Mișcarea Modernă

Mișcarea Modernă
despărtirea radicală de tradiția clasică
CURSUL DE AZI
OO. Terminologie / definiții — arhitectura modernă și Mișcarea Modernă
OI. Context: avangardele artistice,
războiul, revoluțiile

O2. Centre ale MM: principalele mișcări de avangardă în arhitectură

noua școală de arhitectură — legătura între concepție și producție
noua clientelă — imperativele cotidianului modern

CURSUL DE DATA VIITOARE

O3. Construcția unui nou limbaj formal:
morfologie, sintaxă,
program estetic și teoretic
coerență și libertate: vederi și realități contradictorii
varietatea MM vs. stilul internațional
O4. Deasupra limbajului:
programul reflexiv privind noua arhitectura
Terminologie / definiții
modernitate,
modern,
arhitectura modernă și Mișcarea Modernă
Reamintim:
CAUZE MAJORE ALE SCHIMBĂRILOR DIN ARHITECTURĂ:
- apariția de noi nevoi umane, care aduc noi programe arhitecturale (tipuri de clădiri)
- apariția de noi tehnologii și materiale de construcție
- reorientarile gândirii umane: un „altceva“ care devine important pentru oameni

TOATE ANTRENEAZA NOI CĂUTĂRI

- la nivelul obiectului, al limbajului expresiv:
morfologie: repertoriu formal
sintaxa: compoziție (modul de punere împreună, într-un tot cu sens, a componentelor morfologice,
de vocabular)
- la nivelul orașului
SECOLUL AL XIX-LEA LE VA REUNI PE TOATE, DUCÂND LA CEEA CE AM NUMIT DESPĂRȚIREA
DE TRADIȚIA CLASICĂ
— evolutivă – prin schimbări parțiale și îndepărtare treptată, graduală, lentă, aproape imperceptibilă
— revoluționară – prin negare, opoziție programatică și sistematică — o ruptură voită, radicală
SECOLUL AL XIX-LEA LE VA REUNI PE TOATE, DUCÂND LA CEEA CE AM
NUMIT „DESPĂRȚIREA RADICALĂ“
În breviar aveți mai multe despre aceasta și se vor mai relua și la alte cursuri
Vă rog să citiți.
Faţă de istoria omenirii de până atunci, ceea ce se va întâmpla (în mod special în zona Europei şi Statelor
Unite) odată cu sfârşitul secolului al XVIII-lea, va căpăta caracterul unor mutaţii, cu importante urmări în
evoluţia arhitecturii. Acestea pot fi schematizate după cum urmează:
saltul demografic fără precedent şi schimbarea repartiţiei demografice rural-urban (a se vedea,
ca lectură suplimentară, BRAUDEL, Fernand, Structurile cotidianului, Ed. Meridiane, 1984)
revoluţia industrială = trecerea pe scară largă de la producţia mecanică la cea industrială
(cuprinde două faze: prima, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea la începutul secolului al XIX-lea,
manifestată mai ales în agricultură, exploatarea carboniferă, metalurgică, etc; a doua, cea propriu zis
industrială, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea);
liberalismul = pandantul în gândirea social-politică a revoluţiei industriale; apoi gândirea
socialistă, ca reacţie la problemele sociale ale societăţii industriale şi liberale;
ideologiile naţionale şi formarea statelor naţionale aproximativ în formula actuală;
democratizarea generală a societăţii;
încrederea în gândirea pozitivistă şi în progresul ştiinţific ca modalitate de rezolvare a
problemelor societăţii umane.

