MASTER: ENERGETICA CLADIRILOR.

CERTIFICARE SI AUDIT

SORINA GABRIELA DRAGOMIRESCU

[ARHITECTURA
VERNACULARA VS.
ARHITECTURA
NEOVERNACULARA]
 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

DELIMITAREA ARIEI DE DISCUTIE

In acesta lucrare vreau sa fac prezent subiectul atat de actual, dar netratat, al arhitecturii
vernaculare, exprimand notiunea si domeniul ei de bataie, unde exista aceasta arhitectura si cum poate
ea supravietui.

Traind intr-o lume postmoderna, informationala, sau chiar futurista, dar care rascoleste prin
trecutul ei, din arhitectura vernaculara avem de invatat anumite atitudini de abordare in procesul crearii
arhitecturii, astfel nascandu-se arhitectura neo-vernaculara.

In finalul lucrarii voi face cateva paralele intre cele doua arhitecturi, lasand deschisa lista si acest
subiect.

ARHITECTURA VERNACULARA

Pre-text

Arhitectura vernaculara denumeste arhitectura rurala si urbana, cea fara architect, neproiectata,
facuta direct de cel ce urmeaza a o locui, eventual cu mana de lucru, specializata mai mult sau mai putin,
a unor mesteri.

S-ar putea spune ca notiunea este sinonima cu cea de arhitectura populara (vernacullus in latina
inseamna indigen, domestic), dar acest termen a fost preluat in literatura actuala de specialitate tocmai
pentru a iesi din ambiguitatea atributului de “popular”.

Noua notiune este un anume mod de a face arhitectura; ea nu se refera nici la conotatia politica,
nici la cea propagandistica, chiar acestea pot fi luate in considerare pentru nuantarea anumitor
dimensiuni/semnificatii. Dupa cum reiese, termenul de arhitectura vernaculara este mai restrans si mai
operational din perspectiva arhitecturii.

In acelasi timp, in istoria arhitecturii, prin arhitectura populara (ca si prin termenul de folclor) s-a
desemnat mai ales arhitectura rurala, ceea ce excludea din discutie arhitectura urbana de aceeasi factura
care a intrat in interesul specialistilor ceva mai tarziu. Noua notiune evita aceasta confuzie.

CONTEXT

Fiind facuta chiar de cei care o locuiesc, arhitectura vernaculara reprezinta totdeauna
transpunerea directa (fara intermediar) in forme, a nevoilor practice si spirituale ale membrilor
comunitatii respective, rezultate din modul de viata specific si din sistemul de valori pe care
comunitatiile respective il impartasesc.
Forma casei si asezarii este prescrisa prin traditie (este vorba de traditia vernaculara, care se
transmite din generatie in generatie prin forme nescrise), este foarte durabila in timp (foarte
conservatoare) si exprima “automat” (neteoretizat) sistemul de valori colective ale tipului de societate
sau comunitate care ii da nastere si careia i se adreseaza. Cum societatiile care au dat nastere acestei

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 2

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

arhitecturi sunt – de regula – societati pre-moderne (mai putin dinamice si in care exista un consens mai
organic intre individ si comunitate), sistemul de valori este colectiv, impartasit de membri comunitatii,
iar originalitatea individuala este limitata. De aici rezulta atat armonia dintre individ, comunitate si
mediu contruit, cat si marea unitate formala a arhitecturii unei comunitati (atat la nivelul asezarii cat si in
timp).
In acelasi timp, in arhitectura vernaculara exista o anumita simbioza, intre construit si mediul
natural in care se intervine.

INTRODUCERE

Arhitectura vernaculara ocupa un loc central in sufleul si mandria tuturor oamenilor si a fost
acceptata ca un produs al societatii caracteristic si atractiv, cu o imagine informala, dar nu si
dezordonata. Este o arhitectura utilitara si in acelasi timp poseda interes si frumusete. Este o arhitectura
contemporana dar detine si memoria istoriei societatii, este creatia timpului.
Este o arhitectura nevrednica mostenirii omului daca nu este conservata aceasta armonie
traditionala, care de fapt constituie samburele experientei umane. Arhitectura vernaculara este expresia
culturii unei comunitati, este relatia cu terenul, adaptabilitatea si expresia diversitatii lumii culturale.
Construirea vernaculara este modalitatea naturala in care casele comunica intre ele.
Este un proces continuu care include schimbarile necesare si continua adaptarea ca un raspuns la
contextul si constrangerile mediului inconjurator. Supravietuirea acestei traditii si arhitecturi este
amenintata de puterea economica, culturala si omogenizarea arhitecturii.
Datorita omogenizarii culturii si globalizarii, transformarii socio- economice, structurile
vernaculare devin extrem de vulnerabile, infruntand probleme serioase de invechire, echilibru intern si
integrare. Pentru aceste cauze trebuiesc stabilite principii pentru ingrijirea si protectia mediului
vernacular.

