate fi,la randul sau, definit sub aspectele geometriei tridimensionale si campului vizual ambele notiuni fiind abstractii ale spatiului concret.
In definirea caracterului arhitecturii (asezare sau obiect construit) pot fi aplicate mai multe tipuri de citire:
-S. Giedion pune accentul pe distinctia interior-exterior , ca baza a viziunii asupra istoriei arhitecturii.
-K. Lynch - creator al conceptului de lizibilitate (imageability) cu definirea elementelor care compun sistemul ordonator: node(nod) ,path(traseu),
edge(limita), district(cartier/zona).
P. Portoghesi interpreteaza arhitectura ca un sistem de spatii.
Heidegger spatiile isi primesc fiinta din amplasare, nu din spatiu
21 Relatia interior exterior se defineste prin gradele diferite de extensie ale spatiului.
Asezarea si peisajul au o relatie caracteristica de tip figura-fundal, inchiderea devenind centru, punct focal al mediului inconjurator.
Spatiul concret se defineste prin principiile topologice ale centralitatii, directiei, ritmului si proximitatii.
Caracterul este elementul definitoriu al prezentei reale , modul de baza in care lumea este data . Toate locurile au caracter. O cerinta esentiala a obiectului de arhitectura este
redarea caracterului (locuinta -protectoare; sala de bal-festiva; biroul-practic; biserica-solemna). Caracterul unei familii de cladiri este condensat in motive caracteristice
(ferestre, usi, acoperisuri )
Prin relatia intre locul natural si cel construit de om , omul :
-vizualizeaza intelegerea naturii
-complementeaza situatia data - oferindu-i ceea ce ii lipsea
Simbolizeaza intelegerea naturii (fiecare artefact este o imago mundi)
Scopul esential al unei cladiri este acela de a face un sit sa devina un loc, adica sa descopere intelesurile prezente potential in mediul dat.
Orice loc trebuie sa aiba capacitatea de a primi continuturi diferite.
Un loc poate fi interpretat in mai multe moduri.
La inceputul procesului de creatie arhitecturala locul este prezent ca un dat si experimentat in totalitate, la sfarsitul procesului trebuie sa apara ca o lume structurata,
iluminata de analiza aspectelor spatiului si caracterului.
22 Identitate si istorie
Necesitatile succesive ale perioadelor istorice determina modificarea nevoilor umane. Istoria implica schimbari practice, sociale ,cuturale, toate avand implicatii fizice.
Cum isi pastreaza un loc identitatea in decursul istoriei?
Stabilitas loci este o necesitate umana esentiala: identitatea umana presupune identitatea locului.

Genius loci se manifesta ca :

- amplasament
- configuratie spatiala
- articulatie caracteristica
Ce anume trebuie respectat pentru asigurarea continuitatii?
- tipul de asezare
- modul de a construi (masiv, scheletal, etc...)
- motivele caracteristice
Stimmung leaga omul de locul sau si impresioneaza vizitatorul ca o calitate locala particulara.
Modalitatea de a respecta genius loci poate fi descrisa prin conceptul de tema si variatiuni.
Super cladirile distrug scara si sensul locului . Libertatea in creatia arhitecturala trebuie inteleasa nu ca un joc arbitrar ci ca participare creativa.
23 Locul in conemporaneitate
Pierderea locului
Identitatea umana este determinata de cresterea intr-un mediu caracteristic. Saracia stimulilor poate cauza pasivitate si capaitati intelectuale reduse.
Dupa al doilea razboi mondial orasele au suferit schimbari profunde , fiind reconstruite dupa cu totul alte principii decat cele ale trecutului
Spatial noile structuri au pierdut caracteristicile esentiale ale inchiderii si densitatii
Are loc disparitia strazii. Obiectele construite sunt dispersate.
Relatia figura fundal nu mai exista cladirile nu mai formeaza grupuri lizibile.
Problema urbana
Tesutul urban devine deschis, continuitatea peretelui urban este intrerupta, coerenta urbana este afectata. Cartierele isi pierd identitatea , afectand lizibilitatea orasului.
Caracteristica dominanta a mediului devine monotonia. Prezenta noilor cladiri e slaba. Mediul urban reconstruit ofera prea putine surprize sau descoperiri. Incercarile de a rupe
monotonia par mofturi arbitrare.
Are loc o pierdere a structurilor spatiale care asigura o identitate a locului. Orasul preia principiile locuintei moderne plan liber, continuum spatial fluid aproape fara distinctie
intre interior si exterior. Acest tip de spatiu poate fi adecvat pentru locuinta unifamiliala suburbana, dar orasul are nevoie de o distinctie clara intre public si privat .