În artă şi gândirea despre artă:

În decursul secolului al XIX-lea, filozofi şi istorici de artă (G.W.F. Hegel, Jakob Burckhardt) au dezvoltat
puncte de vedere care susţineau că istoria evoluează ca rezultat al unor necesităţi spirituale, şi că fiecare
epocă este conformată de spiritul unic al acelei perioade. Heinrich Wölfflin, extinzând ideea la arhitectură,
scrie în 1888 că arhitectura exprimă atitudinea faţă de viaţă a unei epoci.
OI. modernitate, modern,

Definiții ale cuvântului Modern:

(1 și cea mai veche): prezent, curent, implicând ceva diferit de ce a fost mai înainte/trecut (ex. Modernus
pontifex folosit în evul mediu);
(2): nou ca opus vechiului, folosit pentru a descrie timpul prezent, resimțit ca perioadă cu trăsături specifice;
acest sens a prevalat până în sec 19;
(3 în sec19): conoteaza și ceea ce este momentan, tranzitoriu/trecător; opoziția nu se mai referă la ceea ce
însemna un trecut clar definit, ci mai degrabă la o eternitate nedeterminată.

Toate aceste niveluri de semnificații definesc Modernitatea:

Reprezintă ceea ce conferă prezentului o calitate specifică, o calitate care îl face diferit de trecut și care este
orientată spre viitor, ceea ce implică și ruperea de tradiție și face ca orice respingere a ceea ce vine din trecut
să devină “tipică”.
După unii autori, este exclusiv un concept al civilizației occidentale, și nu are echivalent în altă civilizație
(Octavio Paz).
În secolul Luminilor (sec. 18), conceptul este pus în legătură cu noțiunea de rațiune critică: ideea că nu
există nicio esență inalienabilă, niciun fundament care nu poate fi pus la îndoială; rațiunea nu se bazează pe
nicio revelație, nu crede în niciun principiu căruia celelalte principii să i se supună, înafara principiului că
toate principiile trebuie să se supună investigației critice.
Modernitatea este o stare în permanent conflict cu tradiția, ridicând lupta pentru schimbare la statutul de
furnizor de semnificații, de valoare în sine.
MODERNITATEA se referă la trăsăturile tipice ale timpurilor moderne și la modul în care
acestea s-au răsfrânt asupra indivizilor și societăților. Deci vorbește despre o atitudine față de
viață care e asociată cu un continuu proces de evoluție și transformare, cu o orientare spre viitor.

Are două aspecte:

- cel obiectiv, modernizarea – procesul de dezvoltare socioeconomică corespunzător
- cel subiectiv – legat de experiențele personale, activitățile artistice și reflecția teoretică.
Experiența modernității provoacă răspunsuri în forma tendințelor culturale și a mișcărilor artistice
(deci și în arhitectură); în literatura engleză sunt grupate sub conceptul larg de modernism.

NB. În cursul scris se discută critic cuvântul modernism aplicat arhitecturii moderne, doar pentru
că la noi trimite numai spre chestiunea formală.)

Deci modernitatea e un mediator între procesul de dezvoltare socio-economică – care este numit
modernizare – și răspunsurile subiective la acesta, adică formele moderniste de discursuri și
mișcări artistice.

(După Hilde Heynen, Architecture and Modernity)

 Termenul de modern este asociat în general:
...voinţei de a abandona o „tradiţie” pentru a reconstrui o lume al cărui model este diferit de
cele istorice. (...) În arhitectură, termenul nu subîntinde nici un cod lingvistic determinat care să
poată fi asimilat unui „stil” în accepțiunea tradițională;
Prin modern înțelegem mai degrabă acel produs arhitectural conceput cu voința de a fi
contemporan cu tendințele unei societăți sfâșiate de profunde transformări structurale și cu
determinarea care constituie câmpul de întâlnire dintre forțe „revoluționare” și forțe
conservatoare.
Refuzul valorii autonome a artei, acel concept instituțional produs de tradiția precedentă,
antrenează o astfel de semnificație a arhitecturii şi promovează căutarea unui nou raport între
societate şi artişti.
Aceste căutări se configurează în două operații distincte: una care distruge orice ereditate
culturală şi formală [tradiţia clasicistă/academică] şi una care propune tehnici, funcţii şi
semnificaţii care să poată promova o nouă organizare a spaţiului şi, de aici, a vieţii individuale şi
sociale.
(CASTELNUOVO, Giuseppe, Moderno, în PORTOGHESI, Paolo, Dizionario Enciclopedico di
Architettura e Urbanistica, Istituto Editoriale Romano, 1969, Vol. IV, pp. 66-113)
Mișcarea Modernă
Mişcarea Modernă (MM) se prezintă mai degrabă ca o operaţie culturală cu o semnificaţie precisă: tentativa
de a găsi – sau a „regăsi” – un raport imediat, direct şi violent între lucrul cu spaţiul şi asupra spaţiului şi
condiţiile existenţiale şi etice ale societăţii moderne.
(PORTOGHESI, Paolo, Dizionario Enciclopedico di Architettura e Urbanistica, Istituto Editoriale Romano, 1969)
Mișcarea Modernă
Mișcare arhitecturală din secolul 20 care a căutat să rupă orice legătură stilistică sau istorică cu trecutul.
[...] Scopurile modernismului era radicale și se concentrau asupra eliminării oricărui ornament, a oricărei
aluzii istorice, a stilurilor, contrabalansate de prețuirea obiectivității și a dezvoltării metodelor industriale de
construcție.
[...] în Mișcarea Modernă au existat grupuri care au accentuat diferite aspecte, însă toate au căzut de acord
asupra nevoii de a oferi răspunsuri raționale nevoilor contemporane, folosind materiale moderne, elemente
de construcție produse în masă și metode de construcție experimentale și industriale. [...]
(PORTOGHESI, Paolo, Dizionario Enciclopedico di Architettura e Urbanistica, Istituto Editoriale Romano, 1969)

