Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară

Bucureşti

Facultatea de Biotehnologii

Referat pentru disciplina

BIOTEHNOLOGII ÎN POMICULTURĂ ŞI
VITICULTURĂ

STUDIU DE CAZ-

CULTURA CAISULUI

Studenta: Dica Ana Maria

Bucureşti, sem. I 2022-2023

 CUPRINSUL REFERATULUI

INTRODUCERE –…………………………………………………………………………pagina 3

Capitolul I. CARACTERIZAREA BOTANICĂ ŞI AGROBIOLOGICĂ A SPECIEI DE CAIS

1.1.Încadrarea sistematică si particularităţi biologice a speciei de CAIS............................. pagina 4
Originea și extinderea culturii de CAIS pe plan mondial şi în România…….……........…..pagina 5

1.2.Importanţa economică a culturii de CAIS………………………………………………pagina 9

1.3.Principalele obiective ale ameliorării aplicate la CAIS…………………...…………...pagina 12

Capitolul II.CERCETĂRI EFECTUATE PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMÂNIA PENTRU

ÎNMULŢIREA SPECIEI DE CAIS
2.1. Înmulţirea pe cale generativă…………………………………………….…………..pagina 20

2.2. Înmulţirea pe cale vegetativ……………………………..……………………………pagina 21

2.3. Înmulţirea pe cale vegetative-Butași lignificați /Metoda Burrito/Grefă...................... pagina 22

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE....................................................................................... pagina 28

 INTRODUCERE

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Rosales

Familie: Rosaceae

Subfamilie: Prunoideae

Gen: Prunus

Specie: P. armeniaca

Nume binomial

Prunus armeniaca
L.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cais#Morfologie

Tribul Hunza, un grup mic de oameni care trăiesc în munții Himalaya, se numără printre
cele mai longevime grupe de oameni de pe fața pământului. Reprezentații lor depășesc adesea
vârsta venerabilă de 100 de ani, ajungând chiar și până la 120 de ani. Aceștia obișnuiesc să
consume în mod regulat sâmburi de caise, fructele proaspete și cele uscate făcând, de asemenea,
parte din dieta lor. Sunt caisele și sâmburii lor responsabile pentru longevitatea și vitalitatea
deosebită a oamenilor Hunza? Nu stiu! Un lucru însă este sigur: caisele și sâmburii de caise sunt
considerate fructe “de lux”. Tocmai din acest motiv prin lucrarea care urmeaza doresc sa aduc un
argument in favoarea cultivarii si consumului de caise.
 Capitolul I. CARACTERIZAREA BOTANICĂ ŞI AGROBIOLOGICĂ A
SPECIEI DE CAIS

Încadrarea sistematică si particularităţi biologice a speciei de

CAIS

Caisul (Prunus armeniaca, în Latină, sinonim Armeniaca vulgaris Lam.) Prunus este un pom
fructifer, ce aparține de familia Rosaceae, genul Prunus. Caisul este un pom de mărime mijlocie cu
o coroană largă și deasă. Frunzele au formă lanceolată cu o lungime medie de 8 cm. Florile sunt de
culoare albă sau rozalie. Caisul are un fruct cărnos, o drupa, cu formă rotunjită, cu un miez dur care
conține o singură sămânță mare sau migdale.Carnea este dulce, nu foarte suculentă, galben-
portocaliu și fermă - conținutul de caroten sau provitamina A este ridicat, acesta este cel care dă
culoarea portocalie, fiind bogat în pectine care se umflă ușor cu apă și care da latura moale a
pulpei. Caisul se separă ușor urmând șanțul median. Pielea catifelată, care poate varia în culori de
la galben la roșu, este uneori pătată cu „pistrui” și este mâncată. Culoarea roșie nu este o garanție
a maturității (gradul de maturitate este apreciat de parfumul și suplețea fructului), iar caisul se coace
după culegere: este climacteric .
Particularităţi biologice:

Prunus armeniaca L. (Armeniaca vulgaris)– majoritatea soiurilor cunoscute în cultură fac parte din
această specie.

Prunus sibirica (Armeniaca sibirica L.) si Prunus manshunica (Armeniaca manshunica)- specii
foarte rezistent la ger cu perioada de repaus scurtă.

Prunus ansu Komar (Armeniaca ansu) este rezistent la ger iar mugurii floriferi sensibili la
temperaturi scăzute.

