C2 - 3 Tipologie - 2020-2021

A rhitectura L Oocuire raș
Sem. 2 | 2020-2021
CURSURILE 2 și 3 | TIPOLOGIE DE LOCUIRE

anul II / ALO 2020-2021 / DITACP/ facultatea de arhitectura / UAUIM lect. Toader POPESCU (pe baza structurii concepute de prof. ana maria ZAHARIADE)
Tokyo apartments, Sou Fujimoto, 2010
REAMINTIM:
Locuirea:
Este conceptul central al cursului, care va fi cercetat ca substrat al proiectării — aducând idei mai puțin
măsurabile/tehnice venite din direcții complementare celei strict arhitectural-urbanistice (perspectiva
fenomenologică, perspectiva antropologică/ și sociologică, precum și din cea politică).
- un concept în discuție nu doar în arhitectură (perspective disciplinare diverse);
- aparține architecturii locuinței (ca nucleu al locuirii, la nivel individual), dar și orașului (la nivelul
comunității /grupurilor umane).
O vom studia ÎNTRE, făcându-le să se întâlnească la nivelul vecinătății (imediate).

REAMINTIM:
Machetă făcută de copiii din Craiova, proiectul ADElier, 2019
Problematica locuinței cuprinde două niveluri complementare:

locuința în sine:
distribuția interioară funcțional-spațială, care se studiază la atelier; noi o vom studia numai în măsura în care se
leagă de modul de grupare a unităților locative (apartamente) în unități cu un grad mai mare de complexitate
(imobile/blocuri) și de gruparea tipurilor la nivelul “vecinătății imediate”.
relația locuinței cu orașul:
surprinde relațiile complexe pe care locuința le întreține cu organismul urban, de la cele funcționale la cele
formale, de la cele imediate, de vecinatate, la cele cu locul de muncă și cu polii de interes urban;
Cursul o va urmări cu precădere la nivelul “vecinătății imediate”, din

“perspectiva domestică” asupra orașului
LOCUIREA CA SUBSTRAT ne va ajuta să surprindem acele aspecte calitative care spun despre felul în care
sunt / pot fi trăite spațiile pe care le proiectăm.
A L O rhitectura ocuire ras
TIPOLOGIE DE LOCUIRE
TIPOLOGIE DE LOCUIRE
tipul
La origine = „tiparul sau modelul care determină forma unei serii care derivă din el”. Se folosește cel mai adesea în sens figurat.
Prin extensie, a ajuns să definească orice “lucru” concret, real sau imaginar care este reprezentativ pentru o clasă de lucruri... (și
finalmente) o schemă generală de structură” (Lalande). Termenul este utilizat atât în logică, cât și în științele naturii și cele umane.
tipologia
= un neologism (secolul al XX-lea); etimologic înseamnă știința tipului; a fost creat inițial pentru a desemna metoda de observatie a
tipurilor umane.
În arhitectură, desemnează, la modul general:
_orice operație de clasificare a edificiilor, a obiectelor și a spatiilor, care utilizează categoria de tip; dar și
_rezultatul acestei operații; de aceea veți găsi în texte cuvântul „tipologie” folosit pentru a desemna o categorie mare de tipuri, rezultate
din această operație (de ex., tipologia locuințelor unifamiliale, tipologia habitatului colectiv etc.)
Clasificarea tipologică îndepărtând elementele variabile, considerate ca non-semnificative, tipul reprezintă deci o abstractizare care
dă seama de o anumita regularitate, în dublu sens: ceea ce se repetă și ceea ce servește de regulă.
TIPOLOGIE DE LOCUINȚE SAU DE LOCUIRE ?
Tipologia: operație de clasificare a locuințelor după anumite criterii (formale, tehnice, economice
etc.), a cărei finalitate este ordonarea realității în scopul înțelegerii, a clarificării diverselor ei aspecte
puse în lumină de criteriile după care se face clasificarea.
Se conturează astfel tipuri (categorii de tipuri, tipologii);
_tipul esentializează acele trăsături identificate ca importante după criteriul ales;
_nu este similar cu modelul/prototipul ca obiect repetabil așa cum este,
_din contră, este un „obiect“ după care oricine poate concepe opere care să nu semene între ele.
Tipul este un instrument de proiectare. (A se vedea articolul lui Moneo, în bibliografie.)
Dacă criteriile în lucru pun accentul pe corespondența dintre spațiu / formă și valorile
culturale și sociale, pe aspecte calitative ale modului în care sunt trăite aceste forme,
tipologia introduce implicit chestiuni calitative circumscrise de conceptul de locuire.
TIPOLOGIA PE CARE O VOM DISCUTA LA CURS

= o clasificare a locuințelor după câteva criterii, dar
= se va pune accentul în mod special pe acele chestiuni calitative care fac diferența dintre modurile
în care sunt locuite diversele tipuri care vor fi identificate (deci pe experienta locuirii ca traire umana
cu dimensiuni subiective).
Vă veți mai întâlni cu subiectului tip/tipologie și în anii următori (cursuri +atelier), el