Arhitectură Modernă
O definire mai populară:
Există un accept relativ unanim că arhitectură modernă înseamnă acea formă de clădire identificabilă prin
folosirea de materiale industriale neornamentate (mai ales oțel, sticlă și beton), prin volume geometrice
simple, stând liber în spațiu. Astfel de clădiri, care au început să apară în jurul anilor 1922 în Germania,
Olanda, URSS, Franța, au fost pentru prima oară grupate sub o singură etichetă stilistică în expoziția
"Arhitectura modernă", organizată în 1932 la Museum of Modern Art (MoMA) din New York.
(VAN ZANTEN, David şi Ann, Grolier Encyclopedia, Grolier Electronic Publishing, 1996)
Rem Koolhaas (curatorul BAV/2014) descrie Fundamentals ca o expoziție constând în trei mari
componente, toate fiind probleme ale momentului contemporan:

Absorbing Modernity 1914-2014 / National Pavilions

For the first time, the national pavilions are invited to respond to a single theme…
65 countries – in the Giardini, at the Arsenale and elsewhere in the city – examine key moments from a century of
modernization. Together, the presentations start to reveal how diverse material cultures and political environments
transformed a generic modernity into a specific one. Participating countries show, each in their own way, a radical splintering
of modernities in a century where the homogenizing process of globalization appeared to be the master narrative…
Elements of Architecture / Central Pavilions
Monditalia / Arsenale
Avangardele artistice
post-impresionism

De la obiecte la semne. Eliberarea determinantă de convenția picturală.

Vincent Van Gogh, Nuit etoilee

Henri Matisse, Interieur rouge
expresionism

Între figură și abstractizare

Edward Munch, Strigătul Vassili Kandisnsky, Compoziție IV

cubism – influenta lui Cezanne

De la imagine la limbaj. De la statică la mișcare. Descoperirea bazelor plastice și simbolice ale unui nou
limbaj.
Juan Gris: Cubismul nu e un procedeu, ci o stare de spirit.

Paul Cezanne, Mal de râu Pablo Picasso, Horta del Ebro

cubism analitic – deconstruirea lumii aparențelor

Pablo Picasso, Les Demoiselles d'Avignon, 1907

BRAQUE:
J'aime la règle qui corrige l'émotion.
[Iubesc regula care corectează emoția.]
Georges Braque, L’Homme a la guitare, 19011-12
cubism sintetic – reconstrucția puzzle-ului realităților

Georges Braque, Compotier et cartes, 1913

BRAQUE: Căutăm exprimarea realității
cu materiale pe care nu știm încă să le
mânuim, dar pe care le apreciem fiindcă
știm că ajutorul lor nu ne este neapărat
indispensabil și că nu sunt nici cele mai
bune, nici cele mai bine adaptate.
Dada — revoluția totală; deriziunea

