IMPORTANȚA AMPLASAMENTULUI ÎN CREAȚIA DE

ARHITECTURĂ CONTEMPORANĂ

INTRODUCERE
Vintila Raoul

amplasamént sn [​At: DA ​ms / ​Pl: ​~e / ​E: ​fr ​emplacement]​ ​1​.Loc de așezare a unei instalații, a
unui dispozitiv sau a unei construcții existente, desființate sau proiectate.

O abordare corectă a ampasamentului pentru planificarea și dezvoltarea durabilă ajută la

protejarea sănătății publice, a siguranței și a bunăstării oameniilor. Cunoașterea problemelor și a
constrângerilor sitului și valorificarea activelor și oportunitățiilor duce la reducerea riscurilor ce pot
afecta calitatea vieții sau a hazardurilor naturale.

La scară mare

Amplasamentul este format din elementele externe care influențează un design. Aceste elemente
sunt fizice (drumurile, clădirile, conturul) și elemente non-fizice (condițiile climatice, cultura locală,
constrângeriile politice și economice).

Planificarea începe cu o evaluare a sitului și contextului acestuia din punct de vedere ecologic,
apoi este necesar să se cunoasca existentul pentru a se implementa ceva nou. (de exemplu:
diferența dintre un proiect în țările cu patru sezoane sau în țările tropicale).

Contextul climatic joacă un rol important în proiectare, existand trei climate de bază: climat la
latitudine mică, medie și mare, fiecare având caracteristiciile proprii. Arhitecții trebuie să
proiecteze clădiri care să respecte criteriile climatului local: orientarea, materialele, dimensiunile,
deschiderile.

Contextul economic este legat de starea sau situația economică a unei țări. Fiecare țară din lume
are o viabilitate economică diferită, astfel, această diferență face ca practica arhitecturii
contemporane să fie diferită de la un loc la altul.

Politica joacă, de asemenea, un rol important în creativitatea arhitecțiilor. De exemplu, în

Malaezia, guvernul a introdus o politică prin care a impus ca toate clădirile guvernamentale să
utilizeze metodele sistemului de clădiri industrializate, pentru a reduce forța de muncă venită din
străinătate.

Tehnologia este dominantă în proiectarea clădiriilor din arhitectura contemporană. Prin

intermediul software-ului de calculator, arhitectii pot înțelege situația exactă a sitului, observând și
răspunsul propunerii sale la condițîile climatice precum și problemele structurale.

Cultura reprezinta un mod de viață, este cea mai bună cale de a accepta constrângerile unui
loc/amplasament. Acesta fiind urmărit din generatie în generație, uneori poate deveni simbolul
sau identitatea sitului. Adaptarea în arhitectură este cel mai popular mod de a arăta identitatea
unui spațiu.
La scară mică

Se aduc în discuție problemele precedente analizei. Aici ne referim la partea ce ține de acte,
inclusiv obținerea unui certificat de urbanism. Astfel se poate afla regimul de urbanism si
functiunile posibile.

Prima condiție pentru a putea construi o reprezintă existența unui amplasament: cu limitele
definite clar;fără probleme de natură juridică;cu reglementări urbanistice clare.

Înainte de orice demers, beneficiarul trebuie să facă dovada actului de proprietate ,adică extrasul
de carte funciară şi planul parcelar (cadastral) eventual.Apoi se trece la obținerea autorizației de
construire.

În contractul cu clientul nu se trec clauze de obținere, doar întocmirea documentației necesare

pentru obținerea ei .

Suprafața terenului este înscrisă în actul de proprietate, dar trebuie să fie verificată pe teren .
Dacă aceasta nu coincide se blochează investiția.

Delimitarea terenului trebuie să fie foarte clară (inclusiv împrejmuiri, vecinătăți) Apoi se face
ridicarea topografică (planul cadastral);

În lipsa ridicării topografice se măsoară laturile și diagonalele terenului pentru a verifica datele
înscrise în CF.

Definiția folosirii terenului – agricol sau construibil ,Se solicită scoaterea terenului din circuitul
agricol.

