REGNUL PLANTE

 Plantele sunt organisme pluricelulare, eucariote, fotoautotrofe cu

celule protejate de perete celulare.

 Acestea sunt caracterizate prin lipsa mobilității, fiind fixate de

substrat prin structuri ca rizoizi sau rădăcini.

 Au un mod de viață sedentar, iar mișcarea plantelor se realizează

prin creștere.

 Regnul Plante cuprinde peste 280.000 de specii răspândite în toate

zonele globului, în medii acvatice și terestre.

 Caracterele după care se clasifică plantele sunt diferențierea

țesuturilor conducătoare și a organelor vegetative. După aceste
criterii, plantele se divid în:

o Plante Avasculare- algele pluricelulare și briatele

o Plante Vasculare- plantele superioare cuprinse în Filumurile

Pteridophyta si Spermatophyta (Gimnosperme si
Angiosperme)

PLATELE AVASCULARE:

 Algele pluricelulare sunt organisme acvatice fotoautotrofe. Corpul

algelor se numește tal. După tipul pigmenților asimilatori, se
deosebesc patru grupe: verzi, roșii, brune și aurii.

1. Filum Chlorophyta:

-Cuprinde algele verzi, un grup de 7.000 de specii cu diverse

tipuri de tal.

-Datorită caracteristicilor structurale și funcționale(celule cu

perete celular celulozic, amidon ca substanță de rezervă,
 prezența pigmenților de clorofilă a și b), mulți biologi
consideră că restul plantelor au evoluat din forme ancestrale
de alge verzi.

2. Filum Rhodophyta: cuprinde algele roșii, circa 4000 de specii care

populează mările calde. Numele de alge roșii este dat de
ficoeritrina și ficocianina care maschează clorofila și dau culoarea
roșie acestor alge.

3. Filum Phaeophyta: cuprinde 1500 de specii de alge brune marine,

cum este specia Nerecystis luetkeana care poate crește 25m într-
un an.

4. Filum Bryophyta (mușchii): cuprinde 2500 de specii care descind

din primele plante adaptate la mediul terestru; reprezentanții
acestui grup sunt considerați ,,amfibienii’’ plantelor deoarece
trăiesc pe uscat, dar au nevoie de apă pentru reproducere.

PLANTE VASCULARE:

 În acest mare grup sunt reunite plantele superioare, care sunt

caracterizate prin diferențierea țesuturilor conducătoare și a
organelor vegetative.

 Deoarece au organele vegetative diferențiate, corpul plantelor

vasculare este numit corm, iar plantele sunt numite și cormofite. Sunt
incluse 2 filumuri: Pteridophyta și Spermathophtya.

A. Filum Pteridophyta: cuprinde ferigile care formează grupa primelor

plante vasculare apărute pe Pământ.

B. Filum Spermathophyta: spermatofitele sunt plante vasculare, cu

semințe, adaptate mediului terestru.
 MUȘCHII

MEDIUL DE VIAȚĂ

Terestru, în locuri umede și umbroase, fixați pe stânci, trunchiurile

copacilor, sol, unde se aglomereaza un număr mare de indivizi și formează
“covoare’’.

CARACTERE GENERALE

 Talul pluricelular: compus din celule cu un unic cloroplast, peretele

celular neavând lignină. Corpul briofitelor este diferențiat în rizoizi,
tulpinițe și frunzișoare.

 În centrul tulpiniței există celule cu rol conducător, fără a fi

adevărate vase conducătoare. Lipsa unui veritabil țesut conducător
explică talia mică a briofitelor și modul de absorbție al apei.

 Apa și sărurile minerale sunt extrase pe toată suprafață corpului prin

capilaritate.

 Gazele respiratorii difuzează în general prin suprafața plantei, există

însă și mușchi care prezintă pori.

