Dimensiunea social a imaginarului urban Social aspects of urban imaginary Abstract: The paper offers a general view on the

basic meanings of the urban structures and on their relations to the evolution of politics, culture and social organization. Keywords: Urbanism; social organization; geopolitics

Orasul a jucat un rol deosebit in constituirea culturii si civilizatiei mondiale. Fenomenul urban, deseori asimilat cu fondarea civilizatiei insesi, apare ca o caracte-ristic major a organizrii societtilor umane timp de cinci milenii, adic de la inceputul epocii istorice propriu-zise. Orasul este expresia social (care nu poate fi separat de alte manifestri ale vietii sociale ale epocii date) si proiectia problemelor epocilor consecutive. Nscut dintr-o necesitate de protectie, de comoditate, de schimb, de circulatie a oamenilor, orasul a evoluat si si-a diversificat in timp functiile. Fondarea oricrui oras este legat de conditii specifice geografice, de traditiile religioase ale timpului, cat si de ansamblul organizrii sociale si politice. Orasul nu este o simpl reflectare a echilibrului sau a dezechilibrului societtii. El este locul informrii si formrii, schimbrii si memoriei, care favorizeaz intensitatea si inovatiile, dezvolt multiplele schimburi de ordin social, economic, politic, cultural. Dispozitiv spatial complex, totodat colectiv si individual, public si privat, orasul necesit, cand dorim s-l abordm, o reflexie global si o analiz interdisciplinar modern. O meditatie asupra orasului presupune o conceptie despre spatiul si timpul proprii unei civilizatii. Loc de intindere spatial si concentrare

temporal a valorilor civilizatiei si culturii, orasul este o unitate spatiotemporal semnificativ a unei experiente existentiale cu spiritualitate milenar colectiv. Pur produs social, orasul este, mai intai de toate, spatiu definit prin materialitatea (imobile, magistrale...) si spiritualitatea sa (istorie, traditii, cultur...). Astfel, orasul este mai mult decat un loc in spatiu, el este o lume material si spiritual, "organism fundamental specializat in transmiterea valorilor intelectuale si spirituale" (1). Dac in prima etap orasele erau percepute ca obiecte (rezultate) ale istoriei, in zilele noastre, conform legilor echilibrului dinamic si a evolutiei structurilor disipative, orasele sunt considerate in acelasi timp obiecte si subiecte ale culturii si civilizatiei. Concentrrile urbane au permis elaborarea regulilor de civilizatie bazate pe necesittile si idealurile societtii. Catalizator al evolutiilor sociale, orasul este reflectarea cunostintelor, valorilor si aspiratiilor civilizatiilor. Astfel orasul este definit drept locul prin excelent al schimbrilor de ordin social, experient care apreciaz deformrile cantitative si calitative pe care le sufer societatea. Atunci cand societatea este corupt, gresit intocmit sau nedreapt, "mediului construit - arhitectur sau oras - ii este adresat un discurs inc mai critic, pentru c deseori orasul este privit drept cauz prim a degradrii, sau cel putin slasul acesteia" (2). Astfel apar proiecte ontologic noi, care critic sistemul de valori precedent si avanseaz noi proiecte onto-axiologice, prefigurand societti, comunitti si indivizi moralmente noi. Tentativele de redefinire global a orasului se fac adeseori in conformitate cu proiectii imaginare si utopice care nu apartin in exclusivitate discursului arhitectural insusi, ci si teoriilor sociale, politice, economice, etice si estetice. Dac realitatea cerea timp spre a fi rescris, imaginarul autorilor / cettenilor sugera alternative posibile aproape imediate. "Orasul este metafora dominatiei umane asupra spatiului fizic si, din aceast perspectiv, spatiu al culturii, spiritului, ratiunii si ordinii, care se opun toate naturii, materiei amorfe si inconstiente. Iat de ce orasul este privit drept

alternativ ontologic la spatiul fizic, eponim al haosului" (Ioan p. 18) Astfel, orasele modeleaz imaginarul si viata tutu-ror civilizatiilor. "Un raport subtil, dar cat se poate de real, leag arhitectura de ideologii, de imaginarul social si politic, de o anumit viziune a lumii." (3). Discursul urban si meta-urbanismul - orasul regandindu-se pe sine - sunt si rman teme favorite ale ima-ginarului. Reinventarea realittii isi gseste expresie cel mai frecvent in utopie. "Orasul utopic implic cu necesitate o dimensiune absolut transcendent si, intr-o anumit msur, ideal. El reprezint o instaurare a unei culturi si / sau ideologii superioare in(tru) realitate" (Ioan p. 14). Orasul utopic este o consecint a reformrii societtii. in traditia occidental, o veritabil gandire referitoare la urbanism ia nastere odat cu Platon care expune, in Republica si mai ales in Legi, principiile care trebuie s stea la baza instaurrii orasului ideal. Despre importanta orasului in viata urbei antice vorbeste faptul c acropola Atenei, centru religios si al puterii politice a cettii, este un vast sanctuar grupand culte multiple, dintre care cel principal este cultul Atenei, zeita intelepciunii, dar si al orasului (Orasul devine templu al legii umane in fata cosmosului circular). Urbanismul clasic se intoarce la formulele estetice ale Antichittii. Printre alti arhitecti clasici, Alberti este primul care reia problema platonician a cettii ideale. Modelarea spatial a unei dorite realitti viitoare a sugerat utopii diferite, cum ar fi Utopia lui Thomas Morus, cetatea soarelui lui Tommaso Campanella, cetatea ideal a lui Anton Francesco Doni, orasul ideal al lui Albrecht Drer. Ceva mai tarziu, Charles Fourier propune inlocuirea orasului cu falansterul (palat social locuit in comun de 1600 persoane). Owen preconizeaz crearea "satelor armoniei si cooperrii". Cabet se pronunt pentru orasul cu plan in tabl de sah, Icara, care reflect ideea unui trai comunitar. Pe de alt parte, proiectele de orase ideale concepute de utopistii si reformatorii secolului al XIX-lea si al XX-lea au tins s fie puse in