Prunus dasycarpa (Armeniaca dasycarpa), P. armeniaca x P. cerasifera sunt pomii sunt rezistenţi la
boli, mugurii floriferi rezistă mai bine la frig, înflorirea mai târzie decât la caisul obişnuit.
Cerințe agronomice:
Caisul este tolerant față de natura solului . Cu toate acestea, nu –i priiesc solurile de argile adânci
și terenurile reci și umede ( sufocarea rădăcinii). Susține solurile cu o doză mare de calcar activ. Se
adaptează și solurilor pietroase, dar preferă solurile ușoare, calde și permeabile, cu un pH aproape
de neutru.
Caisul este o specie cu climat cald, care se dezvoltă într-adevăr într-un climat mediteranean, cu
toate acestea este rezistent chiar și în nordul Franței și produce bine în regiunea Parisului. Este
capabil să reziste la temperaturi de până la - 30 ° C, dar este foarte sensibil la primăvara rece, care
poate interfera cu înflorirea (foarte devreme) sau cu stabilirea fructelor .
Caisul este un arbore de climat cu temperaturi continentale iarna de - 20 ° C . Se teme de fluctuațiile
termice timpurii (risc de distrugere a organelor florale și sensibilitate crescută la ciuperci).
Cantitatea de apă disponibilă de copac are un impact direct asupra creșterii vegetației, ceea ce
induce potențialul și calitatea culturii produse, precum și pregătirea viitoarei producții. În
consecință, utilizarea irigațiilor devine un instrument esențial în cultivarea intensivă și un factor
economic important. Consumul crește regulat până în iunie, se stabilizează, apoi scade la sfârșitul
sezonului. Faza critică a sensibilității la secetă ar fi între debutul întăririi gropii (mijlocul lunii mai)
și recoltare.Aprovizionarea excesivă cu apă poate promova dimensiunea caiselor în detrimentul
calității gustului, fermității și, uneori, a prezentării (fragilitate crescută, probleme de spargere etc.).
Importanţă agrotehnică:
Caisul intră repede pe rod (anul 2-4),produce mult şi aproximativ constant ia ca dezavantaj are
rezistenţă scăzută în special la t°scăzute.
 Originea și extinderea culturii de CAIS pe plan mondial şi în România
Originea şi aria de răspândire

Caisul este, la fel ca piersica, un fruct de piatră din genul Prunus originar din China.Caisii
sălbatici cresc în lanțul muntos Tian Shan din Asia Centrală ( Kârgâzstan și Xinjiang în China )
precum și în Coreea și Japonia . Caisul este cultivat în China de 2.000 de ani, fiind dificil să se
determine distribuția originală exactă, deoarece nu este posibil să se știe ce forme sunt cu adevărat
sălbatice și care au scăpat de cultivare. Cu toate acestea, ultimele studii privind structura genetică
a populațiilor permit Yuan și colab. (2007), pentru a afirma că centrul diversității caisului se află
în Xinjiang . Resursele sale genetice sunt foarte abundente acolo.
Cultura caisului se întâlneşte în Europa încă din sec. I d. Ch., mai întâi în Grecia, apoi în
Italia şi de aici în toată Europa. În prezent este răspândită atât în emisfera nordică Europa, Asia,
America şi Oceania), cât şi în cea sudică (Africa de Sud, America de Sud şi Australia).
S-au delimitat 4 zone (13 subzone) principale de formare a soiurilor de cais:
I. - zona din Asia Centrală, considerată cea mai veche şi mai bogată în diversitatea formelor,
cuprinzând Asia Centrală, China, Afganistan, Pakistan, Nordul Indiei, este după unii autori
singura zonă de origine a caisului;
II. - zona irano-caucaziană cuprinde Armenia, Georgia, Iran, Siria, Turcia, Africa de Nord,
sudul Spaniei şi Italiei etc.;
III. - zona europeană este destul de restrânsă şi relativ nouă;
IV. - zona Dzungar-Zailiy este cea mai restrânsă cuprinzând zone din Kazahstan şi din China
(Sin Kiang).
 Repartiţia producţiei de caise pe plan mondial (t)

Cei mai importanţi 10

producători — 2005
(mii de tone)

Turcia 390

Iran 285

Italia 232

Pakistan 220

Grecia 196

Franţa 181

Algeria 145

Spania 136
Sursa fotohttps://www.scribd.com/document/64840850/CAIS
Japonia 123

Maroc 103

Siria 101

Total 1916
 Principalele judeţe producătoare de caise din România (t)

Judeţul 1997 Judeţul 2006

TOTAL d.c 38754

TOTAL d.c 27.623
Constanţa 5336
Galaţi 2.524
Brăila 2599
Constanţa 2.304
Giurgiu 2407
Călăraşi 2.229
Dolj 2329
Ialomiţa 1.834
Galaţi 2061
Olt 1.363 Tulcea 2059

Teleorman 1.377 Vaslui 1740

Dolj 1.289 Călăraşi 1632

Dâmboviţa 1.291 Teleorman 1607

Olt 1235
Brăila 1.260
Ilfov 1199
Tulcea 1.260
Bacău 1052
Ilfov 1.129
Ialomiţa 905

Dâmboviţa 897

Iaşi 836
 Importanţa economică a culturii de CAIS.