Bibliografie:

How Important is Context in Contemporary Architectural Design, ​M. Firrdhaus Mohd Sahabuddin,
Msc. Advances Sustainable Design,The University of Edinburgh, 2011
ANALIZA AMPLASAMENTULUI PRIN REGLEMENTĂRI

Hîrjea Camelia – Mirela an VI, 2018/2019

Orice problemă punctuală se inserează întotdeauna într-un tablou mai cuprinzător,

problema devenind ​contextuală.​ În arhitectură, ​cotextualismul este înțeles mai ales în sens
concret, referitor la spațiul fizic, utilizând un sens precis: inserare a unui obiect de arhitectură nou
într-o situație urbană existentă. Discutăm aici despre un amplasament, un sit. Un parametru
important (printre mulți alții), ce aduce cu sine și o serie de reglementări legislative de care este
imperios să se țină cont.
Discutăm așadar despre ​certificatul de urbanism​. Acesa este ​actul de informare​,
obligatoriu ce aduce la cunoștiință ​regimul juridic, economic și ​tehnic al imobilelor și condițiilor
necesare în vederea unor investiții, ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii. Certificatul de
urbanism ​nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare. Cu
alte cuvinte, acesta este un act ce aduce la cunoștiință starea, din punct de vedere legislativ, a
amplasamentului.
Regimul juridic ​: ne informează cu privire la dreptul de proprietate și starea terenului.
Dacă acesta se află în intravilan, sau extravilan, prevederi ale documentațiilor ce instituie un
regim special în cazul în care terenul se află în zone protejate, interdicții definitive sau temporare
de construire, dacă avem de-a face cu situații în care imobilul este înscris în ​Lista cuprinzând
monumentele istorice din România​ și altele prevăzute de lege.
Aceste aspecte pot influența direct obiectul de arhitectură prin natura lor legiuitoare. De
exemplu, în intravilan pot apărea anumite tipuri de arhitectură, în extravilan altele. Dacă discutăm
de zone protejate sau interdicții, arhitectura poate dobândi (sau nu) un anumit set de
caracteristici.
Regimul economic: aduce la cunoștiință folosința actuală, destinația stabilită prin
planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate, reglementări ale administrației
publice centrale și/sau locale cu privire la obligațiile fiscale ale investitorului, alte prevederi din
hotărârile consiliului local sau județean cu privire la zona în care se află imobilul.
În funcție de acest regim economic, amplasamentul insuflă în mod direct anumite
particularități. Clasa de impozitare este un alt aspect economic ce poate juca un rol important în
creația de arhitectură.
Regimul tehnic: aspecte legate de procentul de ocupare a terenului (POT), coeficientul
de utilizare al terenului (CUT), dimensiunile minime si maxime ale parcelelor, echiparea cu
utilități, edificabil admis pe parcelă, circulații și accesuri pietonale și auto, parcaje necesare,
alinierea terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului, înălțimea minimă și
maximă admisă.
Toate acestea sunt reglementări punctuale ce pot să ​îngrădească soluția, sau în unele
cazuri chiar să susțină un anumit concept. Caracteristicile specifice date de către regimul tehnic
al certificatului de urbanism influențează în mod direct creația de arhitectură contemporană. De
exemplu dacă în document este specificat regimul de înălțime admis, acesta nu poate fi depășit,
obiectul de arhitectură primind astfel o anumită identitate vizuală.
În cazul în care toate aceste reglementări nu întâlnesc interesele investitorului se poate
cere elaborarea unui plan urbanistic zonal și al unui aviz de oportunitate.
Așadar, o analiză amănunțită a amplasamentului, din punct de vedere a reglementărilor
cu caracter legislativ este dorit, mai ales la începutul procesului de creație, deoarece acestea
cântăresc greu mai apoi în soluția și creația de arhitectură contemporană.

Bibliografie
● Global și local în arhitectura contemporană, ​Dana Vais
● Drept urban,​ Suport de curs, Cătălina Bocan
PUZ-ul. Cum poate influenta etapa de proiectare?
Popescu Romina, an6, 2018/2019

PUZ-ul sau Planul Urbanistic Zonal este acel document care permite crearea unor reglementari
specifice pentru o zona (fie ea urbana sau rurala) formata din mai multe parcele. Spre deosebire
de alte documente (ex. PUD) el confera dreptul de a schimba functiunile propuse anterior pe
parcela, inaltimile, CUT-ul, POT-ul, accesele etc - avand avand caracter de reglementare
specifica detaliata.

