1-Arhitectura DIN

ARHITECTURA
SPAȚIILOR
INTERIOARE
GROZAVU NISTOR,
conferențiar universitar, doctor
Tel.: 068256666
grozavun@mail.ru
grozavu.n.t@gmail.com
BIBLIOGRAFIE
1. Ciornei Alexandru. Clădiri. Mod de gandire. Iași:
Junimea, 2013. 425 p.
2. Neufert Ernst. Manualul arhitectului. Elemente de
proiectare și de construcție. București: Acad.
româna, 2010. 665 p.
3. Birouri din România. Design Interior. București:
Igloo Media, 2015. 200 p.
4. Tomașevschi Anca Sandu. Clădiri de birouri.
București: UAUIM, 2006. 50 p.
5. JTart. Office Building. Hardcover: Gingko Press
Inc., 2013. 304 p.
1. Marcu-Lapadat Marius, Introducere în arhitectura
de interior, București, ed. Simetria, 2013, 250 p.,
2. Focsa Paul si Constantinescu Horia, Arhitectura
de interior și construcția mobilierului, București,
2000, 200 p.,
3. Гельфонд А. Л. Архитектурное проектирование
общественных зданий и сооружений. М.:
Архитектура-С, 2006. 280 с.
4. Рунге В.Ф. Эргономика и оборудование
интерьера. М.: Архитектура-С, 2006. 160 с.
NOȚIUNI GENERALE DESPRE
ARHITECTURA SPAȚIILOR INTERIOARE
1. Definiția noțiunii de arhitectură