comportând multe interpretări și aplicații în proiectul contemporan (facultativ: de citit R.
Moneo).
De ce ne trebuie? (de citit și gândit)
“Pe de o parte, un obiect de arhitectura trebuie considerat in drepturile lui specifice, ca o entitate in sine. Ca orice alta forma de arta, el
poate fi caracterizat printr-o conditie de unicitate. Din acest punct de vedere, el nu este reductibil la nicio clasificare; este irepetabil ca
fenomen singular. Se pot recunoaste filiatii stilistice intre operele de arhitectura, ca si in alte arte figurative, dar ele nu implica o pierdere a
singularitatii obiectului.
Pe de alta parte, o opera de arhitectura poate fi vazuta ca apartinand unei clase de obiecte care se repeta, caracterizate, prin anumite
atribute generale, ca o clasa de instrumente. De la prima coliba la constructia arhaica de piatra, arhitectura primitiva s-a conceput pe ea
insasi ca o activitate similara cu alte mestesuguri, cum ar fi tesutul, olaritul, impletirea nuielelor si altele. Primul produs al acestei activitati,
pe care retrospectiv l-am numit arhitectura, nu era diferit de o unealta: a construi o coliba primitiva cerea solutii la problema formei sau a
"designului"/proiectarii similare ca natura cu cele implicate in impletirea unui cos, adica a producerii de obiecte folositoare. De aceea, ca
si in cazul cosului sau a unui vas de lut, obiectul de arhitectura era menit sa fie repetabil. Toate schimbarile care s-au produs in acest
caz erau particularitati care pot fi gasite in orice obiect artizanal de-a lungul timpului. In acest sens, unicitatea obiectului de arhitectura era
negata. Din acest punct de vedere, o opera de arhitectura, o constructie, o casa, poate fi definita – precum o barca, o oala sau un coif –
prin trasaturi formale care exprima probleme intinzandu-se de la productie la utilizare si care permit reproducerea. In acesti termeni, se
poate spune ca esenta obiectului arhitectural sta in repetabilitatea lui.
Chiar actul de a numi obiectele arhitecturale este un proces de tipizare, prin insasi natura limbajului. Identificarea unui element
arhitectural ca, de exemplu, “coloana”, “curte interioara” sau o intreaga cladire, implica o intreaga clasa de obiecte similare, cu trasaturi
caracteristice comune. Ceea ce inseamna ca limbajul insusi consimte implicit conceptul de tip.
ATUNCI, CE ESTE TIPUL? El poate fi cel mai usor definit ca o notiune care descrie un grup de obiecte caracterizate printr-o acceasi
structura formala. Nu este nici o diagrama spatiala, nici media unei liste seriale. Este fundamental bazat pe posibilitatea de a grupa
obiectele dupa anumite similaritati inerente care le sunt structurale. Se poate chiar spune ca tip inseamna actul de a gandi prin
grupuri. (...) Pe masura ce aceasta gandire devine mai precisa, se pot introduce si alte niveluri de grupare, care descriu noi categorii de
tipuri. In final, cladirile sunt denumite specific. Astfel, ideea de tip, care aparent exclude individualitatea, inseamna, de fapt, recursul
la origini al fiecarei opere de arhitectura. "
Rafael Moneo, On Typology
(în Opposition, September 1978, MIT Press)
CRITERII (SELECTIVE) DE CLASIFICARE:
A. Criterii extra-arhitecturale
Fac referire la elemente care nu țin direct de arhitectura locuinței, dar pot influența calitatea
locuirii (și/sau locuinței).
B. Criterii arhitectural-urbanistice
Fac referire la configurația și organizarea zonelor de locuire (eventual a vecinătății imediate)
C. Criterii arhitecturale
Fac referire la configurarea obiectului de arhitectură și la organizarea lui internă
CE URMĂRIM LA FIECARE:
- Genealogia și evoluția diverselor tipuri;
- Exemple semnificative pentru perspectiva cursului (locuirea în vecinătatea imediată);
- Relevanța fiecărui tip pentru locuire (pentru modul în care este trăit tipul).
CRITERII (SELECTIVE) DE CLASIFICARE:
criteriul referitor la statut
criteriul referitor la finanțare
criteriul referitor la proprietate
criteriul referitor la densitate
criteriul referitor la inaltime
criteriul privitor la tipul de acces
criteriul referitor la gradul de asociere/izolare
C. Criterii arhitecturale [numai pentru cazul locuintei plurifamiliale]
Fac referire la configurarea obiectului de arhitectură și la organizarea lui internă (după
numărul de încăperi, numărul de băi, numărul de niveluri, circulația interioară/distribuție
orientare/ventilare, structură și multe altele)
Le vom discuta la curs numai pe cele referitoare la organizarea funcțional spațială a
locuinței pluri-familiale/blocul, care prezintă un nivel de complexitate specific și spre care
se orientează proiectarea contemporană cu o problematică specifică.
Vom urmări:
- aparitia tipului, felul in care este prelucrat de cultura rationalista a locuirii si actualitatea lui
-unele chestiuni calitative legate de locuire pe care criteriul le aduce in discutie
- anumite aspecte arhitecturale semnificative
1. STATUT [condiția destinatarului]
a. Locuința privilegiată
reprezentativitate/fara restrictii financiare/se diferentiaza de tesutul urban/purtatoare de stil : experimente,
manifest artistic
b. Locuința populară / accesibilă
“obișnuita” / cu restrictii financiare / formeaza masa tesutul urban / calitatea reiese modul de grupareare
2. FINANȚARE ȘI SCOPUL EI [relația finantator - utilizator]

a. Locuința privată
este casa construită si locuita de cel care o si plateste – cu bani proprii sau prin scheme de imprumut
b. Locuința de raport
“rapporter” = a aduce, fr. – afacere prin vanzare sau inchiriere
c. Locuința subvenționată – locuinta socială (cu antecesorii: patronală și filantropică)
subventionata din bani publici sau privați – pentru categoriile defavorizate
3. FORMA DE PROPRIETATE
a. Locuința în proprietate privată
relatie directa arhitect-beneficiar
b. Locuința în forme mixte individuală+co-proprietate

Legata de proprietatea in indiviziune – forma mixta aparte: CONDOMINIUMUL
c. Locuința în folosință (cu chirie)

relatie indirecta arhitect-beneficiar
1. DUPĂ STATUT [condiția destinatarului]
a. Locuința privilegiată/seniorială
reprezentativitate/fara restrictii financiare/se diferentiaza de tesutul urban/purtatoare de stil : experimente,
manifest artistic
b. Locuința populară
“banala” / cu restrictii financiare / formeaza masa tesutul urban / calitatea reiese modul de grupareare
locuința privilegiată, de lux:

iese de sub dominația economicului, a fost mereu purtătoare de semnificație arhitecturală, stil, inovație; ocupă
uneori poziții privilegiate în cadrul țesutului (are valoare de obiect / monument), comportă o mare varietate
tipologică (casa nobiliară, palatul, vila etc.); fiind locul exercițiilor estetice, a făcut mereu obiectul istoriei
arhitecturii.
locuința populară, obișnuită, accesibilă, “anonimă”:

sub semnul economicului; fără valoare arhitecturală deosebită în sine; formează masa construitului într-un oraș
(fondul din care se decupează spațiul urban); reprezintă arhitectura “cotidianului”; câștigă valoare mai ales prin
grupare; comportă o multitudine de tipuri; evoluția ei interioară – deși are o anumită autonomie – urmărește
/imită adesea arhitectura locuinței privilegiate; istoria arhitecturii a neglijat-o.
Au istorii / evoluții relativ paralele, dar comunicând între ele.
1. După statut [condiția destinatarului]
LOCUINȚA PRIVILEGIATĂ / SENIORIALĂ / DE LUX:
Mare varietate formal-funcțională în timp și în spațiu: domus, palat, castel, “palazzo”, vilă, mansion,
hôtel privé, imobil de lux (aproape sunt programe diferite)
Vila și imobilul de lux sunt cele mai relevante azi.
Grecia antică:
megaron, oikos / οικως, demo / δεµω.
οικως, δεµω însemnau eu locuiesc
înseamnă și eu construiesc casa; toate,
cu vremea, devin cuvinte pentru eu sunt.
Megaroane la Tirint, mileniul II î.e.n
LOCUINȚA PRIVILEGIATĂ/SENIORIALĂ — CÂTEVA EXEMPLE:
Mare varietate formală în timp și în spațiu: domus, palat, castel, “palazzo”, vilă, mansion, hôtel privé,
imobil de lux, în oraș sau înafara orașului (după obiceiurile locului)
Vila și imobilul de lux sunt cele mai relevante azi.
Roma antică: domus

Fotografii și reconstituiri din Pompei
Mare varietate formală în timp și în spațiu: “PALAZZO” (Renasterea italiana, sec. XV),
Italia Renașterii : tipologia “palazzo”-ului renascentist (preia organizarea “casei mestesugaresti”
Mare varietate formală în timp și în spațiu: PALAT, CASTEL, MANSION...
Sec. XVI – Chambord 1839 - Highclere castle
1703-1826 - Buckingham Pallace 1889-1995- Vanderbuilt Estate
Mare varietate formală în timp și în spațiu: CAZUL APARTE AL VILEI
ROMA ANTICA:
“villa urbana”: ansamblu complex (locuinta, grădină, pavilioane/echipamente diverse), situat în afara orașului, compus din
locuință, grădină și alte amenități, gândit pentru a oferi o locuire rafinată, “cultivată”, pentru a oferi și departe de oraș calitatea de
urbanitate pe care o oferea orașul
“villa rustica”: are totdeauna și funcțiune de exploatare agricolă (după starea proprietarului poate include și o "villa urbana")
Vila Adriana - 120 ha (118-138 d.Ch.)