El asigura corelarea dezvoltarii urbanistice complexe a zonei cu prevederile PUG-ului localitatii,

si influenteaza dimensiunea, inaltimea, (uneori) forma, pozitionarea pe sit sau chiar gama
cromatica a constructiilor ce se doresc a fi proiectate.
Scopul elaborarii unui PUZ este de a permite integrarea unei noi zone in tesutul existent si de a
continua dezvoltarea coerenta a orasului pe sit-ul respectiv. Astfel, multe informatii din PUG sunt
preluate (ex. directii ale cailor de comunicatii, profile de drumuri, fronturi stradale etc.)
Problemele atacate prin PUZ sunt multiple: organizarea retelei stradale, zonificarea functionala,
infrastructura edilitara, inidicii urbanistici, reglementari detaliate, mentionarea obiectivelor de
utilitate publica, sau delimitarea clara a obiectivelor cu valoare deosebita (arhitecturala,
memoriala etc).

Efectuarea unui PUZ este solicitata prin certificatul de urbanism si apare atunci cand se are in
vedere construirea pe terenuri ce nu fac parte din intravilan, cand interventiile propuse nu se
inscriu in solutia data de PUG-ul in vigoare (sau exista o asemenea cerinta prin PUG), si sunt
prevazute prin acte normative specifice (legea 5/2000, ordonanta 47/2000 etc.)
Exista o metodologie de elaborare a PUZ-ului (etapizata clar si in detaliu) ce poate fi gasita pe
site-ul RUR.

Cea mai importanta functie a PUZ-ului este ca permite modificari (sau corecturi) ale propunerii de
planificare urbana existenta, pentru a adapta noul proiect contextului. Acest aspect este extrem
de important mai ales in momentul in care documentele avizate sunt vechi sau in neconcordanta
cu realitatea de pe teren.
Fiind cerute prin metodologia de elaborare (sau prin CU) multiple detalii pe plansele PUZ-ului
(ex. plansa de mobilare) aceste documente au capacitatea de a restrictiona volumetric sau din
punct de vedere al amplasamentului noile constructii.

Acest lucru se face prin hotararea unor reguli clare inainte de demararea procesului de
proiectare:
● reglementari maximale: inaltime, amprenta cladirii pe teren (POT), dimensiunea
spatiului construit (CUT), nivel de zgomot
● reglementari minimale: spatiu verde, zona de servicii, nr de accese, distante fata
de vecinatati, echipari edilitare
● alte reglementari: functiuni, cromatica, continuarea cailor de comunicatie exitente
etc.

In cazul neavizarii PUZ-ului de catre toate institutiile mentionate prin CU, nu se poate aplica
pentru autorizatia de construire.
​Analiza amplasamentului prin studii de teren
Haiaș Ioana, an 6, 2018/2019

O analiză complexă a amplasamentului prin studii de teren presupune o informare cu privire la

natura terenului( solul, apa freatică, adâncimea de îngheț, zone inundabile, zone predispuse la
alunecări de teren ș.a.m.d.), condițiile de raportare la fondul construit existent și raportarea la
circulațiile existente, restricții legislative- raportarea la zone istorice/ protejate sau cu funcțiuni ce
pot influența noua clădire și raportarea la elementele existente pe teren, raportarea la relief și
punctele cardinale, raportarea la forța de muncă locală și la materialele disponibile în zonă și
raportarea la utilități. [1]

Natura solului și condițiile de teren se determină printr-o analiză in situ care rezultă
într-un studiu geotehnic și seismic. La stabilirea preliminară a sistemului structural, trebuie
analizate, în primul rând, condițiile de teren, care constituie factorul de decizie cel mai
semnificativ în proiectarea construcțiilor. Documentația geotehnică oferă informații cu privire la
natura terenului de fundare- tipul solului, apele freatice și adâncimile de îngheț și riscul seismic,
influențând construcțiile , prin luarea unor măsuri adecvate, astfel încât să se evite întâmpinarea
unor probleme ulterioare.

​Dacă ne referim la infrastructură, adâncimea de fundare este un parametru foarte important

în proiectarea unei clădiri. Atunci când se stabilește adâncimea de fundare se ține cont de
adâncimea de îngheț, natura terenului de fundare și nivelul apei subterane. Adâncimile de
fundare se stabilesc de către proiectanții de structuri. Detaliile tehnice pot fi, de asemenea,
influențate și de apele freatice, astfel încât dacă se construiește sub nivelul apei freatice o soluție
ar fi realizarea unei piscine inverse cu hidroizolația la exterior.