2. Clasificarea clădirilor
3. Exigențe generale la proiectarea
clădirilor
1. Definiția noțiunii de arhitectură
Arhitectura poate fi consideratǎ “marea carte a
umanitǎţii”, deoarece istoria ei se suprapune în
totalitate istoriei spiritului şi tehnologiei umane.
Ca atare, spre a defini arhitectura, putem analiza,
fireşte, cu o mare varietate de exemple, marile
teme ale arhitecturii universale, aspectele practice
ale arhitecturii, începând cu premisele
fundamentale ale acesteia: raportul dintre om şi
spaţiul înconjurǎtor, studiul proporţiilor, stilurilor
arhitecturale, decoraţiunilor, tehnicilor
constructive, aspectelor simbolice a celor mai
semnificative monumente, dar nici o definiţie
posibil de dat nu este acoperitoare.
Cum însǎ totdeauna se impune a se defini termenii
cu care operǎm, atunci vom schiţa posibile definiţii
din diversele puncte de vedere deja sugerate…
Arhitectura, “arta de a construi” (după o definiţie
simplificatoare şi tehnicistǎ), sau “jocul savant al
volumelor în luminǎ şi umbrǎ” (dupǎ definiţia cu
accentuatǎ încǎrcǎturǎ poeticǎ a lui Le Corbusier)
foloseşte limbajul comunicǎrilor vizuale atât în
procesul efectiv de creaţie, cât şi în cel de prezentare
al operei, care, odatǎ realizatǎ, pǎrǎsindu-l pe autor
şi pe utilizator, îşi începe propria-i viaţǎ: o aventurǎ,
în care îşi exprimǎ vizual forma purtǎtoare de
funcţiune şi aspirantǎ la perenitate.
În alte definiţii, arhitectura este vǎzutǎ ca “artǎ
eminamente abstractǎ”, precum muzica, sau ca
“artǎ a vizualitǎţii”. Indisolubil legatǎ de diverse
procedee de expresie graficǎ, este definitǎ ca una
dintre cele mai pertinente expresii ale “comunicǎrii
vizuale culturale”.
După DEX
[http://dexonline.ro/definitie/arhitectura],
arhitectura este: - ştiinţa şi arta de a proiecta şi a
construi clǎdiri; - stilul, caracterul distinctiv al unei
construcţii; - figurat: aspectul compoziţional,
structurǎ armonioasǎ a unei lucrǎri, a unei opere
(fr. architecture, lat. archi”).
În contextul de faţǎ, dupǎ definirea termenului
cheie, urmeazǎ cercetarea legǎturii instituite
între conceptul de “arhetip” şi cel de
“arhitecturǎ”, legǎturǎ pe care “semiotica” o
poate media cu pertinenţǎ.
Sǎ luǎm pentru început în seamǎ sensul
cuvintelor greceşti: - “arkhe” / “arkhi”, prefix
numind tot ceea ce este “original”, “primar”, “
iniţial”; - “tupos” / “typos”, desemnând
conceptul de “model”, “amprentǎ”; - “tekton”,
însemnând “constructor” (“zidar de pǎmânt”);
sau, cu un termen deja modern, arhitect.
ARHITECT: maestru capabil sǎ genereze “forme
originare” din “materie teluricǎ” (pǎmânt etc.),
accepţiune derivatǎ din alte douǎ cuvinte greceşti
originate în aceeaşi rǎdǎcină: tekhne, care înseamnǎ
“mǎiestrie”, respectiv “tektonikosz”, adicǎ
“structurǎ teluricǎ / montanǎ”, “pǎmânt roşu” etc.
De la limbajul formelor arhetipale la
(meta)limbajul arhitecturii: un parcurs semiotic
Etimologic, vom putea spune cǎ termenii de
“arhetip” şi “arhitecturǎ” se identificǎ prin
calitatea lor de a fi o foarte specialǎ “arhivǎ”, toţi
aceşti termeni fiind − în sensul evidenţiat de
Jacques Derrida (1996) − punct de pornire pentru
fundarea unui act atât în sens ontologic, cât şi în
sens nomologic.
[http://www.users.globalnet.co.uk/~rxv].
Putem observa, mai departe, urmând spiritul
aceleiaşi derridiene analize, că între “modelul
originar” care este arhetipul şi “construcţia
iniţialǎ” pe care o sǎvârşeşte arhitectul genitor de
forme se instituie o relaţie de continuitate
dialectic-recesivǎ, în sensul cǎ cel dintâi (ONTOS =
MATERIE “ARHE-TIPALĂ”) va fi cu necesitate
realizat prin actul unei arhitecturale
(re)semnificǎri (LOGOS = SEMIOZĂ “ARHI-
TECTONICĂ”).
Filiera → arhetip → arhivǎ → arhitectonicǎ /
arhitecturǎ → …şi de la capǎt defineşte o
procesualitate dinamic-recesivǎ, în care
conţinutul unuia dintre termeni genereazǎ forma
celuilalt, reamintind parcǎ “legea permutǎrilor
recesive” în procesualitatea “semiozei infinite”,
ceea ce este semnificant în contextul unei anume
semioze poate deveni semnificat în contextul
unei alte semioze ş.a.m.d.
În cea mai veche lucrare teoretică «Despre
Arhitectură», autor Marcus Vitruvius Pollio,
arhitect al lui Caius Iulius Caesar, arhitectura este
definită drept o unitate dialectică a trei
componente:
- Utilitas (folosință);
- Firmitas (soliditate);
- Venustas (frumusețe)
Funcția, forma, construcția și tehnologia (sau
calitatea clădirii) sunt în aceste condiții niște
calități măsurabile, care caracterizează obiectul
arhitecturii.
2. Clasificarea clădirilor
Clasificarea clădirilor
Criteriile de clasificare.
Principalele criterii de clasificare a construcțiilor
sunt după destinația si importanța lor
Categoriile de construcții.
In raport cu destinația lor, construcțiile se
împart în doua mari categorii:
A. Clădiri;
B. Construcții inginerești.
Clase si grupe de construcții.
Fiecare dintre aceste două categorii se împarte în
mai multe clase si grupe.
Aceasta clasificare, tradițională arată diferitele
tipuri de construcții care au anumite caracteristici
comune prin care se diferențiază reciproc.
Aceste caracteristici se referă în special la
destinație sau domeniul de utilizare al acesteia.
Destinația implică un anumit proces funcțional
care se petrece în interiorul spațiului creat și, într-
o zona limitată, în exteriorul acestui spațiu.
Orice construcție este concepută cu sau pentru
o anumită structură funcționala a spațiului
utilizat.
Individualitatea fiecărei categorii sau clase este
bine definită.
Aspectele particulare ale unei construcții
aparținând unei categorii sau clase o
individualizează, transformând-o într-un unicat,
dar nu îi pot modifica caracteristicile principale
care o situează în acea clasă, neschimbandu-i
astfel destinația.
1. de locuit
1. civile
2. social-culturale
A. clădiri 2. industriale
3. agrozootehnice
CONSTRUCȚII 1. construcții hidrotehnice
2. căi de comunicație
B. construcții 3. rețele de transport

