Bilantul hidric al plantelor

Indrumator stiintific: Prep.drd.ing. Popescu Adina Conf.dr.biolog. Fetecau Maria Studenti:

INTRODUCERE
VIATA IN PAMANT SI IN ATMOSFERA- prezinta o provocare formidabila pentru pamantul plantelor. Pe de o parte atmosfera este sursa CO2 ce este necesar pentru fotosinteza,dar pe de alta parte atmosfera este relativ uscata si poate deshidrata planta. Pentru a satisface cereri contradictorii maximizarea CO2 absoarbe in timp ce limiteaza pierderile de apa,plantele au evoluat adaptandu-se pentru a controla pierderea de apa din frunze.

I. APA DIN SOL

Continutul de apa si rata de circulatie a apei in sol depind intr o mare masura de tipul de sol si de structura solului. Atunci cand un sol este puternic udat de ploaie sau de irigatii apa este filtrata gravitational prin spatiile dintre particulele de sol. Apa in sol poate exista ca o pelicula aderenta la suprafata particulelor de sol sau poate umple intregul canal intre particule.

 In solul nisipos spatiile dintre particule sunt atat de mari incat apa tinde sa se scurga si sa ramana doar in particulele de suprafata si la intersectiile dintre particule. In solul lutos canalele sunt suficient de mici si apa nu se scurge din ele .Umiditatea care dispune de capacitatile solului este numita domeniul capacitatii. Acesta este continutul de apa al solului dupa ce a fost saturat cu apa si i s-a permis scurgerea excesului de apa.Solul lutos sau solul cu un continut ridicat de humus are un domeniu de mare capacitate. La cateva zile dupa ce a fost saturat poate retine 40% din volumul apei pe cand solul nisipos poate retine 3% din volumul apei dupa saturatie.

II. Circulatia apei in corpul plantei

II.1. Absortia apei de catre radacina

Contactul dintre suprafata de radacina si sol este esentiala pentru absorbtia apei de catre radacina.Acest contact poate fi usor rupt cand solul este deranjat.Acesta este motivul pentru care rasadurile nou transplantate si plantele au nevoie sa fie protejate de piederile de apa inca din primele zile de transplantare.

Circuitul apei prin radacina

Cand apa vine in contact cu suprafata radacinii, transportul apei devine mai complex. De la epiderma la endoderma radacinii sunt 3 cai prin care apa poate circula:apoplastica,transmembranara si simplastica.

 1.Pe calea apoplastica, apa circula excusiv prin peretele celular fara sa traverseze vreo membrana. 2.Calea transmembranara este calea pe care apa o urmeaza cand intra in celula pe o parte si iese pe cealalta parte. Pe acest drum apa traverseaza cel putin 2 membrane pentru fiecare celula in drumul sau. 3.Pe calea simplastica, apa este transportata de la o celula la alta prin plasmodesma. Aceasta cale e formata din intreaga retea de citoplasma celulara interconectata cu plasmodesma.

Apoplastul este important pentru circuitul ascendent al apei in radacinile tinere de porumb.La nivelul endodermei circulatia apei prin apoplast este obstructionata de banda Casparian. Aceasta este o banda de pereti celulari radiali in endoderma care este impregnata cu o substanta ceroasa, hidrofoba numita suberina. Un alt mod de a intelege circulatia apei prin radacina este de a considera radacina singura cale ce are proprietatea de ghidaj hidraulic

Acumularea solutiilor de xylem poate genera presiunea radacinii

Plantele pot dezvolta un fenomen capresiunea in radacina .De exemplu daca tulpina unui rasad tanar este taiata chiar deasupra solului, adesea ciotul poate elimina prin taietura seva timp de mai multe ore. Presiunea din radacina se produce cand potentialul de apa din sol este mai mare si rata transpiratiei este scazuta.Cand rata transpiratiei este inalta, apa este condusa atat de repede spre frunze si pierduta in atmosfera incat nu se dezvolta niciodata o presiune pozitiva in xylem.

Plantele care dezvolta o presiune in radacina produc frecvent picaturi de lichid pe marginile frunzelor,un fenomen cunoscut sub numele de gutatie.Presiunea pozitiva in xylem produce secretia sevei prin pori specializati care sunt asociati cu terminatiile nervurile de la marginea frunzelor.

.Picaturile de roua pe care le putem vedea pe varfurile frunzelor de iarba dimineata sunt de fapt picaturi de gutatie ,eliminate prin acesti pori specializati.Gutatia se observa cel mai mult cand transpiratia este suprimata si umiditatea relative este mare cum este in timpul noptii.