Orasul modern se bazeaza pe o confuzie a scarilor. Mediul este inteles strict la nivel fizic si redus la nevoia de aer, lumina, spatiu verde
Majoritatea cladirilor moderne exista intr-un nicaieri. Nu sunt legate de peisaj si nici de un intreg urban coerent, ci isi traiesc viata abstracta intr-un fel de spatiu matematictehnologic care distinge cu greu intre sus si jos.
24 Planul liber este anti-urban. Transpus la scara urbana less is more devine monotonie sterila.
Majoritatea cladirilor moderne exista intr-un nicaieri. Nu sunt legate de peisaj si nici de un intreg urban coerent, ci isi traiesc viata abstracta intr-un fel de spatiu matematictehnologic care distinge cu greu intre sus si jos.
Rolul Modernismului
Modernismul, cu arhitectura libera, verde, apare ca reactie la conditiile inumane ale orasului industrial de secol XIX, avand drept punct de pornire necesitatea unei locuiri mai
bune.
Wright, prin arhitectura sa cu un marcat caracter tectonic, urmareste o inradacinare si eliberare in acelasi timp. Distruge cutia si creeaza o noua legatura interior-exterior.
Le Corbusier, Gropius, reprezentanti ai civilizatiei europene, nu au aceeasi legatura cu traditiile locale, viziunea lor fiind caracterizata printr-un inalt grad de abstractizare.
In stilurile istorice arhitectura locuintei era determinata de sus locuinta reflectand formele incarcate de sens ale bisericilor si palatelor.
In modernism, functiunea publica este privita ca o extensie a locuintei. Arhitectura creste din viata de zi cu zi nemaifiind bazata pe autoritate si dogma.
Stilul International, promovat de Bauhaus, sustine ca arhitectura nu ar trebui sa fie locala sau regionala ci sa porneasca de la aplicarea acelorasi principii.
In 1954 in eseul On the New Regionalism giedion cere respect pentru modul de viata, care ar trebui studiat cu reverenta si sustine respectul individualitatii si necesitatea ca
arhitectura sa satisfaca si nevoile emotionale.
Redescoperirea locului
Robert Venturi, in Complexity and Contradiction in Architecture pledeaza pentru o abordare de tip si-si (both-and)
mai degraba decat ori-ori (either- or).
O apropiere care ia in considerare circumstantele locale era deja vizibila in opera lui Alvar Aalto , prin reintroducerea formelor topologice (ex.Pavilionul Finlandei, Mitt Senior
Dormitory). Un caracter local programatic au Vila Mairea si Primaria din Sajnatsalo. Lucrarile lui Aalto sunt eminamente romantice si ilustreaza modul in care aceasta
atitudine a fost capabila sa elibereze arhitectura moderna de abstractiile cosmice ale modernismului european timpuriu
In cazul lui Le Corbusier schimbarea poate fi perceputa inca de la formele plastice prezentein L`unite d`Habitation, dar este manifesta incepand cu capela din Ronchamp (195355)vas de concentrare interna si meditatie (L.C.) ce marcheaza reintoarcerea la dimensiunea psihologica a arhitecturii. In ceea ce priveste urbanismul, ideea unui miez urban
apare cu claritate in capitoliul din Chandigarh.
Louis Kahn - What does this building want to be?
A creat o arhitectura de spatii incluse si deschise, cu simetrii si asimetrii, grupuri si noduri cu peretii intelesi ca prag, asupra careia a meditat in forma poetica. In conceptia lui
Kahn arhitectura este ordine construita .
Caracterul locurilor rezulta din spatialitate si modul in care primesc lumina. Camera era definita ca un loc cu caracter particular iar cladirea, ca o societate de camere.
Anii 70
Caracterul atemporal si rigid al rationalismului lui Aldo Rossi.
Istoricismul modern, prezent mai ales in SUA ca mod de a simboliza puterea institutiilor si firmelor.
Exemple remarcabile : Jorn Utzon, Atelier 5, Pietila, Stirling.
25 Schita conceptuala se ralizeaza intr-un format liber, fara constrangerile scarii , sau proiectiei ortogonale. Poate contine parti nedefinitivate, material grafic si note scrise. Gradul
de detaliere al elementelor schitate difera.
Arhitectul deseneaza si studiaza schita intr-un proces continuu . Schita contine o mare parte de date intentionale si unele neintentionale. Acestea pot fi sesizate/ descoperite in
procesul contemplarii.
Schita se citeste in mod continuu ne raspunde in timp ce o creem. Raspunsurile determina miscarile urmatoare. Schitam continuu in felul in care scriem o ciorna.