inginerești
4. rețele edilitare
5. construcții speciale
Conform schemei de clasificare prezentate,
construcțiile se împart în categorii și clase.
A. Clădirile pot fi:
• civile (A1);
• industriale (A2);
• agrozootehnice (A3).
La rândul lor clădirile civile pot fi:
• de locuit (A11);
• social-culturale (A12).
(A1) Clădirile civile îndeplinesc diferite procese
funcționale, cum sunt acelea de: locuire,
învățământ, cultura, sănătate, ocrotire socială,
sport, comerț și altele similare.
Datorita diversității mari a acestor funcțiuni,
categoria (A1) se împarte în două clase.
Criteriile de diferențiere sunt, printre altele:
numărul de oameni care utilizează spațiul creat,
structura spațiului funcțional, compartimentările
interioare care rezultă corespunzător funcțiunii
sau destinației și altele.
(A11) Clădirile de locuit.
O parte din clădirile categoriei (A1) sunt create
pentru a răspunde domeniului privat, familial
răspunzând astfel funcțiunii de locuire.
Această funcțiune conduce la procese funcționale
având câteva note distinctive.
Printre acestea se pot enumera:
• sunt bine individualizate;
• pot fi repetabile;
• necesită spații funcționale cu dimensiuni reduse
sau medii;
• sunt utilizate de un numar relativ mic de oameni.
Se formează astfel unități funcționale de
dimensiuni reduse sau medii.
Pentru a crea aceste spații funcționale, sunt
necesare, mai întâi, compartimentări interioare.
Clădirile corespunzătoare, care trebuie să
respecte aceste compartimentări, rezultă
adecvat, și anume având caracteristici
structurale.
Acestea formează o clasă compactă, (A1.1), în
cadrul categoriei construcțiilor civile (A1),
denumita clădiri de locuit sau locuințe.
Clasificări ale clădirilor de locuit
După modul de După modul de După modul de
locuire amplasare pe lot organizare a
IZOLATE - singure pe lot
circulației
COLECTIVE – locuire
în comun DECOMANDATE –
(blocuri de locuințe) circulație continuă
CUPLATE
și acces individual
INDIVIDUALE – direct
unifamiliale ÎNȘIRUITE
(case, vile, etc.)
TIP COVOR COMANDATE –
ALĂTURATE circulație
(duplexuri, trilexuri) discontinuă
TERASATE
B Clasificarea clădirilor
BLOC LOCATIV cu locuințe colective (vedere generală)
BLOC LOCATIV cu locuințe colective (plan etaj curent)
BLOC LOCATIV cu locuințe colective (regimul de înălțime)
S+P+2E+M
D+P+2E+M
Casă de locuit individuală (unifamilială)
Casă de locuit tip duplex (pentru două familii - cu lot comun)
Casă de locuit tip triplex (pentru trei familii - cu lot comun)
Casă de locuit unifamilială izolată (liberă pe patru fațade)
Case de locuit unifamiliale cuplate
(pe două loturi cu un perete comun)
Case de locuit unifamiliale înșiruite
(fiecare casă dispune de lot separat)
Case de locuit unifamiliale înșiruite tip covor (sau rețea)
Case de locuit unifamiliale (pot fi și colective) terasate
(A12) Clădirile social-culturale.
O altă parte din clădirile categoriei (A1), sunt create
pentru a îndeplini o anumită funcțiune în domeniul
social–cultural.
Diversitatea sectoarelor acestui domeniu este foarte
mare: învățământ, cult și cultură, sănătate, sport,
comerț și altele. Cu toate acestea, se pot distinge
unele trăsături comune ale acestor construcții care
asigura baza materială a acestor sectoare.
Astfel, prin natura proceselor lor funcționale, aceste
imobile sunt destinate să adăpostească un număr
relativ mare de oameni.
(A12) Clădirile social-culturale:
 unități de învățământ: școli, universități;
 instituții de proiectare și cercetare;
 unități ocrotire a sănătății: spitale, sanatorii;
 clădiri de cult;
 săli de spectacol: teatre, cinematografe,
filarmonici;
 muzee, săli de expoziții;
 stadioane, edificii sportive, săli de sport;
 centre comerciale, supermagazine;
 depozite și altele.
Aceste clădiri necesita spații mari sau foarte
mari, în general necompartimentate sau cu
anumite compartimentări tipice, adecvate unor
funcțiuni cu particularități.
Totodată necesită și alte spații de dimensiuni mai
mici, pentru funcțiuni subordonate, care însa nu
dau și nu afectează specificul acestor construcții.
În categoria clădirilor civile, (A1), aceste
construcții formează clasa (A1.2), denumită
clădiri social-culturale sau obiective de utilitate
publică.
(A2) Clădirile industriale se prezintă, la rândul lor,
intr-o mare diversitate de soluții după tipul și
natura proceselor industriale pe care le
adăpostesc.
(A2) Clădiri industriale
Gabaritele spațiilor funcționale și
compartimentările interioare sunt determinate
de mai mulți factori impuși de:
• Destinația construcției, determinată de
produsul sau produsele fabricate;