CAZUL APARTE AL VILEI
VILLA URBANA:
un “microcosmos urban” în afara orașului; ideal al locuirii
individuale, dispare; se reia peste o mie de ani cu
același sens și va cunoaște apoi o lungă posteriate, în
oraș și în afara lui, sub forme mai “democratizate”
CAZUL APARTE AL VILEI
1566-71 - Palladio,Villa
Rotonda
1729 – Chiswick Villa
Jefferson House.
Monticello
LC - Villa Savoye, Poissy
1994-Rem Koolhaas,
Villa Lemoine
Radu Mihailescu, Casa
Herczeg
LOCUINȚA PRIVILEGIATĂ / SENIORIALĂ — CÂTEVA EXEMPLE:
CAZUL APARTAMENTULUI / IMOBILULUI DE LUX (numai din sec. 19)
PARIS: a doua jumătate a sec 19 și secolul 20 - imobile haussmanniene de lux,

CAZUL APARTAMENTULUI / IMOBILULUI DE LUX
Aparține modernității
Începe în secolul 19.
A nu se confunda cu
! istoria imobilului
plurifamilial în general,
care e mult mai veche.
Paris: 1929-32 – Auguste Perret immeuble 16 rue Raynouard

Aparține modernității
În București începe de la sfârșitul

! sec. 19 și ia avânt în sec. 20. In
poze: Casa Marghiloman înlocuită
de imobilul ARO, Horia Creangă,
1929-1934
New York/Manhattan: 1880-84 - Dakota Bldg ;2014 - Christan de Portzamparc-

One57 Bldg.
MARE VARIETATE FORMALĂ – dar cu anumite trăsături comune,

indiferent de formă, pe care le vom discuta la alt criteriu
MARE VIABILITATE / RĂSPÂNDIRE (mai ales în marile orașe).
World’s tallest residential skyscraper in Manhattan.

432 Park Avenue, New York, Rafael Vinoly
LOCUINȚA POPULARĂ / OBIȘNUITĂ / ACCESIBILĂ / "ANONIMĂ":
Mare varietate formală în timp și în spațiu, însă fără “sonoritate” aparte: casa meșteșugărească, locuințe
rurale /urbane, populare ...
Permanent relevantă, problemă trecută, prezentă, viitoare ...
FACE OBIECTUL PRINCIPAL AL ACESTUI CURS (LOCUINTA ACCESIBILĂ)
2. FINANȚARE ȘI SCOPUL EI [finantatorul și relația cu utilizatorul]
a. Locuința privată
este casa construită si locuita de cel care o si plateste – cu bani proprii sau prin scheme de imprumut
b. Locuința de raport
“rapporter” = a aduce, fr. – afacere prin vanzare sau inchiriere
c. Locuința subvenționată – locuinta socială (cu antecesorii: patronală și filantropică)
subventionata din bani publici sau privați – pentru categoriile defavorizate
LOCUINȚA SOCIALĂ = totdeauna sub semnul economicului, dar putând fi exemplară în măsura în care politicul înțelege că
este o prioritate.
Apare odată cu “mutațiile secolului al 19-lea; este domeniu predilect de preocupare pt reprezentanții MM si pentru guverne.
Reprezintă și un domeniu de încercare pentru arhitecți, de mare responsabilitate și permițând multe experimente inovatoare.
Example of a social housing:
Alvaro Siza, Bouca Casas Sociais, Porto,
Portugal,1977
3. FORMA DE PROPRIETATE
a. Locuința în proprietate individuală
relatie “afectivă”, de grijă aproape automată
b. Locuința co-proprietate  forme mixte de proprietate

CONDOMINIUL
c. Locuința cu chirie
relatie indirecta arhitect-beneficiar
TOATE ADUC ÎN DISCUȚIE CHESTIUNI CALITATIVE, DE LOCUIRE, ȘI PUN DIFERITE FELURI DE PROBLEME
PROIECTANȚILOR.
Chestiunea calitativă se bazează pe legătura care pare că se stabilește între proprietate și apartenența la un loc, identificarea cu
el, îngrijirea locului … chestiuni care definesc locuirea.
CONDOMINIUL (inițial: exercitare a suveranității asupra aceluiași teritoriu de către două sau mai multe state): formă mixtă de
proprietate asupra unui ansamblu de “unități locative” și spații în folosință comună.
Unitățile locative (case individuale sau apartamente) – în proprietate individuală;
Părțile comune (dotări de folosință comună și alte spații comune) – în co-proprietate, proporțional cu mărimea
proprietății individuale.
Regulament / “Constituție” proprie care are valoare de lege și la care membrii aderă.
Dezvoltă un spirit de apartenentă aparte, care în forma exacerbată duce la “gated communities” (foarte răspândite în
promoția de locuințe de la noi de după 1989)
În forma degradată – blocurile (unde apartamentele sunt toate în proprietate individuală) de la noi.
Reprezintă și un domeniu interesant de experiment pentru arhitecți, permițând multe inovații (ca mod de proiectare, de
relație arhitect-beneficiar și ca forme arhitectural-urbanistice).
EXEMPLE DE
CONDOMINII
(st) Berna / Siedlung
Hallen /1960
(arh. Alelier 5)
79 unitati de 3 tipuri de
locuințe înșiruite
(dr) Berna / Siedlung Ried

/1990
(arh. Alelier 5)
Combinații de locuințe
individuale cu locuințe
plurifamiliale
SIEDLUNG HALLEN - ATELIER 5 - BERNA 1960
Condominiu - 79 de locuințe de 3 tipuri locuințe
individuale înșiruite (reluând tipologia
înșiruirilor medievale, dar cu un tip de apartament care
prezintă asemănări cu duplexurile lui LC din Unite
d’habitation)
densitate mare a înșiruirilor
EXEMPLE DE
CONDOMINII
(st)Toronto
Singapore
(dr)
Coproprietati
degradate
1. CRITERIUL REFERITOR LA DENSITATE
2. CRITERIUL REFERITOR LA INALTIME
3. CRITERIUL PRIVITOR LA TIPUL DE ACCES
4. CRITERIUL REFERITOR LA GRADUL DE ASOCIERE/IZOLARE
Vom urmări:
- aparitia tipului si actualitatea lui

-unele chestiuni calitative legate de locuire pe care criteriul le aduce in discutie
- anumite aspecte arhitecturale semnificative
B1. CRITERIUL REFERITOR LA DENSITATE (gradul de ocupare a terenului)
a. Intensiv:
În general caracteristică centrelor orașelor – zonă puternic urbanizată; frecvent parcele de dimensiuni medii și
mici, adesea dezvoltate pe înălțime; ocupare mare, utilizare mare, densitate mare de locuire.
b. Extensiv:
În general caracteristică periferiilor oraselor – zona slab urbanizata; frecvent parcele de dimensiuni medii și
mari, cel mai frecvent cu construcții joase ; Ocupare mică, utilizare mică, densitate slabă de locuire
Care este semnificația calitativă a densității ?
B1. CRITERIUL REFERITOR LA DENSITATE (gradul ocupare a terenului)
a. Intensiv:
În general caracteristică centrelor orașelor – zonă puternic urbanizată; frecvent parcele de dimensiuni medii și
mici, adesea dezvoltate pe înălțime; ocupare mare, utilizare mare, densitate mare de locuire.
b. Extensiv:
În general caracteristică periferiilor oraselor – zona slab urbanizata; frecvent parcele de dimensiuni medii și
mari, cel mai frecvent cu construcții joase ; ocupare mică, utilizare mică, densitate slabă de locuire
Se măsoară prin indicatori și indici de densitate, care diferă de la o tara la alta.