TRISTAN TZARA: Dada e

intensitatea noastră. Dada este
arta fără papuci și paralele, care
e contra și pentru unitate și,
categoric, contra viitorului.
MARCEL IANCU a fost și el
unul dintre fondatorii mișcării
Dada (Zurich, 1916)

1917 - MARCEL DUCHAMP: Fântână

de la monument la ready-made

1915 (Frumusețea indiferenței): Este tânăr și straniu de impasibil la

numeroasele controverse suscitate de opera lui… Nu vorbește, nu se
aseamănă și nu se comportă ca un artist. În termeni stricți, s-ar putea nici
să nu fie un artist. În orice caz, nu are nimic altceva decât antipatie
pentru sensul acceptat al oricărui cuvânt din vocabularul artistic.

MARCEL DUCHAMP: Roata de bicicletă

Primul Război Mondial și Revoluția Rusă acutizează conflictele

Prăbușirea imperiilor rus, austro-ungar, otoman și prusac

8 milioane de victime
Dezvoltare industrială extraordinară impusă de necesitățile războiului
Moment de [re]orientare politică și socială generală
O nouă arhitectură:
potrivită artei de avangardă și progresului tehnic
O2. centrele MM
Mișcarea Modernă: avangardele din arhitectură

MM este nucleul tare, de avangardă al arhitecturii moderne, caracterizat

prin:
Respingerea vehementă a tradiţiei în general (a învăţământului de arhitectură, a limbajului arhitectural, a
vechii estetici, a societăţii tradiţionale etc.);
Un nou program estetic: refuzul formelor şi limbajelor tradiţionale şi căutarea de noi limbaje plastice
corespondente celor din celelalte arte;
Noi motivaţii şi scopuri teoretice pentru arhitectură: spiritul noii epoci, „forma urmează funcţiunea”,
raţionalitatea structurală, frumosul raţional derivat din raţionalitatea funcţiunii, a structurii şi a materialelor,
„descoperirea spaţiului” etc.;
Implicarea socială a arhitectului: arhitectura este văzută ca o modalitate de rezolvare a problemelor
sociale;
Găsirea unui nou tip de oraş, care să rezolve problemele urbane şi sociale care urmează revoluţiei
industriale şi creşterii demografice;
Credinţa în valabilitatea universală a acestor idei bazate pe raţiune şi pe spiritul noii epoci.
“... [Jean Giraudoux] a scris înainte de război, “Pleins pouvoirs”, invitând patetic țările la bucuriile și la
riscurile unei mari aventuri optimiste – construcția timpurilor moderne – făcând apel la singurele motoare
eficace: imaginația și entuziasmul.”
Le Corbusier, Aujourd’hui (Préface à une réimpression) în Vers une architecture, ediția a 2-a

“Ne-a fost de ajuns şi trebuie să renunţăm la reproducerea stilurilor istorice. În procesul depăşirii capriciilor
arhitecturale prin dictatul logicii structurale, am învăţat să căutăm expresia concretă a vieţii epocii noastre
în forme clare şi simplificate cu precizie.”
Walter Gropius, The New Architecture and the Bauhaus, 1935
Arhitectul de avangardă se
simte chemat să dea formă
spiritului noii epoci.

Charlotte Perriand cu aureolă — o farfurie

ținută de mâna lui Le Corbusier.
O2. centrele MM
Mișcarea Modernă: avangardele din arhitectură
— totalitatea miscarilor de
avangarda aparute concomitent in
primele decenii ale secolului,
pandantele in arhitectura ale
avangardelor artistice.
O2. Mișcarea Modernă: avangardele din arhitectură
(sunt legate inițial de avangardele artistice; arhitectura are rezultate puțin mai târzii; anii din paranteză indică
începuturile din pictură)
-futurism [it /1909]
-constructivism [ru /1910]
-neoplasticism [ne /1917]
-Bauhaus [de /1919 ]
-Le Corbusier [fr / începând din 1917/purismul ]
Antonio Sant’Elia, Mesaj + Manifestul arhitecturii futuriste, 1914
… [Mă opun și disprețuiesc]:
— Arhitecturii la modă din orice țară și de orice fel;
— Arhitecturii clasice, solemne, hieratice, scenografice, decorative, monumentale, grațioase,
plăcute…
Și afirm:
... Caracteristica principală a arhitecturii futuriste va fi caracterul ei efemer și tranzitoriu.
LUCRURILE VOR DURA MAI PUȚIN DECÂT NOI. FIECARE GENERAȚIA TREBUIE SĂ-ȘI
CONSTRUIASCĂ PROPRIUL ORAȘ...
O2. Mișcarea Modernă: avangardele din arhitectură

