CIUPERCILE

 Filum Micophyta(Fungi)

Regnul Fungi sau Mycota este alcătuit din organisme eucariote, având un aparat
unicelular (gimnoplast, plasmodiu, dermatoplast, sifonoplast) sau pluricelular, dar
nediferențiat în organe vascularizate. Organismul Fungilor este format din miceliu
constituit din hife. Structura celulei este de tip eucariot și are particularitățile
următoare:
 membrana celulară (când există) este alcătuită din micoceluloza sau micozina;
 adesea, membrana este impregnată cu chitină, caloză etc;
 plastidele lipsesc complet;
 conține substanțe de rezervă: glicogen și picături de grăsime;
 în celule se află: citoplasmă, vacuole, unul sau mai mulți nuclei în funcție de
grupa sistematică, apoi ribozomi, reticul endoplasmatic, condriozomi, etc.

Caracteristici generale ale încrengăturii Eumycota.

 Organisme eucariote;

 majoritatea sunt pluricelulare;

 organisme heterotrofe;
 populează orice mediu;
 inmultirea prin spori;
 creștere continuă;
 prezența peretelui celular;
 prezența chitinei în cadrul peretului celular;
 formarea ureei;
Arealul și condiții ale ei de trai.
Ciupercile pot popula aproape orice mediu de trai, cu respectarea anumitor condiții:

 prezența substratului organic;

 lipsa luminozității prea mari;
 temperatură ridicată;
 umezeală destulă.

Utilizarea în economie:
Ciupercile participă la circuitul substanțelor în natură, la formarea humusului în
sol. În activitatea economică a omului ciupercile joacă rol atât pozitiv, cât și negativ.
Rol pozitiv au drojdiile, utilizate la obținerea alcoolului, vinului, berii, cvasului și la
prepararea pâinii ca produs alimentar, în scopuri curative și ca adaos în hrana
animalelor. în alimentație sunt folosite pe larg ciupercile cu pălărie.

Ciuperci ca produse alimentare

Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată. Între altele conțin proteine vegetale, cele mai
multe vitamine (vitamina A, B1-B9, B12, vitamina C, vitamina D, vitamina E, vitamina K),
mineralele (calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, seleniu, sulf), oligoelementele cupru, fier,
fluor, iod, mangan, zinc precum și aminoacizii (ca de exemplu acid aspartic, acid glutamic,
alanină, arginină, izoleucină, lizină. În același timp, ele conțin puține glucide și grăsimi și, prin
urmare, sunt sărace în calorii.
 Ciuperci otravitoare
În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci
basidiomicete din care peste 200 sunt sigur otrăvitoare, dar numai câteva provoacă
intoxicații mortale. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt Amanita
phalloides, Cortinarius orellanus și Cortinarius rubellus.
Unele ciuperci sunt alergice toxice numai pentru anumite persoane, ca de
exemplu, Paxillus involutus sau Tricholoma equestre sin. Tricholoma flavovirens. Alte
ciuperci cauzează prin consum mutații genetice ca Lyophyllum connatum.

AMANITA PHALLOIDES

Cortinarius orellanus
 Paxillus involutus

Lyophyllum connatum.
Hranirea
Deoarece ciupercile nu au clorofila in componenta lor, ele nu isi pot produce propria
hrana. Din aceasta cauza ele se hranesc cu ceea ce se numeste hrana organica,
adica hana ce a fost preparata in prealabil de o planta sau un animal viu. Ciupercile
folosesc enzime pentru a transforma hrana intr-un lichid. Nutrientii lichizi sunt apoi
absorbiti in ciuperca si folositi pentru a furniza energie.
Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante
deoarece, spre deosebire de acestea din urma, el nu contine clorofila. Se hranesc cu
organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici radacina, nici tulpina, nici
frunze si nici flori si se reproduc intr-un mod specific. Exista peste 100.000 de specii
de ciuperci.
Oriunde in lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe
animale vii sau moarte, pe plante, in aer, pe sol si in apa, foarte multe dintre acestea
fiind insa atat de mici incat nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza
ciupercile se impart in ciuperci superioare (buretii) si ciuperci inferioare (mucegaiul,
drojdia de bere). Pe langa aceasta impartire, ciupercile se grupeaza in patru clase:
1. Arhimicete-ciuperci microscopice si parazite
2. Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite
3. Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite
4. Bazidomicete-ciuperci superioare

Alcatuire
Ciupercile se impart in ciuperci superioare si ciuperci inferioare.
Manatarca (numita "hrib" sau "pitarca")- Boletus edulis este o ciuperca
superioara tipica. Este alcatuita dintr-un picior si o palarie carnoasa. Sub aceasta
palarie, lamele roz sau inchise la culoare sunt dispuse in raze. Piciorul si palaria
constituie un intreg, carpoforul, care este partea vizibila a ciupercii. In afara de
acesta, ciuperca desfasoara sub pamant o retea de filamente subtiri si fragile-
miceliul.
Miceliul joaca rolul unei radacini: extrage din sol si din resturi vegetale apa si
alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din
hife, niste structuri delicate cu pereti subtiri, care contin protoplasma. Hifele cresc
foarte repede in lemn, sol sau in orice suprafata care asigura hrana ciupercilor.
Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun
numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolta
pe mancare, si drojdia de bere, folosita la fabricarea berii sau a painii.

Importanta
Multe ciuperci au un rol benefic in natura. Pentru a se dezvolta, ele absorb
substantele nutritive din frunzele moarte si resturile lemnoase adunate pe sol; astfel,
ele contribuie la descompunerea si dezagregarea acestor elemente vegetale care,
fara actiunea ciupercilor, ar acoperi rapid padurile. Alte specii (hribi, amanite sau
vinecioare) formeaza micorize, pe radacinile arborilor din paduri (pini, stejari...)