Tehnica utilizata de majoritatea arhitectilor-utilizarea calcului de studiu faciliteaza revizuirea continua a schitei, creind serii de studii. Desenul nou se realizeaza imprumutand
partial formele deja desenate si adaugandu-le altele
26 Schita- subcategorie a desenului ce poate include:
-desen de observatie
-generare de idei
-diagramare
-desen de lucru
mazgaleli
-

Schita nu este necesarmente incompleta sau prost construita , desi poate fi si una si alta.

De fapt, procesul elaborarii reprezentarilor pictoriale si diagramatice a fost tratat in mod traditional ca o indemanare mai mult decat ca parte esentiala a procesului
de gandire asupra unei probleme de proiectere (design) si de elaborare a unei solutii. ' (Purcell and Gero 1998).
schita si desenul sunt mai mult decat simple mijloace de a-i lasa pe altii sa stie ce gandim sau cai de a ne revela noua insine ce gandim, sunt mijloace de a ne extinde si simultan
de a ne transforma intelegerea, .
Cei care schiteaza gandesc si actioneaza diferit (char si atunci cand nu schiteaza in mod activ)
Abilitatile de dsenare dispar
- datorita lipsei desenului din programele de invatamant liceal
- concurentei programelor de desenare (CAD) care sunt privite ca
substitut al desenulu.

27 Psihologia desenului de studiu (schitei) scopul psihologilor este de a descoperii felul in care lucreaza mintile creative ale designerilor.

- schita este un mijloc prin care putem efectua sarcini ce sunt peste capacitatile noastre de imaginare mentala . Creerea de imagini mentale se realizeaza cu ceea ce s-a numit
blocul de schite vizual- spatial o facilitate a cognitiva inclusa in memoria pe termen scurt. Cand sarcinile sunt prea complicate, simtim nevoia de a le exterioriza.
Sarcinile de design sunt complexe si multifatetate(unfolding)- un gen de complexitate care ne depaseste in lipsa externalizarii.
Schita proiecteaza informatie vizuala in forma vizuala si e un mod de a intra in contact cu ceea ce este indescriptibil prin cuvinte , nu o stenodactilografiere a gandirii discursive
ci un cu totul alt domeniu.
28 Dupa Purcell si Gero (1988) schita constituie o forma particulara a sistemului de simboluri, caracterizata prin sintactica si semantica, densitate si ambiguitate si aceste aspecte
ale schitei permit transformarea laterala.
Transformarile laterale sunt cele prin care o idee se dezvolta tangential .
Transformarile verticale- sunt modificari lineare ale une idei.
In contrast cu schita , desenul de calculator este non-dens si ne-ambiguu si in consecinta ar trebui sa faca transformarile laterale dificile. (Purcell si Gero )
Schita ne-densa si ne-ambigua impiedica si ea dezvoltarea transformarii laterale.
Diagramarea o subcategorie a schitei care permite exprimarea vizuala a unei problematici care nu este in mod evident vizuala.
Felul in care schitarea si diagramarea se intrepatrund in procesul proiectarii ofera ambiguitate si densitate suplimentara procesului
29 Procesul de design (dupa Lawson 1977) este unul de analiza si sinteza intretesute, analiza a temei de proiectare si a situatiilor ei si a situatiilor rezultante privite prin prisma
procesului de design. Pare deci rezonabila utilizarea unei metode care permite pendularea intre analiza si sinteza.Acest proces este in mod deosebit important in designul
ambiental, cand un sit anume trebuie explorat de designer. Aici schita ca parte a explorarii sitului actioneaza ca inceput al procesului de design, prin transpunerea analizei de sit in
domeniul schitei de la inceput. Aceasta posibilitate de a transcende cuvitele , permite o analiza complexa. Nu e vorba doar de mijloacele de exprimare a analizei, ci de fapt de a o
realiza.
Schita presupune o facilitate a conexiunii mana-minte. Mana genereaza o schita ochiul o reinterpreteaza- o idee noua apare.
Pentru arhitectul peisager schita est o metoda de lucru mental ce presupune cel putin cinci aspecte diferite: colectarea de impresii senzorialel, descoperirea si formulaea
problemelor, rezolvarea problemelor , si organizarea pentru a le comunica altora.
31 Care este rolul structurii in cadrul obiectului de arhitectura?
In numeroase cladiri structura este fie ascunsa fie nesemnificativa.
In afara asigurarii si rezistentei structura poate avea un important rol in definirea suplimentara a functionalitatii cladirii si in expresivitatea arhitecturala, accentuind idea si cerintele
proiectului.
Citirea arhitecturala a structurii se bazeaza in mod preponderent pe impactul spatial al acesteia.
