Sunteți pe pagina 1din 7

3.

Surse de alimentare cu apă

3.1. Captarea apei din surse de suprafaţă

Captările din râuri, lacuri sau alte surse de suprafață se realizează în cazul când alte surse de
apă în zonă nu pot asigura cerința de apă pentru un utilizator calitativ și/sau cantitativ.
1. Clasificare: tipuri de captări
a. Captare în albie: crib și stație de pompare în mal; aplicare – când adâncimea minimă necesară
se realizează în albie;
b. Captare în mal: cu stație de pompare încorporată sau independentă; aplicare – când există
adâncimea minimă la malul concav al apei; debite mari.
c. Captări plutitoare: aplicare – fluvii cu variații mari de nivel.
d. Captări din lac naturale și/sau artificiale.
e. Captare cu baraj de derivație – se aplică când adâncimea apei este redusă.
f. Captări în condiții speciale (dren în mal, și/sau sub albie) – se aplică când malurile albiei și/sau
patul sunt formate din aluviuni permeabile.

2. Alegerea amplasamentului captării. Criterii


a. Captarea se amplasează în amonte de localitate (utilizator);
b. Captarea se amplasează în zona stabilă a albiei, neinundabilă, pe același mal cu localitatea, în
zone de aliniament sau a malului concav al sectorului de râu;
c. Zonă accesibilă, apropiată de căile de comunicație și de sursele de energie;
d. Poziția captării trebuie să fie încadrată în planul general de gospodărire cantitativă și calitativă
a sectorului de râu.
e. Amplasamentul captării trebuie să permită realizarea condițiilor pentru:
- prelevarea apei cu turbiditate minimă, pierderi de sarcină hidraulică minime;
- evitarea antrenării aluviunilor în priză;
- lucrări de apărări de maluri și îndiguiri de mică amploare.
- asigurarea condițiilor pentru realizarea zonelor de protecție sanitară.
f. Terenul de fundare trebuie să fie corespunzător pentru amplasarea unei construcții
hidrotehnice, ca stabilitate și capacitate portantă.
g. Se recomandă ca albia să fie stabilă sau să se poată stabiliza cu lucrări de regularizare în zona
prizei pe distanțele:
- în amonte L1 = (4 ... 5) ∙ B pentru sectoarele rectilinii și L2 = (6 ... 7) ∙ B pentru sectoarele
curbe;
- în aval L1 = (4 ... 5) ∙ B pentru sectoarele rectilinii și L2 = (10 ... 14) ∙ B pentru sectoarele
curbe.
în care:
B – lățimea albiei minore stabile la nivelul minim cu asigurarea de calcul pentru captare.
h. Prizele de apă din lacuri se amplasează la adâncimi cel puțin egale cu de 3 ori înălțimea
valului.

La alegerea amplasamentului captării din lac se va ține seama de următoarele:


- rezultatele studiilor asupra calității apei din lac și evoluția sa în timp;
- evitarea zonelor de instabilitate a fundului și malurilor lacului;
- evitarea zonelor în care vânturile dominante pot antrena plutitori, alge, gheață și zai, sau
antrenează apa cu caracteristici defavorabile calitativ;
- amplasarea captărilor de apă este interzisă la coada lacului de acumulare, unde se depun cele
mai multe aluviuni;
- corelarea lucrărilor de captare cu situațiile care apar în perioadele de curățire a lacului.
1
Fig. 3.1. Schema unei captări în albie: 1 – crib din elemente prefabricate/monolit; 1.1 – grătar;
1.2 – anrocamente de fixare; 1.3 – saltea de fascine prinse cu sârmă; 2 – conductă de legătură
crib – mal; 3 – staţie de pompare mal; 4 – volum acumulare nisip antrenat: 5 – cuţit cheson: 6 –
saltea beton simplu: 7 – sorb conductă aspiraţie: 8 – sistem de amorsare (pompe vid): 9 – pereu
pe pat din balast.

2
Fig. 3.2. Captare de mal cu cheson: 1. camera de admisie şi deznisipare a apei; 2. camera sitelor
rotative; 3. cameră cu rol de bazin de aspiraţie pentru pompe; 4. cameră uscată pentru pompe.

3
3.2. Captarea apei din surse subterane

În timp au fost dezvoltate diferite tipuri de captări. Acest lucru a fost generat de:
− dezvoltarea metodelor de cunoaștere a stratelor acvifere subterane;
− dezvoltarea mijloacelor și tehnologiilor de execuție.
Se utilizează următoarele tipuri de captări:
1) Captări cu puțuri forate în strate freatice, de adâncime medie sau adâncime mare;
stratul poate fi cu nivel liber, sub presiune (ascendant sau artezian) figurile 3.3 și 3.4.

Fig.3.3. Puţ în strat freatic Fig.3.4. Puţ în strat de adâncime

2) Captare cu dren (figura 3.5) aplicabilă în strate cu apă de calitate având:


− adâncimea de amplasare sub 10 m;
− grosimea stratului de apă 3 – 5 m;
− configurație favorabilă a stratului de bază.

Fig. 3.5. Captare cu dren perfect

4
3) Captare cu puțuri cu drenuri radiale (figura 3.6.); este o captare în condiții speciale:
− strat de apă de grosime redusă dar foarte permeabil (K > 100 m/zi);
− strat amplasat la adâncimi relativ mari (≈ 30 m).

Fig. 3.6. Captare cu dren radial

4) Captarea din izvoare (figura 3.7); în condițiile existenței unei configurații favorabile
formării izvorului.

