ÎNCRENGĂTURA ANNELIDA

VIERMII INELAȚI
CARACTERIZAREA GENERALĂ A VIERMILOR INELAŢI

Această încrengătură cuprinde animale cu corpul împărţit în segmente sau metamere, dispuse într-o serie
liniară, separate în interiorul corpului prin pereţi transversali sau disepimente.
Sunt forme libere.
Se cunosc 8700 de specii din care majoritatea trăiesc în mări, altele în ape dulci, iar o parte sunt terestre.
Corpul este lung, cilindric sau slab turtit dorso-ventral.
Dimensiunile lor sunt cuprinse între 0,2 mm şi 3 m, iar numărul metamerelor se poate ridica până la 800.
Culoarea corpului este foarte variată, de la formele alburii sau brune întunecate, până la cele verzi sau roşii
strălucitoare.
Metameria primitiv homonomă devine heteronomă chiar de la polichetele erante şi se accentuează la cele
sedentare şi hirudinee.
    Cavitatea corpului este formată din saci celomici, aşezaţi câte o pereche în fiecare metamer.
    Aparatul excretor este reprezentat prin metanefridii, câte o pereche în fiecare segment.
    Aparatul circulator este constituit din două vase longitudinale, unul dorsal şi altul ventral, legate
între ele prin vase colaterale, metamerice.
    Respiraţia este tegumentară şi branhială.
    Sistemul nervos scalariform este constituit dintr-un ganglon suprafaringian şi ganglioni ventrali, câte
o pereche în fiecare metamer, legaţi prin conective (ganglioni succesivi) şi prin comisuri (ganglioni
simetrici).
    Dezvoltarea este directă la formele terestre şi de apă dulce, iar la cele marine prin metamorfoză.
CLASIFICAREA VIERMILOR INELAŢI
Încrengătura Annelida cuprinde trei clase
1.Clasa Polychaeta
2.Clasa Oligochaeta
3.Clasa Hirudinea
CLASA POLYCHAETA
Polichetele sunt considerate cele mai
primitive anelide, grupul cuprinzând mai ales
specii marine, libere, răpitoare, detritivore,
sau sedentare, microfage. Talia acestor
anelide variază de la câţiva milimetri până la
circa 20 - 30 cm. Corpul este cilindric, puțin
turtit dorso-ventral, alcături din trei regiuni:
cap, trunchi și pigidiu. Polichetele sunt
animale segmentae, cu lungimea corpului
între 1 mm și 3 m. Fiecare segment posedă
parapodii purtătoare de cheți. Parapodiile
sunt specializate în locomoție, unele prezintă
branhii respiratorii.
Nereis diversicolor, o specie larg
răspândită în mările din jurul Europei.
Atinge cel mult 10 cm lungime, lăţimea fiind
de circa 3 - 4 mm.
 În dezvoltarea ontogenetică a acestor animale,
din ou apare o larvă numită trocoforă.

Legenda: 1-ganglion nervos, 2-smoc de cili, 3-inel de cili superior, 4-inel de cili inferior, 5-
mezoderm, 6- blastopor, 7-protonefridie, 8-tub digestiv, 9-gura, 10-blastocel
CLASA OLIGOCHAETA
Cuprinde 2400 de specii de anelide la care nu se observă un cap distinct, au rar apendice cefalice şi
ochi. Pe corp nu există parapode, iar cheţii sunt puţini şi prinşi direct de piele. Oligochetele sunt
animale hermafrodite, prevăzute cu clitellum. Trăiesc în ape dulci sau sunt terestre.
În perioada de reproducere, are loc acuplarea, care parcurge mai multe faze.
Cea mai mare parte a speciilor de oligochete sunt acvatice, existând însă şi multe specii tericole,
pe soluri umede sau în mediul subteran. Speciile marine sunt relativ puţine şi se apreciază că ele
provin din foste forme dulcicole readaptate la viaţa în mediul marin.
Speciile acvatice sunt de cele mai multe ori bentale, unele dezvoltându-se pe substrat fital. Puţine
specii înoată în masa apei.
In ce priveşte regimul de hrană, cele mai multe oligochete sunt detritivore. Unele specii
tericole consumă frunze putrezite pe care le trag în galerii. O serie de specii acvatice sunt
răpitoare Chaetogaster, Agriodrilus vermivorus; de asemenea, există şi specii microfage iar altele
sunt parazite la unele crustacee acvatice (Cirrodrilus).
CLASA OLIGOCHAETA
Reprezentantul caracteristic al oligochetelor este
Lumbricus terrestris (Râma)
- Trăiește în galerii subterane și iese la suprafață pământului

numai noaptea când e răcoare.

