Lecții la biologie

7. Principii de clasificare a organismelor. Angiosperme (Magnoliophyta).

Clase: Monocotiledonate (Liliopsida), Dicotiledonate (Magnoliopsida)

DOROFEEV Anton
profesor de biologie, grad didactic superior
 Filumul Angiospermele sau plantele cu flori
(Antophyta sau Magnoliophyta)
În prezent sunt cunoscute cca 250 000 de specii de
angiosperme care joacă un rol dominant în formarea
învelişului vegetal al Terrei. Acest rol este asigurat de un
şir de schimbări morfologice progresive apărute în
procesul evoluţiei, şi anume:
a) varietatea formelor de viaţă - lemnoase şi ierboase;
b) apariția florii - ca organ al înmulţirii sexuate;
c) prezenţa în alcătuirea florii a ovarului care adăposteşte
ovulele, protejândule de acţiunile negative ale
mediului. Din ovar se dezvoltă fructul care protejează
seminţele ce se dezvoltă din ovule;
d) fecundaţia dublă datorită căreia în sămânţă se
formează embrionul diploid şi endospermul triploid;
e) reducerea gametofitului. Gametofitul feminin este
reprezentat de sacul embrionar alcătuit doar din opt
celule, iar cel masculin de grăunciorul de polen;
f) sistemul conducător bine dezvoltat. Xilemul, pe lângă
traheide, conţine şi trahei (vase lemnoase), iar tuburile
ciuruite au primit un suport – celulele anexe.
 În funcţie de particularităţile anatomo-morfologice, angiospermele
se grupează în două clase: dicotiledonate şi monocotiledonate.

Clasa Dicotiledonate

 embrionul are două cotiledoane;

 nervaţiunea frunzelor – penată sau reticulată;
 tulpina ierboasă sau lemnoasă;
 fasciculele conducătoare de tip deschis,
prevăzute cu cambiu;
 sistemul radicular pivotant, mixt sau ramificat;
 floarea pentameră sau tetrameră.
 Diversitatea Dicotiledonatelor
Cele cca 180 mii de specii de dicotiledonate
sunt grupate în 325 de familii .

Familia Rozacee (Rosaceae) include specii

lemnoase şi ierboase cu frunze simple sau
compuse. Fructul poate fi capsulă, achenă,
drupă sau un fruct fals (poamă, fragă). La
unele specii sămânţa este lipsită de endosperm.
Mai multe specii au fost introduse în cultură.
Reprezentanţi: mărul, părul, gutuiul, scoruşul,
sorbul, păducelul, zmeurul, murul, măceşul .
Familia Leguminoase (Fabaceae)
întruneşte plante ierboase sau
lemnoase cu frunze compuse.
Rădăcinile poartă mici nodozităţi cu
bacterii fixatoare de azot cu care
trăiesc în simbioză. Florile bisexuate,
rareori unisexuate, zigomorfe cu o
structură specifică.. Fructul – păstaie
dehiscentă. Seminţele lipsite de
endosperm. Multe fabacee sunt plante
de cultură.
Reprezentanţi: fasolea, soia, trifoiul,
măzărea ,lintea, salcâmul, sparceta,
lucerna, arahide ş.a
Familia Solanacee (Solanaceae)
cuprinde specii ierboase şi de arbuşti
răspândite în regiunile calde. Au
frunze simple, cu limbul întreg, lobat
sau divizat. Florile sunt tubulare ca o
pâlnie, bisexuate, solitare sau grupate
în inflorescenţe la vârful ramurilor.
Fructul capsulă sau bacă. Sămânţa
are un endosperm cărnos şi
cotiledoane mici.
Reprezentanţi: tutunul, ciumăfaia,
măselariţa, cartoful, zârna, ardeiul,
măsălărița, mătrăguna, petunia ş.a.
Familia Asteracee (Asteraceae). Este cea
mai mare familie de plante
dicotiledonate, cuprinzând cca 15000 de
specii, în principal plante ierboase.
Au frunze simple. Tulpina, frunzele şi
rădăcinile sunt prevăzute cu celule
tubuliforme izolate sau fuzionate, ce secretă
latexuri, uleiuri, substanţe răşinoase,
cauciuc. Florile au o structură specifică şi
sunt adunate în inflorescenţa calatidiu.
Fructul este o achenă, având în creştet
papusul – un mănunchi de perişori strânşi
sau desfăcuţi ca o paraşută, servind la zbor
în procesul diseminării. La unele specii
fructul poartă o coroană de solzi
membranoşi. Un număr mare de specii de
asteracee sunt folosite ca plante medicinale.
Reprezentanţi: floarea-soarelui, susaiul,
scaiul, pălămida, brusturele, podbalul,
muşeţelul, păpădia, pelinul, calendula ş.a.
 Clasa Monocotiledonate