-futurism [it]
-constructivism [ru]
-neoplasticism [ne]
-Bauhaus [de]
-le Corbusier [fr]

Frații Vesnin, Palatul

Muncii, Moscova, 1923

Vladimir Tatlin,
Monumentul
Internaționalei a 3-a, 1919
Konstantin Melnikov, Pavilionul Sovietic,
Paris, Exposition Internationale des Arts
Décoratifs et Industriels Modernes, 1925
O2. Mișcarea Modernă: avangardele din arhitectură

-futurism [it]
-constructivism [ru]
-neoplasticism [ne]
-Bauhaus [de]
-le Corbusier [fr]
Gerrit Rietveld, Casa Schroeder, 1923-24
O2. centrele MM
Mișcarea Modernă: școala Bauhaus, 1919-1933
lupta împotriva unei predeterminări formale prin
– căutarea unei legături directe între concepție și producție
– modelul noii școli de arhitectură
De-a lungul ultimelor generatii arhitectura a devenit slabă și sentimentală, estetică și
decorativă… nu recunoaștem acest gen de arhitectură. Scopul nostru este să cream o
arhitectură clară și organică, a cărei logică internă să fie limpede și luminoasă… vrem
o arhitectură adaptată lumii mașinilor noastre, a radiourilor și a vehicolelor rapide…
Cu puterea și rezistența crescândă a noilor materiale – oțel, beton, sticlă – și cu
îndrăzneala ingineriei, greutatea vechilor metode de construire lasă loc ușurinței, unei
rarefieri noi. [Walter Gropius]
O2. Mișcarea Modernă: școala Bauhaus
Fiecare nou student vine cu un bagaj de informații acumulate
pe care trebuie să le abandoneze înainte de a putea să ajungă la percepții și cunoștințe
care să îi fie cu adevărat proprii.
[Johannes Itten]

