Sunteți pe pagina 1din 2

Reabilitarea patrimoniului construit solutionata in parteneriat public - privat

Bolohan Anca Grupa 32 A

Arhitectura, designul, reteaua urbana si spatiile publice sunt elementele fundamentale pe care le are in vedere conservarea, dar si rentabilizarea patrimoniului construit. Strategiile de dezvoltare durabila pentru zona istorica trebuie elaborate tinand cont de contextul local, regional si national, luand in considerare conjunctura si perspectivele economice, vazute din interiorul si din exteriorul tarii. Proiectele de revitalizare elaborate de administratia locala sunt complexe, desfasurandu-se pe o perioada indelungata de timp si necesitand atragerea de capital din partea sectorului privat. Privit in ansamblu, orasul este un sistem dinamic a carui evolutie este conditionata de capacitatea sa de a se adapta la circumstantele politice, economice si sociale actuale. Analizand situatia la o scara mai redusa, aceea a patrimoniului construit regasit in centrul vechi, procesul de regenerare urbana vizeaza conservarea si reconversia particularitatiilor istorice sub forma de bunuri culturale si artistice. Este esentiala gasirea unei metode eficiente de reintegrare a acestora intr-un ciclu economic, fara a se compromite identitatea sitului. O prima actiune consta in determinarea caracteristicilor generale urbane, a aspectelor ce tin de conturarea unei anumite memorii a locului, precum si a proiectelor similare desfasurate in tari europene dezvoltate, ce pot servi drept modele fiabile. Apoi, cu ajutorul unui Plan Urbanistic Zonal si a unuia General, dar si a unei analize SWOT(ce evalueaza avantajele, dezavantajele, oportunitatile si amenintarile pentru zona studiata) se evidentiaza functiunile compatibile si interventiile optime ce urmeaza sa aduca beneficii nu doar la nivel micro, ci, mai ales, macrourban. De cele mai multe ori implementarea unei astfel de solutii implica anumite costuri ce nu pot fi acoperite din bugetele autoritatilor locale, motiv pentru care se opteaza pentru crearea unui parteneriat public privat. Alaturi de finantare, investitorul privat contribuie si la gestionarea proiectului, avand in schimb dreptul de a exploata bunurile publice pe o perioada stipulata in contractul de concesiune. Acest contract prevede de asemenea si destinatia bunului public, stabilita in prealabil de cele doua parti. Astfel se garanteaza pe o perioada determinata stabilitatea solutiei urbanistice. Se constata faptul ca parteneriatele public-private nu sunt un obiectiv in sine, ci reprezinta doar o tehnica financiara menita sa facilititeze aplicarea un proiect de urbanism de mare anvergura. Revitalizarea zonelor istorice realizata printr-un proces de reciclare si uz a obiectelor ce prezinta un real potential urmareste dezvoltarea durabila a unui mediu urban cu un grad ridicat de atractivitate pentru trai, munca si investitii. Solutia de urbanism trebuie sa fie interpretata ca un plan de echilibrare temporara, deschis unei evolutii.

Reabilitarea patrimoniului construit solutionata in parteneriat public - privat


Bibliografie:

Bolohan Anca Grupa 32 A

1. Koolhaas,Rem , Mau, Bruce -S, M, L, XL, Rotterdam:010 Publishers, 1995 2. Radulescu, D., Minoiu, S., Stan, E. - Introducere in Teoria Sistemelor, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1987

3. Marot, Sebastien - Sub-urbanism and the Art of Memory, London, AA Publications, 2003