CAPITOLUL V

FOTOSINTEZA

Fotosinteza constituie procesul fiziologic de sinteză a substanţelor organice din

substanţe minerale, cu ajutorul pigmenţilor fotosintetici şi a energiei luminoase, cu
eliberare de oxigen.
CO2 + H2O + săruri minerale → substanţe organice+ O2
Fotosinteza este unul dintre cele mai importante şi complexe fenomene din natură,
de care depinde însăsi existenţa vieţii pe planeta Pământ.
5. 1. Pigmenţii fotosintetici (asimilatori)
Fotosinteza are loc în celulele organelor verzi, expuse la lumină. Acestea conţin în
cloroplaste un complex de pigmenţi fotosintetici (asimilatori): pigmenţii clorofilieni, verzi
(clorofila a şi clorofila b) şi pigmenţii carotenoizi, galbeni (carotina şi xantofila).
5.1.1. Extragerea pigmenţilor fotosintetici

Experienţa. Metoda extragerii pigmenţilor fotosintetici în solvenţi

organici
Principiu. Pigmenţii fotosintetici din cloroplaste sunt insolubili în apă. Extragerea
lor se face prin solubilizarea, la rece sau la cald, în diferiţi solvenţi organici (acetonă,
alcool etilic, alcool metilic, alcool butilic, cloroform), obţinându-se soluţia brută de
pigmenţi.
Dispozitive: balanţă tehnică.
Materiale necesare: frunze proaspete sau uscate de la diferite specii de plante (în
special urzică), mojar cu pistil, flacon Erlenmayer, pâlnie de sticlă, cilindru gradat, hârtie
de filtru, alcool etilic 90%.
Modul de lucru. Se cântăresc 5 g de frunze proaspete sau 2 g de frunze uscate şi se
mojarează adăugându-se 1-2 picături de apă, cu rol de desfacere a pigmenţilor de pe
substratul proteic.
Se adaugă 25 ml alcool etilic, fracţionat în 2-3 reprize, mojarând în continuare. După
omogenizare, se filtrează amestecul printr-o hârtie de filtru uscată.
Pentru determinările cantitative se utilizează o pompă de vid care extrage întreaga
cantitate de pigmenţi, iar ţesutul rămâne incolor.
Interpretarea. Prin distrugerea integrităţii celulelor, solventul organic solubilizează
şi extrage pigmenţii din cloroplaste. Prin filtrare, se obţine extractul alcoolic de pigmenţi,
numit şi soluţie brută de clorofilă.
! În afară de extragerea la rece, se poate face şi extragerea la cald, prin fierberea
frunzelor în alcool etilic 90%, la flacără mică într-un balon Erlenmayer prevăzut cu
refrigerent. În acest mod extragerea pigmenţilor se face total, până la decolorarea frunzelor.
Durata experienţei: 20 minute.
5.1.2. Separarea pigmenţilor fotosintetici
Separarea calitativă şi cantitativă a pigmenţilor fotosintetici din frunze se bazează
pe gradul diferit de solubilitate în anumiţi solvenţi organici şi pe gradul diferit de adsorbţie
a pigmenţilor pe hârtie de filtru sau pe unele materiale inerte, insolubile în solvenţi
organici.
A) Metode bazate pe solubilitatea diferenţiată a pigmenţilor în solvenţi
organici

Experienţa. Metoda Sorby Krauss

Principiu. Metoda constă în separarea pigmenţilor din soluţia alcoolică de pigmenţi,
pe baza solubilităţii diferenţiate în alcool şi benzină .
Materiale necesare: extract alcoolic de pigmenţi, eprubetă, pipete, benzină.
Modul de lucru. Într-o eprubetă se toarnă 3 ml soluţie alcoolică de pigmenţi şi se
adaugă 5 ml benzină. După agitare puternică, amestecul se lasă în repaus pe un stativ.
Se constată separarea a două straturi distincte: stratul superior de culoare verde,
conţine clorofila a şi b şi carotina în benzină, iar stratul inferior de culoare galbenă-verzuie
conţine xantofila în alcool (fig. 50). Pentru a favoriza separarea celor două straturi, se vor
adăuga 1-2 picături de apă, care diluează alcoolul şi reduce miscibilitatea cu benzină.
 Fig. 50 Separarea pigmenţilor prin metoda Sorby -Krauss

Interpretarea. Separarea xantofilei de ceilalţi pigmenţi din extractul alcoolic a fost

posibilă pe baza solvirii diferenţiate a componentelor în alcool sau în benzină.
Durata experienţei: 15 minute.

