Sunteți pe pagina 1din 5

DESPRE LOCUINTA

Locuinta poate fi definita ca acel organism arhitectural care asigura


protectia si dezvoltarea individului la nivel familial si favorizeaza
legaturile acestuia cu ansamblul societatii umane (M.Caffe, Note de
curs). De aici rezulta ca locuinta trebuie vazuta nu ca o coaja, ci ca o
membrana osmotica, ca acea inchidere care se deschide(Noica, Locuinte
pentru om si izotopii lui).
Pentru a depista tendintele care caracterizeaza arhitectura locuintei
contemporane este nevoie de anumite precizari prealabile, care sa
expliciteze perspectivele din care a fost privita o atit de mare
varietate formala, cit si logica dupa care au fost selectate aspectele
considerate ca definitorii.
I. Problematica locuintei cuprinde doua aspecte complementare, de egala
importanta:
- locuinta in sine,
- relatia locuintei cu orasul.
Primul se refera la distributia interioara, modul de configurare si
folosire a incaperilor si la relatiile dintre ele, modul de grupare a
unitatilor locative (apartamente) in unitati cu un grad mai mare de
complexitate (imobile/blocuri), intr-un cuvint, la tipologia de locuire
(tipologia locuintelor in legatura cu practicile de locuire).
Cel de al doilea surprinde relatiile complexe pe care locuinta le
intretine cu organismul urban, de la cele functionale la cele formale,
de la cele imediate, de vecinatate la cele cu locul de munca si cu polii
de interes urban.
Cele doua domenii functioneaza intr-o strinsa interdependenta
functionala si formala, articulindu-se pe o zona de intersectie pe care
am numit-o vecinatate imediata (A.M.Zahariade, Elemente de
fundamentare teoretica a conceptului de habitat) si care se refera la
modul in care, prin grupare, locuintele formeaza prima veriga elementara
a combinatoriei urbane si cadrul in care se desfasoara practicile
cotidiene de locuire impeuna cu ceilalti.
Este locul in care construitul si traitul se intersecteaza la un
nivel urban elementar, domeniu direct legat de modul de conformare al
locuintei, si care face obiectul unei perspective domestice asupra
oasului (Castex si Panerai, Delillot a la barre).
Acesta este nivelul in care se poate pune in evidenta relatia formalfunctionala a locuintei cu exteriorul sau imediat, reprezentind astfel
primul nivel de integrare a locuintei in oras, asa cum familia
reprezinta primul nivel de integrare a individului in societate
(A.M.Zahariade, teza de doctorat).
Acest nivel este cel care adaposteste tranzitia spatiala de la public
la privat, tranzitie despre care studiile de antropologie urbana ne
spun ca este deosebit de importanta pentru caracterizarea unui mod de
viata si a unei culturi specifice de locuire (Rapoport, Lanthropologie
de la maison).
-1