– ideea vocatiei unui anume material sau a unei anume tehnici

– cultivarea unor aptitudini native, spre deosebire de
deprinderea unor metode
– cultivarea unei sensibilitati intuitive,
si nu acumularea de cunostiinte
– introducerea preocuparilor legate de implicarea mijloacelor
de productie mecanizate
O2. Mișcarea Modernă: școala Bauhaus
lupta impotriva unei predeterminari formale prin
– cautarea unei legaturi directe intre conceptie si productie
– modelul noii scoli de arhitectura
Haideți să creem o breaslă fără distincțiile de clasă care ridică o barieră arogantă între meștesug și artist.
Împreună, haideți să concepem și să creem noua clădire a viitorului care poate îmbrațișa arhitectura,
sculptura și pictura într-o unitate și care se va înalța într-o zi către ceruri din mâinile unui milion de
muncitori, ca un simbol cristalin al noii credințe. [Walter Gropius]
Walter Gropius, Școala Bauhaus/Dessau 1926
O2. centrele MM
Mișcarea Modernă: Le Corbusier, 1887-1965
configurarea persoanei publice a arhitectului modern
– arhitectura ca imperativ al cotidianului modern
– noua formă/noul format ale cărții de arhitectură
A lucrat constant cu Pierre Jeanneret și Charlotte Perriand și cu mulți alți colaboratori.
Le Corbusier începe studiile la casa Dom-ino 1914
Vers une architecture, 1923
Vers une architecture, 1923
Manualul locuintei
Cereti o sala de baie in plina lumina...
Un perete in intregime din sticla care sa se
deschida catre o terasa...
Cereti o camera de zi mare in locul tuturor
salonaselor.
Cereti ziduri albe in dormitor, in camera de zi,
in sufragerie…
Cereti instalarea luminii electrice in scafe
mascate sau proiectoare.
Cereti aspirator.
Nu cumparati decat mobila practica si
niciodata mobila decorativa.
Desfiintati mobilele si covoarele orientale…
Cereti un garaj pentru masina, bicicleta si
motocicleta …
Inchiriati apartamente mai mici ca acelea in
care v-au obisnuit parintii dvs.
Ganditi-va la economia gesturilor dvs., a
intretinerii si a gandurilor. [p. 96]
Vers une architecture, 1923
Si atunci ce cauta acoperisurile acestea inutile
peste vilele dimprejur?
De ce ferestre rare si impartite in carouri, de ce
case atat de mari, cu multe camere inchise cu
cheie?
De ce aceste dulapuri cu oglinzi,
aceste spalatoare si aceste comode? De ce
aceste biblioteci ornate cu frunze de acant,
aceste console, aceste vitrine, aceste dulapuri
de vesela, de argintarie, aceste bufete de
serviciu?
La ce bun aceste lustre imense? La ce bun
aceste cheminee?
De ce aceste perdele cu baldachin? De ce acest
tapet de damasc pe perete, ingrosat de culoare
si de model?
La dvs. in casa nu se vede lumina zilei… si voi
lua inapoi la mine tabloul de Picasso pe care
vi-l adusesem, caci nu s-ar vedea oricum in
bazarul din interiorul dvs. [p.89-90]
O2. Mișcarea Modernă: avangardele din arhitectură
L‘esprit nouveau
1920-1924 – revista condusă de Le Corbusier și Amedee Ozenfant
1925 – Pavillion de l’Esprit Nouveau
Pavilion de L‘esprit nouveau, 1925, Exposition des arts decoratifs
Pavilion de L‘esprit nouveau
1925, Exposition des arts decoratifs
Pavilion de L‘esprit nouveau
1925, Exposition des arts decoratifs
O2. Mișcarea Modernă: avangardele din arhitectură
Pavilion de L‘esprit nouveau
The "Pavillon de l'Esprit Nouveau" at the Paris Exposition des Arts Décoratifs of 1925 was a signal triumph over
difficulties. No funds were available, no site was forthcoming, and the Organizing Committee of the Exhibition
refused to allow the scheme I had drawn up to proceed. The program of that scheme was as follows, the rejection of
decorative art as such, accompanied by an affirmation that the sphere of architecture embraces every detail of
household furnishing, the street as well as the house, and a wider world still beyond both. My intention was to
illustrate how, by virtue of the selective principle (standardization applied to mass-production), industry creates pure
forms ; and to stress the intrinsic value of this pure form of art that is the result of it. Secondly to show the radical
transformations and structural liberties reinforced concrete and steel allow us to envisage in urban housing - in
other words that a dwelling can be standardized to meet the needs of men whose lives are standardized. And thirdly
to demonstrate that these comfortable and elegant units of habitation, these practical machines for living in, could be
agglomerated in long, lofty blocks of villa-flats. The "Pavillon de l'Esprit Nouveau" was accordingly designed as a
typical cell-unit in just such a block of multiple villa-flats. It consisted of a minimum dwelling with its own roof-
terrace. Attached to this cell-unit was an annexe in the form of a rotunda containing detailed studies of town-
planning schemes; two large dioramas, each a hundred square meters in area, one of which showed the 1922 "Plan
for a Modern City of 3,000,000 Inhabitants"; and the other the "Voisin Plan" which proposed the creation of a new
business centre in the heart of Paris. On the walls were methodically worked out plans for cruciform skyscrapers,
housing colonies with staggered lay-outs, and a whole range of types new to architecture that were the fruit of a mind
preoccupied with the problems of the future.
The Building Committee of the Exhibition made use of ifs powers to evince the most marked hostility to the execution
of my scheme. It was only owing to the presence of M. de Monzie, then Minister of Fine Arts, who came to inaugurate
the Exhibition, that the Committee agreed to remove the 18 ft. pallisade it had had erected in front of the pavilion to
screen it from the public gaze. Notwithstanding that the international Jury of the Exhibition wished to bestow ifs
highest award on this design of mine, ifs French vice-president - though a man of outstanding merit, who had himself
been an avant-garde architect - opposed the proposal on the ground that "there was no architecture" in my pavilion !
Extract from Le Corbusier, Oeuvre complète, volume 1, 1910-1929
http://www.fondationlecorbusier.fr/corbuweb/morpheus.aspx?sysId=13&IrisObjectId=5061&sysLanguage=en-
en&itemPos=44&itemCount=78&sysParentId=64
MM este nucleul de avangardă al arhitecturii moderne, caracterizat prin:
Respingerea vehementă a tradiţiei în general (a învăţământului de arhitectură, a limbajului arhitectural, a
vechii estetici, a societăţii tradiţionale etc.);
Un nou program estetic: refuzul formelor şi limbajelor tradiţionale şi căutarea de noi limbaje plastice
corespondente celor din celelalte arte;
Noi motivaţii şi scopuri teoretice pentru arhitectură: spiritul noii epoci, „forma urmează funcţiunea”,
raţionalitatea structurală, frumosul raţional derivat din raţionalitatea funcţiunii, a structurii şi a materialelor,
„descoperirea spaţiului” etc.;
Implicarea socială a arhitectului: arhitectura este văzută ca o modalitate de rezolvare a problemelor
sociale;
Găsirea unui nou tip de oraş, care să rezolve problemele urbane şi sociale care urmează revoluţiei
industriale şi creşterii demografice;
Credinţa în valabilitatea universală a acestor idei bazate pe raţiune şi pe spiritul noii epoci.

