Influența omului asupra mediului prin agricultură

În urmă cu 10-12 milioane de ani a avut loc o mare revoluție în dezvoltarea rasei umane. Aceasta a
reprezentat-o descoperirea faptului că hrana se obține nu doar prin strângerea plantelor sălbatice și
vânarea animalelor ci şi prin cultivarea plantelor din semințe și prin creșterea în captivitate a anumitor
animale, astfel a apărut agricultura.

Agricultura este știință, artă sau practică care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și
animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea
animalelor.[1] Aceasta este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale omenirii care a favorizat apariţia
primelor oraşe.

In trecut, o condiţie necesară pentru dezvoltarea unui oraş era existenţa unui surplus agricol. Iar pentru a
realiza acest lucru, oamenii îşi extindeau terenurile agricole, păşunile în defavoarea pădurilor. Având în
vedere rolul pădurilor în menţinerea echilibrului ecosistemului putem afirma că dezvoltarea agriculturii
prin extindere a reprezentat primul pas în poluarea mediului înconjurător.

Este primul pas pe care omul l-a facut pentru a stapani mediul inconjurator in cadrul caruia isi ducea
existenta, caci prin cultivarea pamantului si cresterea anumalelor, a reusit sa-si asigure resursele de
hrana.O dată cu dezvoltarea agriculturii intensive prin folosirea de ingraşaminte, pesticide, aceasta a
devenit o activitate tot mai poluantă. Din această cauza se militează la revenirea agriculturii traditionale
(durabile). Agricultura durabilă are ca obiective majore optimizarea productivităţii, şi în acelaşi timp
conservarea resurselor naturale de bază.
Datorită agriculturii intensive, folosirea de pesticide, ingraşăminte chimice, solul este principalul afectat.
Majoritatea solurilor îsi pierd din elementele nutritive si materia organica în proportie mai mare decât
are loc procesul de completare a acestora, ceea ce în final duce la epuizarea lor.

Poluarea solului înseamna orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a solului ca suport
si mediu de viata în cadrul ecosistemelor naturale sau antropice.

Dereglările solului pot fi:

a) fizice: fenomenul de compactare si stricarea structurii generate de lucrari necorespunzatoare;

b) chimice: generate de poluarea solului cu metale grele, pesticide, îngrasaminte, modificarea pH-ului
solutiei solului;

c) biologice: generate de poluarea solului cu germeni de boli transmisibile plantelor si animalelor.

d) radioactive: solurile capteaza foarte usor poluarile radioactive pe care le transmit plantelor si
animalelor pentru timp îndelungat.

2. Poluarea solului cu îngrăşaminte chimice şi organice

Agricultura intensivă practicată pe scară largă in toate ţările lumii, presupune administrarea de
ingrăşăminte chimice in scopul măririi productivităţii plantelor de cultură. Prin acest procedeu se
urmareste restituirea in sol a echivalentului cantităţilor de elementele nutritive extrase din acesta de
către plante. Cele mai importante şi mai utilizate sunt ingrăşămintele pe bază de azot (azotaţii de
amoniu, de calciu şi de potasiu), de sulf (sulfatul de amoniu şi superfosfatul) şi de potasiu. Efectul
poluant este determinat in principal de cantităţile excesive utilizate, cu mult peste cele necesare utilizate
repetat de-a lungul anilor şi, in secundar, de introducerea in sol a unor impurităţi toxice conţinute de
ingrăşăminte.

Efectele poluante sunt date de:

· impuritatile, reziduurile din procesul de fabricatie;

· dezechilibrele anumitor cicluri biogeochimice, care conduc la degradarea solurilor;

· contaminarea apelor freatice;

· lipsa purificarii si curatirii îngrasamintelor industriale din motive de costuri de productie; acestea
contin metale si metaloizi toxici (arsenic, cadmiu, crom, cupru, plumb, zinc) cu risc pentru contaminarea
solurilor apoi a alimentelor;

· excesul de nitrati datorat superfertilizarii cu îngrasaminte azotate în circuitul biosferei, estimat la 9

milioane tone pe an si care se acumuleaza în hidrosfera prin procesele de levigare a solurilor degradate
prin superfertilizare (folosirea abuziva a îngrasamintelor azotate)

Cercetarile arata ca nitratii se acumuleaza de regula în frunzele verzi si în acest sens

Rondest J.(1972) a relevat ca în frunzele de spanac si salata existau cantitati atât de mari de

nitrati încât sanatatea consumatorilor era pusa în pericol. Nitratii ajunsi în intestinul omului se
transforma în nitrosamine, care constituie puternici agenti cancerigeni.