Experienţă. Metoda K.A. Timiriazev de separare a pigmenţilor

carotenoizi de cei clorofilieni
Principiu. Metoda constă în separarea pigmenţilor verzi de cei galbeni din extractul
alcoolic de pigmenţi, pe baza saponificării ireversibile a clorofilelor.
Materiale necesare: extract alcoolic de pigmenţi, eprubete, pâlnie de sticlă, hârtie
de filtru, alcool etilic, soluţie de hidroxid de bariu N/10.
Modul de lucru Într-o eprubetă se toarnă 5 ml extract alcoolic de pigmenţi şi 5 ml
soluţie de Ba(OH)2 N/10. Se lasă amestecul pe stativ 30 minute, agitând la anumite
intervale, apoi se filtrează. Pe hârtia de filtru rămân toţi pigmenţii, care au precipitat în
prezenţa Ba(OH)2, clorofila trecând în stare saponificată.
Pâlnia cu filtru se trece pe o altă eprubetă şi se toarnă 3 ml alcool etilic, cu care se
spală precipitatul. În prezenţa alcoolului, sunt solubilizaţi pigmenţii carotenoizi, pigmenţii
clorofilieni rămân saponificaţi în stare ireversibilă, de precipitat, sub formă de săruri de Ba
ale acizilor clorofilinici a şi b (clorofilă saponificată). În filtratul de culoare galbenă trec
carotina şi xantofila dizolvate în alcool.
Peste filtrat se adauga 5 ml de benzină şi se agită puternic. După 1-2 minute, se
separă două straturi distincte: stratul superior de benzină, de culoare galbenă-portocalie
conţine carotina, iar stratul inferior de alcool, de culoare galben-verzuie conţine xantofila.
Interpretarea În prezenţa hidroxidului de bariu are loc precipitarea ireversibilă a
pigmenţilor clorofilieni în procesul de saponificare, ceea ce permite separarea pigmenţilor
carotenoizi (carotina şi xantofila), funcţie de solvirea lor diferenţiată în alcool şi benzină.
Durata experienţei: 45 minute.
B. Metode bazate pe adsorbţia diferită a pigmenţilor pe medii inerte

Experienţa. Metoda cromatografiei pe hârtie

Principiul. Metoda constă în separarea pigmenţilor din extractul alcoolic pe baza
adsorbţiei diferenţiate pe hârtia cromatografică, sub acţiunea unui amestec dizolvant.
Materiale necesare: vas cilindric de cromatografie, amestec dizolvant din solvenţi
organici (30 părţi benzină + o parte acetonă + 0,3 părţi alcool metilic), extract alcoolic de
pigmenţi, pipetă gradată sau baghetă, hârtie cromatografică tip Whatmann sau Schleicher-
Schull.
Modul de lucru. Se taie fâşii de hârtie cromatografică cu lungime de 25 cm şi lăţime
de 3 cm. La unul din capete, se taie fâşiile sub formă de unghi ascuţit şi se trasează cu
creionul o linie transversală la 3 cm de vârf. Pe această linie, care constituie zona de start,
se picură în picături succesive, folosind o pipetă gradată cu vârf fin sau o baghetă, extract
alcoolic de pigmenţi, astfel ca lăţimea spotului (petei) să nu depăşească 1 cm.
După depunerea întregii cantităţii de soluţie pe linia de start şi evaporarea solventului,
se introduce cromatograma într-un vas cilindric de cromatografie ce conţine un strat de 2-
3 cm din amestecul dizolvant (benzină + acetonă + alcool metilic). Se închide vasul de
cromatografie fixând cromatograma în poziţie verticală şi se lasă în repaus timp de 30
minute. Prin închiderea cilindrului, în interior se formează o atmosferă saturată în vaporii
solvenţilor organici din amestecul dizolvant. Treptat, se constată că solventul din vas
migrează în sens ascendent, antrenând pigmenţii fotosintetici. Aceştia sunt separaţi pe
hârtia cromatografică, funcţie de gradul diferit de adsorbţie pe moleculele de celuloză.
Benzile de adsorbţie observate de jos în sus prezintă următorii pigmenţi: clorofila b de
culoare verde-gălbuie, clorofila a de culoare verde-albăstruie, xantofila de culoare
galbenă-verzuie şi carotina de culoare galbenă-portocalie.

Fig. 51. Separarea pigmenţilor prin metoda cromatografiei pe hârtie

Interpretarea. Adsorbţia diferenţiată pe hârtia cromatografică, sub acţiunea unui
solvent organic dă posibilitatea separării în benzi distincte a pigmenţilor din extractul
alcoolic brut pe baza diferenţei de Rf ( run front - front de fugă), care reprezintă distanţa
parcursă de fiecare component al amestecului, de la linia de start.
Durata experienţei: 45 minute.