Caisul este cultivat în principal pentru fructele sale, mai rar pentru lemnul său (care este de
exemplu utilizat în mod tradițional la fabricarea instrumentelor muzicale precum duduk sau blul ).
Migdalele sale se consumă și în unele țări. Fructul poate fi consumat proaspăt, dar are un sezon
scurt și o perioadă de valabilitate foarte scurtă. De asemenea, este transformat (în patiserie, gem,
compot, conserve - fructe în sirop) sau uscat. Lichioruri precum Noyau de Poissy sau amaretto sunt
extrase din miezul său . Este, de asemenea, un copac ornamental pentru înflorirea primăverii.
Principalele obiective ale ameliorării aplicate la CAIS
În România, în domeniul ameliorării caisului au fost efectuate numeroase
cercetări de către următorii cercetători: Cociu ş.a. (1993, 2006), Topor (1995), Topor şi Zamfir
(2006), Topor ş.a. (2010), Bălan ş.a. (1993, 1997, 2007, 2008). Există o corelaţie strânsă între
evoluţia factorilor climatici și edafici, specifică zonei de cultură.
Acești factori au influențat cultura caisului,fiind necesară o ameliorare continuă şi o
îmbunătăţire permanentă a sortimentului de soiuri cultivate. Studiile au urmărit crearea de
soiuri cu înflorire târzie,cu fructe de bună calitate, cu coacerea timpurie / tardivă și
toleranță la principalele boli ale speciei.

În producţie, soiul are un rol determinant. Există o gamă largă de soiuri diferite
ca fruct, epocă de coacere, vigoare de creştere, care determină diferite direcţii de
producţie şi destinaţie a fructelor. Diversitatea mare a condiţiilor de climă şi sol, ca şi
participarea largă în procesul selecţiei unui număr tot mai mare de specii sălbatice şi
soiuri cultivate, au condus la o diversitate accentuată a soiurilor cunoscute astăzi.
Din această mare diversitate de soiuri trebuie alese cele care corespund cel mai
mult cerinţelor consumatorilor, cât şi condiţiilor regiunii în care se cultivă.
Maturarea fructelor la epoci diferite este o particularitate importantă a caisului,
asigurând un conveer continuu de recoltare şi consum de fructe în stare prospătă, pe o
durată de peste trei luni (iunie-august) (Baciu, 2000).

În prezent, trebuie accelerată crearea de soiuri cu o bună plasticitate ecologică şi

o mare rezistenţă la variaţiile de temperatură. Sunt necesare soiuri de cais care lărgesc
actualul coneveer prin timpurietate sau tardivitate, o colorare mai bună a fructelor,
caracteristici productive superioare şi rezistenţă biologică la factorii abiotici şi biotici de
stres.
Printre obiectivele urmărite în ameliorare se menţionează: toleranţă la viroze,
rezistenţă la Monilinia laxa, Cytospora cincta, Stigmina carpophila, rezistenţă la ger şi la
fluctuaţii de temperatură, vigoare mică a pomului, înflorire târzie, agro-productivitate
ridicată, tardivitate de maturare, timpurietate, calitatea fructului etc.
În ceea ce priveşte influenţa factorilor climatici asupra desfăşurării fazelor de
vegetaţie şi fructificare se poate arăta că, în funcţie de anul climatic şi de biologia soiului,
caisul înfloreşte în Dobrogea începând cu prima decadă a lunii aprilie, în anii deosebit de
calzi chiar mai devreme.

Sortimentul actual de soiuri de cais este alcătuit din 12 soiuri de bază pentru zona
de sud-est a țării, unde înfloritul începe cu soiurile Amiral, Goldrich, Tudor în prima
decadă a lunii aprilie şi se încheie cu soiurile Auraş, Augustin, Olimp, Sulmona în a doua
decadă a lunii aprilie (http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/GENETICASI%20
AMELIORARESOIURI.htm) (tabelul 1).

În Catalogul Oficial al Soiurilor din România (ediţia 2015), care reglementează

menţinătorul şi producătorul materialului certificat, se regăsesc 15 soiuri de cais(tabelul 2).