ASPECTE GENERALE

Exemplele de arhitectura vernaculara pot fi recunoscute dupa:

1. Modalitatea in care participa cladirea
2. Caracterul recognoscibil regional raspunzand mediului inconjurator
3. Coerenta silului de la imagine sau tipul traditional al cladirii
4. Designul traditional constructiv transmis pe cale informala (verbala)
5. Raspunsul categoric la functionalitate, constrangerile sociale si de mediu
6. Aplicabilitatea efectiva a sistemelor traditionale si a mestesugariei
Aprecierea si protejarea cu success a mediului vernacular depinde de implicarea si suportul
comunitatilor, utilizarea continua si mentenanta.
Arhitectura vernacularã produce normalitate si întelegere; conformîndu-se realitãtii, gãsind
rãspunsuri echilibrate, în armonie cu experienta si cu posibilitãtile reale, ea refuzã facilitatea
originalitãtii cu orice pret; creeazã „locuri” unde grupul devine constient, deci se poate schimba si
ameliora.
Arhitectura vernacularã nu a fost, nu este si nu poate fi universalã. Universalã este capacitatea de
adaptare a limbajului sãu prin utilizarea memoriei si ingeniozitãtii
producãtorului de arhitecturã, prin utilizarea celei mai avansate tehnologii proprii momentului si locului
edificãrii. Oricît de complex este efortul spiritual si oricît de simple sau sofisticate mijloacele tehnice,

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 3

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

ele rãmîn invizibile; în arhitectura vernacularã tehnica cea mai simplã, adusã la un rafinament extrem,
capãtã maximã valoare esteticã, transgresînd astfel cãtre un simbolism intrinsec.
Determinatã teluric-material si moral, arhitectura vernacularã nu se supune – spre deosebire de
arhitectura cultã – deciziilor princiare si gustului gratuit, nu are vanitatea gestului demiurgic, nu se
dilueazã în politicã, economie sau religie. Este o arhitecturã liberã, bogatã, deschisã, dãruitã
utilizatorului.

Arhitectura vernacularã ne reaminteste cã:

- arhitectura nu este un obiect ci un cadru vital
- imaginea nu este realitate
Arhitectura vernacularã este pur si simplu arhitectura, iar arhitectul robul ei.
Guvernele si autoritatiile responsabile sunt obligate sa recunoasca dreptul tuturor comunitatiilor
in vederea mentinerii stilului de viata, pentru a proteja prin toate legiile, administratiile si modalitatiile
financiare si de a le pasa generatiilor viitoare.

CRIZA ARHITECTURII VERNACULARE

Se refera la disparitia acestui mod de edificare, odata cu societatea moderna, din multe ratiuni.
Ceea ce nu inseamna ca nu exista forme contemporane de vernacular, al caror studiu este in curs si de la
care se asteapta anumite idei care sa ajute adecvarea proiectului contemporan, de arhitectura la nevoile
utilizatorilor si la mediul natural.

SUPRAVIETUIREA SAU NU

Una din trasaturile specifice ale istoriei noastre regionale – est-europene – este ca procesul de
transformare a satelor, practice incheiat in nordul si vestul Europei. La noi a intarziat cu cateva decenii.
In Elvetia sau Germania, constructiile satesti – salvate si mentinute in mod exemplar – sunt locuite mai
ales de oraseni, sau daca locuitorii sunt inca agricultori, modul lor de viata este atat de “urbanizat”, incat
putetm vorbi de sate doar intr-un sens foarte larg sau mai bine spus foste sate. In schimb, in Europa
rasariteana, satele continua sa mai existe nu doar in forma lor fizica, ci si cu un mod de viata inca
asemanator vremurilor pre-industriale, incluzand practicarea a numeroase tehnici si mestesuguri
traditionale. Aici se ascunde un soi special de patrimoniu cultural, pretios pentru intreaga cultura
europeana.
In acest loc este util a reaminti un exemplu deja des citat. In Japonia, mesterii care reconstruiesc
in mod ritual templele shinto, respectiv maiestria lor, beneficiaza in legislatie de denumirea de “tezaur
national intangibil”. Dar aceasta formulare nu face decat sa accentueze si mai mult fragilitatea unei
cunoasteri altminteri condamnate la uitare, caracterul “ artificial” al mentinerii sale in viata. Sentimentul
identitatii religioase si culturale ii impinde pe japonezi sa extraga in acest chip mestesugurile traditionale
din fluxul natural al istoriei.
Noi in Europa, ar trebui sa ocrotim acest soi de traditii inca ne-uitate pentru ca ele constituie un
mijloc de a pastra vie o competent, de a edifica inteleasa ca fondatoare antropologic.
In consecinta, mentinerea in viata a maiestriilor traditionale nu este numai una din componentele
posibile, ci si una cruciala, nu doar a conservarii monumentelor ci si a culturii contemporane in
ansamblul ei. Cat timp le mentinem vii, precum japonezii, cu un scop bine definit, ramanem pe un
teritoriu limitat religios, stiintific sau artistic. Daca insa incercam sa restituim aceste

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 4

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

maiestrii, bunaoara, prin intermediul educatiei elementare, oamenii (nespecialisti) interesati de ele,
atunci poate izbutim sa canalizam intr-o directive fructuoasa creativitatea naturala, simtul instinctiv
pentru frumos, nevoia nepretentioasa de expresie. Atunci, creatorul popular anonim poate va umple cu
grafifti doar peretii frusti de beton ai pasajului subteran urban, nu si gardul de zidarie al castelului baroc
restaurat cu mari cheltuieli. Sau poate pentru propria placere, dar si din economie, va confectiona singur
caramizile noii sale case, ii va despica sindrila, ii va ciopli capetele de grinda. Prelucrarea estetica a
problemei trebuie sa fie doar un stadiu intermediar. Azi e deja de domeniul absolutului ca cercetarea,
sistematizarea, descrierea si analiza traditiilor constructive taranesti constituie o resursa imensa (desi nu
inepuizabila) pentru cultura edificatoare contemporana. Insa partea cea mai pretioasa si totodata cea mai
amenintata a acestor traditii, anume spontaneitatea lor se refuza cunoasterii rationale. Tocmai
desfigurarea cu contructii noi a satelor, pe buna dreptate deplasata de specialisti, dovedeste ca impulsul
edificator nu a disparut. Doar a luat-o razna. Noul folclor, cat exista, este urban si postindustrial. Daca
dorim sa facem sa supravietuiasca traditiile populare, nu doar prin programe de conservare si restaurare,
ci si in fiinta lor “naturala”, o putem face numai prin strategii educationale de lunga durata.

