Biocontrolul agentilor fitopatogeni-

selectia unor suse fungice cu actiune

antifungica-Trichoderma sp

Proiect realizat de
Elena-Alexandra Cabat
 INTRODUCERE

• Cercetarile in reducerea activităţii unor agenti

patogeni prin prezenţa naturală a unuia sau mai
multor microorganisme cu proprietăţi antagoniste,
au relevat faptul că realizarea unor combinaţii dintre
un agent de biocontrol cu cantităţi reduse de
fungicide (control integrat) are drept rezultat o
suprimare a bolii la un nivel similar celui înregistrat in
cazul utilizării unor tratamente bazate numai pe
fungicide.
 PROPRIETATILE PARAZITARE ALE
AGENTILOR PATOGENI

• Intrucât, orice boală constituie rezultatul final al interacţiunii dintre agentul

fitopatogen şi planta gazdă, sub influenţa condiţiilor de mediu, capacitatea de
infecţie a agenţilor fitopatogeni este dependentă de proprietăţile parazitare
ale acestora, dar şi de rezistenţa plantelor la atac.
• Principalele proprietăţi parazitare ale agenţilor fitopatogeni sunt:
 Afinitatea

 Patogenitatea

 Virulenta

 Agresivitatea

 Proprietatea de a secreta enzime

 BIOCONTOLUL AGENTILOR FITOPATOGENI PRIN
ANTAGONISMUL DINTRE MICROOGANISME

• Fenomenul de antagonism în cadrul populaţiilor de

microorganisme constă în faptul că, în anumite relaţii, acestea
se influenţează reciproc, în sens negativ, rezultatul fiind
inhibarea sau distrugerea unuia sau altuia.
• Sunt cunoscute relaţii antagoniste între populaţiile a două
specii de ciuperci, a două specii de bacterii sau între o
populaţie de ciuperci şi una de bacterie.

• Cele mai multe fenomene microbiologice antagoniste au fost

sesizate în sol sau pe diferite substraturi vegetale, ca seminţe şi
rădăcini.
 BIOCONTOLUL AGENTILOR FITOPATOGENI PRIN
ANTAGONISMUL DINTRE MICROOGANISME

• Mecanismul antagonismului microbian se bazează pe mai

mulţi factori, printre care este importantă concurenţa
populaţiilor privind spaţiul, hrana, lumina, principalul factor
fiind însă acţiunea unor substanţe metabolice toxice secretate
de microorganismele antagoniste.
• Unele specii de ciuperci, cu acţiune antagonistă faţă de specii
patogene, pot avea o activitate complexă, acţionând şi ca
antagonist şi ca hiperparazit.
 BIOCONTOLUL AGENTILOR FITOPATOGENI PRIN
ANTAGONISMUL DINTRE MICROOGANISME

• Cel mai larg spectru de acţiune antagonistă îl prezintă ciuperca

Trichoderma viridae ,în cazul căreia literatura menţionează că
peste 80 de ciuperci fitopatogene sunt inhibate în activitatea ei.
• Microorganismele antagoniste pot fi aplicate prin diferite
metode ca: tratarea seminţelor prin cufundarea acestora în
suspensie de spori sau de bacterii sau prin pudrarea seminţelor
cu sporii ciupercii;
 MODUL DE ACTIUNE A MICROORGANISMELOR
ANTAGONISTE

• Microorganismele antagoniste formează un important grup

funcţional de microorganisme benefice asociate plantei, grup
implicat în promovarea creşterii plantei şi de aparare faţa de
patogeni .
• Mecanismele antagonismului microbian faţă de ciupercile
patogene ale plantelor in general, includ: concurenţa pentru
nutrienţi şi spaţiu, producţia de antibiotice (antibioza) şi/sau
producţia de enzime ce degradează pereţii celulelor fungice
(micoparazitismul) .
 Efectul antagonist a suselor de Trichoderma sp
impotriva Fusarium oxysporumudum in mediul PDA
 TRICHODERMA SP-CARACTERIZARE

• Trichoderma este un gen de ciuperci din familia Hypocreaceae, ce este prezent

în toate solurile .Multe specii din acest gen pot fi caracterizate ca simbionți ai
plantei avirulente oportuniste.

• Trichoderma spp. este o ciuperca saprofita (nepatogena), printre cele mai puternice
din categoria microorganismelor antagoniste,Trichoderma viridae produce viridina,
care are acţiune inhibitoare asupra unor specii de ciuperci, unele parazite pe plante şi
de aceea este folosită în anumite sisteme de combatere biologică a micozelor.
 UTILIZAREA SUSELOR DE
TRICHODERMA SP

• Se utilizează în primul rând în protecția biologică a plantelor în

calitate de biofungicid împotriva ciupercilor fitopatogene
cunoscute. Efectul pozitiv de la aplicarea Trichodermei asupra
plantelor se manifestă și prin influiență stimulatoare, adică ca
un condiționer vegetal, care influiențează nu numai asupra
creșterii și dezvoltării plantelor, dar și duce la ameliorarea
reacțiilor de protecție a culturii crescute.
 ENZIMELE DE INTERES IN BIOCONTROLUL
AGENTILOR FITOPATOGENI

• Fungii filamentoşi din genul Trichoderma sunt capabili de a

degrada o gamă foarte variată de substraturi naturale datorită
faptului că pot sintetiza şi apoi elibera in mediu categorii
variate de enzime:α-amilază, celulază ,endochitinază,
chitobiozidază, protează, etc.
• Dintre enzimele produse de aceste microorganisme,
celulazele şi chitinazele prezintă un mare interes
biotehnologic.
 Enzimele chitinolitice

• Fungii din genul Trichoderma sunt bine cunoscuţi producători

de enzime chitinolitice şi sunt utilizaţi ca surse ale acestor
proteine. Interesul pentru aceste enzime este stimulat de
faptul că fungii chitinolitici din genul Trichoderma sunt printre
cei mai eficienţi agenţi de control biologic ai bolilor plantelor
de cultură.
• Studierea enzimelor chitinolitice produse de Trichoderma a
luat amploare in ultimii ani, pornind de la purificarea şi
caracterizarea proteinelor active şi ajungand la clonarea
secvenţelor de nucleotide codificatoare.
• Numeroase laboratoare din intreaga lume utilizează aceste
enzime in diferite strategii de biocontrol şi studiază
mecanismul antagonismului şi micoparazitismului fungic.
 CONCLUZII

• Perspectivele de viitor in biocontrolul bolilor

plantelor este promiţătoar şi odata cu creşterea
cererilor pentru produsele de biocontrol printre
cultivatori.
• Este posibil să se utilizeze controlul biologic ca o
strategie eficienta pentru gestionarea bolilor
plantelor,a creşterii randamentului, a protecţiei
mediului şi a resurselor biologice şi abordarea unui
sistem de agricultură durabilă.
VA MULTUMESC PENTRU
ATENTIE!