Condițiile de teren au o mare influență și în proiectarea antiseismică. Caracteristicile terenului

de fundare au un rol important în cazul acțiunilor seismice, deoarece prin acesta se transmit
încărcările cu ponderea cea mai mare, care, de obicei, dimensionează construcția.[2]

Natura terenului este o componentă importantă de luat în considerare în ceea ce privește

fezabilitatea oricărui proiect de arhitectură, deoarece aceasta influențează arhitectura atât din
punct de vedere volumetric cât și structural și, implicit, economic. Calitatea solului poate să
impună anumite sisteme structurale și structuri complexe care ar crește costurile construcțiilor(
e.g. pentru construcțiile fundate pe terenuri dificile -pământuri sensibile la umezire, pământuri
contractile, pământuri lichefiabile etc.). Natura terenului influențează atât structura și
infrastructura cât și detaliile tehnice. Deși studiul terenului de către specialiști este imperios, un
arhitect cu experiența ar trebui să poată să anticipeze sau să speculeze anumite probleme în
momentul vizitării sitului(e.g. dacă solul este umed deși nu a mai plouat de mult timp, trebuie să
ia în calcul că poate zona este inundabilă).

Bibliografie

[1] ​ ​Guide to architectural site analysis​, First in architecture, 2018

[2] Articol- ing. M. Stefanica, ing. C. Dobrescu, geol. Elena Calarasu- ​Influența condițiilor de teren
asupra mișcărilor seismice
 Conditiile de raportare la fondul construit existent si raportarea la
circulatiile existente
Matei Alexandra, an6, 2018/2019

Inainte de faza conceptuala a unui proiect trebuie sa existe o analiza a mediului construit
din care va rezulta amplasamentul final.
Prin analiza spatiului construit se pot extrage concluzii legate de distributia spatiala si de
punctele ce pot suporta densificari sau alterari. Spre exemplu o ​analiza de tip pozitiv negativ ,
bazata pe relatia dintre masa solida si spatiile neconstruite, ne ajuta la clasificarea structurii
urbane prin stabilirea unei ierarhii a spatiilor. Fiecare mediu urban are un model caracteristic.

Un alt aspect ce poate fi observat in urma analizei pozitiv negativ, sunt retragerile​. In
functie de acestea va fi hotarata amplasarea constructiei, dar se vor consulta si reglementarile
tehnice. Retragerile faţă de aliniament se fac din raţiuni funcţionale, estetice, sau ecologice cum
ar fi protecţia împotriva zgomotelor. Ele pot avea aceeasi lăţime pe toată lungimea străzii sau
poate fi diferită şi prezintă avantajul că depărtează construcţia de praful şi zgomotul străzii şi
permite o eventuală lărgire a acesteia. Retragerile impuse au un caracter minimal şi urmăresc
realizarea confortului urban prin asigurarea normelor de insorire si iluminat natural, respectarea
conditiilor de vizibilitate in acord cu realizarea intimitatii de locuire pentru constructiile invecinate,
respectarea conditiilor de protectie impotriva incendiilor si asigurarea specificului tesutului urban.

Alaturi de compozitia urbana, silueta si ​înaltimea constructiilor impreuna cu aspectul

exterior contribuie decisiv la reprezentativitatea zonei si la confortul urban. Constructiile noi vor
trebui sa se încadreze în situl construit respectând principiile acestuia sau creind elemente de
contrast favorabil rezultat din analiza studiilor de impact bine fundamentate si aprobate conform
legii.

Un alt aspect foarte important este raportarea la ​circulatiile existente. Pentru a fi

construibile terenurile destinate folosinţei private într-o zonă parcelată trebuie să aibe
accesibilitate la un drum bublic sau privat. Calitatea cailor de circulatie in functie de gabaritele lor
au o influenta puternica asupra perceptiei spatiului public si a constructiilor adiacente. In functie
de acestea, constructia se poate deschide spre strada sau nu.

In concluzie, toate aceste aspecte trebuie luate in considerare inainte de inceperea etapei
de concept. De la amplasarea vecinitatilor pe parcela la cum umbresc acestea situl si inaltimea
pe care o au, pana la stilul arhitectural de care noi trebuie sa tinem cont. Cu toate ca toate ele
par sa limiteaze creatia de arhitectura, dirijeaza de fapt procesul spre un proiect de succes.

