2.2.

Relatia structura- imagine in diverse stiluri contemporane

2.2.1 Despre principalele miscari contemporane in arhitectura

2.2.2 Despre tendintele arhitecturii al inceputul secolului 21
2.2.3 Concluzii ale analizei stilurilor

Cercetarea relatiei dintre forma arhitecturala si structura de rezistenta sub

aspect al implicatiilor estetice poate sa fie privita in raport cu incadrarea
arhitecturii in stiluri si curente contemporane. Asa cum am aratat in studiul
istoric al arhitecturii, al teoriei arhitecturii, al teoriilor mecanicii structurilor si al
rezistentei materialelor, in diferite perioade de timp s-au stabilit relatii intre
abordarile structurale si conceptia formala. In contemporaneitate se densifica
simultaneitatea existentei de curente paralele si de directii experimentale
divergente, fapt care ne face sa chestionam stilurile, miscarile si curentele,
sau scolile de arhitectura din punctul de vedere al incarcarii estetice atribuite
structurilor. Vom trata curentele contemporane semnificative intr-o ordine
neimportanta atata timp cat exista o simultaneitate caracteristica pluralismului.

Figura 10. Charles Jencks, Arborele evolutiv al arhitecturii post- moderne.

20
Un rezumat sintetic al perioadei de dupa cel de- al doilea razboi mondial,
incluzand contemporaneitatea, ne este oferit de Charles Jenks in “The New
Paradigm in Architecture” – Noua paradigma din arhitectura, lucrare aparuta
in anul 2002. Autorul ilustreaza intreaga arhitectura postbelica printr-un arbore
evolutionar, un grafic care cuprinde 21 de miscari si tendinte, 500 de referinte
construite si 9 mari arhitecti care au influentat major arhitectura prin critica si
trendintele de modificare a modernismului ca si curent central.
In 1960 post- modernismul a inceput cu “counter culture”- cultura de tejghea
si a innoit preocuparea pentru urbanism. S-au creat o serie de miscari precum
contextualismul, arhitectura participativa, regionalismul critic.
In perioada anilor 1980 diferitele tendinte se coaguleaza in jurul clasicismului
post- modern, care a durat circa zece ani.
Anii 1990 au fost dominati ca reactie de mai multe miscari neo- moderniste.
Se contureaza cateva tendinte importante: folding, (impaturire, pliere), blob
(bula, picatura) si bimorphic design pe de o parte si metaphisical design pe de
alta, ambele asistate de computere in procesul de creatie. Mixajul acestora a
dus la succesul lui Frank Gehry cu Guggenheim Museum din Bilbao. A
rezultat acel “enigmatic signifier”- semnificantul enigmatic prin care marea
cladire publica sugereaza mult mai mult decat este.
Cei noua arhitecti considerati de Jencks ca cei mai determinanti in arborele
sau sunt; Le Corbusier, Venturi, Rossi, Stirling, Hollein, Eisenmann, Gehry si
Libeskind.

2.2.1 Despre principalele miscari contemporane in arhitectura

Rationalismul este o continuare a modernismului si o continua reafirmare a

valorilor sale si a adaptabilitatii contextuale inca actuale. Intelectual dar si
senzorial, rationalismul face apel la formulele plastice moderne care cuprind o
structurare structurala logica, rationala ca si titlul generic, in compozitii fara
excese. Structurile sunt utilizate fara a se miza preponderent pe acestea, intr-
un tot echilibrat, clasic modern, continuu si complex. Un exemplu poate fi
considerat pavilionul portughez de la Lisabona, din 1998, realizat de Alvaro
Siza, rationalist dar si minimalist, promotor al unor forme moderne profund
inspirate de un spirit meridional. Elementele monumentale, modern clasice
ale corpurilor de pe aripi sunt legate printr- o copertina usor curbata de o
eleganta si suplete maxima. Performanta structurala este exploatata estetic
spre sublim. Structura este disimulata, implicita, chiar ambigua.