NOTE DE CURS: ARHITECTURA LOCUIRE - ORAS CURS


AN II
titular curs: prof.dr.arh. ANA MARIA ZAHARIADE

De aceea o adevarata tipologie de locuire si o caracterizare a tipurilor


de locuinte nu poate sa nu ia in seama ceea ce se petrece la acest nivel
urban. In marea varietate de forme de locuire, o logica elementara care
uneste forma locuintei cu structura localitatii exista intotdeauna,
chiar daca este mai greu descifrabila. Ea este evident legata de modul
de viata si de sistemul de valori al respectivelor comunitati umane.
Asa cum reiese din aceste puncte de vedere, locuinta este elementul de
fond cu care se cladeste orasul, vehiculul elementar al combinatoriei
urbane. In plus, constructia de locuinte este functia cantitativa si
calitativa cheie pentru procesul de urbanizare. Prin ea s-au
instrumentalizat politic si administrativ, dupa razboi, o serie de
teoreme arhitectural-urbanistice ale modernismului din perioada
interbelica. Locuinta si orasul sint deci doua fatete ale unui intreg
mai complex care se expliciteaza una pe cealalta.
In consecinta, in paginile care urmeaza, se va incerca conturarea
tendintelor contemporane privind arhitectura locuintei urmarind ambele
aspecte ale problematicii generale, acestea neputind fi separate fara a
pierde din vedere chestiuni fundamentale.
II. Posibila periodizare
De-a lungul istoriei societatii umane si a asezarilor, care au
constituit cadrul fizic al evolutiei societatii, se pot distinge grosso
modo doua perioade al caror punct de schimbare se situeaza pe la
sfirsitul secolului al 18-lea si inceputul secolului al 19-lea
(Braudel, structurile cotidianului), perioade in care atit problematica
locuintei in sine cit si cea a relatiei acesteia cu orasul au urmat
logici diferite.
Prima poate fi caracterizata printr-o acordare predominant organica
intre evolutia modului de viata si habitat. De aici decurg, atit
comformarea fireasca a locuintei la modul de viata, practicile si
mentalitatile curente ale diferitelor grupuri sociale (locuinta
obisnuita era, in general, constructie vernaculara), cit si un anume
firesc al relatiei dintre locuinta si oras, dintre public si privat,
dintre forma locuintei si forma urbana. Intr-un fel sau altul, in cadrul
unei mari diversitati, locuinta, orasul si societatea urbana au evoluat
in paralel, fara distorsiuni grave, echilibrindu-se reciproc. Aceasta
organicitate cedeaza insa ca urmare a saltului demografic care insoteste
revolutia industriala. Apare astfel o problematica urbana fara
precedent, care inglobeaza si problematica locuintei moderne. Este o
problematica inca dificil de inteles si nerezolvata.
De aceea, schita tendintelor arhitecturii locuintei contemporane se va
sprijini pe evolutia problematicii si cazuisticii locuintei moderne,
pornind de la postulatul ca tendintele actuale reprezinta reactii fata
de modul in care s-a raspuns la problematica locuirii moderne.

-2

NOTE DE CURS: ARHITECTURA LOCUIRE - ORAS CURS


AN II
titular curs: prof.dr.arh. ANA MARIA ZAHARIADE

III. Elemente de tipologie


In multimea si diversitatea tipurilor de locuinte, foarte greu de
clasificat, este necesar sa se faca o prima distinctie intre ceea ce sar pute numi locuinta privilegiata si cea populara. Desi limita
dintre aceste doua categorii este gradata si fluctuanta, exista anumite
diferente esentiale, atit in ceea ce priveste perspectiva arhitecturala,
cit si cea urbanistica, astfel incit se poate spune cu usurinta ca avem
de-a face cu doua programe de locuinta diferite.
Locuinta privilegiata (numita uneori in istorie si locuinta senioriala)
este un program in care functia publica si de reprezentare este foarte
accentuata si care nu se supune unor restrictii financiare deosebite.
De-a lungul timpului si in diferite locuri s-au constituit tipologii de
locuinte privilegiate (palat, castel, hotel priv, villa, conac, etc.),
amplasate fie pe domenii inafara oraselor, fie in interiorul
perimetrului localitatilor. In acest din urma caz, ele sint adesea
monumente, deci constituie momente speciale si sint amplasate in
consecinta, fiind puse in evidenta in tesutul urban. Chiar si in
varianta lor cea mai anonima, sint amplasate in zone privilegiate si
scumpe ale orasului si beneficiaza de toate conditiile care
caracterizeaza, in momentul istoric respectiv, o locuire luxuoasa si
rafinata. De obicei constituie modele, atit in ceea ce priveste modul de
viata, cit si ca rezolvare arhitecturala. Sint si au fost, de-a lungul
istoriei arhitecturii, terenuri fertile de experiment artistic,
purtatoare de stil si de inovatie arhitecturala.
Locuinta populara, banala, (numita in timpurile moderne si locuinta de
masa) este cea care se constituie sub exercitiul unor restrictii
economice, are un statut anonim si, foarte adesea este lipsita de
valoare estetica in sine. A intrat foarte tirziu in cadrul de preocupari
al arhitectilor, fiind in general de factura vernaculara. Ea a
constituit si contituie insa marea masa a constructiei urbane si fondul
fizic al orasului si al tesutului urban. De aceea, valoarea
arhitecturala a acestei categorii rezulta din modul in care se
aglutineaza (coaguleaza) pentru a da forma tesutului urban si spatiul
urban al cotidianului, dupa o logica data de practicile de locuire ale
claselor medii si defavorizate si conforma spiritului diferitelor epoci
si locuri. Ea capata valoare estetica printr-o interesanta alchimie care
transforma cantitatea in calitate, adica prin spatiile urbane carora le
da forma prin grupare. In consecinta, aceasta categorie de locuinte este
cea mai supusa presiunilor urbane, pe care ea insasi le face posibile. A
dat nastere de-a lungul timpului la numeroase tipologii formale, de la
locuinta antica tip covor, la locuinta medievala insiruita si la
imobilul modern cu apartamente.
Desi, dupa cum reiese, foarte diferite ca program si ca scop
arhitectural, cele doua categorii comunica intre ele prin schimburi
subtile, fie venite de la locuinta privilegiata spre cea populara, prin
fenomene de imitatie sau de trickle-down (P.L.Jones, A taste of class in AR nr.984/1979), fie purtate cu dublu sens de cultura de
specialitate.

