Colin ROWE

CRIZA OBIECTULUI: IMPASUL TEXTURII

Calenic Andrada l Holostencu Daria l Grupa 35B l Arhitectura-Context-Peisaj l 2016-2017

Colin ROWE
Istoric, critic, teoretician si profesor
de arhitectura englez.
Primul eseu a fost intitulat
Matematica Locuintei Ideale in
1947.
A predat arhitectura la Universitatea
din Texas si Cornell.
A influentat lumea arhitecturii si a
urbanismului in secolul al XX-lea.
A publicat impreuna cu Fred Koetter
in 1978 lucrarea Collage City o
analiza critica a dezvoltarii si a
esecului urbanismului modernist,
propunand in schimb o structura
urbana care pastreze elemente ale
orasului traditional.
1920 1999

Criza Obiectului: Impasul Texturii

 CRIZA OBIECTULUI: IMPASUL TEXTURII
In capitolul Criza obiectului: Impasul texturii autorii
trateaza spatiul public, punand in balanta relatia figura-
fond si plin-gol din cele doua tipuri de tesut urban: cel
traditional si cel modernist.
La inceputul capitolului, autorii pornesc de la critica
adusa arhitecturii traditionale ce punea accentul pe
reprezentarea domeniului public si a fatadelor, lasand
spatiile nevazuteprecum curtea din spate prada
insalubritatii fizice si morale. Aceasta critica este
urmata de viziunea modernistilor, urbanismul
functionalist , unde orasul modern, proiectat, vrea sa
indeplineasca principiile igieniste .
Orasul modernist este vazut ca pe un agregat de
fragmente discontinue. Marile bulevarde sunt de prisos.
Fatadele lor nu reusesc absolut deloc sa realizeze o
trecere adecvata intre public si privat.
ORASUL TRADITIONAL
Prada insalubritatii
O arhitectura a fronturilor
Configurarea locuintei de la
exterior la interior
Spatiu liber (piata, strazile)
este figura pe fundalul creat
de cladiri
ORASUL MODERNIST
Indeplineste principii igieniste
Configuratia locuintei evolueaza
dinspre interior spre exterior, ceea
ce conduce la dezintegrarea strazii
si a spatiilor publice bine delimitate
Repetitie ,lipsa punctelor de reper
Nu respecta principiile gestaliste
pentru care contextul e foarte
important in perceperea obiectului
Considerarea spatiului exterior ca
domeniu public, accesibil tuturor
Criza Obiectului: Impasul Texturii
SPATIUL PUBLIC: STRADA
Pur i simplu, aceste bulevarde sunt bune de nlturat. Faadele lor nu mai
desemneaz nici o frontier util ntre public i privat. Sunt ambigui.
Paris, Bulevardul Richard-Lenoir, 1861-3

Este dat exemplul Parisului de sec 19, in ceea ce

priveste situatia orasului traditional, in timp ce sudul
orasului Amsterdam este oferit drept exemplu al unei
conceptii moderniste alternative la modelul parizian.
Asemanarile dintre cele doua exemple sunt usor de
observat: arterele care converg spre un punct
semnificativ, teritoriul triunghiular care poate fi
folosit pentru dezvoltare sau inserie.
Amsterdam, o ncercare autentice de a oferi un teatru
de existen mai tolerabil prin promovarea igienei,
luminii, aerului, spatiului liber este totusi criticat
pentru ambiguitatea inchiderii fronturilor si este
perceput ca un esec si totodata ca un succes.