În România, Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul defineste:
POT (procentul de ocupare a terenului) = Sconstr la sol / Sparcelei x 100
CUT (coeficientul de utilizare a terenului) = Sdesfasurata / Sparcelei
Indicii de ocupare și utilizare se traduc și în alte categorii de indici de densitate:

- Număr de locuitori / ha;
- Număr de apartamente / ha;
- Număr de locuitori / apartament;
- Suprafață locuibilă / locuitor;
- Suprafață medie apartament etc.
Deși par strict tehnici și birocratici, acești indicatori se referă la chestiuni calitative
legate de aglomerare, de spațiile libere dintre locuințe și, implicit,
la desfășurarea pe înălțime, la lumină/însorire etc., de care problema densității se leagă.
Coeficient de utilizare (CUT)
Procent ocupare teren (POT)

Modul în care sunt receptate diferențele de densitate variază în diversele culture.
Un exemplu despre diferențele de acceptabilitate a densității mari: Kowloon Walled City, Hong Kong, cea mai mare densitate de
pe glob în care s-a dezvoltat totuși o comunitate:
Here's What Western Accounts of the Kowloon Walled City Don't Tell You _ ArchDaily.html
https://youtu.be/dj_8ucS3lMY
B2. CRITERIUL REFERITOR LA REGIMUL DE ÎNĂLȚIME
a. conform CIAM-urilor (în relație cu natura înconjurătoare):
- sub coroana arborilor = locuință joasă
- la nivelul coroanei arborilor = locuință medie
- peste coroana arborilor = locuință înaltă
b. conform obișnuințelor de proiectare din România (legată de costuri / ascensor):
- Locuința joasă = P, P+1
- Locuința medie < P+4 [limita de la care devine obligatorie introducerea unui ascensor]
- Locuința înaltă > P+4
(Criteriul este economic în primul rând: cost, nu calitatea locuirii)
c. conform uzanțelor de proiectare din Occident [doar un exemplu, variază puternic de la țară la țară]
- Low-rise < P+4
- Mid-rise - între P+ 5 și P+12
- High-rise > P+12
(Aprecierea în număr de niveluri este foarte relativă și nu susține neapărat o dimensiune calitativă)
d. luând în considerare construitul existent (legat de estetica urbană):
Ex.: Propunere de reglementare a înalțimii în concordanță cu evoluția fondului construit din București
[propusă de arh. Șerban Popescu-Criveanu]
În funcție de zonă, limitele de înălțime sunt: < 5m; 5 – 10m; 10 – 15m; 15 – 25m; > 25m.
Ex.: Atena: locuințele nu pot depăși înălțimea Acropolei
B2. CRITERIUL REFERITOR LA REGIMUL DE ÎNĂLȚIME
a. conform CIAM-urilor
(în relație cu natura înconjurătoare):
anul II / ALO 2020-2021 / DITACP/ facultatea de arhitectura / UAUIM Foto:

lect. Toader arh. Daniela
POPESCU Negrișanu
(pe baza structurii concepute de prof. ana maria ZAHARIADE)
B3. CRITERIUL REFERITOR LA TIPUL DE ACCES ÎN LOCUINȚĂ
- Un criteriu în primul rând calitativ, care pune în discuție modul în care este trăit/experimentat parcursul
de la spațiul public (mai anonim) al orașului la spațiul „cunoscutului“ (apropierea/vecinătatea) și la spațiul
privat al locuinței proprii.
- Unul dintre subiectele-cheie ale proiectării actuale a locuinței, definitoriu pentru calitatea locuirii.
- Pune în discuție „spații între“, nuanțe: Cum ajung „acasă“? Cu cine sunt obligat sau nu să mă întâlnesc
când ajung acasă? Cum mă reprezintă intrarea în casă? Cât îmi este de proprie?
- Este una dintre diferențele esențiale dintre locuirea individuală/unifamilială și cea colectivă/plurifamilială.
acces individual din spațiul public la locuință (prin diferite spații deschise, divers
caracterizate ca experiență spațială):
Accesul nu e mediat de spații închise comune: se face individual/personalizat, din stradă - ”acasă”.
Pune problema gradării spațiale a parcursului spre “acasă”: mai multe spații diferite ca statut, public / semi-public /semi-privat
(curte / gang / etc) / privat (locuinta).
Caracterizează locuința unifamilială; oferă posibilitatea individualizării/personalizării.
acces obligat printr-un alt spațiu comun închis (care mediază obligat trecerea de la
spatiul public la apartament):
Caracterizează locuința plurifamilială/colectivă. Este unul dintre aspectele problematice ale “blocurilor”.
Intrarea din spațiul public acasă (în acest caz apartamentul) se face prin intermediul unor spații comune închise (casa scării,
liftul, coridoare). Aceste spații sunt, în general (și mai ales în locuința economică), receptate ca anonime/ale nimănui (nu sunt
însușite, resimțite ca proprii) și pot fi neglijate (de nuanțat).
(Problemă-cheie a proiectării contemporane, multe cautari de remediere: parcurgerea unuia sau mai multor
spații cu statut variabil între public și privat variabil, care sa ofere experiențe semnificative, transformarea spațiului
obligat comun într-un spațiu locuit împreună etc. SE VA REVENI LA ACEASTA PE PARCURS)
O fenomenologie a spațiului de trecere exterior-interior:
experiența semnificativă, sensul intrărilor, al pragurilor... al spațiilor intermediare...
acces individual din spațiul public la locuință
acces individual din spațiul public la locuință
acces obligat printr-un alt spațiu comun închis
care mediază obligat trecerea de la spatiul public la apartament:
IN BLOCURI LUXUOASE
care s-a pierdut ca preocupare în perioada comunistă:

 mizeria intrărilor și a spațiilor de acces în blocurile perioadei
acces obligat printr-un alt spațiu comun închis
care mediază obligat trecerea de la spatiul public la apartament
Trecerea public-privat printr-un alt spațiu comun închis
care mediază obligat trecerea de la spatiul public la apartament
IN LOCUINȚELE ECONOMICE DIN ROMÂNIA
- Un criteriu în primul rând calitativ, care pune în discuție modul în care este trăit/experimentat parcursul de la
spațiul public (mai anonim) al orașului la spațiul „cunoscutului“ și la spațiul privat al locuinței proprii.
- Unul dintre subiectele-cheie ale proiectării actuale a locuinței, definitoriu pentru calitatea locuirii.
- Pune în discuție „spații între“, nuanțe: Cum ajung „acasă“? Cu cine sunt obligat sau nu să mă întâlnesc când
ajung acasă? Cum mă reprezintă intrarea în casă? Cât îmi este de proprie?
- Este una dintre diferențele esențiale dintre locuirea individuală/unifamilială și cea colectivă/plurifamilială.
B4. CRITERIUL REFERITOR LA GRADUL DE ASOCIERE
pune in relatie accesul cu gradul de izolare si de independenta
(functionala si sociala)
a. locuinte unifamiliale (individuale)
[acces direct, grad de izolare mare, independenta functionala]
Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București
b. locuinte plurifamiliale (colective)

