REPTILELE

PRIETENI SAU DUSMANI?

SOPARLELE

Rude cu serpii, dar si cu crocodilii, soparlele reprezinta numeric - mai mult de jumatate din totalul reptilelor de pe glob, adica din marea clasa din care fac parte. Majoritatea soparlelor traiesc pe sol si se hranesc cu insecte, dar exista si cateva specii de astfel de reptile ai caror reprezentanti sunt adevarati cataratori. In mod obisnuit, soparlele se inmultesc in urma depunerii unor oua mici, cu coaja elastica, dar mai sunt si unele care nasc pui vii.

GUSTERUL
Aceasta soparla cu pielea verde, stralucitoare, are o coada aproape de doua ori mai lunga decat restul corpului (avand, in total, circa 40 de centimetri). Culoarea sa o ajuta sa nu fie vazuta pe sol si in copaci locurile in care traieste, hranindu-se cu insecte, paianjeni si - rar - cu puii unor pasari. Gusterul se reproduce depunand oua, iar in lunile de iarna hiberneaza in scorburi sau in crapaturile stancilor. Gusterul - care traieste in centrul si sudul Europei - are si o ruda foarte rezistenta la temperaturi extrem de scazute: Lacerta vivipara, singura specie de soparle care se inmulteste la nord de Cercul Polar! SOPARLA ALERGATOARE VARGATA Este mica (pana la 20 de centimetri lungime), dar poate fi numita campioana rapiditatii din familia soparlelor: pe distante scurte, ea poate atinge o viteza de 30 de km/h, aproape egala cu recordurile din atletism. Are corpul subtire, coada foarte lunga si traieste in estul si centrul Statelor Unite, in locuri deschise, bazandu-se pe viteza pentru a scapa de atacatori. Soparla alergatoare vargata face parte dintr-o familie numita cozi de bici, formata din peste 200 de specii, toate traind numai pe continentele americane. Unele dintre acestea prezinta un interes sporit pentru cercetatori deoarece sunt alcatuite numai din femele si se pot reproduce fara a se imperechea.

 O soparla deosebita este salamandra, care are pielea neagra cu pete galbene Cand simte pericolul, secreta o substanta protectoare iritanta

CAMELEONUL

Soparla exotica care si-a castigat notorietatea datorita capacitatii de a-si schimba culoarea pielii, a devenit in ultimele decenii un animal de companie ravnit si extrem de indragit. Exista peste 100 de specii diferite de cameleoni, jumatate din acestea traind cu predilectie in insula Madagascar (Africa). Adultul de cameleon prezinta o lungime a corpului de circa 30 cm, iar datorita adaptarii la viata arboricola si la vanatoarea de insecte, corpul sau este puternic comprimat, aplatizat lateral. Tot o consecinta a stilului de viata sunt si picioarele zigodactile (singura specie de soparle care prezinta aceasta caracteristica) care prezinta degetele orientate doua cate doua in laturi opuse, formand un "cleste" care-i permite agatarea si catararea pe ramurile arborilor.

Limba are o dimensiune impresionanta, putand ajunge la o lungime de 2 ori mai mare decat cea a corpului, in situatiile in care hrana este situata la distanta. Miscarile ochilor sunt independente si realizeaza o rotatie de pana la 3600, caracteristici ce ii ofera posibilitatea de a inspecta cu lejeritate mediul de viata.
Caracteristica care l-a facut atat de celebru este schimbarea culorii in diferite varietati: maron, verde, albastru, galben, rosu, negru si chiar alb. Aceasta capacitate reprezinta un sistem de comunicare, exprimand diferite atitudini, precum si dorinta de a se imperechea. Pielea isi schimba culoarea ca reactie la lumina, temperatura sau in functie de dispozitia animalutului. Este falsa afirmatia potrivit careia cameleonul isi schimba culoarea pentru a se camufla. Cameleonul nestresat poate avea o nuanta verde a pielii. In cazul unui cameleon stresat, culoarea pielii poate deveni galbena.

In mediul natural, cameleonii se hranesc cu o larga varietate de nevertebrate, pasari mici, soparle, insecte si oua ale altor vietuitoare. Cameleonii ating maturitatea in jurul varstei de 9 luni. Sunt reptile ovovivipare, care se reproduc o data la doi ani. Depunerea oualor se produce in luna martie intr-o groapa pe care cameleonul si-o sapa singur. Clocirea dureaza in medie 10 luni.

Sarpele

Cteva specii de erpi sunt veninoase i toi erpii sunt carnivori.

erpii, cunoscui i sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a cror principal caracteristic este mobilitatea unic a oaselor faciale, forma lung a corpului i lipsa membrelor. Capul, trunchiul i coada sunt acoperite de solzi duri. Deplasarea lor general este cea in zigzag. Cu ajutorul muchilor i vertebrelor, ei aproape plutesc deasupra nisipului deertului.

Partea caracteristic a scheletului unui arpe este craniul: articulaiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le confer o mobilitate extraordinar. Astfel se explic de ce arpele i poate mica gura n toate direciile i o poate deschide extrem de larg, reuind s nghit o prad mult mai mare dect propriul su cap. Dinii l ajut s mute i s fixeze prada, dar nu pot mesteca, prin urmare arpele trebuie s i nghit prada ntreag.

 erpii urc i coboar printre crengi, se car, noat i se scufund cu o agilitate extraordinar, tocmai datorit excepionalei mobiliti a coastelor i vertebrelor. nmulirea serpilor const n depunerea oulelor n guri n nisip, pentru protejarea i nclzirea lor. Majoritatea serpilor depun oua, dar unii nasc pui vii. Spre deosebire de ouale pasarilor, cele de sarpe au invelisul flexibil, pielos. Puii de sarpe au un fel de dinte ascutit pe bot, cu ajutorul caruia ies din ou. Serpii au aspecte foarte diferite i s-au adaptat astfel nct triesc n aproape orice ni ecologic, excepie fcnd doar regiunile polare.

