MODERNISMUL IN FILOZOFIE SI ARHITECTURA

Gandirea moderna propriu-zisa a inceput in secolul al XVIIlea, preluand initiativele gandirii stiintifice si filozofice a Renasterii.Ea a pornit de altfel, dintr-un motiv foarte simplu: nevoia unei gandiri hotarate care sa se rupa de acele ramasite din epoca medievala ce au reusit sa supravietuiasca procesului renascentist, strecurandu-se pana in pragul epocii moderne.Acest sentiment de confruntare cu ramasitele medieval s-a manifestat in mod deosebit la cei doi mari intemeietori ai gandirii modern: Bacon si Descartes. Problema care sta de la inceput in fata ganditorilor moderni este aceea de a-l pune pe om in legatura cu natura, cunoasterea acesteia rezultand inr-un mijloc de a dobori toate barierele ce i se ridica in cale in viata.Astfel, raionalismul modern presupune c raiunea se afla doar n om i n manifestariile sale, eventual n natur nconjurtoare din care omul face parte i pe care o nelege cu ajutorul tiiei, care a gsit numitorul comun ntre raiunea omului i ceea a lumii, precum a spus si Kant: Natura se agita, numai omul face.De asemenea, teoreticianul arhitecturii moderne, Le Corbusier, se referee la natura ca un agent pentru regenerarea morala a omenirii, capabila sa reaprinda valorile umanitare pierdute in societatea industrializata: Omul este un produs al naturii.El a fost creat tinand seama de legile naturii.Daca el este destul de constient de aceste legi, daca se supune acestora si isi armonizeaza viata cu fluxul perpetuu al naturii, atunci va obtine senzatia constienta a armoniei, care ii va fi benefica. Ganditorul al carui principii au stat la baza acestui rationalism, este Descartes ( prin clebrul sau citat : cogito ergo sum < cuget deci exist> ), a carui filozofie invita omul sa-si caute raspunsurile inlauntrul propriei fiinte. De aici, se pot sustrage cateva idei aplicabile conceptelor arhitecturale moderne care ating prin constructia lor formele curate care sunt considerate singurele adevaruri universale la care se poate ajunge prin gandire logica. Cunoscut fiind faptul ca in de-a lungul timpului filosofia si arhitectura evolueaza incontestabil impreuna, putem spune ca odata cu aceasta forma de simplificare a gandirii pe care rationalismul modern l-a constituit, arhitectura si-a

dezvoltat propriile sale forme de exprimare in acord cu noua gandire. Astfel rationalismul in arhitectura este regasit in diverse forme, functie de spatiul cultural in care se dezvolta: in Franta, prin Le Corbusier regasim rationalismul formal, in Germania, prin Walter Gropius si scoala Bauhaus este rationalismul didactic, in America prin Frank Lloyd Wright este rationalismul organic, etc. Insa rationalismul si geometria nu sunt fixe.Acestea sunt produse ale unui anume spatiu geografic, istoric, cultural si chiar filozofic, acestea pierzandu-si valoare si chiar fiind interpretate diferit daca ar fi transpuse in alte arii. Le Corbusier este deopotriva teoretician de arhitectura cat si arhitect, iar de-a lungul carierei sale, acesta a emis mai multe teorii pe care le-a introdus in celebrele sale carti care astazi constituie biblia arhitecturii moderne. La randul sau, Corbusier este elevul lui Peter Brehens care are drept filozofie sa cucereasca lumea mecanicista prin puterea formei artistice si a ordinii estetice. Aceste aspecte se regasesc si la Mies van de Rohe care deasemenea este invatacelul lui Peter Brehens. Totusi Corbusier este prin opera sa, cel care a reusit sa puna in lumina volumele, sa creeze o unitate de locuit tipizata si sa gandeasca un intreg sistem de standarde de locuit generate de nevoile oamenilor. Pentru a reveni asupra aspectelor pe care rationalismul le prezinta in arhitectura, merita mentionat si articolul lui Adolf Loos Ornament si crima in care acesta condamna folosirea ornamentului si indeamna catre noi cautari formale care sa raspunda unor nevoi rationale de locuit in primul rand. In plan secund acesta afirma ca eliminarea decoratiei este o forma de simplificare a arhitecturii care insa nu-i stirbeste frumusetea. El adauga ca poate aceasta este frumusetea noii arhitecturi si ca trebuie profitat de aceasta forma de simplificare prin dinamizarea formelor si volumelor si prin utilizarea unei noi estetici bazata pe rational si eficient.

Modernismul in arhitectura a inceput in jurul anului 1900. Pana in 1940 aceste influente moderne s-au consilidat si au devenit mai mult un stil international care a dominat modul de proiectare si construite a cladirilor timp de cateva decade in secolul al XIX-lea, cateva dintre caracteristicile acestuia fiind: respingerea stilurilor istorice ca sursa a formei arhitecturale; adoptatea principiului conform caruia materialele si functia trebuie sa determine rezultatul; respingerea elementelor ornamentale; simplificarea formei prin eliminarea detaliilor lipsite de importanta; fiecare cladire trebuia sa aiba o structura clara, bine definita. Arhitectura moderna a fost propulsata de asemenea si de evolutia tehnologica si stiintifica, prin disponibilitatea unor serii de materiale de constructie noi: sticla (utilizata cel mai des in fatade), otelul (utilizat in scheletul exterior), betonul si fierul (utilizate in planseuri si in interior).De asemenea, planurile erau functionale si logice, cladirea raspunzand cat mai direct posibil nevoilor utilizatorilor. Din perspectiva influentelor pe care rationalismul le are in arhitectura, exista parti ale sale care pot fi considerate pozitive cum ar fi asigurarea unor conditii optime standardizate de locuire pe tot globul, insa exista si numeroase aspecte care privesc latura sa negativa. De exemplu, planul lui Corbusier pentru un oras cu 3 milioane de locuitori si al orasului conceput de la zero, Chandigarh reprezinta pentru arhitectii contemporani si pentru criticii de specialitate o utopie intrucat nu este posibil ca strandardizarea si gloalizarea sa mearga pana intr-acolo incat sa dirijeze modul de viata al oamenilor. Acest tip de gandire pare sa neglijeze personalitatea si cultura individului, supunandu-l unei egalitati cu alti semeni de-ai sai, fapt care contravine poate si unor norme morale. Rationalismul propune un tip de constrangere care limiteaza proiectul de arhitectura si il transforma intr-un act pur mecanic, functionalist, departe de o frumusete estetica, precum spunea si Cicero: Autoritatea celor care predau este adesea un obstacol pentru cei care vor sa

invete. Repetabilitatea unor elemente aduce la o suprasaturare si chiar la epuizarea lor stilistica. In concluzie, desi rationalismul are in esenta sa intentii bune, care proclama ordinea si geometria spatiului, ideea ca spatiile sa fie concepute dinspre interior spre exterior ( care porneste din filozofia lui Descartes de a cauta raspunsurile in interiorul fiintei) este una care duce la limitarea expresiei formale.