Amsterdam Sud, cca. 1961

Criza Obiectului: Impasul Texturii
 Le Corbusier: proiect pentru centrul oraului
Saint-Di, 1945, plan
SPATIUL PUBLIC: CENTRUL ORASULUI
Proiectul lui Le Corbusier pentru centrul
orasului Saint-Di (1945) este comparat cu
piata orasului Harlow (Anglia).
Proiectul pentru St.Di ilustreaz ct se
poate de limpede dilema cldirii de sine
stttoare, a ocupantului spaiului care
ncearc s joace rolul de definitor al
spaiului.
Autorii exemplifica prin compararea celor 2 Harlow New Town, Market Square, anii 1950,
proiecte lipsa coerentei spatiului public din perspectiv
varianta simulata de centru al orasului
din propunerea lui Le Corbusier.
Desi in ambele exemple obiectul este
produdul unui foaier urban major, piata din
Harlow ofera o aproximare mai fericita
Cu toate acestea, piata din Harlow, desi
reala, bine inchegata, simuleaza spatiul
medieval, pierzandu-si astfel credibilitatea
(autenticitatea). Devine decor inserat fara
context istoric.
Criza Obiectului: Impasul Texturii
DILEMA CLADIRII OBIECT (FREE STANDING BUILDING)
O cldire este ca o bul de spun. Bula este perfect i armonioas
dac fluxul de aer a fost distribuit egal din interior. Exteriorul
rezult dintr-un interior.- Le Corbusier -judecat care sprijin, de
preferin, noiunea de cldire ca obiect de sine stttor liber de
jur mprejur.
Prin utilizarea de astfel de cladiri obiect orasul modernist devine o
agregare de obiecte dispersate.
Cu toate acestea cladirile obiecte, nu sunt desconsiderate in
totalitate: edificiile ar putea sa ocupe si sa-si defineasca spatiul, sa-
si mentina individualitatea in timp ce confera continuitate
contextului urban.
Situatia ideala este cea in care ambele entitati (cladirea/plinul si
spatiul/golul) sa se sustina printr-un proces de provocare si reactie.
Proces a a carui rezultat sa fie ca fiecare componenta iese
neinfranta rezultatnd astfel o comunicare plin-gol care sa permita o
existenta comuna. Criza Obiectului: Impasul Texturii
TEXTURA TESUTULUI URBAN: FIGURA-FOND
Nevoia de spatiu si fixatia pe obiect a arhitecturii moderne au condus la un oras cu tesut
lax, o agregare de obiecte disparate intr-un spatiu vast. Se inverseaza raporturile fata de
orasul traditional in care spatiu liber (piata, strazile) era figura pe fundalul creat de cladiri, in
timp ce in urbanismul functionalist, construitul devine figura pe fondul spatiului liber.

Le Corbusier: proiect pentru Saint-Di,plan figur-fundal Parma, plan figur-fundal

Criza Obiectului: Impasul Texturii
TEXTURA TESUTULUI URBAN: FIGURA-FOND
Antisimetria dintre spatiu-figura si cladire-figura se observa cel mai bine in
comparatia exemplificata in text, dintre Galeriile Uffizi care reprezinta un gol
activ urbanistic, pozitiv, figurativ, ce interactioneaza cu contextul, si Unite
dhabitation -inversul celei dintai, o cladire izolata, privata de legatura cu
contextu.
i dac pentru a ilustra plinul esenial nimic nu ne poate ajuta mai mult
dect Unit a lui Le Corbusier, atunci, pentru a da un exemplu de situaie
contrar, nu credem c putem gsi ceva mai potrivit dect Uffizi a lui
Vasari.

Florena, Uffizi, plan Le Corbusier: Marsilia, Unit dHabitation, 1946, plan de situaie
Criza Obiectului: Impasul Texturii
 TEXTURA TESUTULUI URBAN: ANTICIPATIE SI MEMORIE
Autorii utilizeaza o alt comparaie dintre un proiect al lui Le Corbusier i, de data
asta, unul al lui Auguste Perret si anume propunerile prnetruPalatul Aovietilor de
la Moscova.

Cldirile lui Le Corbusier isi proclama Avnd conexiuni spaiale explicite cu

descendena din necesitatea interioar si Kremlinul i inflexiunea curii spre fluviu,
nu prea sunt sensibile la sit (teatrul cldirile lui Perret se circumscriu ideii teatru
anticipatiei) al memoriei. Criza Obiectului: Impasul Texturii
TEXTURA TESUTULUI URBAN: CLADIREA OBIECT SI CLADIREA TEXTURA
Todi, Santa Maria della Roma, Sant Agnese n Piazza Navona
Consolazione poate deveni cu fluctueaza intre cladire obiect si
usurinta Sant Agnese reinterpretarea sa ca textura

Criza Obiectului: Impasul Texturii

TEXTURA TESUTULUI URBAN: POCHE
Poch - fixare n plan a structurii grele tradiionale; matrice plin care ncadreaz
o serie de evenimente spaiale majore

Roma, Quirinale i Manica Lunga Roma, Quirinale i vecinatati, perspectiva aeriana

Cladirea delimiteaza pe de-o parte strada, pe cealalta parte gradinile (spatii

majore) devenind astfel in acelasi timp ocupant al spatiului dar si definitor al
acestuia. Ajutand la lizibilitatea spatiilor adiacente aceasta cladire este o cladire
de tip poch.

Criza Obiectului: Impasul Texturii

CONCLUZII

-Este necesar un echilibru intre cele doua atitudini fata de spatiu si

cladire.
-Obiectul nu trebuie lasat sa se ''vestejeasca'', ci trebuie integrat
intr-o textura predominanta.
- Se incurajeaza coexistenta a ceea ce e planificat deschis, si ceea ce
nu este planficat, accidentul.

Criza Obiectului: Impasul Texturii