Charta pentru patrimoniul vernacular

construit (1999)

Introducere

Patrimoniul vernacular construit ocupa un loc central in sentimentul

si mandria tuturor popoarelor. El este acceptat ca un produs
caracteristic si atragator al societatii. Apare informal, dar niciodata
ordinar. Este utilitar si poseda in acelasi timp frumusete si interes.
Este un focar al vietii contemporane si in acelasi timp un document
al istoriei societatii. Este produsul omului dar si o creatie a timpului.
Ar fi o nedreptate pentru patrimoniul omenirii daca aceste valori
traditionale armonioase, care constituie inima existentei proprii a
omuli, nu ar fi conservate.

Patrimoniul vernacular construit este important; este expresia

fundamentala a culturii unei comunitati, a relatiilor sale cu teritoriul,
dar in acelasi timp si expresia diversitatii culturale a lumii.

Constructia vernaculara este modul traditional si natural in care

comunitatile se adapostesc. Este un proces continuu care include
schimbari necesare si adaptari continue ca raspuns la nevoile
sociale si ale mediului. Supravietuirea acestei traditii este
periclitata universal prin fortele de omogenizare economica,
culturala si arhitecturala. Sub ce forma se poate rezista acestor
forte nu poate fi lasat numai pe seama populatiei ci si a guvernelor,
urbanistilor, arhitectilor, conservatorilor si a unui grup
multidisciplinar de specialisti.

Datorita omogenizarii culturii si a unei transformari globale socio-

economice structurile vernaculare la nivel mondial sunt extrem de
vulnerabile, fiind confruntate cu serioase probleme de obsolenta (?),
echilibru intern si integrare.

Din acest motiv este necesar ca, in completarea Chartei de la

Venetia, de a stabili principii pentru grija si protectia patrimoniului
nostru vernacular construit.
Principii generale

1. Exemple ale vernacularului pot fi recunoscute prin:

a) un mod de constructie impartasit de comunitate;

b) un caracter local sau regional recognoscibil raspunzand mediului
inconjurator;
c) coerenta de stil, forma si aparenta, sau folosirea unor tipuri de
constructii traditionale;
d) expertiza traditionale in compozitie si constructie care este
transmisa informal;
e) un raspuns eficient la necesitati functionale, sociale si ale
mediului;
f) aplicarea eficienta a sistemelor si meseriilor traditionale de
constructie.

2. Aprecierea si protectia eficienta a patrimoniului vernacular

depinde de angajamentul si suportul comunitatii, folosinta continua
si intretinere.

3. Guvernele si autoritatile responsabile trebuie sa recunoasca

dreptul tuturor comunitatilor de a mentine traditiile lor de viata, sa
le protejeze prin toate mijloacele posibile de legislatie, administratie
si finantare pentru a le transmite generatiilor viitoare.

Principii de conservare

1. Conservarea patrimoniului vernacular construit trebuie elaborata

printr-o expertiza multidisciplinara care recunoaste pe de o parte
inevitabilitatea schimbarilor si dezvoltarii si pe de alta parte
respecta identitatea culturala a comunitatii.

2. Interventii contemporane asupra constructiilor vernaculare,

grupuri de cladiri sau asezari trebuie sa respecte valorile lor
culturale si caracterul lor traditional.

3. Vernacularul foarte rar este reprezentat prin structuri singulare,

iar conservarea cea mai buna este prin intretinerea si protectia
ansamblurilor si asezarilor cu caracter reprezentativ, de la regiune
la regiune.
4. Patrimoniul vernacular construit este parte integranta a peisajului
cultural si aceasta relatie trebuie luata in consideratie in elaborarea
proiectelor de conservare.

5. Vernacularul nu cuprinde doar formele si materialele cladirilor,

structurilor si spatiului, dar si modul in care ele sunt folosite si
intelese precum si traditiile si asociatiile intangibile pe care le
incorporeaza.

Orientare practica

1. Cercetare si documentare

Orice interventie fizica asupra unei structuri vernaculare trebuie sa

fie prudenta si precedata de o analiza completa a formei si
structurii. Acest document trebuie pastrat intr-o arhiva accesibila
publicului.

2. Amplasare, peisaj si grupuri de cladiri

Interventii asupra structurilor vernaculare trebuie facute intr-o

maniera care sa respecte si mentine integritatea amplasamentului,
relatia cu peisajul fizic si cultural si a structurilor intre ele.

3. Sisteme traditionale de constructie

Continuitatea sistemelor traditionale de constructie si a traditiei

mestesugaresti asociata cu vernacularul este fundamentala pentru
expresia vernaculara si esentiala pentru repararea si restaurarea
acestor structuri. Asemenea traditii trebuie conservate, inregistrate
si transmise generatiilor viitoare de artizani si constructori prin
educatie si formatie.

4. Inlocuirea de materiale si elemente arhitecturale

Transformarile legitime pentru a corespunde exigentelor moderne de

folosinta trebuie efectuate cu materiale care garanteaza o
consistenta de expresie, aparenta, textura si forma in tot ansamblul
structural precum si relatia intre diferitele materiale de constructie.
5. Adaptare

Adaptarea si refolosirea structurilor vernaculare trebuie efectuate

intr-o maniera care va respecta integritatea structurii, caracterului
si formei, fiind in acelasi timp compatibile cu standarduri
acceptabile de existenta. Unde nu a survenit o cezura in folosirea
continua a formelor vernaculare, codul de etica din cadrul
comunitatii poate servi ca orientare pentru interventie.

6. Schimbari si restaurare uniforma

Schimbari survenite in timp trebuie apreciate si intelese drept

aspecte importante ale arhitecturii vernaculare. Conformitatea
tuturor parti ale cladirii la o singura perioada nu va fi obiectivul
principal de interventie asupra structurilor vernaculare.

7. Formare

Pentru a conserva valorile culturale ale expresiei vernaculare,

guvernele, autoritatile in cauza, grupuri si organizatii trebuie sa
puna accent pe urmatoarele:

a) programe educationale ale principiilor vernacularului pentru

conservatori;
b) programe de formare pentru a sprijini comunitatile in mentinerea
sistemelor traditionale de constructie, materiale si mestesugaresti;
c) programe de informare pentru sensibilizarea publicului fata de
vernacular, in special in cadrul generatiei tinere;
d) o retea regionala de arhitectura vernaculara pentru schimb de
expertiza si experienta.