Figura 11. Alvaro Siza, pavilionul Portugaliei la Expo Lisabona 1998.

21
Neomodernismul apare tot ca rezistenta la schimbare si continuitate a
modernului prin echilibrul plastic, functional si structural pe care il propune.
Limbajul formelor structurale moderne este cel al formelor moderne: plinul si
golul, consola, parterul liber, fereastra banda, dar si compozitiile neoplastice,
intre dezinvoltura si echilibru static explicit. Scoala olandeza de arhitectura s-a
facut remarcata prin cele cateva de superstaruri cunoscute in toata lumea, dar
si prin calitatea constant ridicata a arhitecturii medii din tara lalelelor. Rem
Koolhaas, Ben van Berkel si Caroline Bos, Mecanoo, MVRDV, Adrien Geuze,
Neutelings Riedjik sunt doar cateva nume sonore, dar poate impresia cea mai
puternica lasata de contemporaneitatea olandeza dincolo de fenomenul
“superdutch”este arhitectura neomoderna aproape generalizata. Bolles si
Wilson realizeaza prin Quay buildings din Rotterdam, in 1996, un exemplu de
aplicare a limbajului modern in formule actuale, in care structura de sustinere
a maselor este voit explicitata distinct si incarcata de aluziv catre casa-
masina a lui Le Corbusier si catre rationalismul functionalist.

Figura 12. Bolles si Wilson, Quay Buildings, Rotterdam, Olanda, 1996.

Deconstructivismul, astazi pe cale de disparitie, sau mai degraba de

transfigurare in directii digitale poate fi privit ca un produs complex, animat de
o filosofie proprie care graviteaza in jurul conceptiilor lui Jaques Derrida.
Aproape imposibil de aprofundat fara tehnologie si reusite structurale,
deconstructivismul este poate terenul stilistic in care structurile de rezistenta
sunt incarcate cu misiuni estetice de baza. Coop Himelb(l)au sunt sinonimi cu
arhitectura deconstructivista. Complexul de cinematografe Ufa Cinema Center
din Dresda aduce in anul 1998 o lucrare care contrasteaza cu arhitectura
socialista est- germana din context si sugereaza prin freamatul volumetric
ceva din imaginea in miscare care este specifica celei de-a saptea arte.
Structura este si ea deconstruita, miscata, dinamica desi statica, deci
contradictorie si nelinistitoare.

22
 Figura 13. Coop Himelb(l)au, Ufa Cinema Center, Dresda, 1996.

Minimalismul este modern in esenta, transcultural, facand posibila intalnirea

occidentului si a orientului sub semnul esentei elegante de factura miesiana.
Minimalismul este “less is more” imbogatit cu materialitate si textura, detaliu si
rafinament. Structura se exprima ascuns ca elemente dar evident ca efecte. O
structura esentializata este prezentata simbolic in exemplul al carui autor este
japonezul Fumihiko Maki. Kaze-No-Oka Crematorium din Nakatsu, din 1997,
este o lucrare care doreste prin expresia minimala sa fie adecvata functiei de
reculegere datorata destinatiei. Stalpul devine arhetipal, misterios si
contradictoriu, parand ca nu sustine nimic, sau din contra prin “gestul” sau
structural sustine lumina insasi. Metafora minimala se bazeaza total pe
elementul structural in acest caz, furnizand substanta estetica.

Figura14. Fumihiko Maki, Kaze-No-Oka Crematorium, Nakatsu, 1997.

Neoexpresionismul este o alta continuare a unor formule arhitecturale ale

secolului al xx-lea. Opus intrucatva minimalismului, expresionismul face uz de
elemente evidentiate, motiv pentru care structurile sunt frecvent utilizate atat
ca element de ansamblu, definitor, cat si ca element de accent. Santiago
Calatrava practica un expresionism de factura structurala, creatia de forme
fiind o continua preocupare in fiecare lucrare. Gara Oriente Station din
Lisabona, finalizata in 1998, este un exemplu in acest sens. In cazul
expresionismului structura este frecvent utilizata in scopuri estetice, desi
diferiti creatori apeleaza si la alte elemente pentru aceeasi intentie.