Numărul redus de soiuri (15 soiuri) care se regăsesc în Catalogul Oficial al

Soiurilor din România, ediţia 2015, se datorează reglementărilor din ultimii ani,
reglementări care nu ţin numai de legistlaţia românească, ci şi de o aliniere a legislaţiei
româneşti la cea europeană, în ceea ce priveşte înmulţirea în siguranţă a materialului
săditor, cât şi controlul acestuia (în anul 2012, în acelaşi catalog se regăseau 49 de soiuri
de cais). Acest aspect ar trebui să motiveze cercetările în domeniul ameliorării speciei
cais, deoarece există un deficit de soiuri noi.
O altă observaţie în ceea ce priveşte soiurile de cais create şi omologate în ultimii
ani este aceea că aceste soiuri nu au fost promovate în sortiment, deci nu au fost înfiinţate
plantaţii comerciale noi de cais şi, din păcate, o mare parte din plantaţiile existente
folosesc acelaşi coonveer vechi, de peste 20-30 ani. De aceea, Staţiunea de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Constanţa promovează un număr de 8 soiuri noi
dintr-un total de 12 soiuri, soiuri cu o execlentă plasticitate la diferitele condiţii climatice
și pedologice din zona de bună favorabilitate a culturii caisului.

Sursa foto: https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-domashnih-usloviyah.html

Obiective principale şi metode utilizate în ameliorarea caisului

✓ Ameliorarea rezistenţei la ger

o în special a mugurilor florali, a florilor

o surse de germoplasmă: Sungold, Moongold, Harlyne,
o Zard, Semennoi, Orange Red etc. transmit însuşirea lor de înflorire târzie şi repaus
profund mai lung.

✓ Ameliorarea rezistenţei la boli

o soiurile cu maturare timpurie sunt mai rezistente la Monilinia şi Clasterosporium

decât cele tardive.
o surse de germoplasmă:

✓ pt. rez. la Monilinia - Callatis, Olimp

✓ pt. rez. la Alternaria: Umberto, NJA 8

✓ pt. rez. la Gnomonia erythrostroma: NJA 19

 ✓ pt. rez. la Stereum purpureum N.: NJA 11, NJA 54

✓ Ameliorarea precocităţii de rodire

✓ Ameliorarea soiurilor cu maturare timpurie sau târzie

✓ Ameliorarea calităţii fructelor

Metode de ameliorare

✓ Hibridarea sexuată

✓ Mutageneza este destul de limitată

✓ mutaţiile la cais sunt reduse.

✓ Mutageneza indusă artificial (rar)

✓ Selecţia clonală

Portaltoii caisului

❖ Zarzărul (Armeniaca vulgaris)

✓ afinitate bună cu toate soiurile de cais

✓ recomandat pentru solurile nisipoase, calcaroase

✓ e sensibil la Phytophtora, Armillaria şi Verticillium

✓ rezistent la nematozii galicoli

✓ nu suportă solurile grele, umede.

❖ Caisul franc

✓ cel mai utilizat portaltoi

❖ Manicot G.F. 1236

✓ afinitate cu toate soiurile

✓ grăbeşte intrarea pe rod

✓ asigură producţii mari

✓ e sensibil la asfixiere

❖ 2. Haggith

✓ - rezistent la ger

✓ - productiv

✓ - autofertil

✓ - tolerant la viroze

✓ - afinitate bună

❖ Mirobolanul sau Corcoduşul (P. cerasifera) -biotipuri:

✓ Mirobolanul B
✓ Mirobolan GF 31
✓ Mirobolan 29 C

❖ Prunul franc
✓ imprimă: vigoare mare, rezistenţă la ger, secetă şi la exces temporar de umiditate.

❖ Oteşani 8 P.F. Renclod verde

✓ portaltoi românesc, drajonează în livadă şi este sensibil la viroze şi micoplasme.

❖ Selecţia INRA, Renclod 1380

✓ portaltoi francez, liber de viroze. Este compatibil cu toate soiurile de cais, însă este sensibil
la putrezirea rădăcinilor şi mediu rezistent la asfixiere şi verticiloză. Conferă calitate şi
coloraţie bună fructelor. Se înmulţeşte greu, prin butaşi. Se recomandă pe solurile profunde,
umede, dar bine drenate.

❖ Mariana 2624, Mariana G.F. 8-1 (P. cerasifera x P. munsoniana)–

✓ sunt selecţii americane, cu înmulţire acceptabilă, mai uşoară la G.F. 8-1, prin butaşi,
imprimă vigoare medie, precocitate şi productivitate, compatibilitate relativ bună cu
soiurile de cais.. M 2624 are un ancoraj slab şi este sensibil la cancerul bacterian. G.F. 8-1
imprimă vigoare foarte mare, necesită altoire târzie.

❖ Brompton (P. domestica)

✓ înmulţire: butaşire

✓ se altoieşte la înălţime

✓ imprimă: vigoare medie

✓ nu are afinitate bună cu toate soiurile

✓ intră repede pe rod, grăbeşte maturarea fructelor imprimându-le o coloraţie bună.

✓ e recomandat pe solurile fertile şi reavene fără exces de umiditate.