• tipul tehnologiei industriale folosite în acest
scop;
• Configurația fluxurilor tehnologice specifice;
• Configurația circulațiilor interioare, atât pentru
personal, cât și pentru transportul materialelor
și al produselor finite;
Gabaritele spațiilor funcționale și
compartimentările interioare sunt determinate
de mai mulți factori impuși de:
• Instalațiile, echipamentele și utilajele folosite,
ceea ce implică gabarite obligatorii, soluții
speciale și adecvate de fundare, rezemări,
prinderi, străpungeri și alte masuri
constructive de asigurare a funcționării.
Astfel de clădiri sunt halele, fabricile, atelierele,
magaziile etc.
(A3) Clădirile agrozootehnice.
Sectorul zootehnic necesită clădiri cu
funcționalități specifice, cum sunt cele destinate
crescătoriilor de animale, grajdurile și
adăposturile.
Sectorul agrovegetal necesită clădiri de tipul
serelor, răsadnițelor, cramelor, fabricilor de
prelucrări legume și fructe, atelierelor de
întreținere și reparații etc.
Din categoria clădirilor agrozootehnice mai fac
parte: silozurile, depozitele, remizele etc.
(A3) Clădirile agrozootehnice.
B. Construcțiile inginerești sunt considerate în
mod tradițional următoarele mari categorii:
(B1) Construcțiile hidrotehnice si energetice.
(B2) Căile de comunicații. În această categorie
sunt incluse drumuri, poduri, tuneluri, căi ferate,
piste etc.
(B3) Rețelele și liniile de transport ale energiei
electrice și ale fluidelor tehnologice.
(B4) Construcțiile edilitare. Sunt incluse
construcțiile pentru alimentări cu apă,canalizări,
etc.
(B5) Construcții speciale: antene, coșuri de fum,
turnuri de răcire, rezervoare, etc.
Deși toate construcțiile sunt obiecte materiale cu
caracter imobil care se utilizează acolo unde se
construiesc, fiind legate de amplasamentul ales, în mod
special clădirile se mai caracterizează printr-o notă
distinctivă, în raport cu construcțiile inginerești, aceea că
sunt construcții închise și compartimentate la interior
corespunzător activităților pe care le adăpostesc, fiind
dotate cu instalații și echipamente.
Această compartimentare impusă de activitățile cărora
le este destinată clădirea definesc funcționalitatea
acesteia.
NCM E.01.02:2018 Regulament privind stabilirea
categoriilor de importanţă a construcţiilor,
stabilește pentru obiectele de construcţii
următoarele categorii de importanţă:
a. obiecte de construcţii de importanţă excepţională
(A);
b. b) obiecte de construcţii de importanţă deosebită
(B);
c. c) obiecte de construcţii de importanţă normală
(C);
d. d) obiecte de construcţii de importanţă redusă (D).
Conform NCM E.01.02:2018 construcţiile se împart în
patru (4) clase de importanţă:
Clasa I – construcţii de importanţă vitală pentru societate,
a căror funcţionalitate în timpul unui eventual cutremur de
pământ şi imediat după cutremur trebuie să asigure
integral
Clasa II – construcţii de importanţă deosebită la care se
impune limitarea avariilor, accidentelor avându-se în
vedere consecinţele acestora
Clasa III – construcţii de importanţă normală (construcţii
care nu fac parte din clasele I şi II)
Clasa IV - construcţii de importanţă redusă
Clasa I – construcţii de importanţă vitală pentru societate
• spitale, staţii de salvare, staţii de salvatori şi pompieri;
• clădiri administrative pentru unităţile administraţiei
publice centrale, regionale, raionale cu rol de decizie
în organizarea măsurilor de urgenţă după cutremur
sau calamitate de origine naturală (inundaţii,
subinundaţii, alunecări, prăbuşiri, surpări etc.);
• clădiri pentru comunicaţii de interes republican,
regional şi raional;
• întreprinderi de producere a energiei electrice;
• clădiri, care adăpostesc muzee de importanţă
naţională.
Clasa II – construcţii de importanţă deosebită
• celelalte clădiri din domeniul ocrotirii sănătăţii, care nu fac
parte din clasa I;
• clădiri pentru şcoli, grădiniţe, cămine pentru copii cu
handicap, bătrâni, etc.;
• clădiri care adăpostesc aglomerări de persoane: săli de
spectacole artistice şi sportive, biserici, centre comerciale
importante;
• clădiri care adăpostesc valori artistice, istorice, ştiinţifice
deosebite;
• clădiri şi instalaţii industriale care prezintă riscuri de incendii,
explozii, degajări de substanţe toxice etc.;
• clădiri industriale care adăpostesc utilaj, echipamente de
mare valoare economică.
Clasa III – construcţii de importanţă normală
• clădiri de locuit;
• hoteluri, cămine etc.; -
• construcţii industriale;
• construcții agrozootehnice.
Notă - tipurile clădirilor şi construcţiilor, care nu sunt