PRINCIPII DE CONSERVARE

1. Conservarea cladirilor vernaculare trebuie avuta in grija de expertize multidisciplinare.

2. Lucrarile contemporane asupra cladirilor vernaculare, grupuri si asezari, trebuie sa respecte
calorile cultural si caracterul traditional.
3. Vernacularitatea este reprezentata doar individual de structure singular si este cel mai bine
conservata prin mentenanta si conservarea grupurilor si asezarilor caracterului reprezentativ, regiune cu
regiune.
4. Arhitectura vernaculara este parte integrala a peisajului cultural si aceasta relatie trebuie luata
in considerare in dezvoltarea modului de conservare.
5. Vernacularitatea nu adopta doar modul fizic si realizarea de cladiri, structuri si spatii, dar
modul in care sunt utilizate si intelese, traditiile si asociatiile intangibile atasate acestora.

INDRUMARE PRACTICA

1. Cercetare si documentare
Orice interventie fizica pe structuri vernaculare, trebuie facuta cu circumspectie si trebuie
precedata de o analiza amanuntita a stilului, formei si structurii ei. Acest document trebuie stocat intr-o
arhiva accesibila.
2. Situri, peisaje si grupuri de cladiri
Interventiile asupra structurilor vernaculare trebuie realizate cu atentie si intr-o maniera care va
respecta si mentine integrarea in situ, relationarea psihologica si peisajului cultural, si al unei structuri cu
alta.
3. Sistem traditional de cladire
Continuarea sistemelor traditionale de construire si pricepere mestesugareasca, asociata cu
vernacularitatea, este fundamentala pentru expresivitatea vernacularului si esentiala pentru repararea si
restaurarea acestor structuri. Asemenea indemanari ar trebui retinute, inregistrate si pasate unei nou
generatii de meseriasi si constructori, educati si sa urmeze cursuri de specialitate.
4. Refacerea materialelor si de fragmente.

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 5

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

Modificarile care sunt legitime si raspund nevoilor contemporane ar trebui realizate prin
introducerea de materiale care pastreaza consistenta expresiei, aparentei texturii si forma prin structura si
consistenta materialelor.
5. Adaptarea.
Adaptarea si reutilizarea structurilor vernaculare ar trebui realizate intr-o maniera care sa
respecte integrarea structurii, caracterului si formei, fiind in celasi timp si compatibile cu standardele de
trai. Unde nu exista intreruperi in continuarea utilizarii formelor vernaculare, codul eticii poate servi ca
un instrument de interventie.
6. Schimbari si restaurari periodice.
Schimbarile de-a lungul timpului ar trebui apreciate si intelese ca aspecte importante ale
arhitecturii vernaculare. Conform tuturor partilor unei cladiri dintr-o singura perioada, nu va fi in mod
normal tinta interventiei vernaculare.
7. Cursuri intensive.
In loc de a conserva valorile culturale ale expresiei vernacular, guvernul, autoritatiile
responsabile, grupuri si organizatii trebuie sa puna accent pe:
1. Programe educationale pentru conservatori in principiile vernaculare
2. Cursuri intensive pentru asistenta comunitatiilor si mentinerea sistemelor traditionale,
materiale si mestesugarit
3. Programe de informare care sa imbunatateasca constiinta publica a vernacularitatii, in special
printre generatia noua
4. Retele regionale printre arhitecturi vernaculare pentru a schimba pareri si experiente.
In ordinea cronologica a lucrurilor, prima arhitectura este cea pe care oamenii si-au facut-o
singuri, fara ajutorul unui specialist, cea pe care o numim uzual arhitectura populara. De altfel, aceasta
forma de arhitectura (perfect inclusa in definitia contemporana a arhitecturii) este in continuare foarte
prezenta in multe zone ale lumii, chiar daca in zonele dezvoltate
economic, ea poate sa fi fost inlocuita de arhitectura facuta de specialisti.

Caracteristici:
- forma admisa este prescrisa prin traditie => exprima sistemul de valori colective ale tipului de
societate.
- traditia = transmisia orala a normelor, comportamentelor, atitudinilor corespunzatoare
sistemului de valori ale colectivitatii respective si a tot ce presupune acumularea productiilor si
institutiilor colectivitatii respective.
Transmitere:
- prin transmisie orala, face parte din educatie inca de la nastere, din procesul de socializare a
individului (enculturatie); uneori (cazul vernacularului indigen) se face si prin imprumuturi/schimburi
cultural (aculturatie)
- traditia = acord comun => are valoare de lege = autoritate colectiva
- procedeaza prin modele formale (forme prescrise) = forme admise care se preiau si/sau se
ajusteaza => variatiuni
- societati foarte traditionaliste => forma prescrisa de traditie e foarte rezistente (inovatia nu este
o valoare pozitiva)
- fara pretentii estetice si teoretice (intentiile artistice nu sint conceptualizate, uneori nu exista
nici vocabular tehnic)
Utilizare
- raspunde totdeauna modului de viata specific al societatii si valorilor acesteia