Bilbiografie
[1] ​Criterii analiza urbana- Maja Baldea
[2] Suport de curs , Proiectare complexa
Analiza amplasamentului prin studii de teren (zone protejate, clădiri
existente, vegetație)
Negruț Ruxandra, ​an 6, 2018/2019

Natura terenului, din punct de vedere al poziționării sale în zonele istorice protejate,
existența altor construcții pe sit și proximitatea funcțională influențează în mod direct soluția
arhitecturală. Analiza amănunțită a împrejurimilor și a terenului propriu-zis conduce la anumite
restricții legislative sau legate de conceptul propus, care trebuie luate în considerare încă de la
începutul implementării soluției.
De exemplu, observarea exactă a elementelor deja existente pe sit, poate determina
păstrarea sau demolarea acestora. Mai mult decât atât, în cazul păstrării unor construcții,
restricțiile se rezumă de la problema în raport cu funcțiunea acestora la soluția structurală
adoptată, pentru a nu influența mediul construit, la prevederi legislative legate de poziționarea
noii construcții (în cazul existenței unui puț, orice tip de clădire se va amplasa la o distanță de
minim 2 m de acesta).
Elementele naturale existente pe sit pot de asemenea influența propunerea de
arhitectură. În acest fel, cele mai multe cazuri se rezumă la păstrarea elementelor vegetale și
relaționarea acestora cu noua inserție arhitecturală, acestea devenind un obiect dominant în
conceptul propus (Sverre Fehn, Nordic Pavilion in Venice).
Funcțiunile deja existente în proximitatea sitului destinat construirii influențează în mod
direct soluția, fiind în majoritatea cazurilor reglementate prin PUG și regulamentele locale de
urbanism, prin care se impun anumite funcțiuni în diferite zone. Cu toate acestea, există anumite
situații care apelează și la creativitatea arhitectului din punct de vedere etic și moral legat de
amplasarea anumitor funcțiuni în raport cu cele din jur (de exemplu, pentru funcțiunile de locuire
este de preferat ca zonele de parter să fie ocupate de spații publice, pentru ca locuirea sa devină
implicit protejată și privată). Așadar, raportarea la mediul construit înconjurător devine un factor
decisiv în noua creație de arhitectură.
Raportarea la zonele istorice protejate impune anumite restricții legislative din punct de
vedere al alipirilor, a structurii și a formei arhitecturale. Pe lângă acestea, se ia în vedere și
punerea în valoarea a monumentului istoric prin noua creație de arhitectură. Se pot evidenția în
acest fel obiectivele importante existente în proximitatea sitului. De fapt, un sit dintr-o zonă
istorică sub protecție nu aduce doar restricții în cazul unei propuneri, ci poate evidenția și susține
un concept propus. În acest fel se poate observa cum zona de influență a unei soluții de
arhitectură nu se rezumă doar la terenul care face obiectul discuției, ci și la părțile din
împrejurimile acestuia. În această categorie intră și siturile aflate sub protecție naturală, care pot
aduce în urma lor o intervenție arhitecturală de importanță mai ridicată și un concept solid.
De asemenea, intervenția pe un țesut istoric, trebuie să susțină caracterul acestuia, fiind
pus în valoare și nealterat. În acest fel, noua creație arhitecturală întărește din punct de vedere
formal și funcțional mediul construit existent. Memoria locului devine un subiect important în acest
sens, care are rolul de a susține o noua propunere, fiind capabilă sa se adapteze și integreze în
țesut. ​(ART. 9 (1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecție, delimitat, pe
baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcție de trama stradală, relief și
caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin care se asigură conservarea integrată și
punerea în valoare a monumentului istoric și a cadrului său construit sau natural; (4) În zona de
protecție pot fi instituite servituți de utilitate publică și reglementări speciale de construire prin
planurile și regulamentele de urbanism aprobate și avizate conform legii.​). [1] Sunt importante de
asemenea direcțiile de abordare a conceptului, încadrarea în zonele de acest gen abordând și
importanța materialelor și a tehnicilor folosite (de exemplu, Bastionul din Timișoara este un
exemplu în care zona nou inserată se subordonează ansamblului, punându-l în acest fel în
evidență; Caixa Forum, Herzog & De Meuron apelează la contrastul între materialități și volume
pentru a valorifica țesutul istoric existent).
În concluzie, proximitățile sitului, încadrarea sa într-o zonă cu caracter protejat sau
elementele deja existente pe teren au o mare influență în alegerile arhitecturale. În mare parte,
cu toate că restricțiile legislative modifică abordarea arhitecturală, considerarea acestora poate
stimula creativitatea conceptuală, ajungând astfel la fructificarea soluției potrivite unui
amplasament anume.