prevăzute în clasificarea prezentată, se va încadra într-una
din cele 4 (patru) clase de importanţă în temeiul
argumentărilor justificate din punct de vedere social,
economic şi tehnic, confirmate prin Tema de proiectare
întocmită şi aprobată în modul stabilit (NCM A.07.02-2012).
Clasa IV - construcţii de importanţă redusă
• construcţii agrozootehnice (sere, construcţii cu
regim de înălţime de un nivel pentru creşterea
animalelor, păsărilor etc.);
• clădiri de locuit cu regim de înălţime de un nivel,
pentru una sau două familii;
• alte construcţii tip clădire sau şure (civile şi
industriale), care adăpostesc bunuri de mică
valoare şi în care activează un număr restrâns de
persoane.
Clasificări ale clădirilor după
structura de rezistență
Clădiri cu Clădiri cu Clădiri cu Clădiri cu
pereți schelet alcatuire deschideri
portanți din: portant mixta, mari:
lemn, zidarii (cadre) din: cu schelet
realizate portant metalic
diverse, beton beton armat
armat monolit din cadre, sau din beton
monolit, armat;
(diafragme), beton armat
diafragme cu structuri
beton armat prefabricat, (pereți speciale din
prefabricat portanți), arce;
schelet cu acoperisuri
(panouri
metalic nuclee, etc. suspendate pe
mari)
cabluri, etc.
Clădiri cu pereți portanți din zidărie
(planul unui etaj din clădire)
1 Clădiri cu pereți portanți din zidărie
3
Clădiri cu pereți portanți din beton armat monolit
(diafragme) (fațada și planul unui etaj din clădire)
Semne convenționale
Pereți portanți
Pereți despărțitori
Clădiri cu pereți portanți din panouri prefabricate
(fațada și planul unui etaj din clădire)
Clădiri cu schelet portant din beton armat
(scheme constructive)
1 2
3 4
Clădiri cu schelet portant din construcții metalice
1
Clădiri cu alcătuire mixtă
2
a b c d
3 e f g h
a. cu schelet interior și pereți exteriori portanți; b. cu schelet portant
și diafragme de rigidizare; c. cu schelet portant și nucleu central;
d. cu schelet portant și diafragme longitudinale; e. cu pereți exteriori
portanți și diafragme longitudinale rare; f. cu pereți portanți și nucleu
central de rigidizare; g. cu nucleu central și înveliș perimetral;
h. cu schelet central și înveliș perimetral
Clădiri cu deschideri mari cu schelet portant realizat din
beton armat prefabricat
Explicație
L - deschidere;
t - traveea;
H – înălțimea
1 - stâlp;
2 - grinda
principala
cu inima
plina;
3 - cheson de
acoperiș
Clădiri cu deschideri mari cu schelet portant metalic
1 – stâlp metalic; 2 – fermă metalică ;