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 6

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

ARHITECTURA CULTA

Arhitectura culta/înalta este practicata de specialist, care elaboreaza un proiect. El apartine unei
culturi de specialitate care se transmite prin diferite forme de învatamant. Este constient orientat catre
scopul de a produce o impresie (de dominare asupra maselor, de placere estetic , de suscitare a
respectului grupurilor rafinate, de elita, de a exprima individualitatea, etc.) si este teoretizat.
Si arhitectura culta îsi are propria traditie care se transmite în general prin forme de învatamant
prin contacte culturale constient dirijate.
Spre deosebire de traditia vernaculara, traditia culta este caracterizata prin dinamism formal si
inventivitate (chiar daca exista limbaje arhitecturale si tipuri formale care au avut o mare persistenta în
timp). Ceea ce ne intereseaza pentru moment este faptul ca între utilizatori si arhitectura care le este dat
spre folosire se interpune atât sistemul de valori al unei culturi de specialitate (antropologii o numesc o
subcultura , nu în sens peiorativ, ci în sensul ca este mai putin decît acel ansamblu care înglobeaza toate
manifestarile, materiale si spirituale ale unei societati, adica sensul larg al notiunii de cultura), cât si un
personaj de arhitectul de care o reprezinta.
Se poate spune ca arhitectura culta procedeaza printr-un ansamblu de cunostinte de breasla
teoretice si practice) care mediaza exprimarea prin forme a necesitailor sociale, economice,
politice ale momentului“, ansamblu pe care unii autori îl numesc— “modele arhitecturale“. Circulatia
acestor modele teoretice si formale, care de obicei sînt generate în diverse nuclee culturale puternice,
explica dezvoltarea arhitecturala a diverselor locuri în care ele sînt preluate, interpretate, îmbogatite,
uneori capata alte semnificatii.
Criza arhitecturii culte este de cu totul alt factura decît cea a arhitecturii vernaculare. Ne
intereseaz pentru moment doua dimensiuni importante care rezulta din paralela cu
arhitectura vernaculara:
• Relatia cu mediul natural, pe care dezvoltarea moderna risca sa o distruga (ceea ce nu se prea
întîmpla în arhitectura vernaculara unde se stabileste un echilibru cu mediul natural).
De aici pana la dezechilibrul ecologic, în care are si arhitectura are partea ei de vina, se desfaoara
o lunga lista de discordante între mediul natural si cel artificial, care reprezinta probleme cheie ale
arhitecturii contempoane.
• Relatia cu necesitaile utilizatorilor, carora arhitectura moderna s-a dovedit incapabila sa le
raspunda într-o anumita masura. Tocmai pentru ca între arhitectura si utilizator se interpune un tert,
arhitectul, poate sa apara o discrepanta între forma creata de arhitect (cladire, spatiu urban,
etc.) în concordanta cu cultura sa de specialitate si valorile si modul de viata real la care aspira
utilizatorii. In acest caz, se produce o criza (criza care nu poate aparea în cazul arhitecturii vernaculare).
Se poate obiecta ca arhitectul trebuie sa cunoasca ceea ce are nevoie utilizatorul, dar aceasta nu
este totdeauna posibil (din varii motive), mai ales atunci cînd utilizatorul reprezinta o masa anonima de
oameni pentru care arhitectul trebuie totusi sa construiasca. Se mai poate chiar ca arhitectul sa creada ca
stie ceea ce este bine sa le livreze acestor oameni, pentru ca asa a fost învatat, pentru ca aplica o anume
teorie si raspunde unor anumite necesitati.
Acest lucru s-a petrecut în arhitectura lumii, cu precadere dupa cel de al doilea razboi mondial,
cand constructia de locuinte s-a facut majoritar în cartiere cenusii. Acestea reprezinta exemple locale ale
asa numitului — urbanism liber“. Ele exista, în diferite proportii (în general mari), în toate orasele din
lume. Dupa o vreme, s-a constatat ca oamenii nu se simt bine, ca se simt dezorientati, ca se simt frustrati
si nu se pot atasa de locurile respective, ca criminalitatea este crescuta (ca si alte forme de

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 7

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

comportamente deviante), ca postasul nu gaseste adresele, cu atît mai putin musafirul care vine în
vizita ... Deci nu corespund necesitailor reale ale celor pentru care au
fost construite. Aceste nemultumiri i-au facut pe arhitecti sa-si re-gandeasca critic propria meserie si
menire. Directiile acestei retrospectii critice au fost ( si sunt) multe si reprezinta dimensiuni ale
arhitecturii contemporane. Una dintre ele, foarte prezenta, este legata tocmai de recursul din perspectiva
actuala la arhitectura vernaculara. Acest recurs ia doua directii pricipale:
1. Patrimonializarea: recunoasterea institutionalizata a calitatii acestei arhitecturi prin
introducerea celor mai valoroase exemplare (cladiri, ansambluri, situri) pe Lista monumentelor istorice
si, prin aceasta, instituirea unui regim special de protectie si prezervare a acestora.
2. Modul în care acest patrimoniu poate fi conservat fara sa devina numai un exponat de muzeu,
sa se mumifice, ramâne una dintre chestiunile care preocupa lumea arhitecturala actuala .

