Poluarea in agricultură

Cuprins

Evoluţia agriculturii pg 3

Poluarea solului pg 3

Poluarea solului cu îngrășăminte chimice si organice pg 6

Poluarea cu pesticide si reziduri ale acestora pg 8

Poluarea solului cu reziduri zootehnice pg 9

Poluarea atmosferei din cauza emisiilor de la motoarele cu ardere internă ale utilajelor
agricole pg 10

Căi de reducere a poluării din cauza emisiilor de CO2 pg 11

Concluzie pg 12

Bibliografie pg 14

Evoluţia agriculturii:

1
 În urmă cu 10-12 milioane de ani a avut loc o mare revoluție în dezvoltarea rasei umane.
Aceasta a reprezentat-o descoperirea faptului că hrana se obține nu doar prin strângerea plantelor
sălbatice și vânarea animalelor ci şi prin cultivarea plantelor din semințe și prin creșterea în
captivitate a anumitor animale, astfel a apărut agricultura.
Agricultura este știință, artă sau practică care se ocupă cu procesul producerii de hrană
vegetală și animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor
plante și creșterea animalelor. Aceasta este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale omenirii care a
favorizat apariţia primelor oraşe.
In trecut, o condiţie necesară pentru dezvoltarea unui oraş era existenţa unui surplus
agricol. Iar pentru a realiza acest lucru, oamenii îşi extindeau terenurile agricole, păşunile în
defavoarea pădurilor. Având în vedere rolul pădurilor în menţinerea echilibrului ecosistemului
putem afirma că dezvoltarea agriculturii prin extindere a repzentat primul pas în poluarea
mediului înconjurător.
Este primul pas pe care omul l-a facut pentru a stăpâni mediul înconjurator in cadrul
căruia îşi ducea existenţa, căci prin cultivarea pământului si creşterea animalelor, a reuşit să-şi
asigure resursele de hrană. O dată cu dezvoltarea agriculturii intensive prin folosirea de
îngrăşaminte, pesticide, aceasta a devenit o activitate tot mai poluantă. Din această cauza se
militează la revenirea agriculturii traditionale.
Datorită agriculturii intensive, folosirea de pesticide, îngrăşăminte chimice, solul este
principalul afectat. Majoritatea solurilor îsi pierd din elementele nutritive si materia organică în
proporţie mai mare decât are loc procesul de completare a acestora, ceea ce în final duce la
epuizarea lor.

Poluarea solului

2
 Poluarea solului înseamna orice acţiune care produce dereglarea funcţionarii normale a
solului ca suport si mediu de viaţa în cadrul ecosistemelor naturale sau antropice.

Dereglările solului pot fi:

a)      fizice: fenomenul de compactare si stricarea structurii generate de lucrari
necorespunzatoare;
b)      chimice: generate de poluarea solului cu metale grele, pesticide, îngrasaminte, modificarea
pH-ului solutiei solului;  
c)      biologice: enerate de poluarea solului cu germeni de boli transmisibile plantelor si
animalelor.
d)      radioactive: solurile captează foarte usor poluarile radioactive pe care le transmit plantelor
si animalelor pentru timp îndelungat.

Poluarea solului cu îngrăşaminte chimice şi organice

Agricultura intensivă practicată pe scară largă in toate ţările lumii, presupune

administrarea de îngrăşăminte chimice in scopul măririi productivităţii plantelor de cultură. Prin
acest procedeu se urmareste restituirea in sol a echivalentului cantităţilor de elemente nutritive
extrase din acesta de către plante. Cele mai importante şi mai utilizate sunt ingrăşămintele pe
bază de azot (azotaţii de amoniu, de calciu şi de potasiu), de sulf (sulfatul de amoniu şi
superfosfatul) şi de potasiu. Efectul poluant este determinat în principal de cantităţile excesive
utilizate, cu mult peste cele necesare utilizate repetat de-a lungul anilor şi, in secundar, de
introducerea in sol a unor impurităţi toxice conţinute de ingrăşăminte.