3 – panou de acoperiș (cu învelitoare); 4 – cale de rulare;
5 – luminător; 6 – perete exterior
Clădiri cu deschideri mari (principii de alcătuire)
Clădiri cu deschideri mari cu acoperiș din arce
Clădiri cu deschideri mari cu acoperișuri suspendate pe cabluri
Clasificări ale clădirilor după
durabilitate (termen de exploatare)
Gradul de Gradul de Gradul de Gradul de
durabilitate durabilitate durabilitate durabilitate
I: II: III: IV:
Clădiri cu Clădiri cu Clădiri cu Clădiri cu
termen termen termen termen
normativ de normativ de normativ de normativ de
exploatare exploatare exploatare exploatare
mai mare de
între între până la
100 ani
50 și 100 ani 20 și 50 ani 20 ani
Clasificarea clădirilor şi a elementelor componente după gradul de rezistenţă lа foc

Limita minimală de rezistență la foc a elementelor de construcție
Gradul de Elementele Casele scărilor
rezistență Elemente Planșee acoperișurilor fără pod
la foc a portante Pereți intermediare
exterior (idem peste Podine
clădirilor ale (idem, cu Ferme și Pereți Rampele și
neportanți subsol și de palierele
clădirilor pod) izolare grinzi interiori scărilor
termică)
Special R240 K0 E45 K0 REI120 K0 RE60 K0 R120 K0 REI240 K0 R60 K0
I R120 K0 E30 K0 REI60 K0 RE30 K0 R30 K0 REI120 K0 R60 K0
II R90 K0 E15 K1 REI45 K1 RE15 K1 R15 K1 REI90 K0 R60 K0
III R45 K1 E15 K2 REI45 K1 RE15 K1 R15 K1 REI60 K1 R45 K1
IV R15 K2 E15 K3 REI15 K2 n.n. n.n. REI45 K2 R15 K2
V Nu se normează (n.n.)
R pierderea capacităţii potante;
Е pierderea integrităţii;
I pierderea capacităţii termoizolante.
După pericolul de incendiu elementele de