23
 Figura 15. Santiago Calatrava, Oriente Station, Lisabona, Portugalia, 1998.

Clasicismul revival, readuce in atentie formulele multiseculare, arhetipale,

postuland continuitatea valorilor arhitecturii ca independenta de inovatie si
posibila gratie unui limbaj stabil si universal. Structurile de rezistenta se
exprima si ele in mod clasic in acest context, adica fara a fi accentuate.
Clasicismul in formulele sale neo, reconsiderate, sufera de un decalaj dintre
limbajul expresiv si tehnologiile contemporane, deobicei evitate sau ascunse
atunci cand se face totusi apel la contributia lor. De aici vechea acuza de
nesinceritate structurala profunda, care este evident depasita in
contemporaneitate ca nemaifiind o conditie estetica. Referintele recente sunt
putine, pentru ca miscarea clasicista ramane colaterala marilor arhitecti care
se orienteaza spre noi dezvoltari stilistice si coboara intr-o existenta curenta,
comuna, dar asa cum isi asuma prin optiunea asupra unui limbaj “vesnic”,
ramane de neuitat prin noi si noi prezente si interpretari.

Postmodernismul poate fi vazut ca o grupare de tendinte contemporane sau

ca formula “main stream”, prima etichetare fiind cea predilect critica, cea de-a
doua fiind forma larg acceptata de public, care identifica mai usor formulele
pure decat elementele, componentele sau tendintele de granita. Desi unii
critici il considera mort, asa cum s-a afirmat la un moment dat si despre
arhitectura moderna, agenda postmoderna persista prin lucrarile arhitectilor
care s-au consacrat intr-un anumit limbaj. Unul dintre acesti “statornici” este
elvetianul Mario Botta care este fidel de aproape 30 de ani unui limbaj
geometric clar si sobru, dar si ambiguu, de un sobru la limita ludicului. Posibil
de etichetat si ca minimalist datorita esentializarii practicate, Botta ramane
eminamente postmodern. Structura este folosita pentru sustinere geometriilor
ample, fiind intotdeauna generatoarea de efecte dramatice. Aproepe fara
exceptie in arhitectura lui Mario Botta exista accente structurale
monumentale, dramatice, cu efect estetic determinant.

24
 Figura 16. Mario Botta, Saint John the Baptist, Mogno, Ticino, 1998.

High- tech- ul, sau inalta tehnologie este un curent in sine dar si o eticheta a
elementelor care intra in compozitii cu alte dominante stilistice caracterizate
de rezolvari tehnologice avansate. High- tech- ul poate avea la randul sau
forme rationaliste sau expresioniste.

Figura 17. Rafael Vinoly, Samsung Corporate Headquarters, Seoul, Coreea,

1999.

High- tech- ul s-a instalat confortabil in contextul globalizarii si transferului de

know- how dinspre vest spre est. Simbolizan ancorarea in prezent, in
actualitatea ultima si in permanenta competitie cu toate celelalte realizari din
domeniu sub raport al performantelor tehnologice si mult mai putin din punct
de vedere cultural, inalta tehnologie este civilizatoare. Structurile sunt cel mai
intens utilizate estetic in acest camp. Noua monumentalitate contemporana
este fara indoiala high-tech. Un exemplu ilustrativ este cladirea Samsung din
Seoul, Coreea. In acest caz excesul de expresivitate rezultat din ambitia de
exprimare este evident, cladirea fiind parca doar un pretext pentru structura.

25
Arhitectura ecologica este cea care raspunde atat problemelor resurselor
initiale si de exploatare a constructiilor cat si la relatia intre mediul artificial si
cel natural. Aspectele ecologice sunt de dorit si chiar prezente in toate
curentele de arhitectura, dar atunci cand imbraca formule accentuate devin
caracteristica de baza. Ecologia metiseaza cu succes cu high- tech- ul dar si
cu low- tech- ul sau vernacularul. Unul din exponentii unei formule high- tech
ecologice este Ken Yeang care incearca sa aduca apropierea de natura in
lumea zgarie- norilor.