DIFERENTE DINTRE ARHITECTURA VERNACULARA SI CEA CULTA

1. Alegerea formei
· a.v.
- forma admisa este prescrisa prin traditie si exprima sistemul de valori colective ale tipului de
societate.
- traditia = transmisia orala a normelor, comportamentelor, atitudinilor corespunzatoare
sistemului de valori ale colectivitatii respective si a tot ce presupune acumularea productiilor si
institutiilor colectivitatii respective.
· a.c.
- forma este inventia unei “subculturi” (in sens de sub-parte a unei culturi, nu in sens peiorativ)
profesionale si exprima valorile acestei culturi “de elita”.
2. Transmisia formei
· a.v.
- prin transmisie orala, face parte din educatie inca de la nastere, din procesul de socializare a individului
(enculturatie); uneori (cazul vernacularului indigen) se face si prin imprumuturi/schimburi cultural
(aculturatie)
- traditia = acord comun si are valoare de lege= autoritate colectiva
- procedeaza prin modele formale (forme prescrise) = forme admise care se preiau si/sau se
ajusteaza à variatiuni
- societati foarte traditionaliste si forma prescrisa de traditie e foarte rezistenta (inovatia nu este o
valoare pozitiva)
- fara pretentii estetice si teoretice (intentiile artistice nu sint conceptualizate, uneori nu exista
nici vocabular tehnic)
· a.c.
- si aici exista o traditie, dar este scrisa, teoretizata si transmisa prin diferite forme de invatamint
- se transmite si prin schimburi cultural (aculturatie)
- este constient orientata catre scopul de a produce o impresie (de dominare asupra maselor, sau
de placere estetica, de suscitare a respectului grupurilor rafinate, de elita, etc.) si teoretizata ca atare

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 8

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

- procedeaza prin modele teoretice si formale = modele arhitecturale= “ ansamblu de cunostiinte

de breasla care mediaza exprimarea prin forme a necesitatilor sociale, economice, politice ale
momentului
- caracterizata prin dinamism formal si inventivitate
3. Forma in utilizare
· a.v.
- raspunde totdeauna modului de viata specific al societatii si valorilor acesteia
· a.c.
- intre utilizatori si forma interpunindu-se sistemul de valori ale subculturii de specialitate, poate
aparea o discrepanta intre forma creata si valorile si modul de viata al utilizatorilor à criza (ex. orasul
Cartei de la Atena = urbanismul liber)

Societatea moderna si vernacularul modern

1. Cind traditia vernaculara dispare

Cauzele disparitiei:
- accentuarea specializarii si diferentierii societatii
- tipuri de constructii in numar si complexitate foarte mare
- pierderea sistemului de valori comun si cresterea individualismului
Rezultate:
- inlocuirea regulii acceptate a traditiei prin controlul institutionalizat (coduri, regulamente,
legislatie)
- ordinii morale i se substituie ordinea tehnica
- cultura originalitatii
- habitatul in criza

2. Exista un vernacularul modern?

- cultura de masa
- ~75 % din constructia de locuinte in lume = vernaculara
- reglarea pietii cu ajutorul vernacularului si limbajul vernacular al tipurilor
- soft architecture

FORMA IN ARHITECTURA VERNACULARA

A. Critica teoriilor deterministe privind forma in arhitectura

1. Clima si nevoia de adapost
a. Enuntul determinist

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 9

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

b. Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere si Desi in general
exista o adaptare climatica, se poate demonstra ca alegerea formei nu este conditionata numai de
clima, iar acelorasi conditii climatice li se poate raspunde prin forme foarte diferite.
2. Materialele, constructia, tehnologia
a. Enuntul determinist
b. Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere ca Omul nu face
neaparat ceva pentru ca stie sa-l faca, iar aceleasi materiale pot da nastere la forme foarte diferite.
3. Situl
a. Enuntul determinist
b. Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere ca Situri diferite dau
nastere la forme asemanatoare, iar situri similare la forme diferite à intelegerea sitului in sens spiritual
face ca efectele produse de sit sa fie mai ales de ordin cultural (se va relua la perspectiva
contextualista).
4. Economia
a. Enuntul determinist
b. Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere - in acest caz, tranzitia
public-privat este foarte importanta
g.2.- locuinta este totalitatea cadrului de viata, iar aglomerarea este vazuta numai ca un tesut
conectiv.
- discutii pe marginea acestui aspect in cultura urbanistica moderna vs. traditia vernaculara
europeana

B. Factori de persistenta si schimbare in natura omului si a institutiilor sale in raport cu

alegerea formei
1. Natura biologica a omului = factor de persistenta pentru anumite nevoi sint permanente, chiar
daca sint interpretate diferit in diverse culturi
2. Natura duala a perceptiei si a comportamentului: = innascute si constante= culturale si
schimbatoare
3. Cercetarile antropologice arata ca:
- nevoile biologice fundamentale,
- nevoia de stimulare si satisfactie senzoriala,
- nevoia psihologica de securitate,
- nevoia de comunicare,
- impulsurile religioase si rituale,
- tendinta de creare a simbolurilor,
- nevoia de identitate,
- instinctul teritorial si nevoia de intimidate
sint:
· permanente si esentiale cu grad mare de constringere
· formele pe care le iau sint culturale si schimbatoare

VERNACULARUL PENTRU ARHITECTURA CULTA

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 10

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

1. Vernacularul ca origine a arhitecturii culte

- sursa pentru a.c. (Gheorghe Curinschi- Vorona, Arhitectura comparata)
- mostenire ornamentala transfigurata
2. Vernacularul ca sursa de inspiratie pentru arhitectura culta
- optiuni individuale
- cautarile nationale “programatice” in arhitectura
- limite si pericole
- exemple
- discutie despre arhitectura neoromaneasca si despre “specificul national”
- regional si universal
- regionalismul critic
- cercetarea antropologica ca fundament al proiectului
3. Strategii de conlucrare dintre arhitectura culta si vernacular azi:
- forme “dirijate” de vernacular:
- participarea
- community architecture
- dezvoltarea durabila / abordarea ecologica