❖ Prunul Saint-Julien

❖ e puţin folosit ca portaltoi pentru cais

❖ Saint Julien A
✓ are afinitate bună cu soiurile de cais
✓ destul de tolerant la viroze.

❖ Piersicul franc

✓ folosit pe solurile uşor acide.

✓ biotipuri: G.F. 305, Lovell şi Nemaguard, Siberiana, Montclair, Rubina, Nemared etc.

✓ se poate folosi pe solurile fertile, relativ subţiri, uscate şi pietroase, bine încălzite.

✓ pomii intră repede pe rod, la 2-3 ani, dar trăiesc puţin.

❖ Migdalul
✓ nu are afinitate cu toate soiurile de cais, se recomandă pe solurile uscate, calcaroase,
pietroase din zonele secetoase.

❖ Citation
✓ portaltoi american interspecific (5 specii), de vigoare mică, rezistent la crown gall şi
nematozi, cu ancoraj bun.
 SCHEMA DE COMBATERE A BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR:

Fenofaza Bolile şi dăunătorii de combătut Produsul recomandat şi concentraţia Observaţii

Repaus Coccideae; Ouă de afide, acarieni, Oleoecalux 3 CE (1,5%) Se asigură

vegetativ insecte defoliatoare etc. Forme de o
Oleocarbotox (3%)
rezistenţă la majoritatea bolilor îmbăiere
Polibar 45 PU (6%) a pomului
temp
>6ºC

Umflarea -Monilioze (Monilinia laxa); - Cuprazin 50 PU (0,3%)

mugurilor Ciuruirera frunzelor (Stigmina
Turdacupral 50 PU (0,4%)
carpophilla); -Uscarea ramurilor
(Cytospora cincta); -Ciuruirea
bacteriană a frunzelor
(Xanthomonas pruni)

Buton alb -Monilioze (Monilinia laxa) Captadin 50 PU (0,25%)

-Ciuruirea micotică şi bacteriană a Merpan 50 WP (0,2%)

frunzelor (Stigmina carpophilla)
Topsin M70 (0,07%)
-Uscarea ramurilor; -Rapăn
10 – 15 % din -Monilioze; -Ciuruirea micotică şi Sumilex 50 WP (0,1%)
flori au bacteriană a frunzelor (Stigmina
Rovral 50WP (0,1%)
început să-şi carpophilla); -Uscarea ramurilor
scuture Ronilan 50 WP (0,1%)

petalele Konker (0,125%)

-Insecte defoliatoare, minatoare Konate 2,5 EC (0,02%)

-Molia piersicului (Anarsia lineatella) Fastac 10 EC (0,015)

5. -Ciuruirea micotică şi bacteriană a Merpan 50WP (0,2%); Captadin 50 PU (0,25%); Sys

frunzelor (Stigmina carpophilla) (0,04%); Trifmine 30 WP (0,03%)
Fructul cu  de
1cm (la -Monilioze; -Uscarea ramurilor
avertizare)
-Rapăn etc.

-Afide; Insecte defoliatoare şi minatoare Fastac 10 EC (0,015%)

etc.
Nurelle D (0,075%)

6. Ciuruirea micotică şi bacteriană a Ditahane M45 (0,2%)

frunzelor, (Stigmina carpophilla); Uscarea
Folpan 50 WP (0,2%)
ramurilor; Alternaria, rapăn etc.
Perozin 75 (0,5%)
Fructul cu  de Vondozeb 80 PU (0,2%)
1,5 – 2 cm (la
Molia orientală a fructelor (Grapholita Decis 2,5 EC (0,03%)
avertizare)
molesta),
Talstar 10EC (0,04%)
Molia piersicului (Anarsia lineatella), Afide
Reldanm 40 EC (0,1%)
etc.
Carbetox 37 EC (0,5%)

7. Monilioze, Sumilex 50 WP (0,1%)

Fructul de Ciuruirea micotică şi bacteriană a Topsin M 70 (0,07%)

mărime frunzelor etc.
Ronilan 50 WP (0,1%)
normală (la
avertizare) Păduchele din San José, Ekalux S Se respectă timpul de pauză
(0,075%)
molii, insecte defoliatoare etc.
Nurell D
(0,075%)

8.După Ciuruirea frunzelor; Uscarea ramurilor; Merpan 50 Măsuri de igienă culturală şi agroteh
recoltarea Boala petelor de plumb (Stereum WP (0,25%)
fructelor şi purpureum)
Ziram 75
tăierea în verde
Rugina, Alternaria etc. PU (0,2%)

Păduchele din San José, Molii, afide Dursban 480

EC (0,2%)
9. Ciuruirea frunzelor; Uscarea ramurilor, Cuprozin 50 Se asigură o îmbăiere a pomului.
Monilioze; PU (0,3%)
75% din frunze Temp. > 5°C
au căzut Boala de plumb (Stereum purpureum) Turdacupral
50 PU
(0,5%);
Zeama
bordoleză
(1%)

Capitolul II.CERCETĂRI EFECTUATE PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN

ROMÂNIA PENTRU ÎNMULŢIREA SPECIEI DE CAIS

Activitatea de cercetare în domeniul înmulţirii caisilor se axeaza pe două direcţii principale:

– Elaborarea şi perfecţionarea tehnologiilor privind producerea materialului săditor pomicol liber

de boli virotice şi de înaltă valoare

– Ameliorarea portaltoilor la specii.