Folosirea abuzivă a ingrăşămintelor chimice are urmatoarele efecte negative:

· modifică circuitul biogeochimic al azotului şi fosforului;

· inhibă sau blochează reciclarea substanţelor organice şi a humusului;

· produce poluarea apelor subterane şi de suprafaţă şi prin aceasta induce scăderea biodiversitatii
ecosistemelor acvatice şi productivitatea lor biologică.
3. Poluarea cu pesticide şi reziduri ale acestora

Poluarea solului cu pesticide ocupă un rol important. Spre deosebire de alte substanţe poluante,
pesticidele sunt dispersate voit in mediul natural pentru a distruge anumiţi paraziţi ai omului, animalelor
domestice sau ai culturilor agricole.

Pesticidele moderne sunt in cea mai mare parte substanţe organice de sinteză. Ele sunt destinate pentru
distrugerea insectelor dăunatoare (insecticide), a ciupercilor fitofage (fungicide), a buruienilor din culturi
(ierbicide), a razoarelor (rodenticide) sau a nematodelor (nematocide). Insecticidele de sinteza actuale se
repartizează in trei grupe principale: organoclorurate, esteri şi carbonaţi. Contaminarea solurilor şi a
vegetaţiei cu pesticide are importante consecinţe asupra speciilor şi biocenozelor.

Cu toate avantajele importante pe care le prezintă folosirea pesticidelor in agricultură (cresterea

producţiei, reducerea mâini de lucru etc.) utilizarea lor pe scară largă şi in doze mari şi repetate provoacă
numeroase incovenienţe de ordin ecologic. Aplicarea lor provoaca o serie de modificări in ecosistemele
in care au fost introduse printre care se amintesc:

· ele prezintă un spectru de toxicitate foarte intens atât pentru organismele animale cât şi pentru
cele vegetale;

· grupa au un grad de selectivitate destul de redus şi se folosesc adeseori contra populaţiilor şi nu

contra indivizilor;

· efectul lor nu depinde de densitate deşi aplicare lor are in vedere densitatea;

multe dintre ele au un grad de persistenţâ ridicat in sol care poate fi de ordinul lunilor sau chiar al anilor;

· parte din pesticide se dispersează la distanţe foarte mari şi sunt incorporate in biomasă, in apele
oceanelor sau in sol.
· prin actiunea lor biologica, distrug nu numai organismele tinta, ci si unele utile;

· persistenta în mediu, acumularea unora dintre ele si penetrarea lor în lanturile trofice.

Fiind toxice pentru buruieni, boli şi dăunatori, pesticidele reprezintă un risc de nocivitate pentru om,
animale domestice, vânat şi păsari.

In acest scop se apelează la diverse procedee, cum sunt:

· incorporarea in sol de cărbune activ;

· administrarea in sol de adjuvanti; produse care reţin sau degradează pesticidele;

· cultivarea de plante ( porumb, sorg ) care au capacitatea de a depolua solul de atrazin prin
absorbţie organică in sol in cantităţi mari;

· combaterea integrală a bolilor si dăunătorilor ca măsură de prevenire a poluării solului cu pesticide.

Datorită riscurilor mari se recomanda utilizarea pesticidelor care especta urmatoarele reguli: sa se
utilizeze produsele cele mai putin toxice; sa se evite introducerea în ecosistem a pesticidelor greu
degradabile biologic, a celor cu rezidualitate ridicata; sa se evite folosirea produselor usor levigabile, care
ajung mai repede în apa freatica; nu se mai accepta produse care prin persistenta lor patrund usor în
lantul trofic plante - animale – om.

În concluzie , pot spune că agricultura are un impact uriaș asupra mediului înconjurător, în
mare parte acesta fiind negativ. Prin urmare, este necesară raționalizarea acesteia și
aplicarea unor măsuri eficiente de protecție a resurselor pedologice.