LECTIA MORALA SI DEONTOLOGICA A VERNACULARULUI

1. Avertismentele antropologiei
- tarile in curs de dezvoltare
- aculturatia
- pericolul importului de modele
- tarile dezvoltate
- neglijarea microdimensiunilor
- orasul ca patchwork
2. Specificitatile locale “amenintate” de globalizare, un subiect deschis

VERNACULAR VERSUS ACADEMIC (CULT)

Diferenta intre arhitectura vernaculara si cea academica (culta) nu a fost atat de importanta in
trecut ca acum, in prezent. Ambele modalitati de gandire asupra edificarii, in trecut, sunt foarte
asemanatoare, caci modul vernacular a fost sursa modului academic. In peisajul arhitectural al oraselor
si satelor, gandirea vernaculara – alaturi de bisericile a caror stil original era international – armonizat cu
spatial inconjurator intr-un sens real si psihologic. Ambele materiale si tehnici de constructie au fost
similare, cu rezultatul ca amandoua au generat rapid si profund un rezultat estetic,
armonios si complementar. In buna pastrare a satelor datand din Evul Mediu, este usor a remarca
urmatoarele: Cladirile proiectate de arhitectii tineri academici si construite de mesterii acelor perioade,
desi aveau implementate stiluri straine - au luat caracteristicile locale si au devenit o sinteza a
conceptelor particulare ale spatiului, structurii, formei si functiei. Dupa Renastere, prapastia intre
arhitectura ca si cariera profesionala si arhitectura vernaculara s-a accentuat tot mai mult – in ciuda a
catorva intentii de coexistent armonioasa si imbogatire mutuala emanata de ambele parti.
In mediul cultural, larg si sigur, pot exista cladiri academice, completandu-se intre ele, care au
clare legaturi cu cladirile vernaculare, care fiecare arata una catre cealalta mutatia originara. Aceste
cladiri se afla in aceeasi relationare catre origine, precum modul varnacular il are catre Natura – aceasta

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 11

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

fiind pozitia delicata, statut tensionat dialectic ce conceptualizeaza, tensioneaza si reinventeaza

echilibrul dintre arhitectura si mediul inconjurator, dintre civilizatie si natura.
Cladirile vernaculare se integreaza in natura pentru ca ultima sa importanta este functia ca un
contrapunct pentru munca artizanala, catalogand arhitectura vernaculara ca un gol astazi, balanta fragila
ce a fost pastrata decenii, a fost distrusa si imprastiata de arhitectura moderna.
Dominand functionalismul, rationalismul, paradoxalul, deriva din modul vernacular ca un
rezultat al mixarii de noi materiale industriale. Rezultatul este un nou stadiu al arhitecturii moderne:
arhitectura academica moderna, care nu mai este confruntata esthetic de arhitectura vernaculara timpurie
ori de natura. Standardizarea, simplitatea si puritatea liniei, si universalitatea modelelor arhitecturale,
toate acestea conduc la atitudini contemporane ce ignora sau neaga relatia vernacular-natura, fara a
substituinoi valori estetice.
Noi cladiri in stilul academic nu sunt implicate in vreun dialog cu trecutul arhitectural, daca nu
vernacular sau istoric.
Cand criteriile moderne vin sa domine, stilul vernacular este mai degraba abandonat sau expulzat
ca nelegitim; ceea ce pare mai degraba relevant este falsa diversitate a modelelor neovernaculare. Aceste
modele nu au radacini si nu compenseaza lipsa de calitate estetica ce defineste bazica relatie de
abordare.
Ultima si cea mai rea consecinta a acestui proces istoric este ca arhitectura vernaculara insasi
este supusa reconstruirii (uneori numita restaurare) in stilul academic modern. Acesta distruge esenta
antropologica si estetica a arhitecturii vernaculare.
Modul academic modern domina arhitectura urbana in toata lumea, cu arhitectura vernaculara
atarnand doar in unele regiuni din lumea-treia. Ca o consecventa, calitatea estetica naturala a arhitecturii
vernaculare a fost mutata, substituita de un rationalism neovernacular urat si kitsch-os. Cladirile de
locuite si-au pierdut calitatea antropologica, iremediabila, asemanator cu casele vernaculare, si totul in
numele unei presupuse notiuni functionale de confort.
Impreuna cu degradarile conceptului de locuite, se alatura seioasa degradare a calitatii vietii
fiintei umane contemporane.
Este clar, desi dificil de a masura, ca integrarea estetica si antropologica a caselor de lemn a unei
ferme – se armonizeaza precum o face cladirile anexe (dependintele) cu mediul
inconjurator – este este infinit superior fata de un bloc de beton de locuit ori un motel. Chiar o tendinta
mai eroica de a contopi modernul cu vernacularul – prin modelul casei
taranesti cu ornamente cu pseudo-ville – s-au revelat in scurt timp a fi creatii de replici ornamentale.
Silurile Neovernaculare europene sunt exemple bune de cum trasaturile populare superficial nu pot
atinge esteticul modul vernacular fara a deriva totul intr-o pastisa. De exemplu, autorii de ville moderne,
utilizand materiale din arhitectura vernaculara si pretinzand sa integreze casele intr-un mediu natural
(Frank Lloyd Wright's - "Fallingwater") sunt indisponibile majoritatii oamenilor, si este neclar daca
ating ceva estetic. Daca vrem sa intelegem ideile de baza a constructiei ce se manifeste in modul
vernacular al arhitecturii – idei ce au fost comentate admirabil de o varietate de autori, de la poeta
Rainer Maria Rilke la filosoful Martin Heidegger si la eseistul henry David Thoreau, de la scriitorul
James Agee la urbanistul Charles Alexander si la o multime de altii este necesar sa extragem trasaturile
care inevitabil in fiecare colt al lumii, au produs cladiri locuibile ce satisfac antropologic si estetic.
Cele cinci principii caracteristice propuse bazei modului vernacular sunt:
1. Constructorii, indiferent ca sunt artizani sau viitorii locatari sunt nonprofesionali
2. Sa fie o adaptare armonioasa, utilizand materiale naturale, din spatiul local geografic
3. Cladirile existente implica o gandire intuitiva, fara schite-proiecte, si este deschisa unor
madificari ulterioare, precum este uzual cu anexele unei ferme.