 Înmulțirea:

o Vegetativă: rară; se face prin grupe de celule (propagule) care

dau naștere la noi plante.

o Sexuată: prin unirea anterozoizilor cu oosferele; în urma

fecundației rezultă zigotul din care se formează
sporogonul(spori); din spor se dezvoltă talul verde pe care se
 formează mugurași, care dau naștere unor noi plante de
mușchi.

CLASIFICARE

1. Clasa Hepaticatae

 au frunzișoare lățite cu formă asemănătoare lobilor ficatului;

 au simetrie bilaterală, iar rizoizii pot fi atât uicelulari, cât și

pluricelulari.

2. Clasa Anthocerotatae

 biofibrite cu o morfologie aparte, datorită formării pe tulpiniță a

unei coloane de țesut în formă de filament, în capătul căruia se
diferențiază sporii.

3. Clasa Bryatae

 cuprinde mușchii propriu-ziși;

 cel mai numeros și mai studiat grup;

 răspândit în toate zonele (de la deșert la poli);

 se deosebesc de hepatice prin simetria radiară și predominantă a

rizoizilor pluricelulari.

IMPORTANȚĂ

 descompunători ai organismelor moarte;

 pionieri ai vegetației, îmbrăcând suprafață stâncilor și creând astfel

condiții de dezvoltare altor organisme;
  împiedică eroziunea solului;

 menține umiditatea solului;

 hrană pentru multe specii de animale.

FERIGILE

MEDIUL DE VIAȚĂ

Sunt terestre, câteva specii fiind adaptate la mediul acvatic. Ferigile

sunt comune în zonele tropicale, iar în zonele temperate preferă zonele
de deal și munte, fiind răspândite în păduri, în locuri umede și umbroase

CARACTERE GENERALE

 Plante superioare, caracterizate prin diferențierea țesuturilor

conducătoare și a organelor vegetative. Acestea sunt primele plante
vasculare apărute pe Terra.

 Alcătuite dintr-un corm cu rădăcini adventive, tulpini de tip rizom

subteran și frunze mari dublu penat-compuse, numite fronde.

 Vasele conducătoare lemnoase sunt reprezentate de traheide prin care

seva circulă cu viteză mai mică decât ls celelalte plante vasculare.

 Reproducerea (etape independente):

o Asexuată: se realizează prin spori produși de sporofit,

dezvoltându-se în structuri de apărare numite sori

o Sexuată: se realizează prin gameți sexuați diferențiați în

gametofit.
CLASIFICARE

1. Licopodiate (ex: pedicuța):

 plante erbacee sau lemnoase, permanent verzi;

 frunze mici dispuse în spirală în jurul tulpinii ramificate

dihotomic;

 tulpinile târâtoare;

 sporangii au aspect de spiculețe care poartă sporofile.

2. Equisetate (ex: coada-calului):

 plante erbacee mici, răspândite pe terenuri nisipoase și fânețe

umede;

 au epiderma tulpinii și a frunzeelor bogată în siliciu;

 frunze mici dispuse în verticil la nodurile tulpinii;

 sporangii sunt dispuși într-un spic la vârful tulpinii (brună) și

se formează pe indivizi diferiți.

3. Filicate (ex: feriguța):

 ferigile propriu-zise;

 frunze mari, multinervate, lobate, de obicei compuse;

 sporangii se formează în sori pe același individ și sunt dispuși

pe dosul frunzelor.

IMPORTANȚĂ

 o etapă importantă în evoluția spre plantele superioare, prin prezența

vaselor de conducere.

 ferigile fosile au dat zăcămintele de cărbuni superiori (huila,

antracitul).
 rizomul unor ferigi era folosit la comaterea viermilor intestinali,
oprirea hemoragiilor sau ca expectorant.

 sporii de pedicuță sunt folosiți în metalurgie.

 cenușa de coada-calului, bogată în siliciu, este folosită la lustruirea

metalelor.

 multe dintre ferigi se cultivă ca plante ornamentale.