Efectele poluante sunt date de: 

      - impuritaţile, reziduurile din procesul de fabricaţie;

        - dezechilibrele anumitor cicluri biogeochimice, care conduc la  degradarea solurilor;
         - contaminarea apelor freatice;

3
           -lipsa purificarii si curaţirii îngrăşămintelor industriale din motive de costuri de
producţie; acestea contin metale si metaloizi toxici (arsenic, cadmiu, crom, cupru, plumb, zinc)
cu risc pentru  contaminarea solurilor apoi a alimentelor; 
        
-excesul de nitrati datorat superfertilizării cu îngraşaminte azotate în circuitul biosferei,
estimat la 9 milioane tone pe an si care se  acumuleaza în hidrosfera prin procesele de levigare a
solurilor degradate prin superfertilizare (folosirea abuzivă a îngrăşămintelor  azotate)

Folosirea abuzivă a îngrăşămintelor chimice are urmatoarele efecte negative:

-  modifică circuitul biogeochimic al azotului şi fosforului;
-  inhibă sau blochează reciclarea substanţelor organice şi a humusului; procesul
determina scăderea acestora, iar faptul se manifestă prin declinul complexului absorbant argilo-
humic;
- produce poluarea apelor subterane şi de suprafaţă şi prin aceasta induce scăderea
biodiversitatii ecosistemelor acvatice şi productivitatea lor biologică.

Din cantitatea totală de îngrăşăminte aplicate pe o suprafaţă agricolă, în masa vegetală se

regăsesc maxim 50%; restul rămane in sol sau este antrenat in apele subterane şi de suprafaţă.
Prin intermediul unor verigi ale lanţurilor trofice azotaţii din masa vegetală sunt preluaţi de
animale şi om. Prin procese metabolice azotaţii sunt transformaţi in azotiţi care au o mare
afinitate la hemoglobina, împreună cu care formează methemoglobina, produs stabil care reduce
drastic capacitatea de oxigenare a ţesuturilor.
Superfertilizarea cu îngrăşăminte fosfatice face ca excesul de fosfor antrenat an de an de
către apele continentale în lacuri si mări să ducă la fenomenul de eutrofizare care prin acţiunea sa
pe termen lung, acest fenomen face ca apele să fie din ce în ce mai sărace în oxigen, distrugând
în final fauna acvatică.

4
Poluarea cu pesticide si reziduuri ale acestora

Poluarea solului cu pesticide ocupă un rol important. Spre deosebire de alte substanţe
poluante, pesticidele sunt dispersate voit in mediul natural pentru a distruge anumiţi paraziţi ai
omului, animalelor domestice sau ai culturilor agricole.

Pesticidele moderne sunt in cea mai mare parte substanţe organice de sinteză. Ele sunt
destinate pentru distrugerea insectelor dăunatoare (insecticide), a ciupercilor fitofage (fungicide),
a buruienilor din culturi (ierbicide), a razoarelor (rodenticide) sau a nematodelor (nematocide).
Insecticidele de sinteza actuale se repartizează in trei grupe principale: organoclorurate, esteri şi
carbonaţi. Contaminarea solurilor şi a vegetaţiei cu pesticide are importante consecinţe asupra
speciilor şi biocenozelor.

Cu toate avantajele importante pe care le prezintă folosirea pesticidelor in agricultură

(cresterea producţiei, reducerea mâinii de lucru etc.) utilizarea lor pe scară largă şi in doze mari
şi repetate provoacă numeroase incovenienţe de ordin ecologic. Aplicarea lor provoacă o serie de
modificări in ecosistemele in care au fost introduse printre care se amintesc:

- prezintă un spectru de toxicitate foarte intens atât pentru organismele animale cât şi
pentru cele vegetale;

- grupa au un grad de selectivitate destul de redus şi se folosesc adeseori contra

populaţiilor şi nu contra indivizilor;

- efectul lor nu depinde de densitate deşi aplicare lor are in vedere densitatea; multe
dintre ele au un grad de persistenţâ ridicat in sol care poate fi de ordinul lunilor sau chiar al
anilor;

-  parte din pesticide se dispersează la distanţe foarte mari şi sunt incorporate in biomasă,
in apele oceanelor sau in sol.

- prin actiunea lor biologica, distrug nu numai organismele tinta, ci si unele utile;

- persistenta în mediu, acumularea unora dintre ele si penetrarea lor în lanturile trofice. 

5
 Aceste efecte pot fi de natură demoecologică adică cele care afectează populaţiile şi in
special densitatea acestora şi de natură biocenotică – cele care provoacă rupturi ale echilibrelor
biocenotice.

Fiind toxice pentru buruieni, boli şi dăunatori, pesticidele reprezintă un risc de nocivitate
pentru om, animale domestice, vânat şi păsari.
În acest scop se apelează la diverse procedee, cum sunt:

-   încorporarea în sol de cărbune activ;

- cultivarea de plante ( porumb, sorg ) care au capacitatea de a depolua solul de atrazin

prin absorbţie organică in sol in cantităţi mari;

- combaterea integrală a bolilor si dăunătorilor ca măsură de prevenire a poluării solului

cu pesticide.