Încă de la înfiinţarea SCDP Iaşi, problemele importante care se urmăreau prin cercetare în
domeniul înmulţirii pomilor se refereau la:

–stabilirea lungimii de fasonare a puieţilor portaltoi;

–stabilirea epocii şi sistemului de altoire în pepinieră;
–metode de scurtare a timpului de formare a materialului săditor în pepinieră ;
– stabilirea metodelor de protejare a mugurilor altoi contra gerurilor specifice zonei de plantare;

–stimularea seminţelor şi sâmburilor de pomi în vederea sporirii procentului de germinaţie şi

determinarea factorilor care condiţionează maturarea materialului biologic stratificat;
–creşterea pomilor în pepinieră, distanţele de însămânţare în şcolile de puieţi în vederea mecanizării
lucrărilor;
–adâncimea de desfundare a terenului în şcolile de pomi;
– nevoia de îngrăşăminte în şcolile de puieţi şi şcolile de pomi situate pe cernoziomurile levigate .

Metoda de bază pentru altoirea în pepinieră în câmpul I este altoirea în ochi dormind
executată în perioada decadei a II-a a lunii august şi prima decadă a lunii septembrie.
În vederea recoltării puieţilor din câmpul II al şcolii de pomi la care mugurii au pierit în timpul
iernii s-a stabilit ca metodă de bază -altoirea în ochi cu scutişor, cunoscută şi sub denumirea de
“chip budding” care prezintă o serie de avantaje: economie de materiale (număr mic de ramuri
altoi, nu este nevoie de mastic) şi randament mai mare la altoire.

Înmulțirea speciilor pomicole se poate face pe cale generativă ( cu semințe) sau pe cale
vegetativă (prin drajoni, marcotaj, butasi, stoloni si altoire).

Înmulțirea pe cale generativă

Înmulțirea prin semințe se realizează destul de ușor, dar are dezavantajul ca descendenta obținută
este puternic neuniforma atât ca vigoare cat si capacitate de fructificare, tocmai din acesta cauza,
acolo unde se poate, chiar si pentru portaltoi, se prefera înmulțirea pe cale vegetativa. Pentru a
înmulți caisa în acest fel, semințele sunt pregătite si stratificate în nisip umed astfel ca semințele
să germineze și apoi sa fie plantate în pământ. Cel mai bine este să plantam semințe de soiuri
locale sau cele care cresc în aceeași regiune geografica.
Sursa foto: https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-domashnih-usloviyah.htm

Înmulțirea pe cale vegetativă

Pentru a realiza înmulțirea vegetativa, va trebui sa facilitam chiar noi apariția de rădăcini adventive.
In mod normal, acest procedeu se realizează in doua moduri: rănirea lăstarului pana ce dezvolta un
calus sau prin diviziunea celulelor mitotice din centrele meristematice aflate in țesutul lăstarilor
(cambiul sau cortexul adiacent).

In cele mai dese cazuri, rădăcinile adventive apar pe mugurii nodali ai lăstarului însa nu rare sunt
situațiile in care rădăcinile apar si pe internodii.

Metode de realizare a înmulțirii vegetative

Înmulțirea prin portaltoi sau înmulțirea vegetativa se poate realiza prin trei metode: marcotajul,
butășirea sau micropropagarea. Fiecare dintre aceste metode prezintă abordări diferite, care pot fi
aplicate in funcție de tipul lăstarului sau al rădăcinii.

Marcotajul este o metoda extrem de îndrăgita de pomicultori, datorita rezultatelor mulțumitoare

pe care o oferă. Prin marcotaj, înrădăcinarea lăstarilor se efectuaza când aceștia sunt încă atașați la
planta mama, fără a fi separați in vreun fel de aceasta. Cel mai mare avantaj reprezentat de
înmulțirea prin marcotaj consta in stabilitatea acestei metode si in șansa mare de reușita.

Butășirea este probabil metoda preferata a pomicultorilor si cea mai ușoara de intreprins. Butașii
ideali se confecționează de regula din lemn, care cuprinde baza lăstarului anual. Totuși, este necesar
ca butașul nou creat sa conțină cel puțin un mugur, pentru a prinde rădăcini si a se dezvolta
corespunzător.