 Se hrnete cu broate, oareci, oprle, insecte i cu alti serpi. nghite i animale mai voluminoase dect corpul sau Ochii au ploapele unite, privirea fix i nu clipesc. Vzul este dezvoltat. Urechile nu au pavilioane. Mirosul este foarte bine dezvoltat. Limba este lung, bifurcat i servete la miros.

Exista si serpi de casa - neveninosi si nici constrictori, fiind frecvent intalniti in Europa Le place sa lancezeasca la soare in locurile cu vegetatie bogata, dar sunt si buni inotatori, serpuind la suprafata cu capul deasupra apei. Daca simte apropierea vreunui pericol, sarpele de casa se scufunda in apa, ascunzandu-se printre vegetatia acvatica, putand ramane sub apa pana la o ora.

CROCODILUL
Corpul crocodilului este acoperit cu plci osoase, iar sistemul de circulaie a pstrat unele caractere comune cu psrile. Animalele de azi triesc pe malul apelor curgtoare sau a lacurilor din regiunile calde tropicale sau subtropicale. Unele specii de crocodili mai pot fi ntlnii n apa srat a mrilor din jurul unor insule. Animalele sunt bune nottoare, cnd vneaz stau ascunse sub ap pn la nivelul ochilor i nrilor. Coada lit i musculoas ajut la not sau ca i crm. Gura este larg prevzut cu o dentiie puternic de form conic. Crocodilii au o lungime a corpului n funcie de specie ntre 1,20 i 7 m lungime.

Nrile i orificiile urechilor se nchid in ap. Vzul l ajut la depistarea hranei. Gura este larg, iar pe maxilare se afl dini conici, inegali, fixai in scobituri ale maxilarelor numite alveole. Crocodilul se hrnete cu animale acvatice i terestre. Atac i oamenii din preajma lor. Capul poate avea 62cm. Femelele depun ou, protejate de o membran, in nisip sau gropi spate n pmntul afnat. Corpul este turtit dorsoventral, acoperit cu plci crnoase, dublate de plci osoase, nesudate ntre ele n regiunea dorsal. Coada este i comprimat lateral. Are 5 degete libere la membrele anterioare i 4 degete unite prin membran la membrele posterioare.Ele servesc la deplasarea n ap i pe uscat. Iese pe uscat pentru a se odihni.

BROASCA TESTOASA
BROASCA TESTOASA DE USCAT Este adaptat la mediul terestru. n Romania, triete n pdurile i regiunile de step din Oltenia, Banat i Dobrogea. estoasa de uscat se recunoate dup corpul ei scurt, acoperit cu un est format din 2 pri: carapacea (la partea superioar, bombat, de culoare maroniu-rocat) plastronul (la partea inferioar, de culoare deschis) Ele sunt unite pe laturi, lsnd 2 deschideri prin care ies, la partea anterioar, capul i membrele anterioare, iar la partea posterioar, membrele posterioare i coada. esutul este format din plci osoase bine sudate, acoperite de plci cornoase. Coastele i vertebrele sunt concrescute cu carapacea. Capul, gtul, picioarele i coada sunt acoperite de o piele solzoas de culoare cenuie. Pe lng organele de sim, asemntoare cu ale oprlei, exist 2 flci nvelite ntr-o materie cornoas ce formeaz un fel de cioc, cu margini tioase i fr dini. Sunt animale greoaie, care se deplaseaz ncet din cauza conformaiei i a esutului. Cele 4 membre sunt scurte, aezate lateral i terminate cu degete scurte, prevzute cu gheare. Se hrnete cu ierburi, fructe, insecte, melci i viermi pe care le taie cu marginea ciocului. Respiraia i nmulirea este la fel ca la erpi i oprle

 TESTOASA DE LAC

Triete n lacuri, bli, rareori pe uscat. Este adaptat secundar la viaa acvatic. Se deosebete de estoasa de uscat prin urmtoarele caractere: este carnivor carapacea este mai mare de culoare negricioas, asemntoare mlului degetele sunt unite prin membran interdigital

Imperecherea are loc cu predilectie in luna mai, mai rar in iunie-iulie. Jocul nuptial, respectiv imprecherea propriuzisa (copulatia), consta in izbituri ale masculului in carapacea femelei, masculul sta cu gura deschisa, etalandu-si limba rosie si reproducand un suierat rezonant. Dupa circa o luna de la imperechere, femela depune ouale intr-o groapa pe care o sapa cu membrele posterioare. In general, femela depune in medie 5-8 oua, ovale, cu coaja calcaroasa, din care, in luna septembrie, eclozioneaza puii, cu carapace moale. Speranta medie de viata a broastei testoase cu capac este de 60-80 ani, masculii avand tendinta de a supravietui un timp mai scurt (50-60 ani).

Este o specie protejata si luarea sa din mediul natural constituie un act de braconaj. Este strict interzis, chiar daca intalniti un exemplar in salbaticie, sa il luati acasa.