Hannes Meyer,
Hans Wittwer,
Peterschule,
Basel, 1925
MM este nucleul de avangardă al arhitecturii moderne, caracterizat prin:
Respingerea vehementă a tradiţiei în general (a învăţământului de arhitectură, a limbajului arhitectural, a
vechii estetici, a societăţii tradiţionale etc.);
Un nou program estetic: refuzul formelor şi limbajelor tradiţionale şi căutarea de noi limbaje plastice
corespondente celor din celelalte arte;
Noi motivaţii şi scopuri teoretice pentru arhitectură: spiritul noii epoci, „forma urmează funcţiunea”,
raţionalitatea structurală, frumosul raţional derivat din raţionalitatea funcţiunii, a structurii şi a materialelor,
„descoperirea spaţiului” etc.;
Implicarea socială a arhitectului: arhitectura este văzută ca o modalitate de rezolvare a problemelor
sociale;
Găsirea unui nou tip de oraş, care să rezolve problemele urbane şi sociale care urmează revoluţiei
industriale şi creşterii demografice;
Credinţa în valabilitatea universală a acestor idei bazate pe raţiune şi pe spiritul noii epoci.

Ernst May,
Siedlung
Römerstadt,
Frankfurt, 1925
MM este nucleul de avangardă al arhitecturii moderne, caracterizat prin:
Respingerea vehementă a tradiţiei în general (a învăţământului de arhitectură, a limbajului arhitectural, a
vechii estetici, a societăţii tradiţionale etc.);
Un nou program estetic: refuzul formelor şi limbajelor tradiţionale şi căutarea de noi limbaje plastice
corespondente celor din celelalte arte;
Noi motivaţii şi scopuri teoretice pentru arhitectură: spiritul noii epoci, „forma urmează funcţiunea”,
raţionalitatea structurală, frumosul raţional derivat din raţionalitatea funcţiunii, a structurii şi a materialelor,
„descoperirea spaţiului” etc.;
Implicarea socială a arhitectului: arhitectura este văzută ca o modalitate de rezolvare a problemelor
sociale;
Găsirea unui nou tip de oraş, care să rezolve problemele urbane şi sociale care urmează revoluţiei
industriale şi creşterii demografice;
Credinţa în valabilitatea universală a acestor idei bazate pe raţiune şi pe spiritul noii epoci.

Brinkman & Van

der Vlugt,
Fabrica Van
Nelle, Rotterdam,
1925–1931