construcţie se divizează în patru clase:
К0 - nepericuloase lа incendiu;
К1 - puţin periculoase lа incendiu;
К2 - moderat periculoase lа incendiu;
К3 - periculoase lа incendiu.
3. Exigențe generale la proiectarea
clădirilor
Exigențe generale la proiectarea clădirilor
EXIGENTE PENTRU CONSTRUCTII

Prin exigențe în construcții se înțeleg condițiile
care trebuiesc îndeplinite astfel încât clădirile să
corespundă necesităților și posibilităților
utilizatorilor individuali și societății în ansamblu.
Calitatea unei clădiri rezultă din gradul în care
sunt satisfăcute exigențele pe întreaga durată de
existență a construcției.
EXIGENȚELE UTILIZATORILOR sunt determinate
de: cerințe fiziologice naturale, psihosociale si
cele de eficienta.
Cerințele fiziologice naturale se referă la

posibilitatea utilizării spațiilor din clădire în
condiții de: igiena, confort, protecție față de
factori nocivi și de circulație ușoară și simplă:
• Exigențe acustice – protecția contra
zgomotului și calitatea sonoră a imobilului;
• Exigențe higrotermice și de însorire – se
manifesta prin confortul de iarnă și confortul
de vară;
• Exigențe vizuale – iluminarea;
Cerințele fiziologice naturale:

• Exigențe de securitate – stabilitatea construcției,
securitatea funcționării echipamentelor la
incendiu, electrocutare, explozie, la circulație, la
intruziune;
• Exigențe de igienă – adaptarea echipamentelor
sanitare, ușurința efectuării curățeniei și
dezinfecției, eliminarea apelor uzate;
• Exigențe olfactive și respiratorii – determină
puritatea aerului în construcție;
• Exigențe tactile – în special la contactul dintre
picior si pardoseală.
Cerințele psihosociale vizează senzația

de confort cu mediul înconjurător și
posibilitatea de a comunica sau de a fi separat
(izolat):
• Exigențe privind dreptul la intimitate al
ocupanților – între ei și în raport cu exteriorul.
Cerințele de eficiență se referă la cheltuieli și
consumuri minime de achiziție și exploatare a
clădirii, durabilitate, protecție faîță de pericole,
conservarea mediului, etc
Exigențele utilizatorilor
sunt formulate la modul general, lipsite
de expresie cantitativă (numerică), fără a
se ține seama de materialele sau
procesele tehnologice prin care sunt
realizate clădirile.
Astfel, o exigență a utilizatorilor este
cerința de liniște pentru a lucra sau
pentru a se odihni.
EXIGENȚE DE PERFORMANȚĂ sunt un ansamblu

de caracteristici care definesc aptitudinea
construcției de a răspunde corect diverselor sale
funcțiuni într-un context dat, adică să satisfacă
exigențele.
Exigențele de performanță se împart în 2 grupe:
• Exigențe de performanță privind realizarea
lucrărilor de construcții;
• Exigențe de performanță referitoare la
exploatarea construcțiilor.
Exigențe de performanță privind realizarea