[1] Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice

[2] PUG, Regulament local de urbanism, Timișoara
[3] ​Carta de la Veneția a conservării și restaurării monumentelor istorice​, 1964
[4] ​Norme de igienă și recomandări privind mediul de viață al populației, O ​ rdin nr 536/23.06.1997
Raportarea la relief si punctele cardinale
Cazacu Cosmin, ​an 6, 2018/2019

Influenta reliefului în soluția de arhitectura este foarte vasta, încât poate impune luarea
unor decizii încă din implementarea teoretica a conceptului.De la forma inițială,teoretica pana la
alegerea materialelor,texturilor.
Ideea de landscaping este tot mai des întâlnită, mai ales în arhitectura unde obiectele
arhitecturale, la fel ca si relieful, se joaca cu armonia dintre forma si texturi.Diferența dintre cele
doua este in mod evident scara lucrurilor, dar acest lucru nu a impiedicat contopirea unui obiect
arhitectural sau sculptural in ideea de peisaj.Relieful ne invata sa operam in doua feluri si anume:
odata cu o medie a tuturor elementelor de limbaj prezente in peisajul in care introducem cladirea
sau cu extragerea unuia dintre ele si transformandu-l intr-o conditie a temei de
proiectare.Structura relatiei dintre peisaj si arhitectura este necesara a fi parcursa in ambele
directii.Nu putem insera sau construi cladiri fara a nu ne relationa sau a nu evalua impactul
asupra mediului in care este inserata.O cladire poate influenta pozitiv sau negativ modul in care
este perceput relieful dupa amplasarea sa, ea putand reda importanta reliefului sau ,in cele mai
multe cazuri, sa il nege prin prezenta ei improprie.De aceea este foarte important sa fie luate in
calcul inca din faza de concept caracteristicile imprejurimilor cladirii.O cladire nu trebuie scoasa
din relief, ci ea trebuie introdusa in relief.Calitatea arhitecturala si ambianta sunt puternic
influentate de modul de operare a cladirii in context cu relieful.Studiile asupra insertiei in teren
inca din faza de concepere a solutiei sunt la fel de vitale precum produsul finit.
In ultimele doua secole, mai ales in perioada modernista si post-modernista, „boom-ul”
industrial a condus la numeroase constructii, realizate din materiale cu costul scazut si punerea
in opera rapida, rezultand de cele mai multe ori constructii nepotrivite pentru mediul inconjurator,
influenta pozitionarii in raport cu axele cardinale/magnetice si relationarii cu relieful fiind puternic
neglijate.
Solutionarea cladirilor in mod corect din punctul de vedere al pozitionarii acestora in
functie de axele pamantului conduce la o eficientizare si echilibrare termica a cladirii, scazand
astfel consumul de energie.Vitrarea suprafetelor si orientarea incaperilor cel mai des utilizate
catre latura sudica,folosirea materialelor cu coeficient de transmitere termica redus,pozitionarea
functiunilor mai rar utilizate pe latura nordica, iluminarea naturala a salilor mari sau chiar a
birourilor prin pozitionarea lor pe latura estica in cazul cladirilor mari etc, toate aceste lucruri
putand fi indeplinite printr-o amplasare corecta a cladirii in raport cu axele cardinale influentand in
mod direct sustenabilitatea sa.
Din pacate, nu exista reglementari legislative in sensul celor doua tematici prezentate, tot
ce este accesibil este strict informational si este la latitudinea noastra ca arhitecti responsabili sa
respectam limbajul impus de relief, protejarea si mentinerea prin insertii arhitecturale menite sa
sporeasca expresivitatea mediuliu, ci nu sa-l altereze, cat si mai ales luarea deciziilor in functie
de pozitia cladirii fata de axele geografice pentru a oferi calitate si eficienta economica spatiilor
create.