[acces mediat vertical si orizontal, grad de izolare mic, independnta functionala relativa]
Blocuri de locuințe, ansamblul Titan – Balta Albă
c. locuinte comunitare
[unele functiuni se externalizeaza din apartamente si devin comune si/sau propun o coabitare institutionalizata
pentru diferite motive]
- familisterul, falansterul
- locuinte in campusuri
- inchisori, manastiri
- locuintele unor comunitati sectante
- variatiuni contemporane - cohousing / coabitare / conlocuire
Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856
a. locuinte unifamiliale
a1. izolate [< 20 locuinte/ha]
a2. asociate
a2.1. pe verticala
a2.2. pe orizontala
- pe o latura – gemene/cuplate
- pe doua laturi – grupate pavilionar in jurul unei curti – mai rar
– insiruite [parter sau duplexuri] [40-70 locuințe/ha]
- pe trei laturi – locuinta covor [< 50 locuințe/ha]
a2.3. pe orizontala si verticala
- pavilionar suprapuse [~4 laturi]
- derivate din insiruite si din covor [400-600 locuitori/ha]
LOCUINTE LOW-RISE / HIGH-DENSITY
LOCUINTA INTERMEDIARA
a. LOCUINTE UNIFAMILIALE
a1. IZOLATE /„locuire pavilionară” [< 20 locuințe/ha]
asociate, de cele mai multe ori, locuirii privilegiate (cel puțin în mediul urban)
ca organizare interioara pot fi pe parter sau pe mai multe niveluri (duplex, triplex etc.)
Haus Rudin, Herzog & de Meuron,

Villa Farnesina, Baltassare Peruzzi, Roma, 1508 Haus Zuckerkandl, Walter Gropius, Jena, Germania, 1928 Leymen, Elvetia, 1997
a1. IZOLATE - „locuire pavilionară”
grad maxim de individualitate, adesea asociat (nu neaparat obiectiv) cu un anume lux/statut ridicat
mare amploare odata cu critica dezvoltarii pe inaltime si a marilor ansambluri, si cu cresterea nivelului de trai
stau la baza „extensiei“ urbane actuale – urban sprawl (tocmai prin asocierea cu un criteriu de statut social)
criticate, ele însele, pentru marea uniformitate, depărtarea de oraș
a2. ASOCIATE
a21. asociate pe verticală
- doua sau mai multe apartamente suprapuse pe acelasi lot (frecventă în București, mai rară în alte părți)
- în general, locuire cu standard mediu.
Mai economice decât cele unifamiliale izolate, în ce privește folosirea frontului și echipamentului edilitar al stăzii.
Prezintă o imagine mai reprezentativă si unitară arhitectural (aspect de casă mai importantă)
Locuinte zona Cotroceni, Bucuresti
a2. ASOCIATE
a22. asociate pe orizontală pe o latură
locuințe gemene / jumelate / cuplate
Geneza: creșterea urbană a secolului al 19-lea cu

perferii cu locuințe ieftine, urmărind oarecare
reprezentativitate.
Foarte răspândită în Romania.
Diferite între ele în varianta „spontană” sau identice,
în varianta „controlată”.
Mai economice decât cele izolate, în ce privește
folosirea frontului stăzii.
a2. ASOCIATE
a22. asociate pe orizontală pe două laturi – locuințe înșiruite / row-houses; terraced-
houses; maisons mitoyennes; maisons en rangée - 70 locuinte/ha
Geneza: imemorială, dar caracteristică locuinței medievale central europene; specifică, în general, centrelor istorice medievale
și post-medievale (la noi, mai ales în Ardeal; mai rară în Regat).
Foarte economică din punct de vedere a ocupării terenului, cu atât mai economică cu cât parcela e mai îngustă la stradă și
locuința se desfășoară pe înălțime (duplex).
Foarte frecventă în lumea anglo-saxonă, nu numai pentru locuința populară ci și pentru cea privilegiată (de ex. - locuința urbană
a nobililor englezi).
Mare unitate de front, cu posibilitate de personalizare a unităților individuale.
Lipscani Bistrita
Vatra Luminoasa
Calea Mosilor
a2. ASOCIATE
a22. asociate pe orizontală pe două laturi – locuințe înșiruite / row-houses; terraced-
houses; maisons mitoyennes; maisons en rangée - 70 locuinte/ha
Avantajele acestui tip de locuire (eficiență economică + confortul locuirii unifamiliale) îl fac foarte popular în ultimele decenii
Posibil răspuns la criza locuirii.
Permite interpretări variate și jucăușe și densități destul de mari, depinzând de îngustimea frontului și nr niveluri)
Eduardo Souto de Moura,

Atrium Houses, Matosinos,
Porto, Portugal, 1993
West 8, Borneo –
Sporenburg
neighborhood,
Amsterdam,
1993-1996
West 8, Borneo –
Sporenburg
neighborhood,
Amsterdam,
1993-1996
a2. ASOCIATE
a23. pe orizontală pe trei laturi – locuințe covor
- își au originea în locuirea antică din Orientul Mijlociu și zona Mării Mediterane, dar rămân actuale
- sunt organizate pe curte interioara (atrium, patio)  spațialitate/atmosfera interioară interesantă, introvertite
- front la stradă inevitabil mai mare decât locuințele înșiruite
a2. ASOCIATE
a23. pe orizontală pe trei laturi
locuințe covor
- sunt organizate pe curte interioara (atrium, patio) 
spațialitate/atmosfera interioară interesantă, introvertite
- front la stradă inevitabil mai mare decât locuințele înșiruite
a2. ASOCIATE
a23. pe orizontală pe trei laturi – locuințe covor
- reviriment odată cu critica dezvoltărilor moderniste
- promițătoare pentru dezvoltări “hibride”/locuința intermediară
Kazuyo Sejima & Associates, Nishinoyama House,
Kyoto, 2013
Interpretări foarte variate la limita
tipologiei unifamiliale
MVRDV, Patio Houses, Ypenburg, The Haague,
Nederlands (2008)
Interpretări foarte variate la limita
tipului (în exemplu, între înșiruite și
covor)
a2. ASOCIATE (limita superioară a asocierii): CAUTARILE LOW-RISE HIGH DENSITY
a23. asociate pe orizontală și pe verticală
- creșterea densității fiind un mijloc de a ocupa mai eficient terenul urban, astfel de asocieri apar de la începutul
dezvoltării moderne
Ansamblul CFR Grant

Societatea Comunală de Locuințe Ieftine / Casa Muncii CFR
București, 1912 (teza doctorat Irina Calotă)
a2. ASOCIATE
a23. asociate pe orizontală și pe verticală - CAUTARILE LOW-RISE HIGH DENSITY
- pe 3-4 laturi (în plan și secțiune) – derivate din locuințele înșiruite și covor + asociate și pe înălțime
- densități foarte mari de locuire (400 – 600 loc / ha) – comparabile cu cea colectivă
- stau la originea unor căutări contemporane în domeniul unor tipuri hibride (low-rise / high density, locuire intermediară etc)
a2. ASOCIATE
a23. asociate pe orizontală și pe verticală - CAUTARILE LOW-RISE HIGH DENSITY
- pe 3-4 laturi (în plan și secțiune) – derivate din locuințele înșiruite și covor + asociate și pe înălțime
- densități foarte mari de locuire (400 – 600 loc / ha) – comparabile cu cea colectivă
- stau la originea unor căutări contemporane în domeniul unor tipuri hibride (low-rise / high density, locuire intermediară etc)
arh. Doray & Matzolf