Micropropagarea sau înmulțirea „in vitro” este o metoda intreprinsa de specialiști, însa
rezultatele oferite de aceasta sunt mult mai performante. Prin aceasta metoda, materialul biologic
se multiplica într-un mediu steril, ferit de orice efecte secundare nefavorabile. Totuși,
micropropagarea nu este recomandabila unui pomicultor mic sau mediu, deoarece costurile
utilităților sunt extrem de mari, justificabile doar pentru persoanele care practica înmulțirea unui
număr foarte mare de pomi fructiferi.

O tulpină este o ramură tăiată împărțită în segmente cu 6 muguri

Sursa foto: https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-domashnih-usloviyah.html

2.3. Înmulţirea pe cale vegetative a caisului

Înmulțirea prin butași lignificați

Important! Se recomandă utilizarea copacilor tineri pentru reproducere, deoarece lăstarii din ei
germinează mai repede.
Înmulțirea prin butași lignificați: Se poate înmulți în siguranță un cais cu butași
lignificați, lăstarii putand fi recoltați oricând, dar cele mai reușite exemplare de răsaduri se obțin
dacă toate lucrările se desfășoară din toamnă până la înmugurirea primăverii.

Lungimea lăstarilor pentru reproducere trebuie să fie de 25-30 cm, iar grosimea să fie de 6-8 mm.
Tăierea superioară trebuie să fie dreaptă, făcută direct peste rinichi. Cel inferior este teșit.

După pregătirea ramurilor, acestea pot fi plantate imediat în pământ, dar există un risc ridicat de
moarte din cauza înghețurilor de iarnă. Înrădăcinarea in recipiente este cea mai bună opțiune,
până în primăvară, lăstarii lemnoși trebuie păstrați la o temperatura nu mai mică de 0 ° С, dar nici
mai mult de + 4 ° С, înveliți anterior în plastic sau cutii în subsol.

Sursa foto: https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-domashnih-usloviyah.html

Pentru a răspândi caisul, cutiile ar trebui pregătite primăvara. Acestea trebuie umplute cu sol:
turbă și nisip, amestecate în condiții egale. Ar trebui să existe suficient sol în recipient, astfel
încât tăierea, plasată în recipient la un unghi de 45 °, să fie aproape complet scufundată. 2-3
muguri ar trebui să rămână deasupra solului.
Important! Este necesar să aranjați butașii în cutie conform schemei de 10 * 10 cm.

Pentru a înmulți un cais înrădăcinând o tăiere lignificată, este necesar să se adâncească lăstarul
plantat la al doilea mugur. De îndată ce sistemul radicular este format, răsadul poate fi transferat
pe teren deschis.

Important! Temperatura solului trebuie să fie mai mare decât temperatura aerului, dar în același
timp să nu depășească + 20 ° С. În acest scop, solul din jurul caisei tinere ar trebui să fie acoperit
cu folie de plastic sau material de acoperire.

Butașii sunt cel mai comun mod de propagare a caiselor. Există mai multe tehnici. Alegerea
metodei se realizează ținând cont de preferințele și capacitățile personale.

Propagarea caisului prin butași folosind metoda Burrito

Dacă butași de caise se efectuează primăvara, atunci urmează lăstari maturi, care sunt complet
coapte.

Înainte de procedură, este necesar să pregătiți inventarul: foarfece, ziare, un stimulator de

înrădăcinare, soluție fungicidă, pungi de plastic.

Instrucțiuni pas cu pas:

• Tăiați ramuri, fiecare de până la 20 cm lungime, până la 5 mm grosime. Fiecare trage

trebuie să aibă cel puțin 3 muguri. Ramurile trebuie să fie sănătoase, fără deteriorări
vizibile.
Sursa foto: https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-domashnih-usloviyah.html

• Îndepărtați pețiolii și plăcile de frunze din lăstari, tratați semifabricatele cu un stimulator de

formare a rădăcinilor conform instrucțiunilor și apoi cu o soluție de fungicid sau permanganat de
potasiu.

• Înfășurați 4-7 bucăți de lăstari într-un ziar înmuiat în apă, apoi rotiți-l într-un tub. Puneți piesa
de prelucrat într-o pungă de plastic.

Sursa foto: https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-domashnih-usloviyah.html

 • Transferați pachetele într-un loc răcoros, unde temperatura este cuprinsă între + 14-18 °
С.Calusul ar trebui să apară în 2-4 săptămâni. Arată ca niște acumulări pe suprafața
filmării. Din calus se va forma ulterior sistemul rădăcină.