Datorită riscurilor mari se recomanda utilizarea pesticidelor care respecta urmatoarele

reguli:

- să se utilizeze produsele cele mai putin toxice;

- să se evite introducerea în ecosistem a pesticidelor greu degradabile biologic, a celor cu

rezidualitate ridicată;

- să se evite folosirea produselor usor levigabile, care ajung mai repede în apa freatica;

Poluarea solului cu reziduuri zootehnice

Dejecţiile animale aplicate excesiv ca ingrăşămant afectează proprietăţile solurilor.

Acestea pot conţine NaCl, biostimulatori, uree, medicamente, agenţi patogeni, care produc
poluarea chimică şi biologică a solurilor, scad permeabilitatea şi pot difuza până la panzele de
ape freatice, transformându-le in focare de substanţe chimice, virusuri, etc. Tot din zootehnie pot

6
rezulta substanţe de igienizare a grajdurilor, care contribuie la poluarea solurilor şi apelor. În
privinţa calităţilor, dejecţiile de porcine deţin cantitaţile cele mai mari.

Pentru a putea fi utilizate in agricultură se analizează conţinutul lor de metale grele şi de

viruşi, mai ales că unii viruşi, cum sunt cei enterici pot persista şi 9 luni. Prin fermentaţie timp de
3 luni vară, sau 4 luni iarnă, dejectiile de porcine libere de agenti patogeni se transforma intr-un
ingrăşămant valoros, numit compost. Nămolurile din zootehnie se mai pot stoca 6 luni, înainte de
a fi utilizate pentru fertilizarea paşunilor, sau 3 luni pentru câmp, sau o lună pentru câmpul arat şi
îngrăşământat cu plante furajere.

Nămolurile separate din apele uzate provenite din zootehnie conţin substanţe organice.
Se pot aplica în agricultură numai dacă conţinuturile de metale grele şi nemetale sunt sub limitele
admise de standarde. Unele culturi, cum sunt cele de cartofi, morcovi pot suporta un conţinut mai
ridicat de metale grele, dar altele, cum este salata nu acceptă.

Agenţii patogeni din nămol pot persista în sol şi în legume. Ex: Salmonelele persistă 250
zile, Strectococus faecalis 80 zile, Ascaris ova peste 2000 zile. Nămolul se aplică cu o lună
înainte de însămânţare, pentru a da posibilitatea solului să reţină unii compuşi. La paşuni,
animalele sunt aduse după ce nămolul a fost spălat de ploaie de pe frunze şi iarbă. Plantele sunt
influenţate diferit de nămolul aplicat.

Aplicarea dejecţiilor zootehnice in doze excesive, care depaşesc cerinţele plantelor, poate
afecta negativ fertilitatea solului prin influenţa negativă pe care o are asupra stării fizice,
permeabilităţii, capacităţii de reţinere a apei, conţinutului de oxigen. În cazul aplicării dejecţiilor
in cantităţi mai mari, conţinuturile in săruri solubile din sol devin excesive şi pot împiedica
creşterea plantelor sau pot fi levigate in apele freatice.

7
 Poluarea atmosferei din cauza emisiilor de la motoarele cu ardere internă ale utilajelor
agricole.

Prin arderea motorinei se degajă CO 2 şi monoxid de carbon, carbon, oxizi de sulf, oxizi
de azot, precum şi alte substanţe, cum sunt anumite hidrocarburi aromatice. Substanţele din
gazele de ardere provoacă atât poluarea globală a atmosferei, cât şi poluarea locală. 

Dintre efectele poluante ale executării mecanizate a lucrărilor în agricultură, emisia de

CO2 constituie factorul poluant cel mai grav. Dioxidul de carbon rezultă inevitabil prin ardere şi
ajunge, după un anumit timp, în straturile superioare ale atmosferei, povocând, împreună cu alte
cantităţi de CO2 rezultat din activităţi din diferite domenii, la agravarea efectului de seră, cu
consecinţe negative serioase asupra climei globului. 

Căi de reducere a poluării din cauza emisiilor de CO2 

Principala cale de reducere a emisiilor de CO2 o constituie reducerea consumurilor de

combustibil.

8
 Reducerea consumurilor specifice de motorină la lucrări agricole mecanizate, poate fi
realizată prin: alegerea corectă a tehnologiilor, dând prioritate celor care necesită consumuri
reduse de energie, renunţarea la lucrări care nu sunt obligatorii şi nu aduc sporuri de producţie;
folosirea raţională a utilajelor de mecanizare, la capacitatea lor normală, evitarea subîncărcării;
întreţinerea şi reglarea corectă a motoarelor de tractor şi ale maşinilor agricole autopropulsate:
reglarea corectă a pompei de injecţie şi a injectoarelor, folosirea de filtre curate de aer şi de
combustibil.