Fig. 3.7. Captare de izvor

5) Reguli generale de alegere a tipului de captare


a. Regula calității apei – se alege captarea de apă ale cărei caracteristici calitative sunt în limita
de calitate cerută de normele în vigoare; se respectă astfel condiția de apă sanogenă pentru apa
potabilă; dacă este necesară tratarea apei soluția va fi decisă după o comparație de soluții între
costul tratării apei subterane sau costurile cerute de folosirea apei din altă sursă (subterană sau de
suprafață); în cazul captării din straturi acvifere cu alimentare din malul râurilor se va urmări
modificarea calității apei captate dar și eventualele modificări ale comportării acviferului (de
regulă crește conținutul de Fe din apa captată); trebuie făcută o prognoză asupra calității apei
râului;

5
b. Regula existenței unei configurații hidrogeologice favorabile pentru stratul purtător de apă:
sisteme de alimentare strat, situația prelevărilor în ansamblul bazinului, evoluția în perioade
lungi de timp;
c. Regula disponibilității terenului; se ia în studiu captarea situată pe un teren liber sau care nu va
fi destinat altei folosințe și care are sau poate avea destinație publică; captarea cu zona de
protecție de regim sever va deveni (dacă nu este) proprietatea beneficiarului captării – de regulă
autoritatea locală;
d. Regula facilităților de exploatare; se preferă amplasamentul la care există un drum de acces, o
linie de alimentare cu energie electrică;
e. Regula de disponibilitate; o sursă de apă subterană este o adevărată bogăție; în cazul în care
rămân rezerve neexploatate pentru necesarul cerut în proiect acestea vor trebui conservate;
f. Regula alocării apei de calitate; apa subterană de calitate va fi alocată pentru folosința de apă
potabilă la localități; este o apă sanogenă favorabilă sănătății organismului omenesc;
g. Regula economică; se adoptă soluția cea mai economică din punct de vedere al costurilor
totale, prin comparație cu alte variante viabile: o captare din apropiere – cu disponibil de apă –
chiar și cu tratare, o aducțiune care are traseul în apropiere și are disponibil de apă.
h. Reguli tehnice: (1) pentru debite mici și strate sărace în apă (grosime mică, conductivitate
redusă, nisip fin) se aplică soluția cu dren; (2) pentru debite mici dar în strate adânci sau cu
grosime mare de apă (peste 3 - 4 m) se adoptă soluția cu puțuri forate; (3) pentru debite mari și
strate de adâncime medie-mare se adoptă soluția cu puțuri forate; (4) în acvifere cu strate
suprapuse se va decide dacă se face o captare cu foraj unic sau o captare cu puțuri separate pe
strate; (5) la strate suprapuse dar cu cote diferite ale nivelului hidrostatic se va analiza soluția
captării selective a acestora; (6) soluția de realizare a forajului va fi stabilită funcție de alcătuirea
granulometrică a stratelor cu apa (se va renunța la stratele care au mult nisip fin).
i. Regula celei mai bune soluții: într-o configurație hidrogeologică determinată va exista o
singură soluție tehnică optimă și anume aceea care va asigura prelevarea unui debit maxim în
condiții de siguranță inclusiv a calității apei;
În cazul stratului din roca fisurată studiile vor fi făcute cu metode specializate.

6) Principii generale în dimensionarea captărilor din apă subterană


a. Se dimensionează o captare de apă subterană atunci când se demonstrează prin studii adecvate
că există apă subterană bună de utilizat;
b. Captarea se dimensionează la debitul zilnic maxim (cerința maxim zilnică);
c. Frontul de puțuri va avea un număr de puțuri de rezervă; numărul minim este de 20% din
numărul celor necesare pentru debitul cerut;
d. Captarea se dimensionează și va funcționa continuu și la debite cu valori constante pe
perioade cât mai lungi de timp; reglarea debitului necesar consumului se va face numai prin
rezervorul de compensare a debitelor din schema sistemului de alimentare cu apă;
e. Puțurile nu vor fi supraexploatare și nu vor funcționa dincolo de valoarea limită a vitezei de
înnisipare; alegerea pompelor amplasate în puț este deosebit de importantă; este rațional ca
alegerea pompelor și echiparea să se facă după cunoașterea efectivă a parametrilor fiecărui puț
finalizat;
f. Fiecare puț va fi prevăzut cu un cămin (cabină) izolat etanș, cu ventilație asigurată natural și
posibilitatea de intervenție la coloana definitivă a puțului;
g. Captarea va avea zona de protecție sanitară chiar dacă apa captată nu este potabilă;
h. Captarea se amplasează în concordanță cu prevederile planului de amenajare al bazinului
hidrografic respectiv;
i. Captarea va fi astfel amplasată încât să poată fi dezvoltată ulterior până la limita capacității
stratului acvifer;

6
j. Captarea va avea un sistem de supraveghere a funcționării (avertizare, măsurare caracteristici,
consum de energie);
k. Anual se va face o verificare a modului de funcționare a fiecărui puț; vor fi comparate valorile
de lucru (debit, denivelare, consum specific de energie) cu datele de bază (cele de la punerea în
funcțiune a captării); în cazuri special (anomalii importante) este rațională o cercetare a stării
interioare a puțului cu camera TV;
l. Dacă se apreciază ca puțurile vor trebui reabilitate periodic (spălare, deznisipare, schimbare
coloana etc) este rațional ca măsurile necesare să fie prevăzute de la proiectare; îmbătrânirea
puțurilor va fi luată în calcul.

S-ar putea să vă placă și