Sursa foto: https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-domashnih-usloviyah.html

De îndată ce apar rădăcinile, răsadurile de caise ar trebui transferate în ghivece. Solul universal
este turnat într-un recipient, un copac tânăr este așezat acolo și presărat cu pământ. De sus,
răsadul trebuie învelit într-un film. Îngrijirea constă în udare, aerisire

Pentru a înmulți un cais, trebuie să plantați răsaduri înrădăcinate pe teren deschis. Momentul
optim pentru procedură este primăvara.

Algoritm de aterizare:

• locul ar trebui să fie însorit, calm;

• înainte de plantare, tulpinile sunt tăiate de la plantă, lăsând 3-4 muguri;
• în gaura săpată se adaugă îngrășăminte organice, se pune un răsad, stropit cu sol, udat;
• mulci pământul în gaură cu rumeguș.
Important! Atunci când înmulțiți un cais în oricare dintre moduri, trebuie luate în considerare
caracteristicile varietale ale arborelui.

Grefă

Această metodă de reproducere a caiselor este preferată de grădinarii care iubesc experimentele
cu soiuri încrucișate. Stocul poate fi nu numai caise, ci și migdale, prune sau piersici. Nu există
nicio garanție fiabilă pentru un rezultat pozitiv.

Butașii se fac toamna, alegând exemplare anuale puternice. În partea de sus a filmării, tăietura
trebuie să fie oblică. Lăstarii trebuie păstrați într-o găleată cu apă rece sau la frigider.

Vaccinarea se efectuează în luna mai, când rinichii încep să se umfle. Tragerea este atașată la
scion, pe care a fost făcută anterior o tăietură oblică. Când sunt conectate, lăstarii trebuie să se
potrivească.

Cusătura trebuie să fie pătată cu un pas de grădină, apoi înfășurați evacuarea cu frânghie sau
bandă electrică

Sursa foto: https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-domashnih-usloviyah.html

Concluzie
Durata medie de supraviețuire a acestor butași de caise după altoire este de o lună. Procedura de
propagare a culturii a avut succes dacă pe ramură au apărut noi plăci de frunze.
formarea coroanei (tăierea anuală a ramurilor laterale);
În funcție de caracteristicile varietale, arborele trebuie tratat preventiv împotriva bolilor și
dăunătorilor.
Indiferent de metoda aleasă de propagare a caisului, arborele are nevoie de îngrijire.
Lăstarii selectați pentru propagare trebuie să fie intacti, cu scoarță sănătoasă și fără semne de boală.
Toate instrumentele trebuie tratate cu o soluție dezinfectantă înainte de utilizare. Camera în care
sunt depozitate piesele trebuie să fie la temperatura optimă. Apariția putregaiului, înnegrirea
lăstarilor, absența rădăcinilor sau deteriorarea acestora sunt motivele îndepărtării materialului
săditorsi aplicarea unui pansament superior (aplicați preparate organice sub rădăcini înainte și după
înflorire, hrăniți cu potasiu și fosfor înainte de iernare);
Recomandări
Reproducerea caisului este un proces laborios care necesită timp. Alegerea metodei depinde de
preferința personală. Înainte de începerea să înmulțirii caisului ar trebui să se țina cont de
caracteristicile sale varietale, iar udarea de cel puțin 4 ori pe an: primăvara, în perioada de formare
a mugurilor, în timpul coacerii fructelor, înainte ca pomul să intre în hibernare.
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Cristian PĂLTINEANU, Emil CHIŢU, Leinar SEPTAR, Corina GAVĂT, Alexandru Vl.
OPRIŢĂ -PIERSICUL ŞI CAISUL ÎN SISTEMUL SOL – PLANTĂ – ATMOSFERĂ, ÎN
DOBROGEA Editura Estfalia, Bucureşti 2015

https://agrointel.ro/95562/veche-metoda-pentru-inmultirea-pomilor-merita-incercata-de-orice-
gospodar/

https://gardenlux-ro.designluxpro.com/sad-i-ogorod/derevya/razmnozhenie-abrikosa-v-
domashnih-usloviyah.html

https://ro.frwiki.wiki/wiki/Abricotier#Utilisation

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cais#Morfologie

https://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/caisul-prunus-armeniaca/

https://www.scribd.com/document/64840850/CAIS

https://www.scribd.com/document_downloads/direct/144495582?extension=ppt&ft=1670770
536&lt=1670774146&user_id=310814503&uahk=xs4P4yVJXLUGdSgL6zVqyCDgpoo

https://www.stiriagricole.ro/cum-sa-inmultim-pomii-fructiferi-intr-un-mod-rapid-si-simplu-
51048.html

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti Mărăcineni Contract:

322/13.10.2015 Anul începerii: 2015 Anul finalizării: 2018, Denumirea proiectului: ADER
3.2.2. Ameliorarea speciilor pomicole în vederea creşterii siguranţei şi securităţii alimentare