Bibliografie: Neufert; Living building challenge; Detail in contemporary Landscape Architecture (Virginia McLeod)
RAPORTAREA LA FORȚA DE MUNCĂ LOCALĂ ȘI LA MATERIALELE DISPONIBILE ÎN
ZONĂ. RAPORTAREA LA UTILITĂȚI

Giuchi Anca-Emilia, an 6, 2018|2019

Negare sau adaptare la context → costuri diferențiate

A ține cont de modalitățile de punere în operă și de întreținere a obiectului arhitectural
proiectat este, fără îndoială, o abordare mai mult decât ​“de bun simț”.​ Deși curentele
deconstructivist sau constructivist au avut, la vremea lor, caracter de opoziție față de normele
consacrate de design, încălcând deliberat anumite standarde formale, soluțiile propuse de
acestea nu au devenit regulă. Acest lucru s-a întâmplat tocmai din cauza faptului că adaptarea la
context în cazul lor a fost complet negată.
În ceea ce privește contextul ​socio-economic și, în sens restrâns, ​latura
tehnico-edilitară​, devine destul de clară importanța adaptării obiectului arhitectural la
caracteristicile regionale. O arhitectură reprezentativă la scară urbană și deci în general mai
costisitoare prin definiție, va trebui aproape cu siguranță să beneficieze de condiții deosebite de
execuție și întreținere. Prin urmare, forța de muncă insuficient pregătită pentru pentru punerea în
operă a obiectului arhitectural cu un caracter aparte, poate periclita rezultatul final al proiectului.
Condițiile de asigurare a forței de muncă specializate (din altă parte) pot deveni extrem de
costisitoare, de aceea, mai ales pentru proiectele de scară mică, se recomandă gândirea, încă
din faza conceptuală, a unui proiect ușor de pus în operă cu resurse umane locale.
Materialele de construcție disponibile la nivel local sunt de asemenea un factor important
ce influențează proiectarea de arhitectură. Culorile, materialele și texturile dintr-un context pot să
îi confere acestuia un anumit caracter, de aceea orice nouă inserție trebuie să-și pună problema
negării sau adaptării la acesta, cu asumarea riscurilor sau beneficiilor rezultate din fiecare
decizie. Devine evident faptul că, costurile proiectului cresc odată cu mărirea distanței de la care
trebuie procurate materialele de construcție necesare, datorită cheltuielilor de transport. De
exemplu, este important de menționat și faptul că, în cazul deteriorării în timpul transportului a
unor piese deosebite de finisaj, pentru înlocuirea acestora crește costul total al investiției raportat
la timpul de execuție, ce se poate prelungi chiar cu săptămâni sau luni.
Raportarea la infrastructura tehnico-edilitară existentă a unui obiect arhitectural este
poate unul dintre cei mai importanți factori ce intră în proiectarea de arhitectură. Încă din faza de
concept este necesar să se țină cont de anumite limitări legate de accesul auto pe parcelă,
determinate de infrastructura rutieră, spre exemplu, sau de constrângeri legate de poziționarea
anumitor rețele edilitare (racorduri/branșamente) ș.a.m.d. Este clar conform tuturor standardelor
în vigoare că orice obiect de arhitectură contemporană necesită bune conexiuni la rețelele
tehnico-edilitare, însă conform ultimelor tendințe legate de sustenabilitate, noua arhitectură
devine, mai mult decât pasivă, un generator de energie ce poate fi virată direct în rețeaua
existentă. Desigur, de toate aceste aspecte legate de sustenabilitate trebuie ținut cont încă din
faza de proiectare, însă aceasta nu reprezintă subiectul prezentului eseu, decât colateral
(indirect).
În concluzie, definirea obiectului arhitectural ține cont în mare măsură de anumite
constrângeri contextuale legate de resursele locale, fie acestea umane sau materiale, deoarece
în cazul proiectelor curente costurile investiției pot să fie mult influențate de acești parametri. Deși
negarea contextului este uneori o soluție din punct de vedere vizual sau formal, timpul a
demonstrat că neadaptarea la împrejurimi poate deveni un factor extrem de nociv pentru un
obiect arhitectural, din punct de vedere a costurilor de execuție, dar, mai ales, a celor legate de
întreținere. Exemple de astfel de greșeli se întâlnesc chiar la unele dintre cele mai cunoscute
landmark-uri arhitecturale din lume, în unele cazuri costurile investiției inițiale fiind depășite de
costurile de întreținere.
Bibliografie:

Nur Endah Nuffida, ​On architecture and energy: the concept of (generating) form through adaptation,​
International Conference Green Architecture for Sustainable Living and Environment (GASLE), 24
noiembrie 2014, sursa sciencedirect.com

Nikhil Sangvi, ​Context in Architecture​, International Journal on Emerging Technologies 8(1): 76-79 (2017),
sursa researchtrend.net
Concluzii generale

Vitan Alexandra Maria, an VI, 2018/2019

Analiza amplasamentului este unul dintre cei mai importanți pași în procesul de creație
arhitecturală. Cu cât analiza unui sit este mai ampla, cu atât obiectul arhitectural are șansa să fie
mai “înfloritor”. Mario Botta explica relația dintre arhitectura și sit: “​Fiecare lucrare arhitecturala
are contextul sau particular, în alte cuvinte, amplasamentul. Relația dintre arhitectura și sit se
influențează reciproc și rămâne constanta​”. Un foarte bun exemplu pentru acest lucru este definit
de Rudolf Arnheim, ce spune: ​“Uitându-te la un monument decontextualizat cauzează confuzie”​.
Chiar dacă ceea ce numim caracterul clădirii, este influențat de foarte multi factori, cel mai
important rămâne relația acestuia cu amplasamentul.
Așadar, după cum am putut observa, analiza amplasamentului trebuie să fie precedată de
o parte de clarificare a actelor cu privire la sit, și anume: limitele sa fie în mod clar definite, să nu
existe probleme de natură judiciară etc. Analiza propriu-zisă începe cu verificarea existenței unor
reglementări urbanistice clare, iar în cazul în care acestea nu există, ele trebuie definite de către
arhitect. Astfel, acest studiu cuprinde două parți, partea de studiere a reglementarilor existente și
partea de studiere efectivă a terenului și a condițiilor pieței de consum locale.
Prima parte este în general una menită să uniformizeze creațiile arhitecturale la nivelul
unei zone mai mari (oraș, cartier etc.), cu scopul ca elemente precum densitatea, raportul spații
verzi- spații minerale, plin-gol, înălțime, distanțe între clădiri, front stradal etc. să fie bine definite
și să creeze un caracter unitar. Totodată, pentru proiecte mai ample trebuie avute în vedere și
reglementări cu privire de tratarea spațiului public aferent, eventuale zonificări ale
amplasamentului, și relații mai puternice cu contextul.
Cea de-a doua parte, cea de studiere a terenului, după cum am observat, presupune ca
arhitectul să demareze o analiză pe amplasament ce să cuprindă elemente precum: natura
terenului, fondul construit existent, circulațiile (auto, pietonale, velo etc.), zone/monumente
istorice, zone naturale, relief, puncte cardinale, utilități etc. Aceste elemente pot influența
arhitectura în diferite moduri, de la structura prin impunerea unor anumite tipuri de sisteme
constructive determinate de caracteristicile terenului sau condițiile de vânt,seism etc. ale zonei,
până la elemente de dimensiuni mult mai mici cum ar fi prevederea spațiilor pentru buna
funcționare a utilităților (cum ar fi locul unde se amplasează contorul de curent, cel de gaz, cutia
poștală etc.). Totodată, pe lângă partea strict legislativă și de reglementări locale, o analiză
efectivă a terenului îi este de mare ajutor unui arhitect în procesul său creativ deoarece poate
identifica o serie de elemente esențiale pentru argumentarea obiectului arhitectural proiectat
(raportarea la monumente istorice, zone de vegetație, relația cu vecinătățile, specularea zonelor
publice sau mai private, protejarea față de soare/vânt sau deschiderea unor spații spre lumină
etc.).
În concluzie, analiza amplasamentului și a contextului cadru reprezintă unul dintre
elementele esențiale în creația de arhitectură contemporană. Această analiză ajută la
definitivarea temei de proiectare și are ca scop introducerea unor elemente arhitecturale și
urbanistice, ce fac ca obiectul sau ansamblul arhitectural să fie corect încadrate în zonă și să
funcționeze în cele mai bune condiții.

BIBLIOGRAFIE

[1] ​Guide to architectural site analysis​, First in architecture, 2018

[2] Legea 50/1991, actualizată 2018, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
[3] ​How Important is Context in Contemporary Architectural Design, ​M. Firrdhaus Mohd
Sahabuddin, Msc. Advances Sustainable Design, The University of Edinburgh, 2011