aplicare: orasul-grdin al lui Ebenezer Howard (care s-a transformat de facto, intr-un oras-dormitor), orasul regional a lui Patrick Geddes si a lui Lewis Mumford, monumentalismul lui Haussmann, megalomania totalitarist a lui Hitler, Stalin, Mussolini si Franco. Urbanismul modern a generat si el concepte originale, cum ar fi orasul deschis (anti-urban) al lui Wright, orasul linear al lui Soria, "orasul radios" al lui Le Corbusier care se leag de traditia orasului-grdin, cat si de cea a orasuluimonumentelor si constituie versiunea modernizat si asezat pe vertical a falansterului. Urbanismul progresist, a crui influent este predominant in secolele XIX si XX "decurge in mare msur din modelele utopice precum cel al lui Fourier, care, vehiculand o ideologie anti-urban, a condus la intelegerea echivoc a distinctiei traditionale dintre sat si oras" (5). Marea vin a acestui urbanism progresist "a fost aceea de a prezenta orasul viitorului, cu imobilele sale colective uriase, furnicar cu numeroase celule de locuit dotate cu tot confortul, ca pe un loc al fericirii absolute (...), de a-i fi impus idealul nemrturisit al unui univers kafkian, care se reflect in crearea unui spatiu destructurat si a unor gigantice 'masini de locuit' destinate omului-masin" (6). Toate aceste modele au sugerat simboluri diferite, iar functiile acestor orase (religia, politica, cultura, estetica, economia, tehnologia) se ierarhizau sau se combinau in mod diferit conform exigentelor si asteptrilor fiecrei societti. In diversele utopii - microsocietti de la antici pan la moderni arhitectura, functionarea si principiul social sunt tratate impreun. Orasul devine, prin dezvoltarea unor diferite forme ideale, un obiect sau un "laborator" privilegiat al stiintelor sociale, care si-au constituit demersul intr-o mare msur si datorit dimensiunii imaginare. Comentand teza lui tefan Lupascu despre asemnarea coerentei Universului cu un gand, filozoful Michel Random constata c inteleptii marilor traditii si fizicienii mo-derni se intalnesc in ideea c Universul reprezint mai curand forma unui gand decat o realitate (7). Astfel,

imaginarul social a generat si orase imaginate conform a dou modele : modelul El-Dorado, orasul bogtiei absolute, situat oriunde exist pete albe in geografie. Pe de alt parte, Modelul Tombouctou, splendoare arhitectural strmutat in alt geografie si investit cu calitti ulterior neconfirmate. Aceste metamorfoze dinamice ale formelor utopice a oraselor exprim perenitatea imaginarului urban care creeaz modele adecvate epocii, necesittilor, si aspiratiilor sociale. Reflectand asupra polivalentei spatiului urban, Ciprian Mihali face urmtoarele constatri referitor la binomul oras utopic / oras real: orasul utopic este un oras vzut de sus, de un ochi rece, care cuprinde totul in orizontul su; acest oras perfect este, ins, un oras mort, adic unul din care lipseste confuzia, haosul si securitatea. Realitatea cotidian ins este orasul vzut de jos, de aproape, de la nivelul pasilor, este orasul prins in istoria sa si in istoriile sale (8). Astfel, orasul ne oblig, prin sensurile sale unice si prin interdictiile sale, s fim asemenea lui, povestitori si bricoleri, producand "colaje prin alianta dintre citate ale trecutului si extrase ale prezentului, pentru a face din ele serii (procese gestuale, itinerarii na-rative), in care contrariile simbolizeaz" (9) in toate timpurile, orasul i-a ajutat pe arhitecti, filozofi si scriitori s-si exprime si s-si reprezinte timpul, punand in discutie raportul problematic pe care omul il intretine cu spatiul inconjurtor si cu lumea. Note 1. 2. Gaston Bardet, Problmes d'urbanisme, Paris, Dunot, 1948, p.218 Augustin Ioan, Repede ochire asupra culturii urbane ideale, in:

Arhitectura care nu exist (imaginar, virtual, utopie), Bucuresti, Paideia, 1999, p. 9 3. 4. Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Bucuresti, Humanitas, Augustin Ioan, Repede ochire asupra culturii urbane ideale, in: 2000, p. 48

Arhitectura care nu exist (imaginar, virtual, utopie), Bucuresti, Paideia, 1999, p. 14 5. 6. 7. Jean-Louis Harouel, Istoria urbanismului, Bucuresti, Meridiane, 2001, Idem, p. 130-131 Michel Random, Universul reprezint mai curand forma unui gand p. 153-154

decat o realitate, In: Petre Rileanu, Fin du siecle : un nou inceput, Bucuresti, Atlas, 1999, p. 140 8. 9. Ciprian Mihali, Spatiul urban: diseminat, miniaturizat, polivalent, Michel de Certeau, L'invention du quotidien. 2. Habiter, cuisiner, Altfel de spatii, Bucuresti, Paideia, 2001, p. 10 Paris, Gallimard, 1980, p. 201.