Ansamblu de locuințe intermediare
Clamart, Franța, 2007
Donnybrook Quarter by Peter Barber
Architects, London, United Kingdom, 2007
Okurayama Apartments,
Yokohama, by Kazuyo
Sejima & Associates,
2008
B4. Criteriul referitor la gradul de asociere
pune in relatie accesul cu gradul de izolare si de independenta functionala si
sociala)
a. locuinte unifamiliale
[acces direct, grad de izolare mare, independenta functionala]
Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București
b. locuinte plurifamiliale/colective
[acces mediat vertical si orizontal, grad de izolare mic, independenta functionala relativa]
Blocuri de locuințe, ansamblul Titan – Balta Albă
c. locuinte comunitare
[unele functiuni se externalizeaza din apartamente si devin comune si/sau propun o coabitare
institutionalizata pentru diferite motive]
-familisterul, falansterul
-locuinte in campusuri
-inchisori, manastiri
-locuintele unor comunitati sectante
Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856
b. LOCUINTE PLURIFAMILIALE (BLOCUL / IMOBILUL DE APARTAMENTE)

b1. IZOLATE – imobilul liber pe toate partile: IMOBILUL „TURN“/“PUNCT“
b2. ASOCIATE
- ca unități OMOGENE: DIN „TRONSOANE“ [cultura raționalistă]
- ca unități NEOMOGENE: DIN IMOBILE DIFERITE [orașul tradițional]
b21. pe o latură  rezultă niște blocuri mai mari cu două „dispozitive de acces“ / intrări /“scări“
b22. pe două laturi în două formule:
- liniare  bare
- închise  incinte sau insule urbane
b23. pe trei laturi în două formule:

- tronsoane in “T” – în care se obțin desfășurări mai labirintice (ca o rețea parțial deschisă),
în dezvoltări moderne
- în formule închise, tip insulă, prin ocuparea intensivă a parcelei, cu sisteme de curți de
lumină, în general în formule neomogene, în orașul tradițional (ex. Parisul Haussmannian)
b. LOCUINTE PLURIFAMILIALE /COLECTIVE

(BLOCUL / IMOBILUL DE APARTAMENTE)
Gradul de asociere al locuințelor (unităților locative) e foarte mare, iar accesul la propria locuință e mediat de un
spațiu interior de trecere obligat (un spațiu de acces), ceea ce face o importantă deosebire calitativă față de
locuința unifamilială.
Este produsul aglomerației urbane  genealogie străveche: insula din Roma Antică
(NB. Locuința plurifamilială NU e produsul modernității și nici al comunismului,
deși tipul s-a dezvoltat puternic în aceste perioade și probabil va fi forma de locuire a viitorului.)
BLOCUL/IMOBILUL DE APARTAMENTE = o asociere de unități locative, numite apartamente, pe orizontală și

verticală, care formează astfel un tip de locuință, organism arhitectural complex, cu propria lui organizare
spațial-funcțională și care apare ca o unitate de sine stătătoare în oraș.
De aceea problematica acestui tip e mai complicată decât a locuirii individuale.
Sunt de pus în discuție câțiva termeni curenți: APARTAMENT, IMOBIL (BLOC) vs TRONSON
Genealogie:
“INSULA” ROMANĂ insula-ae: locuință
colectivă/plurifamilială, dezvoltată pe înălțime (cca.30m,
echivalent P+9); Augustus le limitează înălțimea la 21m,
printr-un edict imperial.
În Roma Antică existau 1782 de domusuri și 46 290 de
insulae. S = 300-400mp la sol; cca. 150-170 apartamente;
500-600 de persoane (R.Patrulius, Locuința în timp și
spațiu).
Se va relua, ca BLOC / IMOBIL DE APARTAMENTE, în
perioada modernă, parcurgând o evoluție controversată.
APARTAMENTUL:
unitatea locativă (corespondentul “casei”) care se
asociază pe orizontală și pe verticală formând imobilul
DE LA MODELUL DE LOCUIRE NOBILIAR: compus din zona
"de aparat” și zona de “apartamente”
- pâna la jumătatea sec. XIX, desemnează ansamblul format
de o cameră și dependințele ei;
- într-o locuință puteau exista mai multe apartamente
(specializate: al doamnei, domnului, ... apartament de baie);
APPARTEMENT DE BAINS. Gravure du XVIIIe siècle, de 32 x 23,2

cm, Perruquier Baigneur Etuviste, Appartement de Bains. 37 Benard
direxit. Pl. 9, avec un plan et des coupes transversales. Cette gravure
provient de l'Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences, des
arts et des métiers de Diderot et d'Alembert.
APARTAMENTUL:
după 1850: desemnează locuința însăși (ansamblu de camere
constituind o locuință completă), termen dublat de cel de logement
(care apare tot atunci) pentru a califica o locuință modestă.
NOUA CONCEPȚIE DESPRE INTIMITATE  specializarea
încăperilor locuinței (începe de prin sec. XVII).
AZI, APARTAMENTUL ESTE UNITATEA LOCATIVĂ DE

COMPUNERE A IMOBILULUI:
-unitatea locativă (“casa”) care se asociază pe orizontală și pe verticală
formând imobilul.
-are o proprie tipologie, după multe criterii care țin de organizarea interioară (nr
persoane, camere, niveluri, circulații, ventilare etc.), pe care le studiați în
practica de atelier.
TRONSON vs. IMOBIL:

Tronsonul (in limbajul curent se numește prin „scara blocului”) = unitatea repetabilă
compusă din apartamente deservite de un sistem de circulație verticală și care, prin repetare
formează un imobil desfășurat pe lungime (bloc de tip bară de diferite forme);
Apare legat de CULTURA RAȚIONALISTĂ A LOCUINȚEI, de proiectarea standardizată și

necesitatea construcției rapide.
În general se elaborau serii de tronsoane pe acelasi principiu;
Este un fel de “bloc în sine”, dar cu laturi oarbe (pt cuplare) și care face parte dintr-o desfășurare
serială.
DESFAȘURĂRI LINIARE DESFAȘURĂRI ÎN LINIE FRÂNTĂ

b1. IZOLATE
Imobilul liber pe toate părțile – IMOBILUL TURN / PUNCT
De obicei înalt  Valoare de reper in oraș + priveliste (peste coroana arborilor)
În ultimul secol – asociat modernizării și Mișcării Moderne
Paris: Tour Montparnasse (1969-1972)
b. LOCUINTE PLURIFAMILIALE
b1. IZOLATE
În ultimul secol – asociat modernizării și Mișcării Moderne
De obicei înalt  Valoare de reper in oraș + priveliște (peste coroana arborilor)
Villeurbane/Lyon: zgârie-nori /locuinte sociale (1927-1934) Chicago – Chicago river (birouri si locuinte de lux)
b1. IZOLATE
Bucuresti: imobile turn Floreasca (1966)
b1. IZOLATE
DE OBICEI ÎNALT  Valoare de reper in oraș + priveliște (peste coroana arborilor)
CÂND NU E ÎNALT, are un caracter mai

apropiat de locuințele unifamiliale asociate
pe orizontala si verticala.
(P+2/P+3 - la nivelul coroanei arborilor)
Cluj:

b2. ASOCIATE (desfășurări în lungime /BARE)
b21. asociate pe o latură
(un fel de pandant al locuinței gemene)
Construcție – în general o bară scurtă – cu două accese / scări – datorită
dimensiunilor moderate nu prezintă probleme deosebite.
Formula, ușor ambiguă (nici punct nici bară), nu e foarte răspândită – se
folosește în locuri aparte, acolo unde nu se pot face altfel de desfășurări.
În București apare mai degrabă în completarea fronturilor marilor artere.
Imobilul Burileanu – Malaxa (arh. Horia Creangă), bd. Magheru
b2. ASOCIATE
b21. asociate pe o latură
(un fel de pandant al locuinței gemene)
În marile ansambluri - în general P+4