Figura 18. Ken Yeang, proiect pentru turnul Nagoya Expo 2005.

Vernacularul contemporan subzista in diferite regiuni ca forma culturala

specifica, fiind mai mult o explicatie fenomenologica decat o eticheta in
spatele careia sa poti sa intelegi ce desemneaza. Vernacularul imbraca astfel
o multitudine de variante “ale locului”. Arhitectura culta investigheaza formele
de construire traditionale, spontane, transmise din generatie in generatie, ca
fiind o vesnica sursa de inovatie verificata, de bun- simt si de reinterpretare a
unei intelepciuni inegalabile. In plus o anumita logica a traditionalului conduce
catre o estetica specifica. In acest domeniu structurile de rezistenta sunt
tributare unei forme de ratiune constructiva si materialelor traditionale.
Reusita estetica este rodul unui tot edificat, nu prin diferenta ci prin
reinterpretarea specificului.

Arhitectura populista este o miscare care tine de caracteristicile societatii de

consum si de mecanismele creatiei produselor caracteristice. Daca
disnyficarea este caracteristica atribuita arhitecturilor tip parc tematic, Las
Vegasul fiind un colaj de astfel de utopii dezirabile, recent directia cea mai
consistenta poarta numele de dubaizare. Noul El Dorado este in Emiratele
Arabe unde poti sa-ti construiesti propria insula cu zgarie-nor pe ea si sa
participi la o frenezie a shoppingului ostentativ. Arhitecti cunoscuti admira si

26
participa la cultivarea acestui fenomen, bineinteles cu o subtilitate care scapa
privitorului neavizat, probabil mai mult dintr-o provocare acceptata a conditiei
umane. Arhitectura fiind declarativa, structurile de rezistenta sunt si ele de
multe ori cele care sustin explicit discursul formal.

Figura 19. Jon Jerde, Canal City, Hakata, Japonia, 1996.

Arhitectura fractala este rezultatul acestei perioade de inceput a erei

digitale. Fractalii fluizi sau formele “blobs”, declarate castigatoare in fata
formelor cubice si a grilelor inca de la bienala de la Venetia din 2000 au trecut
de la fantezii virtuale la realitate construita, gasindu-si aplicatii sprijinite pe
grafica CAD si pe prefabricarea avansata.

2.2.2 Despre tendintele arhitecturii al inceputul secolului 21

Cu ocazia Bienalei de la Venetia din 2000, curatorul de atunci, arhitectul

italian Massimiliano Fuksas promova genericul “More ethics, less aesthetics” -
mai multa etica, mai putina estetica. Preocuparile actuale ale arhitecturii, tot
mai putin distincte de cele ale fenomenului urban si mai ales al metropolei
continua cautarile spre alte forme de arhitectura, democratica, statistica,
inteligenta. Capitolul dedicat avangardei va incerca sa contureze orientarile
de ultima ora. Revenind la momentul 2000, al trecerii in noul mileniu, marile
asteptari ale omenirii nu au scutit arhitectura de proba momentului. In 2000 se
vorbea de confruntarea dintre “cubes and blobs”, forme cubice si forme fluide,
bule, picaturi… Criticii au decis ca cele din urma au castigat, puternic
sustinute de asistenta computerelor in proiectare. De atunci fractalii au
devenit fluizi, formele continue dupa cativa ani de edificari, constructiile recent
realizate arata ca ceea ce parea o fictiune virtuala se poate realiza cu
tehnologia actuala si ca arhitectura viitorului este deja construita prin
productiile lui Zaha Hadid, Foreign Office Architects, Nox sau UN Studio.
Despre felul in care se produce arhitectura actuala, mutatiile din interiorul
procesului de creatie marcat de era digitala vom vorbi in cel de-al treilea
referat.