-3

NOTE DE CURS: ARHITECTURA LOCUIRE - ORAS CURS


AN II
titular curs: prof.dr.arh. ANA MARIA ZAHARIADE

Aspectele si tendintele care urmeaza sa fie prezentate/studiate se


refera cu precadere la cea de a doua categorie, aceasta fiind, cel putin
in epoca moderna si contemporana, cu mult mai problematica. Aceasta nu
inseamna ca cel putin unele dintre probelele urbane ale locuintei
banale nu au consistenta si pentru locuinta privilegiata, cu referinta
mai ales la categoriile inferioare ale acesteia (tipurile care fac
trecerea gradata dintre cele doua programe). Chiar mai mult, in
continuare, asa cum s-a intimplat pe tot parcursul istoriei, diferite
aspecte care asteapta sa-si gaseasca reflectarea in arhitectura
locuintei de masa isi gasesc originea in modul de viata si locuinta
claselor privilegiate.
IV. Romania
Felul in care a evoluat arhitectura locuintei moderne din Romania are
dimensiuni proprii, stind sub semnul unui context social-politic si
economic specific, total diferit in multe privinte de ceea ce s-a
intimplat in tarile in care proiectarea si constructia de locuinte au
avut un caracter exemplar. De aceea nu trebuie sa ne asteptam sa gasim
la noi nici acelasi bilant, nici reflectarea directa a modului in care
s-a conturat constructia de locuinte in Europa. In aceste conditii, este
greu de crezut in aplicabilitatea directa/mecanica a diverselor tendinte
care se manifesta astazi in gindirea locuintei, macar pentru motivul ca
bilantul privind fondul locativ existent este cu totul altul.
De aici reiese ca, pentru a aseza pe o baza substantiala deciziile
privind evolutia necesara a locuintei in Romania, doua etape devin
obligatorii:
- trebuie intelese ratiunile care au motivat modalitatile
specifice de raspuns la problematica locuirii in diferite tari, ca si
logica ce subintinde anumite tendinte contemporane,
- trebuie intocmit un bilant si o cercetare critica a constructiei
de locuinte in Romania, atit din perspectiva urbanistica, cit si din
perspectiva dezvoltarii proiectarii si constructiei de locuinte sub
aspectul rationalizarii.
In acest fel, comparind rezultatele celor doua tipuri de studii, pot fi
depistate punctele cele mai nevralgice si se poate gasi modul optim in
care se poate interveni pentru compensarea neajunsurilor si ehilibrarea
fondului locativ in concordanta cu modul de viata si valorile
diferitelor categorii de utilizatori.
Din aceasta cauza, fara nici o pretentie de exhaustivitate, si cu riscul
unei excesive schematizari, in ceea ce urmeaza se va insista asupra
motivatiilor care au dat nastere unor directii in gindirea si
proiectarea locuintei urbane. Aceasta presupune o prezentare istorica a
modului in care a evoluat conceptia locuintei urbane. Pe masura punerii
in discutie a anumitor aspecte, se va evidentia modul in care ele si-au
gasit reflectarea in proiectarea de locuinte din Romania.
Luind in considerare toate punctele de vedere prezentate, breviarul care
urmeaza se va structura in felul urmator:
-4

NOTE DE CURS: ARHITECTURA LOCUIRE - ORAS CURS


AN II
titular curs: prof.dr.arh. ANA MARIA ZAHARIADE

Se va incerca o scurta prezentare istorica a premiselor, aparitiei


si evolutiei problematicii locuintei moderne.
Se va evidentia modul in care a evoluat gindirea arhitecturalurbanistica in aceasta privinta, in paralel cu evolutia practicii
arhitecturale pina la prefigurarea tendintelor actuale.

-5

NOTE DE CURS: ARHITECTURA LOCUIRE - ORAS CURS


AN II
titular curs: prof.dr.arh. ANA MARIA ZAHARIADE