Numai structura aparenta poate contribui la expresivitatea arhitecturala. Optiunea pentru structura aparenta sau ascunsa ii apartine in intregime arhitectului si depinde de conceptul
arhitectural. O cladire cu structura ascunsa poate miza pe alte mijloace de expresie . In general se opteaza pentru structura aparenta in situatiile in care aceasta contribuie la
accentuarea semnificatiei arhitecturale.
Dupa Fr. Ching forma arhitecturala se refera in primul rand la exteriorul cladirii (forma,silueta, volum) si mai apoi la organizarea interna si principiile unificatoare. Forma
cupride mai multe propprietati vizuale si relationale (marime, culoare, textura, pozitie, orientare, inertie vizuala) fiind inteleasa ca volumetrie tridimensionala dar cuprinzand si
aspecte arhitecturale aditionale (cum ar fi forma si configuratia structurala) in masura in care organizeaza si unifica proiectul de arhitectura.
Volumetria tridimensionala a unei cladiri poate fi complet independenta de configuratia ei structurala.
.
32 Rolul structurii in conceperea obiectului de arhitectura:
In cele mai multe cazuri in conceperea proiectului, exista o separare clara intre structura si arhitectura.
Arhitectii determina forma cladirii dupa o serie de considerente intre care cele structurale nu se situeaza pe primele locuri. Printre considerentele initiale se numara :relatia cu situl,
functiunea ca raspuns la tema-program si incadrarea in plafonul financiar.
In general, in viziunea arhitecturala, structura urmeaza forma
Punctul de vedere opus este si el intalnit:
in cazul lui Viollet le Duc cu referire la arhitectura gotica.
Pier Luigi Nervi:
Mai mult decat atat,am convingerea profunda si aceasta convingere este sustinuta de o judecata critica a celor mai semnificative lucrari arhitecturale ale prezentului si
trecutului - ca aparenta exterioara a unei cladiri bune nu poate, si nu trebuie sa fie altceva, decat expresia vizibila a unei realitati structurale sau constructive eficiente. In alte
cuvinte, forma trebuie sa fie rezultanta necesara si nu baza initiala a structurii
Exista tipuri de cladiri in cazul carora abordarea care da prioritate formei structurale este cea adecvata. Printre acestea se numara : sali de auditii si spectacol, stadioane, arene, sali
de sport. In principiu este vorba de totalitatea functiunilor care necesita deschideri mari.
33 Tipuri structural- arhitecturale
Structuri de tip coaja:
Sinteza pura a formei arhitecturale si structurale. Rezista incarcarilor si le transmit cu grosimea minima minima .
Se bazeaza pe geometria curba tridimensionala si orientarea si amplasarea corecta a punctelor de descarcare.
Suprafetele pot fi lise sau nervurate.
Structurile de tip coaja pot fi construite si din elemente lineare de metal sau lemn, ca in cazul domurilor geodezice. Desi suprafata rezultata este fatetata si trebuie imbracata
structura defineste forma arhitecturala
Tipuri structural- arhitecturale
Structuri pe cabluri
Transfera incarcarile la suporturi prin intindere.
Pot fi utilizate sisteme de beton armat, in care betonul inchide si protejeza structura metalica, realizand inchiderea.
Se calculeaza astfel incat greutatea acoperisului sa fie superioara fortelor rezultate din actiunea vantului.
Tipuri structural- arhitecturale
Structuri cu coaste:
Genereaza si definesc forma arhitecturala, desi necesita un sistem anvelopant suplimentar.
In mod obisnuit stau inconsola sprijinindu-se pe fundatii
Daca sunt inclinate fata de verticala sau curbe necesita elemente transversale pentru a asigura echilibrul
In principiu sunt adecvate pentru a adaposti un volum interior unic.
Tipuri structural- arhitecturale
Arce
Desi necesita suprafete de inchidere suplimentare delimiteaza in mod clar spatiul asigurand sinteza arhitectural-structurala.
Prin variatia formei arcelor se pot obtine forme tridimensionale complexe.
Tipuri structural- arhitecturale
Pereti
Constituie un sistem ce integreaza spatiile arhitecturale si structura.
Peretii delimiteaza spatiile interioare , definesc suprafete dominante ale fatadei.
Forma rectilinie a peretilor accentueaza ortogonalitatea arhitecturii.
34 Exteriorul cladirii
Este determinat de interrelatia structura-anvelopanta.
Structura poate contribui la aspectul fatadei prin:
-modulare (genereaza desene care introduc varietate, ritm si ierarhie)
-adancime si textura
-ca filtru vizual
-asigurand conexiunea interior exterior
Sporind expresivitatea obiectului architectural