Când nu e înalt, are un caracter exterior
mai domestic.
Imobil în cartierul Floreasca – arh. C. Rădulescu,

arh. V. Nițulescu

b22. asociate pe două laturi (pandantul locuinței înșiruite)
Desfășurări liniare de locuințe plurifamiliale (variate regimuri de înălțime):
•Ceea ce numim BARĂ în compoziția urbanismului liber
•Fronturi continue de străzi
București - Balta Albă Hamburg front stradă

b22. asociate pe două laturi
Desfășurări liniare, formate din elemente omogene / tronsoane sau neomogene /imobile diferite:
• În compoziția urbanismului liber, ceea ce numim BARĂ - se formează din TRONSOANE repetabile;
• Fronturi continue de străzi; se compun din IMOBILE DIFERITE ÎNTRE ELE sau din TRONSOANE repetabile.
ELEMENTE NEOMOGENE
București - Balta Albă ELEMENTE OMOGENE
Blocuri interbelice Bucuresti
b2. ASOCIATE
b22. asociate pe două laturi, în formule liniare la stradă / insule în regim închis
DIN ELEMENTE (relativ) NEOMOGENE [orașul traditional]
b2. ASOCIATE
b22. asociate pe două laturi, în formule liniare
DIN ELEMENTE OMOGENE [tronsoane repetabile], în orașul modern / cultura raționalistă
In compozitiile urbanismului liber, se pot

folosi în alternanță cu formule izolate
și variind în înălțime.
In compozitiile urbanismului liber, se pot
folosi în alternanță cu formule izolate
și variind în înălțime.
b2. ASOCIATE
b22. asociate pe două laturi / “BARE”
OMOGENE / TRONSOANE REPETABILE
[orașul modern / cultura raționalistă]
BARA (în special cea înaltă) este cel mai problematic aspect al dezvoltărilor urbanismului liber
S-au căutat mereu formule de ieșire din monotonia și relativa ei impersonalitate: desfășurări liniare frânte,
curbe etc.
Bucuresti Brasilia Paris/Defense (Emile Aillaud)
b2. ASOCIATE
b22. asociate pe două laturi, în formule liniare
DIN ELEMENTE OMOGENE [tronsoane repetabile], în orașul modern / cultura raționalistă
BARA (în special cea înaltă) este cel mai problematic aspect al dezvoltărilor urbanismului liber. S-au căutat mereu formule de
ieșire din monotonia și relativa ei impersonalitate: desfășurări liniare frânte, curbe etc.
INCERCĂRI ACTUALE DE RUPERE A CONTINUITĂȚII BAREI (cuplări prin terase, jocul de înălțimi ...)
Paris Strassbourg
BARA (în special cea înaltă) este cel mai problematic aspect al dezvoltărilor
urbanismului liber.
S-au căutat mereu formule de ieșire din monotonia și relativa ei
impersonalitate: desfășurări liniare frânte, curbe etc.
INCERCĂRI ACTUALE DE RUPERE A CONTINUITĂȚII BAREI

(cuplări prin terase, jocul de înălțimi...)
B. LOCUINTE PLURIFAMILIALE (BLOCUL / IMOBILUL DE APARTAMENTE)

b2. ASOCIATE
b23. asociate pe trei laturi
(pandantul locuinței covor de la locuința unifamilială)
Istoric, a apărut ca urmare a necesității de a ocupa intensiv aria parcelei

 se asociază ELEMENTE NEOMOGENE (imobile diferite) pentru că
este o formă de densificare a orașului prefuncționalist.
 în formule închise, tip insulă compactă, prin ocuparea intensivă a

parcelei cu clădiri, prevăzute cu sisteme de curți de lumină, in general in
formule neomogene, in orasul traditional
ex. Parisul Haussmannian – sec. XIX
Ex. PARISUL HAUSSMANNIAN – CAPITALE DU 19e SIECLE
1853-1970 - o operație
de modernizare fără
precedent al cărei
vehicul a fost un tip de
locuință plurifamilială cu
ocuparea intensiva a
terenului prin posibila
cuplarea pe 3 laturi =
imobilul haussmannian
Limitele administrative ale
orasului cresc, înglobând
comunele din jur (o noua
împartire administrativa.
Sensul ordonator al
interventiilor anterioare
asupra spatiului public este
inglobat si continuat in noua
conceptie, care are si o noua
corenta si priveste orasul in
totalitatea lui, functionala,
edilitara si estetica,
Se alcatuieste si primul plan
general/director al Parisului.
STRAPUNGERILE SI IMOBILUL HAUSSMANN-IAN
IMOBILUL HAUSSMANN-IAN
IMOBILUL HAUSSMANNIAN a fost instrumentul

principal al acestei modernizări și al densificării
orașului.
- în formule închise, tip insulă compactă, prin
ocuparea intensiva a parcelei; cu sisteme de curti
de lumina, in general in formule neomogene
- Formele imobilelor și asocierile lor sunt foarte
diverse și nu au regularitatea geometrică a
locuințelor unifamiliale tip covor.
“Democratizarea” tipului local al

“hotelului particular” [hotel privé, fr.]
Locuința intermediară
(probemă complexă, se va detalia în alt curs)
Formulă“hibridă” care încearcă să stimuleze locuirea împreună, în sensul că propune

organizări spațiale apropiate atât de locuirea individuală – prin anumite calități spațiale –,
cât și de imobil (locuința plurifamilială) – prin organizarea în apartamente și gruparea lor.
Căutările au pornit din două direcții:
_Dinspre locuința unifamilială, în formule cu posibilități maxime de asociere (de exemplu, locuința
covor sau înșiruiri variate), prin folosirea de apartamente pe mai multe niveluri (duplex, triplex), și prin
supraetajări variate, prevăzând felurite moduri individualizate și inventive de acces la locuințele din
etaj, spații individuale exterioare (mici grădini, terase etc.)
_Dinspre locuința colectivă, căutând introducerea în structura blocului a unora dintre calitățile
locuinței individuale (regim mic de înălțime, schimbarea parterului în „înșiruiri de locuințe cu acces
individual”, accese spre etaje foarte diferențiate și personalizate, tipuri apartamente foarte diferite care
schimbă structura barei, mici spații de socializare etc.)
Privind organizarea interioară a locuinței plurifamiliale
Câteva aspecte privind organizarea interioară a locuinței plurifamiliale
IMOBILUL DE LOCUINTE / BLOCUL / TRONSONUL
UNITATEA LOCATIVA: APARTAMENTUL
ACCESUL COMUN: CASA SCARII SI CAJA LIFTULUI = ELEMENTUL CEL MAI PROBLEMATIC
C1. după poziția nodului/dispozitivului de circulație verticală (scări+lift)

pot exista si doua scari, una principala si una de serviciu, pentru acelasi imobil, de obicei de lux
a. central
b. la fațadă
c. detașat
C2. după modalitațile de cuplare a apartamentelor + modalitati de acces la apartament
numai cu acces vertical + a. apartamente la palier
apartamente accesibile prin palier b. apartamente la jumătăți de nivel
cu acces vertical si orizontal + c. apartamente pe cursivă

acces prin spatii comune orizontale d. apartamente pe coridor
e. caz special: strada interioară a lui Le Corbusier
DE CE LE DISCUTĂM?
Pentru că există o mare varietate de organizare, care a fost neglijată de arhitecții români și la care se revine în
proiectarea contemporană.
Ca să înțelegeți că „blocul” nu înseamnă neapărat monotonie interioară / o schemă fixă, ci că „schemele” se
prelucrează cu imaginație (și cu ceva bani, desigur) — că aici este un teren al invenției și al calității locuirii.
C1. DUPA POZITIA NODULUI DE CIRCULAȚIE VERTICALĂ
a. nod central – clădire punct
C.CRITERII DE ORGANIZARE INTERIOARA A LOCUINTELOR PLURIFAMILIALE

b. nod la fațadă – cel mai obișnuit la noi.