27
Peter Eisenmann este dupa Charles Jencks cel mai important lansator al
noilor curente din perioada noii paradigme din arhitectura si anume inlocuirea
paradigmei mecanice cu cea electronica. Arhitectura digitala este relationata
culturii media. Eisenmann vorbeste despre haos, emergenta, complexitate,
morfogeneza, impachetare, nonlinearitate si fractali. Tinerii Jeff Kipnis si greg
Lynn, lucrand in studioul lui Eisenmann au pus la punct teoria impachetarii
(folding), bazate pe scrierile filosofului Gilles Deleuze, “Le Pli” – Pliul, din
1988. Kipnis si Lynn publica in 1993 “The Fold, Leibniz and the Baroque”-
Pliul, Leibniz si barocul. Plierea este atat fizica cat si metafizica, calea prin
care mintea intalneste corpul intr-o continuitate. Revista Architectural Design
publica Cyberspace si Hypersurface, despre conceptele care stau la baza noii
arhitecturi. Peter Zellner publica in 1999 “New Forms in Digital Architecture”-
Noi forme in arhitectura digitala, in colectia “Hybrid Space”, sintetizand noile
conceptii.

Categoria superstructurilor poate fi privita ca distincta, fara a face parte dintr-

un curent sau stil, dar avand o prezenta puternica in epoca intr-o competitie
neoficiala si profund civilizatoare a marilor realizari.

Figura 20. Foster and Partners, Millennium Tower, Tokyo, proiect 1989.

2.2.3 Concluzii ale analizei stilurilor

Cateva concluzii se impun la finalul acestei investigatii a stilurilor

contemporane:

• Contemporaneitatea actuala ca perioada de referinta incaleca peste

sfarsitul secolului al 20- lea si inceputul celui de- al 21- lea. Exista o
continuitate in domeniul pluralismului stilistic din arhitectura
contemporana, dinspre grupajul post- modern spre fenomenele
inceputului erei digitale.

28
 • Toate curentele din jurul fenomenului post- modern isi continua
manifestarile, dar in mod inegal, existand predilectii pentru anumite
forme care se anunta ca fiind cele care vor domina viitorul.
• Globalizarea economica si culturala se amplifica si odata cu ea si
portabilitatea profesiilor legate de arhitectura si constructii. Arhitectii si
inginerii reputati construiesc oriunde pe pamant.
• Fenomenul super- starurilor din domeniu se accentueaza odata cu
proliferarea manierismului dar concomitent cu eforturile de pastrare a
identitatii regionale sau de “scoala” ale celor care resping
generalizarea acestei situatii.
• Superarhitectura se cumpara de pe o piata globala, punctand
contemporaneitatea cu monumente unicat ale civilizatiei. Structurile
incarcate de rol estetic participa din plin la aceasta piata.
• La extreme minimalismul si expresionismul high- tech utilizeaza
structurile de rezistenta fie la limita sublimarii in suplete incredibila, fie
prin sculpturalizarea monumentala.
• Structurile arhitecturilor noi sunt incarcate de o estetica subtila sau
explicita pe terenul inovatiei intelectuale.
• Dupa calatoriile in spatiu si abandonarea cursei inarmarilor, omenirea
isi consuma resursele in calatoriile pe Terra cu ajutorul
superstructurilor si megaproiectelor.

Concursurile de arhitectura pentru refacerea turnurilor World Trade Centre din

New York, doborate de atacurile teroriste din 2001 au dat prilejul diferitilor
arhitecti si ingineri sa investigheze la limita, cele mai avansate concepte
formale sustinute de structuri contemporane. Cateva exemple sunt credem,
fara comentarii, surprinzatoare, dar din ce in ce mai posibile si mai actuale.

Figura 21. Propuneri pentru WTC, New York, United Architects ( FOA, Greg
Lynn FORM, Imaginary Forces, UN Studio) si Arup; Michael Sorkin Studio;
Forreign Office Architects; NOX.

29