Caracteristicile principale ale monocotiledonatelor:

 embrionul are un singur cotiledon;

 frunzele alterne, cu marginea întreagă şi nervaţiunea
paralelă sau arcuită, prevăzute cu teacă, dar lipsite
de peţiol şi de stipele;
 tulpina ierboasă şi neramificată, adesea cu părţi
subterane metamorfozate în rizomi, bulbi sau
tuberculi.
 fasciculele conducătoare de tip închis, lipsite de
cambiu,dispuse haotic;
 sistemul radicular fasciculat;
 floarea trimeră, rareori tetra sau dimeră, dar
niciodată pentameră.
 Diversitatea Monocotiledonatelor
Monocotiledonatele sunt reunite în 65 de familii, dintre care mai
răspândite sunt:
Orhidaceele , Liliaceele şi Gramineele.
Orhidaceele- cea mai numeroasă familee de plante de pe
Terră. cuprinde aproximativ 25-30.000 de specii ”sălbatice”,
răspândite mai ales în ținuturile tropicale și aproximativ
200.000 de specii de hibrizi de forme și culori variate.
Sunt plante erbacee cu un aspect variabil. Ele pot fi
terestre-autotrofe (plante verzi cu clorofilă), fixate în pământ,
de unde își extrag apa și substanțele nutritive, și terestre-
saprofite (plante fără clorofilă), plante alb-gălbui sau brunii,
care își iau nutrimentele din humusul în care trăiesc, rezultat
din descompunerea substanțelor organice.
De asemenea, orhidaceele mai pot fi epifite (plante care își
întind rădăcinile aeriene pe scoarța arborilor, unde se fixează
și își iau nutrimentul necesar din atmosferă). Orchidaceele
sunt răspândite pe aproape toată suprafața globului terestru
pe unde pot trăi plantele cu flori, cu deosebire însă în țările
cu o climă umedă și caldă unde găsesc condiții propice de
dezvoltare.
Familia Liliacee (Liliaceae). Plante
ierboase, răspândite în ţinuturile temperate
şi calde. În pământ au bulbi, tuberculi sau
rizomi. Frunzele prevăzute cu o teacă sunt
dispuse spiralat. Florile cu periant simplu,
coroliform, solitare sau grupate în
inflorescenţe raceme, umbele sau spice,
dispuse terminal. Fructul este o capsulă
dehiscentă longitudinal sau o bacă.
Reprezentanţi: leurda, usturoiul, ceapa,
crinul, laleaua, vioreaua, lăcrămioara.
dalacul, pecetea-lui-Solomon,
sparanghelul, brânduşa ş.a
Familia Graminee (Poaceae). În pământ au
adesea rizomi, de la care se ridică tulpini
aeriene cilindrice, împărţite în noduri şi
internoduri, neramificate şi cave în interior, cu
excepţia porumbului şi meiului. Frunzele
liniare, lungi şi înguste, prevăzute cu o teacă ce
înconjoară tulpina. Florile bisexuate, mai rar
unisexuate (la porumb). Învelişurile florale sunt
reduse sau în genere lipsesc în legătură cu
adaptarea la polenizarea prin vânt. Staminele
sunt în număr de trei. Florile sunt adunate în
inflorescenţe, spic compus (la grâu) sau panicul
(la ovăz). Fructul cariopsă.
Reprezentanţi: bambusul, porumbul, trestia-de-
zahăr, mohorul, orezul, negara, timoftica,
ovăzul, păiuşul, firuţa, golomăţul, grâul, pirul
ş.a.