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 12

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

4. Sa existe un echilibru social/economic, functional si estetic.

5. Pattern-urile arhitecturale si stilurile sunt supuse unei evolutii incete a stilului traditional
corespunzator regiunii etnice.
Aceste principii ce nu fac abatere de a descrie ori defini midul vernacular, conform oricaror
criterii stintifice stricte, puncteaza bazicele conditii catre o o arhitectura vernaculara adevarata si
supravietuirea acesteia – este in directa opozitie cu tot un set de cinci principii ale arhitecturii
academice:
1. Constructorii sunt profesionisti, cu specialitati tehnice
2. Nu exista modificari, ostile intrun sens formal catre mediul inconjurator, si predomina
materialele prefabricate.
3. Gandirea este una rationalista, utilizand un design definit. Pattern-urile globale si stilurile,
gradat devin identice in toate spatiile culturale.
4. Exista o balanta intre functiile sociale si economice pe o parte si valorile estetice si simbolice
de cealalta parte.
5. Exista modele universale si stiluri ce progresiv standardizeaza zonele.
Este clar ca diferentele radicale dintre cele doua moduri afecteaza toate caracteristicile implicate
in construirea de cladiri de locuit. Acest fapt duce la mari disimilaritati ale
caracteristicilor antropologice si estetice ale celor doua tipuri de locuire. In prezent, prapastia dintre
acestea este mai mare ca niciodata.
Uitandu-ne la tranzitia de la vernacular la modul academic al arhitecturii, putem trage concluzii
privind directia economiei modern si tehnologiei moderne, si intr-un final schimbarile globale ce le-au
produs acestea. Motivul real pentru situatia prezenta a lumii nu este aceeasi cu o analiza care sa
ipotezeze o succesiune de stiluri moderne, mai exact, explicatia adevarata o gasim in lupta indirecta de a
produce o mentalitate total moderna. In interiorul arhitecturii, modul academic s-a impus singur ca
exclusiv, excluzand,interzicand, caricaturizand modul vernacular. Pierderea de echilibru mentionata mai
devreme, cand modul academic mai putin dominant nu mai coexista fericit impreuna cu modul
vernacular, conduce inevitabil la o shimbare istorica in care modul academic al arhitecturii a fost fortat
sa imbratiseze o cale functionalista si abstracta – golul arhitectonic al teoriei si practicii cladirii in
fiecare regiune a lumii.
Desi modul modern/academic al arhitecturii a inlocuit vernacularul, urme tarzii continua sa
existe,posibilitatea de a construi o casa cu propiile-ti maini este in fapt esenta modului
vernacular – care intotdeauna va ramane marginal de civilizatia noastra. Cu toate acestea, suntem
convinsi ca vernacularitatea nu este singura si unica abordare de a construi; este de asemenea o forma de
viata ce intotdeauna va fi atractiva fiintei umane. Daca este exemplar intr-un nou teritoriu ori intr-o
izolare de saracie extrema, precum Robinson Crusoes, fiinta umana intoteauna va fi apropiat
vernacularului in a construit casa pentru el. Pe de alta parte, exista o problema; a devenit vizibil ca
vernacularul se zbate sa supravietuiasca intr-un mediu dominat de arhitectura moderna si academica.
Cand o tentativa individuala pentru a-si construi pentru el o a doua casa in lumea intai sau cand
oamenii isi construiesc propriile-si case in orasele cocioabe din lumea a treia, este usor a conclude care
este filosofia tarilor dezvoltate.
In zonele periferice ale marilor orase din lumea a treia din Africa, Asia, Sud-America –
imprastiatele orase cocioaba au aparut. Migrari masive din zone catre marile orase sau invaziile din
Africa din zonele urbane catre cele rurale, au produs efecte ciudate, rezultatul unor oameni meseriasi
priceputi plini de imaginatie locuind intr-o cultura arhitecturala rationalista, dar nevoiti sa utilizeze
modul vernacular de constructie. Desi acesti oameni ar fi preferat sa locuiasca in case de tip modern,