lucrărilor de construcții sunt alcătuite din 6 cerințe
(exigențe) esențiale.
1. REZISTENȚA MECANICĂ ȘI STABILITATEA
• Prăbușirea în întregime sau a unei părți din
construcție;
• Deformații de o mărime inadmisibilă;
• deteriorări ale unor părți ale construcției, ale
instalațiilor sau echipamentelor înglobate, ca rezultat
al unor deformații importante ale structurii portante;
• distrugeri accidentale, disproporționate ca mărime în
raport cu cauzele primare.
2. SIGURANTA LA FOC
• Stabilitatea la foc a construcției pentru o
perioadă de timp determinata;
• Protecția și evacuarea utilizatorilor, ținând
seama de destinația construcției;
• Limitarea pierderilor de bunuri materiale;
• Preîntâmpinarea propagării incendiilor
(limitarea propagării incendiului în interiorul
construcției și la vecinătăți);
2. SIGURANTA LA FOC
• Protecția pompierilor și a altor forțe care
intervin pentru evacuarea și salvarea
personalului surprins în interior, protejarea
bunurilor periclitate, limitarea și stingerea
incendiului și înlăturarea efectelor negative
ale acestuia.
3. IGIENA, SANATATE SI MEDIU INCONJURATOR

• Degajării de gaze toxice;
• Prezenței în aer a unor particule sau gaze
periculoase;
• Emisiei de radiații periculoase;
• Poluării sau contaminării apei sau solului;
• Evacuării defectuoase a apelor reziduale, a
fumului și a deșeurilor solide sau lichide;
• Prezentei umidității în părți ale construcției
sau pe suprafețele interioare ale acesteia.
4. SECURITATE IN EXPLOATARE
• alunecare;
• cădere;
• lovire;
• ardere;
• electrocutare;
• rănire ca urmare a unei explozii.
5. PROTECȚIE ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

Zgomotul perceput de oamenii aflați în
clădiri sau de persoanele aflate în apropiere
sa fie menținut la un nivel atât de scăzut
încât sa nu afecteze sănătatea acestora și să
le permită:
• să doarmă;
• să se odihnească;
• să lucreze în condiții satisfăcătoare.
6. ECONOMIA DE ENERGIE
ȘI IZOLAREA TERMICĂ
Construcțiile și instalațiile lor de încălzire, de
răcire și ventilare trebuie să fie proiectate și
executate astfel încât consumul de energie
necesar pentru utilizarea construcției să
rămână scăzut în raport cu condițiile
climatice locale, însă fără a afecta confortul
termic al oamenilor din clădiri (ocupanților).
EXIGENTE DE CONFORT
• Exigente termice
• Exigente de ventilare naturala
• Exigente de iluminare naturala
Criteriile de performanță constituie
traducerea exigențelor de performanță
în calități pe care trebuie sa le
îndeplinească diferențiat părțile
componente ale clădirii pentru ca
exigențele de performanță să fie
satisfăcute
Nivelurile de performanță:
• nivelul de performanță necesar (impus,
normat), specificat de prescripțiile tehnice pe
care elementul de construcție trebuie sa îl
atingă;
• nivelul de performanță prevăzut de
proiect care trebuie să fie egal sau superior
celui, normat;
• nivelul de performanță efectiv pe care
elementul de construcție îl asigură după ce a
fost realizat.
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !

1-Arhitectura DIN

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1-Arhitectura DIN

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARHITECTURA

1. Definiția noțiunii de arhitectură

CONSTRUCȚII 1. construcții hidrotehnice

B. construcții 3. rețele de transport

Notă - tipurile clădirilor şi construcţiilor, care nu sunt

1 – stâlp metalic; 2 – fermă metalică ;

Clasificarea clădirilor şi a elementelor componente după gradul de rezistenţă lа foc

După pericolul de incendiu elementele de

EXIGENTE PENTRU CONSTRUCTII

Cerințele fiziologice naturale se referă la

Cerințele fiziologice naturale:

Cerințele psihosociale vizează senzația

EXIGENȚE DE PERFORMANȚĂ sunt un ansamblu

Exigențe de performanță privind realizarea

3. IGIENA, SANATATE SI MEDIU INCONJURATOR

5. PROTECȚIE ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

S-ar putea să vă placă și