- forma cilindrică, ascuțit la ambele capete, anterior prezintă
orificiul bucal și posterior, mai gros, cel anal
- este acoperit cu o piele subțire, umedă, bogată în vase de
sânge și mucus(face pielea alunecoasa și o protejează de
uscaciune)
- sub piele se află mușchii corpului (longitudinali și circulari)
- este alcătuit din inele, despărțite la exterior prin șanturi
circulare, cărora in interior le corespund pereți despărțitori
- pe partea ventrală a fiecarul inel se gâsesc 8 peri tari
( cheți), indreptați cu vârful către partea posterioară
împiedicând alunecarea râmei înapoi
LUMBRICUS TERRESTRIS-ANATOMIE
Aparatul digestiv
-orificiul bucal
- tub digestiv
-orificiul anal
Hrănirea: se hranește cu substanțe hrănitoare din sol. Când sapă galerii, ea inghite prin
orificiul bucal pământul bogat în substante hranitoare, reține substanțele nutritive care
sunt digerate în tubul digestiv, iar restul de pământ este eliminat în exterior prin orificiul
anal.(contribuind la afânarea solului= „pluguri biologice” Ch. Darwin)
Aparatul respirator – lipsește
Respiratia: respira prin pielea umeda si bogat vascularizata( tegumentară)
Aparatul circulator Apare pentru prima dată . Este de tip închis( sângele circulă numai
prin vase.)
- vase de sange: vasul dorsal si vasul ventral, legate intre ele prin vase circulare(cate unul pt
fiecare inel)
- sângele este de culoare roșie
LUMBRICUS TERRESTRIS-ANATOMIE
Aparatul excretor de tip metanefridial
- prin tuburi prevăzute la un capat cu o pâlnie ciliată, iar la celalalt capăt se deschide
la exterior printr-un por situat in inelul următor
Sistemul nervos
este de tip ganglionar, poziționat ventral
- ganglionii din fiecare inel sunt legați si cu ganglionii din inelul vecin
Sistemul reproducator
- organism hermafrodit
- se inmulțesc prin ouă
- organele de inmulțire se află in treimea anterioară a corpului
- indivizii fac schimb de spermatozoizi, iar ouăle sunt depuse intr-un manșon
format din mucus intărit=cocon, din care ies râme mici
- au capacitatea de a se regenera
STRUCTURA INTERNĂ LA LUMBRICUS TERRESTRIS
LUMBRICUS TERRESTRIS-LOCOMOȚIE
 Locomoţia la râmă se face prin târâre.Corpul se subţiază,
înaintând cu partea anterioară prin contracţia muşchilor
circulari;partea posterioară se apropie de cea anterioară prin
contracţia musculaturii longitudinale.
CLASA HIRUDINEA
Cele peste 300 de specii de hirudinee reprezintă un grup de
anelide clitelate, apropiate sistematic de oligochete,
specializate pentru hematofagie şi ectoparazitism.
Segmentarea externă nu corespunde cu cea internă -
cuticula este fals inelată, iar numărul segmentelor veritabile
este mult mai mic decât inelele care apar la exteriorul
corpului.
Clitellumul este slab evidenţiat, marcant doar în perioada
de reproducere.
La extremităţile corpului există două ventuze - una bucală,
la nivelul căreia se deschide orificiul bucal - şi cealaltă
anală, de fixare, situată ventral faţă de orificiul anal. La
unele specii, porţiunea anterioară este alungită, diferenţiată
într-o trompă musculoasă, exertilă. La altele, faringele
prezintă anterior fălci chitinoase cu rol de a perfora
tegumentul gazdei.
Parapodele lipsesc, ca şi cheţii - motiv pentru care clasa
Hirudineea este denumită şi Achaeta.
CLASA HIRUDINEA
 Reprezentantul caracteristic al clasei Hirudinea
este Hirudo medicinalis(lipitoarea).
 Caracteristic hirudineelor sunt fălcile chitinoase cu zimţi pe
margine şi glandele salivare, care secretă hirudina, o substanţă
cu rol anticoagulant.
IMPORTANȚA VIERMILOR INELAȚI

Anelidele terestre săpând galerii și hrănindu-se cu

pământ ,sunt de mare importanță în agricultură ,
optimizând oxigenarea , umiditatea , p H-
ul,compoziția solului .
Râmele contribuie la descompunerea frunzelor
căzute toamnă după toamnă, participând astfel la
circuitul materiei ăn natură.