La reducerea consumului de motorină în agricultură şi prin aceasta şi reducerea emisiilor

de CO2 contribuie atât măsurile tehnice, cât şi cele agrotehnice şi de management.

Poluarea mediului înconjurator cauzată de activitățile agricole din România

Agricultura practicată în Romania este în mare parte poluantă, iar fenomenul de poluare
este în mare măsură cunoscut de către specialistii în domeniul protecției mediului. 

Principalele aspecte ale poluării mediului înconjurator cauzate de activitățile agricole din
România pot fi rezumate în:

-  Evacuarea a câtorva milioane de metri cubi de ape uzate, neepurate sau incomplet
epurate, provenite de la complexurile de creștere în sistem industrial al porcilor, păsărilor și
bovinelor, în apele de suprafață și în rețeaua de desecare. La acestea se adaugă și infiltrarea
apelor uzate în adâncime, în cursul perioadei de stocare în iazuri, batale și bazine, cu afectarea
calității apelor freatice folosite ca sursă de alimentare cu apă potabilă în multe localităti rurale.

- Folosirea pe terenuri agricole, în scop dublu, a fertilizării și irigării, a nămolurilorși a

apelor uzate provenite de la crescătorii de animale, având conținut de săruri nocive si agenti
patogeni contaminanti pentru sol, plante, animale si on.

9
 - Administrarea pe terenurile agricole limitrofe complexurilor zootehnice a unor norme
exagerate de dejecții (peste 100 t/ha), la intervale de 2-3 ani, care depășesc cu mult nevoile
plantelor și determină acumularea de nitrați în furaje, precum și levigarea nitraților în apele
freatice.

- Folosirea îngrășămintelor chimice (îndeosebi cu azot) în doze mult prea mari și în

momente necorelate cu consumul în diferite faze de dezvoltare a plantelor cultivate. Adeseori,
aplicarea acestora se face pe terenul înghețat și cu strat gros de zăpadă, din care cauză, la topirea
bruscă și favorizat de panta terenului, ajung, prin spalare, în apele curgătoare utilizate ca surse de
apă potabilă.

- Aplicarea de produse chimice (pesticide), cu scopul combaterii bolilor, insectelor,

rozătoarelor, nematozilor și a buruienilor din culturile agricole și plantațiile pomi-viticole, de
către persoane slab instruite. Aplicarea unor cantități și concentrații prea mari, la momente
nepotrivite și prin folosirea unor produse cu grad ridicat de toxicitate și remanență îndelungată
are multiple efecte negative asupra plantelor, animalelor și omului. Nu sunt deloc de neglijat
aspectele legate de prepararea soluțiilor de pesticide, spălarea și deversarea în locuri nepermise a
soluțiilor rămase din aparatele și utilajele agricole folosite la administrarea lor.

-  Depozitarea necontrolată a gunoiului de grajd și lipsa bazinelor amenajate de colectare

a mustului de grajd de la animalele aparținătoare numeroaselor gospodării particulare au ca
efecte negative scurgerea acestora în firele de apă curgătoare, precum și infestarea cu nitrați a
apelor freatice.

- Degradarea stării fizice a solurilor (structură, porozitate, permeabilitate, rezistență la

arat) ca urmare a scăderii conținutului de materie organică și a traficului exagerat pe teren cu
utilaje agricole, la o umiditate necorespunzătoare a solului.

Concluzie

10
 În concluzie agricultura intensivă care utilizează cantităţi mari de pesticide, de
îngraşăminte afectează mediului. Exploatarea neraţională a terenurilor are efecte precum
degradarea solului si pierderea unor suprafete din circuitul agricol. Poluarea solului, a apelor,
fragmentarea habitatelor si pierderea vietii salbatice sunt de cele mai multe ori consecintele unor
practice agricole inadecvate, iar omul ar trebui sa tină seama de efectele pe care le produce
asupra mediului Din această cauză se promovează întoarcere la agricultura traditională dar
mecanizată. Şi Uniunea Europeană prin politica Agricolă comună promovează agricultura
durabilă. Dar din cauza creşterii populaţiei, implicit creşterea nevoii de hrană, agricultura se va
confrunta în anii ce urmează cu o mare provocare: să asigure mancare pentru populaţie dar să nu
polueze mediul incojurator.

Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultur%C4%83

http://www.icpa.ro/Coduri/Optimizarea_lucrarilor_solului_pentru_mentinerea_unei_bune_stari_
agrofizice_a_solului.pdf

http://blogoenciclopedia.blogspot.ro/2012/12/poluarea-mediului-inconjurator-
cauzata.html

http://www.precis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=75

11