c. nod detașat – mai problematic, dar mai expresiv
Turnuri de locuinte, Mecanoo,

Stuttgart, Germania, 1992
Runcorn, UK, James Stirling,1992 Trellick Tower Londra, 1972
Hentrich-Petschnigg&Partner
Leipzig, Germania, 2000
C2. DUPA MODALITATILE DE CUPLARE A APARTAMENTELOR +

MODALITATI DE ACCES LA APARTAMENT
a. apartamente la palier (importanța numărului de apartamente servit de o scară)
b. apartamente la ½ de nivel
Lohbach, Baumschlager & Eberle,

Innsbruck, Austria, 2000
C2 DUPA MODALITATILE DE CUPLARE A APARTAMENTELOR +

c. apartamente pe CURSIVĂ -
c. apartamente pe cursivă
Am Lazaret, Bendict Tonon,

Potsdam, Germania, 2000
c. apartamente pe cursivă
Byker Wall, Newcastle UK

Ralph Erskyne, 1968, 1969-82

d. apartamente pe coridor (de la limitele promiscuității la strada interioară)
Simmons Hall, Steven Holl, Timothy Bade,

Cambridge, USA, 2003
Simmons Hall, Steven Holl, Timothy Bade,
Cambridge, USA, 2003
e. caz special: strada interioara a lui Le Corbusier
Unite d´Habitation, Le Corbusier, Marseille, Franta, 1952

un exemplu de prelucrare (deja veche):
Imobilul Corringham, Bayswater, Central London.
Arh. Kenneth Frampton,1960-62,
Imobil protejat din 1998 (Grade II).
Arh. Kenneth Frampton,1960-62,
Arh. Kenneth Frampton,1960-62, protejat din 1998 (Grade II).
45 apartamente
Arh. Kenneth Frampton,1960-62, protejat din 1998 (Grade II).
DE REȚINUT
_Că zona tipologiei de locuire este un instrument de proiectare

_Că ne indică direcții de căutare ale proiectării contemporane:
între locuința uni- și plurifamilială – în zone intermediare,
între „schemele clasice” de înălțime și distribuție în imobil...
_Că există aici mult spațiu al invenției în scopul proiectării unei locuiri semnificative.

C2 - 3 Tipologie - 2020-2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C2 - 3 Tipologie - 2020-2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A rhitectura L Oocuire raș

CURSURILE 2 și 3 | TIPOLOGIE DE LOCUIRE

O vom studia ÎNTRE, făcându-le să se întâlnească la nivelul vecinătății (imediate).

Machetă făcută de copiii din Craiova, proiectul ADElier, 2019

Problematica locuinței cuprinde două niveluri complementare:

Cursul o va urmări cu precădere la nivelul “vecinătății imediate”, din

TIPOLOGIA PE CARE O VOM DISCUTA LA CURS

Vă veți mai întâlni cu subiectului tip/tipologie și în anii următori (cursuri +atelier), el

2. FINANȚARE ȘI SCOPUL EI [relația finantator - utilizator]

b. Locuința în forme mixte individuală+co-proprietate

c. Locuința în folosință (cu chirie)

locuința privilegiată, de lux:

locuința populară, obișnuită, accesibilă, “anonimă”:

Au istorii / evoluții relativ paralele, dar comunicând între ele.

Roma antică: domus

Italia Renașterii : tipologia “palazzo”-ului renascentist (preia organizarea “casei mestesugaresti”

Sec. XVI – Chambord 1839 - Highclere castle

1703-1826 - Buckingham Pallace 1889-1995- Vanderbuilt Estate

Vila Adriana - 120 ha (118-138 d.Ch.)

PARIS: a doua jumătate a sec 19 și secolul 20 - imobile haussmanniene de lux,

Paris: 1929-32 – Auguste Perret immeuble 16 rue Raynouard

În București începe de la sfârșitul

New York/Manhattan: 1880-84 - Dakota Bldg ;2014 - Christan de Portzamparc-

MARE VARIETATE FORMALĂ – dar cu anumite trăsături comune,

World’s tallest residential skyscraper in Manhattan.

b. Locuința co-proprietate  forme mixte de proprietate

(dr) Berna / Siedlung Ried

- aparitia tipului si actualitatea lui

Care este semnificația calitativă a densității ?

Se măsoară prin indicatori și indici de densitate, care diferă de la o tara la alta.

Indicii de ocupare și utilizare se traduc și în alte categorii de indici de densitate:

Procent ocupare teren (POT)

anul II / ALO 2020-2021 / DITACP/ facultatea de arhitectura / UAUIM Foto:

care s-a pierdut ca preocupare în perioada comunistă:

IN LOCUINȚELE ECONOMICE DIN ROMÂNIA

Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București

b. locuinte plurifamiliale (colective)

Haus Rudin, Herzog & de Meuron,

Locuinte zona Cotroceni, Bucuresti

Geneza: creșterea urbană a secolului al 19-lea cu

Eduardo Souto de Moura,

Ansamblul CFR Grant

arh. Doray & Matzolf

Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București

Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856

b. LOCUINTE PLURIFAMILIALE (BLOCUL / IMOBILUL DE APARTAMENTE)

b23. pe trei laturi în două formule:

b. LOCUINTE PLURIFAMILIALE /COLECTIVE

BLOCUL/IMOBILUL DE APARTAMENTE = o asociere de unități locative, numite apartamente, pe orizontală și

APPARTEMENT DE BAINS. Gravure du XVIIIe siècle, de 32 x 23,2

AZI, APARTAMENTUL ESTE UNITATEA LOCATIVĂ DE

TRONSON vs. IMOBIL:

Apare legat de CULTURA RAȚIONALISTĂ A LOCUINȚEI, de proiectarea standardizată și

DESFAȘURĂRI LINIARE DESFAȘURĂRI ÎN LINIE FRÂNTĂ

b. LOCUINTE PLURIFAMILIALE (BLOCUL / IMOBILUL DE APARTAMENTE)

Paris: Tour Montparnasse (1969-1972)

Bucuresti: imobile turn Floreasca (1966)

CÂND NU E ÎNALT, are un caracter mai

b. LOCUINTE PLURIFAMILIALE (BLOCUL / IMOBILUL DE APARTAMENTE)

În București apare mai degrabă în completarea fronturilor marilor artere.

Imobilul Burileanu – Malaxa (arh. Horia Creangă), bd. Magheru

În marile ansambluri - în general P+4

Imobil în cartierul Floreasca – arh. C. Rădulescu,