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 13

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

necesitatile date de saracie i-au fortat sa reinventeze un model arhitectural vernacular degradat, ceea ce
am tot numit “cocioaba”.
Cocioabele sunt construite de proprii locatari, fara proiecte, utilizand materiale disponibile in
imediata apropiere; cu toate acestea, datorita dificultati si circumstantelor particulare, nici o atentie nu
poate fi achitata functiei socio-econimice, nici valorilor estetice planificate. Mai mult decat atat,
diversitatea patternurilor cladirii depinde de o disponibilitate aleatoare a unei mari varietati de materiale
de constructie. Dupa cum se vede, o cocioaba este mai mult decat un mod vernacular incercand a se
adapta unui mediu urban.
Din punctul meu de vedere, orasele cocioaba au propriile valori estetice si antropologice, care
pot fi, in unele cazuri, a fi mai pozitive decat majoritatea modernitatii de azi, ori locuintelor vulgare.
Spunand acestea, nu pretind pastrarea oraselor cocioaba, pentru ca au merite estetice (neclare) ci pur si
simplu putem admira prezenta a ceva nedefinit, ceva ce are o actiune umana. Precum cladirile, cu
spontaneitatea organizarii locuintelor, cu “urbanismul” lor, orasele cocioaba ne spun, lasand la o parte
prejidiciile sociale si economice, ceva despre imutabilul om ca vrea sa construiasca. In felul sau
personal, locuintele orasului cocioaba, impartaseste ceva din stilul
vernacular cat si cel academic arhitectural. Fenomenul orasului cocioaba are o istorie de la New York's
Central Park squatters' din 1869, construit din lemn si fier, pana Rio Janeiro de azi.
In zilele noastre, in lumea intai, acest fenomen nu reprezinta o preocupare majora. Fireste, in
unele tari, cladirile cocioaba au fost transformate intr-o forma specifica de cladire rurala neproiectata,
intr-o prima faza, ca o metoda de discriminare impotriva minoritatii etnice precum tiganii spanioli.
Cu toate acestea, exista o amenintare in viitor, de migratiile masive din lumea a treia, si nu putem
ignora posibilitatea ca orasele cocioaba pot redeveni realitate chiar in lumea intai in doar cateva decade.
Putem face o propunere, ce poate fi considerata utopica, poate chiar imposibila: daca se dovedeste a fi
imposibila impotrivirea migratiilor din lumea a treia, cu arhitectura lor vernaculara, atunci ar trebui sa le
oferim acestora resursele si materialele pentru a-si organiza singuri intr-un zona a oraselor propriile-si
orase. Cred ca cea mai buna solutie pentru a reusi o implicare multiculturala in viitor, cel putin,
ferindune de de o integrare despotica a culturii straine cu pattern-urile noastre arhitecturale si
urbanistice, permitand acestora in schimb a-si dezvolta propriile-si pattern-uri.
Pe scurt, ar trebui sa aratam respect si coabitare. Dupa greselile asimilarilor culturale –
stramutand grupuri entice (nomadice) precum tiganii spanioli, ori tiganii fhalasas — sa aratam
experienta si plauzibilitatea propunerii noastre.
Intr-un final, acest fenomen complex ar trebui studiat, inclusiv toate implicatiile – de exemplu
estetice si consecintele antropologice – daca putem ajunge la un raspuns politic si
legislativ asupra problemelor comunitatilor in viitor, in timp ce ocolim concepte rigide si utopice ale
arhitecturii moderne.
Cu aceasta ne-am putea apropia de o flexibilitate naturala sau practici similar cu modul
vernacular, ce functioneaza de cateva secole.

CONCLUZII

In zilele noastre, se pare imposibil sa recuperam modul vernacular de a construi. De abia

indraznim sa initiem o ambitioasa abordare sa ne reintoarcem la un mod academic mai “batran” ( in
opozitie cu modul modern sivirtual academic).
Arhitectura de acum nu mai este o arta, ci adevenit pur si simplu o tehnica, pasibil necontrolabila
economic, tehnologic, ducand la tensiuni sociale.

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 14

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

Singura noastra speranta este ca cu cat mai creativi si sensibili sunt arhitectii si urbanistii – in
contextul unor crize viitoare
– vom privi inapoi catre aspectele modului vernacular, care, intrucat sunt compatibile cu unele
caracteristici academice, sugereaza posibilitati de supravietuire.
Pana sa se intampla aceasta, exista cel putin posibilitatea ca intr-un viitor apropiat ca aceste
stiluri sa devina din nou atractive, chiar stimulante. Pana sa ajunga aceste hipoteoretice momente, vom fi
neconvinsi, daca ne limitam singuri in vagi si critici retorice sau plangeri impotriva modernitatii
arhitecturale. Intr-un mod general, va fi necesara o campanie pentru o noua politica culturala constienta,
directionata pe patrimoniul vernacular al fiecarei tari.

Photo, exterior, traditional New Orleans shotgun house

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 15

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

Photo, exterior overview of Allen house, Deerfield, MA

This photo is one of a series called Age of the Domiciles, l982-3, and shows that the hand of man on the
landscape of the American southwest reveals strategies for adaptability in th is hostile environment.

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 16

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

The owners of this cabin appear in
home in Union Point,
Greene County, ca. 1900. The timber for
such cabins was usually cut and hewn on
the building site.
The timber-framed barn from Cowfold front of their
dates from 1536, its main use was for the storage of
crops.

A family poses in front of its mill

house, located in the Chattanooga
Avenue area of Dalton, in 1919 after
winning a contest sponsored by a
textile mill for the most attractive
yard.

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 17

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

Zambian women beautify and

strengthen their homes with plaster.

Oras cocioaba

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 18

 ARHITECTURA VERNACULARA VS. ARHITECTURA NEOVERNACULARA

Flawil House 2000

Switzerland
Arch. Markus Wespi und
Jerome de Meuron

Ing. Sorina Gabriela Dragomirescu Page 19