II.2.TRANSPORTUL APEI PRIN XYLEM

La majoritatea plantelor xylemul constituie cea mai lunga cale de transport a apei. La o planta de 1m inaltime mai mult de 99,5% din calea de transport a apei prin planta este in interiorul xylemului si in arborii inalti. Xylemul reprezinta un procent mare din transport.

Elementele Xylemului
Celulele conducatoare din xylem au o anatomie specializata care le permite sa transporte mari cantitati de apa cu mare eficienta. Exista 2 tipuri importante de elemente in xylem:traheide si elementele gazda.Elementele gazda se gasesc numai in angiosperma, un mic grup de gimnosperme numite Gnetales si probabil in cateva ferigi.Traheidele sunt prezente atat in angiosperme cat si in gimnosperme, la fel ca si in ferigi si in unele grupuri de plante vasculare.Maturarea tracidelor si elementelor gazda implica moartea celulei .Astfel celulele conducatoare de apa nu au membrane si organite .Ce ramane este peretele celular ingrosat care formeaza tuburi goale prin care apa poate curge cu o rezistenta relative mica.

II.3.CIRCULATIA APEI DE LA FRUNZA IN ATMOSFERA

Dupa ce apa s-a evaporat din suprafata celulara in spatial aerului intercelular,difuziunea este principala metoda a unei miscari a apei in afara frunzei.

Cuticula de ceara care acopera suprafata frunzei este o bariera eficienta a circulatiei apei. S-a estimat ca doar 5% din apa pierduta din frunze evadeaza(se strecoara)prin cuticula In drumul sau de la frunza spre atmosfera apa este extrasa din xylem in peretii celulari ai mezofilei,unde este evaporate in spatiile aerobe ale frunzei.

Vaporul de apa este imprastiat in aer.

Difuziunea in lichide este inceata si eficienta doar pana la dimensiuni celulare. Timpul mediu necesar ca molecula de apa sa evacueze din frunza e aprox 0.042secunde,astfel vedem ca difuziunea e adecvata pt ca vaporul de apa sa treaca prin faza de gaz a frunzei.

Pierderea apei este de asemenea realizata de catre rezistenta curentului de apa

Un alt factor important care guverneaza pierderea apei din frunza este rezistenta difuzionala a procesului de transpiratie care consta in 2 componente variate: 1.Rezistenta asociata cu difuziunea din porul stomatal. 2.Rezistenta in urma.

Controlul stomatal al transpiratiei frunzei si fotosinteza frunzei

Deoarece cuticula care acopera frunza este aproape impermeabila la apa majoritatea transpiratiei frunzei rezulta din difuziunea vaporului de apa prin porul stomatal.Schimbarile in rezistenta stomatala sunt importante pt regularizarea pierderii apei din planta si pt controlul ratei CO2necesar pt sustinerea fixarii acestuia de a lungul fotosintezei.Toate plantele se confrunta cu cereri competitive de preluare a CO2din atmosfera in timp ce se limiteaza pierderea apei

Peretii celulari ai celulei gazda au trasaturi specializate

Celulele gazda pot fi gasite in frunzele plantelor vasculare si sunt prezente in organele plantelor primitive ca licheni si muschi .Celulele gazda au o diversitate morfologica considerabila,dar putem distinge doua mari tipuri:unul e tipic ierbii si alte cateva monocotiledonate cum sunt palmierii:celalalt e gasit in toate dicotiledonatele,in multe monocotiledonate si in muschi,ferigi si in gimnosperme.In iarba celulele gazda au caracteristica forma de rinichii,ce se termina cu bulbi.

REZUMAT
Apa este viatala pentru existent noastra si a mediului inconjurator Pamantului plantelor se confrunta cu o problema letala privind pierderile de apa in atmosfera.Aceasta problema este agravata de suprafata mare de frunze,energia radiant a ridicata a acestora si nevoia lor de a absoarbe CO2.Totusi este un conflict intre nevoia conservarii apei si nevoia asimilarii CO2. Nevoia pentru a rezolva acest conflict vital determina mult din pamantul plantelor: 1.Un sistem alternative pentru a extrage apa din sol 2.Cale de rezistenta scazuta prin xylemul elementelor gazda si tracheids pentru a adduce apa in frunze. 3.O cuticula hidrofoba acoperind suprafetele plantelor pentru a reduce evaporarea 4.Stomata microscopic pe suprafata frunzelor pentru a permite schimbul de gaze. 5.Celule gazda pentru a regula diametrul deschiderii stomatale