Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALO
DESPRE LOCUINTA: CATEVA CHESTIUNI INTRODUCTIVE
Ana Maria Zahariade
A. PROBLEMATICA LOCUINTEI
cuprinde doua aspecte complementare, de egala importanta:
- locuinta in sine,
- relatia locuintei cu orasul.
Acest nivel este cel care adaposteste tranzitia spatiala de la “public” la “privat”, tranzitie
despre care diverse studii de antropologie urbana ne spun ca este deosebit de
importanta pentru caracterizarea unui mod de viata si a unei culturi specifice de locuire
(Rapoport, L’anthropologie de la maison).
Asa cum reiese din aceste puncte de vedere, locuinta este elementul de fond cu care se
cladeste orasul, vehiculul elementar al logicii care compune orasul la nivelul “fondului sau
anonim”. In plus, constructia de locuinte este o functie (cantitativa si calitativa) cheie
pentru procesul de urbanizare. Prin ea s-au pus in practica, politic si administrativ, dupa
ultimul razboi, “teoremele” arhitectural-urbanistice ale modernismului din perioada
interbelica. Locuinta si orasul sunt deci doua fatete ale unui intreg mai complex care se
expliciteaza una pe cealalta.
B. POSIBILA PERIODIZARE
De-a lungul istoriei societatii umane si a asezarilor, care au constituit cadrul fizic al
evolutiei societatii, se pot distinge grosso modo doua perioade al caror punct de
schimbare se situeaza pe la sfarsitul secolului al 18-lea si inceputul secolului al 19-lea
(François Braudel, Structurile cotidianului), perioade in care atat problematica locuintei in
sine cit si cea a relatiei acesteia cu orasul au urmat logici/paradigme de edificare diferite.
Prima poate fi caracterizata printr-o acordare predominant organica intre evolutia modului
de viata si habitat. De aici decurg, atat conformarea fireasca a locuintei la modul de viata,
practicile si mentalitatile curente ale diferitelor grupuri sociale (locuinta obisnuita era, in
general, constructie vernaculara), cat si un anume firesc al relatiei dintre locuinta si oras,
dintre public si privat, dintre forma locuintei si forma urbana. Intr-un fel sau altul, in cadrul
unei mari diversitati, locuinta, spatiul public, orasul si societatea urbana au evoluat in
paralel, fara distorsiuni grave, echilibrandu-se reciproc. Aceasta organicitate cedeaza
insa ca urmare a saltului demografic care insoteste revolutia industriala. Apare astfel o
problematica urbana fara precedent, care inglobeaza si problematica locuintei moderne.
Este o problematica inca dificil de inteles si nerezolvata.
C. ELEMENTE DE TIPOLOGIE
In multimea si diversitatea tipurilor de locuinte, foarte greu de clasificat, este necesar sa
se faca o prima distinctie intre ceea ce s-ar putea numi locuinta “privilegiata” (cea cu
semnificatii “monumentale”) si cea “populara” (banala, anonima). Desi limita dintre aceste
doua categorii este gradata si fluctuanta, exista anumite diferente esentiale, atat in ceea
ce priveste perspectiva arhitecturala, cat si cea urbanistica, astfel incat se poate spune
cu usurinta ca avem de-a face cu doua programe de locuinta diferite.
Desi, dupa cum reiese, foarte diferite ca program si ca scop arhitectural, cele doua
categorii comunica intre ele prin schimburi subtile, fie venite de la locuinta privilegiata
spre cea populara, prin fenomene de imitatie sau de trickle-down (P.L.Jones, A taste of
class - in AR nr.984/1979), fie purtate cu dublu sens de cultura de specialitate.
istoriei, diferite aspecte care asteapta sa-si gaseasca reflectarea in arhitectura locuintei
de masa isi gasesc originea in modul de viata si locuinta claselor privilegiate.
D. ROMANIA
Felul in care a evoluat arhitectura locuintei moderne din Romania are dimensiuni proprii,
stand sub semnul unui context social-politic si economic specific, total diferit in multe
privinte de ceea ce s-a intamplat in tarile in care proiectarea si constructia de locuinte au
avut un caracter exemplar. De aceea nu trebuie sa ne asteptam sa gasim la noi nici
acelasi bilant, nici reflectarea directa a modului in care s-a conturat constructia de
locuinte in Europa. In aceste conditii, este greu de crezut in aplicabilitatea
directa/mecanica a diverselor tendinte care se manifesta astazi in gandirea locuintei,
macar pentru motivul ca bilantul privind fondul locativ existent este cu totul altul.
De aici reiese ca, pentru a aseza pe o baza substantiala deciziile privind evolutia
necesara a locuintei in Romania, doua etape devin obligatorii:
- trebuie intelese ratiunile care au motivat modalitatile specifice de raspuns la
problematica locuirii in diferite tari, ca si logica ce subintinde anumite tendinte
contemporane,
- trebuie intocmit un bilant si o cercetare critica a constructiei de locuinte in
Romania, atat din perspectiva urbanistica, cat si din perspectiva proiectarii si constructiei
de locuinte (sub aspectul rationalizarii).
In acest fel, comparand rezultatele celor doua tipuri de studii, pot fi identificate punctele
nevralgice si se pot gasi/propune moduri de interventie pentru compensarea
neajunsurilor si ehilibrarea fondului locativ in concordanta cu modul de viata si valorile
diferitelor categorii de utilizatori.
Din aceasta cauza, fara nici o pretentie de exhaustivitate, si cu riscul unei excesive
schematizari, in ceea ce urmeaza se va insista asupra motivatiilor care au dat nastere
unor directii in gandirea si proiectarea locuintei urbane. Aceasta presupune o prezentare
istorica a modului in care a evoluat conceptia locuintei urbane. Pe masura punerii in
discutie a anumitor aspecte, se va evidentia modul in care ele si-au gasit reflectarea in
proiectarea de locuinte din Romania.