LICHENII

Lichenii sunt un grup aparte de organisme, rezultate în urma

conviețuirii permanente dintre o ciupercă (ascomicetă sau mai rar o
bazidiomicetă) și o algă verde sau o algă albastră. Au nutriție
saprofită. Corpul vegetativ rezultat (talul) este total diferit morfologic,
structural și fiziologic față de cei doi parteneri care participă la
simbioză.
Lichenii sunt un grup specific de organisme inferioare. Corpul lor e de
dimensiuni mici și poate avea diferite forme. Deosebim licheni
crustacei, strâns lipiți de substrat, frunzoși sau foliacei și arborescenți,
fixați de substrat cu baza. Se cunosc peste 20000 de specii de licheni,
care cresc pe scoarța copacilor, pe pământ, pe stânci golașe. La
exterior lichenii par a fi un singur organism, în realitate însā prezintă o
conviețuire a douǎ organisme - alga verde sau albastrǎ unicelularǎ și
ciuperca pluricelularǎ.
Lichenii sunt utilizați ca materie primă în diferite ramuri industriale:
farmaceutică, alimentară, chimică. Utilitatea lor se datorează
numărului foarte mare de substanțe chimice pe care le formează în
cadrul proceselor metabolice, substanțe cunoscute sub numele de acizi
lichenici (termen impropriu deoarece, cu toate că majoritatea acestor
substanțe au o reacție acidă, ele nu au compoziția acizilor). Datorită
sensibilității lor deosebite, lichenii constituie indicatori valoroși ai
gradului de poluare al atmosferei ca și ai unor condiții ecologice
staționare.
Exemple de licheni:
1. Cladonia rangiferina (lichenul renului)
2. Cetraria islandica (lichenul de islanda)
3. Parmelia furfuracea
4. Usnea barbata (matreata bradului)

Matreata bradului este un lichean

simbiont, care se dezvolta pe arborii de
conifere, intalnit in Europa, America de
Nord, Canada si Asia. In Romania apare in
padurile de brad si molid din regiunile
montane. Este un lichean cu talul
fruticulos, de culoare verde- cenusiu,
pendular, cu numeroase ramificatii lungi.
Se fixeaza pe planta simbionta prin
intermediul unui disc. Apotecile sale sunt
lungi si ciliate. Printre elementele chimice
din compozitia plantei se numara: acidul ursinic, taninul, polifenoli,
substante amare, saruri minerale, etc. Extractele obtinute din aceasta
specie au actiune antibiotica, antibacteriala si antigripala. Matreata
bradului se foloseste in cazul brontitelor, pneumoniilor, a infectiilor
interne sau externe produse de ciuperci, bacterii gram positive, etc.
Mușchi de piatră (Cetraria islandica) este un lichen din familia
Parmeliaceae, cunoscut sub denumirile populare de: mușchi de munte,
mușchi creț, jeleghin de munte. Mușchiul de piatră este un lichen cu
tal fructiculos (sub forma unei tufe de mici dimensiuni), erect, de
culoare brun-închis cu pete albe și înalt de până la 10 cm, divizat în
mai mulți lobi. Este răspândit pe stâncile și platourile din zona alpină
expuse vânturilor puternice, în jnepenișuri și locuri foarte uscate. Pe
teritoriulm românesc, este frecvent întâlnit în Munții Făgărașului,
Munții Retezat, Munții Parâng, Banatului, Țarcului.
În scopuri medicinale se folosește planta Lichen Islandicus (întregul
tal) recoltată începând din aprilie și până în octombrie-noiembrie, pe
vreme uscată.
 MUSCHII

Mușchii sau briofitele, sunt plante inferioare din încrengătura

Bryophyta, care cuprind aproximativ 12.000 de specii. Ei sunt
răspândiți pe tot globul, începând cu zonele calde și ploioase tot
timpul anului, cum este zona ecuatorială și sfârșind cu zonele
caracterizate prin temperaturi extrem de scăzute, cum sunt zonele
polare. În toate zonele climatice ei preferă biotopurile umede.
Mușchii au corpul vegetativ lipsit de vase conducătoare adevărate,
numit tal cormoid .
Organele de reproducere sexuată, anteridia și arhegonul, sunt
pluricelulare, iar ciclul vital este haplodiplofazic.
Mușchii au corp alcătuit din două generații subordonate: gametofitul
dominant (mușchiul propriu zis) și sporofitul mărunt.
Clasificare:
 Muschi infereriori
 Muschi superiori
Mușchii inferiori mai păstrează multe caractere specifice algelor.
Corpul vegetativ, este un tal lamelar care se fixează în sol cu ajutorul
rizoizilor monocelulari.
Superioritatea față de alge o
dovedește prezența epidermei la
suprafața talului, a țesuturilor
parenchimatice, cu rol asimilator
și de depozitare. Din mușchii
inferiori face parte Fierea
pământului (Marchantia
polymorpha) care trăiește în
locurile permanent umede, lângă
izvoare și fântâni.

Mușchii superiori au corpul

vegetativ - un tal cormoid, format
din tulpiniță, frunzulițe și rizoizi
pluricelulari, care sunt analoage
cu organele vegetative ale
plantelor vasculare. Exemplu este
Mușchiul de pământ (Politrichum
commune).Înmulțirea mușchilor
se face asexuat prin spori și sexuat prin celula ou sau zigot.

Importanta muschilor:
 Mușchii sporesc pătura de humus de pe stânci;
 Protejează solul împotriva eroziunii;
 Turba, care se formează în locurile mlăștinoase din resturile
parțial descompuse ale mușchiului de turbă (Sphagnum), este
utilizată ca îngrășământ organic, combustibil, material izolant.